Absorbtia si re-radiatia ulterioara a luminii mostrelor organice si anorganice este in mod tipic rezultatul unui fenomen bine stabilit descris ca fiind fluorescenta sau fosforescenta. Emisia luminii prin procesul fluorescentei este aproape simultan cu absorbtia luminii excitate datorata unei intarzieri de scurta durata intre absorbtia fotonilor si emisia lor, durand mai putin de o microsecunda.
Cand emisia persista mai mult, dupa ce lumina excitata a fost stinsa, fenomenul de referinta este fosforescenta.
Omul de stiinta britanic Sir George G. Stoke a descris fluorescenta pentru prima data in 1852 si a fost responsabil pentru patentarea termenului cand a abservat ca mineralul fluorina emite lumina rosie cand este iluminat de excitatia ultravioleta. Stokes a notat ca emisia fluorescentei intotdeauna se produce la o lungime de unda mai lunga decat cea a luminii excitate.
Investigatii timpurii in secolul 19 au aratat ca multe mostre ( incluzand minerale , cristale, rasini,substante brute, unt , clorofila, vitaminele, si compusi anorganici) produc fluorescenta cand sunt iradiate cu lumina ultravioleta. Dar ,oricum, numai in 1930 s-a inceput sa se foloseasca fluorocromi in investigatiile biologice ca sa se marcheze compusii tesuturilor, bacterii, si alti patogeni.Unii din acesti markeri aveau specificitate ridicata si au stimulat dezvoltarea microscopiei prin fluorescenta.
Microscopia prin fluorescenta
label
Referate
calendar_month
2010-06-15, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Chicinas
