Introducere
Dezvoltarea constructiei de avioane a strabatut un drum lung si complex, fiind strans legata de evolutia materialelor utilizate si de imbunatatirea caracteristicilor acestora. inca de la primii pasi, constructorii de avioane s-au confruntat cu problema gasirii unor materiale care sa fie, in acelasi timp, rezistente si usoare.
Cel mai bun, accesibil si ieftin material care corespundea acestor proprietati a fost, la inceputul secolului XX, lemnul, a carui tehnologie de prelucrare a fost usor asimilata. Aceste caracteristici erau avantajoase pentru pentru formele constructive de tipul biplanului sau pentru avioanele de dimensiuni mici.
Odata cu folosirea schemei monoplane (la inceputul deceniului doi), datorita reducerii considerabile a rezistentei tuturor tipurilor de avioane, in special a celor grele, s-a trecut la constructia pe baza de aliaje usoare. Fabricarea la scara larga a avioanelor metalice de la sfarsitul anilor ’20 a demonstrat nivelul inalt pe care l-a atins metalurgia aliajelor usoare in acea vreme.
In cazul unor viteze de zbor relativ mici, de 170-250 km/h, ale avioanelor grele realizate in anii ’30, pentru constructia aripilor s-au utilizat profiluri groase din aliaje de aluminiu, avand inaltimi mari de constructie. Aceste inaltimi s-au redus odata cu cresterea vitezei de zbor la circa 450-650 km/h, implicand astfel necesitatea efectuarii unor constructii care sa utilizeze la maximum capacitatea de transport.
Noi aliaje utilizate in industria aerospatiala
label
Referate
calendar_month
2011-04-27, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:59
history_edu
Cristian Parvu