Plecand de la definitia etimologica a psihologiei (psyche – suflet, logos - stiinta): „psihologia este stiinta sufletului”, se ridica intrebarea: „ce este psihicul si care este natura acestuia?”
Pentru a da raspuns la aceasta intrebare trebuie sa plecam de la conceptiile contradictorii, de la disputele aprige care au avut loc intre religie, mitologie, filosofie si stiinta referitor la specificul fenomenelor psihice. Psihicul era cand suflu, spirit divin, ceva nevazut, intangibil, fluid, localizat doar temporar in om, cand materie propriu-zisa.
Democrit (460-370 i.H) considera ca tot ce exista in realitate este constituit din atomi de natura materiala, deci si psihicul. Atomii psihicului se deosebesc insa de atomii tuturor obiectelor si fenomenelor tocmai prin forma lor, ei fiind sferici, sfera intruchipand perfectiunea.
Natura contradictorie a psihicului
Psihicul poate fi intalnit sub mai multe „perechi” de polaritati semnificative:
Psihicul este obiectiv si subiectiv: obiectiv din punct de vedere existential si subiectiv din punct de vedere al cunoasterii (fiecare individ implicandu-se in cunoastere prin insusirile si particularitatile ce-i sunt proprii);
Psihicul este material si ideal: este material prin originea lui, avand la baza activitatea materiala a creierului; este ideal prin natura lui, fiind saturat de un continut de imagini dobandite in procesul cunoasterii;
Natura psihicului uman
label
Referate
calendar_month
2010-02-11, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro