REFERAT ADMINISTRATIE: INTREPRINDEREA SI FORMELE EI IN ECONOMIA

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
Intreprinderea si formele ei in economia de piataIn economia de piata intreprinderea este o unitate economica cu o existenta juridica si autonomie decizionala care produce bunuri si presteza servicii pe baze commercial lucrative.Intreprinderele se pot clasa astfel:1.dupa obiectul urmarit in activitatea lor:-intreprinderi cu scop lucrative;-intreprinderi cu scop non lucrative.2.dupa forma de proprietate:-intreprinderi publice;-intreprinderi private;-intreprinderi mixte.3.dupa regimul juridic de organizare si functionare:-regii autonome;-companii sau societatii comerciale4.dupa dimensiunea lor:-intreprinderi mari -intreprinderimici si mijlocii.In categoria intreprinderilor mari si mijlocii intra unitatii care indeplinesc urmatoarele conditii:-pana la 9 salariati - micro intreprinderi-intre 10-49 salariati - intreprinderi mici-intre 50-249 salariati - intreprinderi mijlocii-cifra de afaceri anuala pana la 8milioane EUROCea mai mare parte a firmelor din sectorul afacerilor o reprezinta societatile comerciale care pot fi imparite in functie de :a)natura raspunderii pe careti-o asuma subiectii proprietatii:-societati cu raspundere limitata;-societati cu raspundere nelimitata.b)Raporturile dintre drepturile si obligatiile subiectiilor proprietatii:-Societati de personae-Societati de capitaluriIn Romania firmele se impart in doua categorii principale:Regii autonome: sunt infiintate prin decizia Guvernului pentru firmele de interes national si de catre organizatiile judetene pentru cele de interes local, in ramuri strategice ale economiei nationaleSocietati comerciale: care imbraca urmatoarele forme:-Societati cu nume colectiv (SNC) - obligatiile societati sunt garantate cu patrimonial societatii si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.-Societati in comandita simpla (SCS) - raspunderea este nelimitata si solidara a asociatilor comanditei.-Societati in comandita pe actiuni (SCA) - capitalul social este impartit in actiuni, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniu societatii, cu raspundere nelimitata si solidara a asociatilor comanditei.-Societati pe actiuni (SA) - obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniu societatii, actionarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor.-Societati cu raspundere nelimitata (SRL) - obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniu societati iar actionarii sunt obligati nu mai la plata lor.Intreprinzatorul figura centrala a economiei de piata moderne"intreprinzatorului I se incredinteaza responsabilitatea de a conduce si a dispune de resursele ce-I sunt puse la dispozitie de ansamblul partenerilor sai: actionari, bancheri, munctori, cadre, manageri. " G. BERTHU, H. LAPAGEIntreprindere, intreprinzator, antreprenor, abilitatea intreprinzatorului sunt doar cativa termeni ce se folosesc adesea in mod sinonim. Din punct de vedere al economiei de piata moderne, mai importanta este analiza comparata a intreprinzatorului cu proprietarulu, patronul, managerul. O asemenea analiza este justificata atat in plan istoric, cat si in cel contemporan.In secolul trecut intreprinderea comercialaera, de regula, o afacere de familie. in acele conditii, cel cu initiativa unei afaceri pe cont propriu isi plasa capitalul in asteptarea unui profit cat mai mare si cat mai sigur. Functia de conducere este exercitata de proprietar, chiar daca el beneficia de fundamentarea deciziei si de aportul unor specialisti salariati.Pe masura generalizarii revolutiei industrialesi a eztinderii societatii pe actiuni, intreprinderea privata de familie si proprietarul intreprinzator au devenit anacronici. in present relatia dintre proprietari, intreprinzatori si manageri au devenit mult mai complexe, si-au pierdut mult din semnificatia lor anterioara.In societatea pe actiuni capitalul este format din miile si zecile de actiuni, aflate in mainile unui numar de proprietari- actionari. Actionarii pot avea, in raportul lor cu intreprinderea, postura de salariati, de manageri, de intreprinzatori. Dar ei pot sa ramana si numai actionari. Acesta se impart in mici actionari si mari actionari.Micul actionar adesea salariat al intreprinderii respective este lipsit de dreptul la decizia majora in legatura cu mersul afacerilor. El nu participa la adunarile generale ale actionarilor si de multe ori nu ia parte nici la alegerea marelui actionar delegat care ii reprezinta. Marele actionar are posibilitati multiple de a particupa la luarea deciziilor strategice cu privire la societate. Votul fiind cenzitar, acesta detine o pondere importanta in exprimarea votului, putand astfel sa influenteze luarea deciziei generale in favoarea sa.Cu toate acestea nu marii actionari decide, in principal, asupra mersului afacerilor in societatea pe actiunii. Activitatea marilor intreprinderi moderne este atat de compleza si de dinamica incat functia de conducere s-a automatizat. Actul decisional intr-o societate are ca punct de plecare multiple asteptari ale oamenilor si ale institutiilor fata de marea intreprindere.Proprietarii- actionari sunt cei care participa cu capital intr-o intreprindere care trebuie sa obtina profituri cat mai mari, din care sa li se repartizeze dividendele.Salariatii intreprinderii si sindicatele care le apara interesele cer de la societatea pe actiuni salarii mari, crearea conditiilor de ridicare continua a calificarii si o protectie sociala in situatii speciale.Managerii- salariati vad in unitatea economica la care sunt angajati cadrul de realizare a personalitatii si al manifestarii profesionalismului si competentelor.Clientii intreprinderii asteapta de la aceasta marfuri in cantitati si de calitate corespunzatoare, ameliorarea continua a acesteia, asumarea raspunderii fiecarei intreprinderi pentru protectia consumatorilor.Municipalitatea, comunele, considera ca intreprinderile de pe raza lor trebuie sa asigure locuri de munca, sa protejeze mediul ambient, sa sustina activitati sociale, culturale, sportive etc.Guvernele vad in marile unitati economice creatoare de noi locuri de munca, factori de antrenare ai cresterii si dezvoltarii economice, exportatori eficienti si buni platnici ai impozitelor.Pentru ca marea intreprindere sa-si poata exercita multiplele functii, s-a impus un nou tip de intreprindere: consiliul de administrare sau consiliul directorilo.Format din actionari, din specialisti in management si marketing, din reprezentanti ai producatorilor, ai salariatilor, si din imputerniciti ai bancilor si administratiilor publice, consiliul de administrare concepe si promoveaza politica generala a intreprinderilor, apara interesele ei de dezvoltare in raport cu mediul social economic ambient.Intreprinderea trebuie sa asigure coerenta deciziilor sale privitoare la toate genurile si tipurile de piete pe de oparte, la principiile de organizare interna a ei, pe de alta parte. De aceea, cel mai capabil sa duca o politica fundamentala stiintific, echidistanta fata de interesele particulare ale organizatiilor participante este intreprinzatorul colectiv.Toate functiile intreprinzatorului colectiv sunt solutionate in conditiile unor restrictii ce vin din partea societatii, ca si din cea a consumatorului, a sindicatelor, ca purtatoare autentice de cuvant ale salariatilor. Ca urmare, orice intreprindere trebuie sa respecte legile adoptate in mod democratic si sa tia seama de regulile de joc pe care le-a stability cu partenerii sai, in asigurarea unei bune functionalitati a intreprinderii. Acesta este criteriul esential si ultimul de judecare a manifestarii spiritului intreprinzatorului, de victorie a acestuia asupra interesului ingust de proprietar- rentier. Bibliografie:Nita Dobrota- economie politicaAlina Badulescu - microecenomie