Sa spui ca psihologia s-a nascut din biologie nu e o exagerare. Multi dintre fondatorii psihologiei moderne au studii in medicina, fiziologie ori in stiintele naturale si privesc pshihologia ca pe fiziologie a comportamentului. Wilhelm Wundt, care a pus bazele psihologiei moderne experimentale si cognitive - publicand "Principiile psihologiei fiziologice" in 1874 - a studiat medicina si a lucrat ca asistent al marelui fizician Herrmann von Helmholtz. William James, care este privit ca fondator al psihologiei in SUA, a castigat o diploma in medicina si in 1890 a publicat "Principiile psihologiei", care incepe cu un capitol despre functiile creierului. Ivan Pavlov, a carui lucrari in anii 1980 despre conditionarea reflexelor la caini a dat nastere BEHAVIOR'ISMului n. - Curent in psihologie, care considera drept obiect exclusiv al acestei stiinte comportamentul exterior al individului, eliminand constiinta - si-a luat doctoratul in stiintele naturii.
Date fiind radacinile pe care le are in stiintele biologice, nu e surprinzator ca psihologia a cuprins multe inovatii tehnice din cercetarea biologica, desi incorporarea lor s-a restrans cel mult la subdomeniul psihologiei biologice. Acest lucru s-a schimbat in mod notabil in ultimii 15 ani, pe masura ce s-a inceput sa se foloseasca tehnologii functionale non-invazive de neuroimagistica pentru a studia comportamentul uman si procesele psihologice. Azi, acest tip de analiza e folosit in toate domeniile psihologiei - clinica, cognitiva, de dezvoltare si sociala / a sanatatii - si reprezinta cel mai de jos nivel pe scara reductionista, pentru ca coboara de la comportament la neuroni.
Ce vreau sa sugerez e ca psihologia va suferi o alta transformare care ii va afecta toate subdomeniile, impingand analiza mult mai in jos pana la nivelul genomului. Aceasta transformare e inspirata de stiinta genomului - definita ca studiul molecular al intregului genom, in opozitie cu genetica genelor - si atat de interactiunea dintre gene, cat si interactiunea dintre gene si mediu. Stiinta genomului e mai puternica decat genetica cantitativa - care a produs studii bazate pe gemeni si adoptii, subiecte familiare multor psihologi - pentru ca merge "mai departe de mostenirea genetica" (Plomin&Colledge, 2001) si reveleaza mecanismele moleculare ce explica functiile genelor si interactiunile gene-mediu. Facand o legatura intre analiza genomului si comportament, psihologii pot acum explica, prezice si posibil chiar modifica comportamentul uman. Intr-adevar, in viitor psihologii nu vor mai putea crea modele comportamentale fara sa faca referinte cu datele genomului; domeniul psihologiei se va transforma in psihologia genomului.
