Noile schimbari aduse procedurii insolventei prin Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si a mandatului ad-hoc

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:57
De la bun inceput practica a stabilit faptul ca pentru a putea beneficia de protectia legii si a nu intra direct sub sanctiunea acesteia (intrarea direct in faliment), era nevoie de separarea cadrului legislativ al celor doua proceduri, de reorganizare si faliment, sau cel putin de crearea unei proceduri accesibile debitorului de prevenire a starii de insolventa, care sa poata fi parcursa anterior celei prevazute de legislatia in vigoare.

“Pentru a da totusi o sansa creditorilor care ar dori sa fi propus un plan de reorganizare fata de debitor care fie a solicitat aplicarea concordatului preventiv iar acesta a esuat, fie nu a fost diligent si nu a depus cererea de concordat preventiv, ar trebui ca debitorul sa nu mai poata solicita nici reorganizarea si nici sa depuna un plan de reorganizare aceste drepturi fiind doar la indemana creditorilor, eventual administratorul judiciar” . Dupa cum se observa, inca din 2005, discutiile privind introducerea legii concordatului preventiv au adus unele opinii printre care si faptul ca odata deschisa procedura reorganizarii judiciare si a falimentului impotriva unui agent economic, acesta isi pierdea automat credibilitatea in randul partenerilor de afaceri, fiind ocolit si de institutiile de credit pentru acordarea de imprumuturi.



Introdusa in 2009, legea doreste a fi o solutie noua si radical de tratament a dificultatilor societatilor care traverseaza o criza remediabila prin convingerea creditorilor ca exista sanse de redresare, printr-un mecanism si o procedura exterioara falimentului, operativ, cu implicarea cat mai mica a organelor judiciare, bazate pe conventia partilor implicate. Altfel vorbind, printr-un procedeu contractual, incheiat intre creditori si un debitor onest, aflat in dificultate financiara, se urmareste evitarea insolventei si realizarea unei procedure de reorganizare contractual efectuata intre debitori si creditori.

Legea vine pe fondul unei cresteri a dosarelor de insolventa in care debitorul nu este capabil, din motive diverse, sa-si reorganizeze activitatea, astfel incat sa redevina profitabila si sa isi achite datoriile fata de creditori.

“Acest act normativ, elaborat pe un proiect de lege realizat de prof. univ. dr. Gheorghe Piperea , poate fi considerat testul civilizarii oamenilor de afaceri autohtoni. Daca legea are succes, inseamna ca s-a facut pasul spre profesionalizarea afacerilor si s-a realizar initierea unei culturi a anticiparii.