Din a doua jumatate a anilor ’80 s-a constientizat la nivelul factorilor de decizie din tarile membre ale Uniunii Europene si la nivel comunitar necesitatea unor modificari radicale de paradigma economica concretizate in:
- restrangerea si chiar ingradirea instrumentelor tipice de interventie, menite sa se substituie mecanismelor pietei si inlocuirea lor cu altele, complementare;
- cresterea gradului de liberalizare economica fata de concurentii nerezidenti prin reducerea numarului, dar mai ales a fortei barierelor economice;
- aplicarea unor masuri menite sa asigure o concurenta normala ca una dintre conditiile esentiale pentru functionarea pietei comune;
- inhibarea decisiva a practicilor anticoncurentiale ale agentilor economici stabiliti in spatiul comunitar si, implicit, promovarea si protectia concurentei loiale printr-un sistem de aranjamente operationale, comune si unitare.
Asemenea reglementari si aranjamente au vizat interzicerea si sanctionarea practicilor anticoncurentiale. Acestora, Tratatul de la Nisa le consacra patru articole: art. 81 – referitor la intelegerile anticoncurentiale, orizontale si verticale, posibile intre agentii care definesc pietele de oligopol; art. 82 – incrimineaza abuzul de pozitie dominanta; art. 86 – impune controlul concentrarilor economice (fuziuni si achizitii si interzicerea celor care pot denatura concurenta corecta); art. 87 – monitorizarea ajutoarelor de stat si restrictionarea celor care afecteaza relatiile de concurenta si mediul concurentiale.
Preturi de ruinare. Preturi de discriminare
label
Referate
calendar_month
2011-01-06, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:59
history_edu
Catalina
