BioesteticaBioestetica (sau fiziognomia) este o teorie nestiintifica ce presupune existenta unei legaturi ntre trasaturile morale ale unei fiinte si estetica din nfatisarea ei exterioara. Snt lucruri care, din cauza ca le avem mereu n fata ochilor si ne-am obisnuit cu ele, ni se par firesti si nu le mai acordam nici o atentie, desi daca am privi cu mai mult discernamnt, ne-am da seama ca ele ne ajuta sa ntelegem mai bine creatia lui Dumnezeu si sensul vietii, pe care filozofii si filfizonii l-au cautat atta vreme. n cursul evolutiei vietii au aparut patru fiziognomii, patru legaturi ntre caracteristicile psihologice ale unui animal si estetica din nfatisarea lui exterioara.Bioestetica se refera numai la parametri a caror variatie se deruleaza lent n timp si care modifica definiv proportiile ntre volumele corpului contractarea sau relaxarea temporara a muschilor, faptul ca starile afective au fiecare cte o expresie faciala proprie, nu este considerat bioestetica. 1o Cea mai veche, cea mai primitiva si cel mai usor de observat este bioestetica sexelor. Pe lnga ca cele doua sexe ale unei specii - masculul si femela - au instincte fundamental diferite, ele se prezinta diferit si ca nfatisare. De obicei, seamana ntre ele suficient de mult pentru a fi identificate ca specie, grupa sau rasa, dar exista si cazuri (rare) n care aceasta bioestetica e dusa la extrem si de-a dreptul scandaloasa : la unele animale primitive masculul si femela arata att de diferit unul de celalalt, nct cu greu am banui ca fac parte din aceeasi specie (femela nu numai ca are alta forma si culoare, dar este si de zece ori mai mare ca masculul). De asemenea, exista exceptii si de la regula ca un animal pastreaza acelasi sex de-a lungul vietii : n mod uimitor, unele specii de pesti sau batracieni snt capabile ca, n decurs de cteva saptamni, sa-si schimbe ntreaga fiziologie a corpului pentru a deveni din femela mascul sau invers.2o O alta fiziognomie, mai evoluata, este fiziognomia inocentei. Daca la organismele primitive puii nu snt dect niste adulti n miniatura, capabili sa ucida nca din momentul cnd ies din ou, n schimb, la organismele evoluate (n principal la pasari si mamifere) puii au o fire blajina si pasnica. Prietenosi si inofensivi, depind ntru totul de parinti sa le procure hrana si sa-i fereasca de pericole. Aceasta vrsta a inocentei este nsotita si de un aspect fizic dragalas, o conformatie a corpului n care, la unele specii capul, la altele membrele, snt disproportionat de mari n raport cu corpul, si o geometrie a capului n care cutia craniana, globii oculari si urechile snt mari, pe cnd nasul, pometii, maxilarul si mandibula caraghios de mici. Pe masura ce animalul se maturizeaza si abandoneaza firea inocenta si naiva, aspectul dragalas si neajutorat dispare si el (cu exceptia pestisorului guppy, a ursului panda, a papagalului ara si a altor ctiva, care nu stim de ce pastreaza nfatisarea simpatica si inofensiva si la maturitate).Ceea ce este esential n aceasta bioestetica este ca un volum mare aduce implicit o masa mare, deci o povara, nct bietul animal se chinuie sa sustina un cap enorm si greu pe un gt subtire si firav sau sa ridice niste picioare masive si grele cu o musculatura slaba si nedezvoltata. Acesta si este motivul pentru care miscarile lor snt stngace si nendemnatice, iar nfatisarea lor ne inspira sentimente de mila si duiosie. De altfel, daca aplicam acelasi procedeu unui om obisnuit si l ncaltam cu pantofi mari si grei, efectul va fi acelasi : datorita lor, va parea mai simpatic. 3o O alta fiziognomie, si mai evoluata, este cea a personalitatii animale. O privire mai atenta spre regnul animal mai precis, spre partea lui superioara (pesti, reptile, pasari, mamifere) scoate n evidenta o ciudata concordanta : n cadrul fiecarei grupe de animale, personalitatea puternica, instinctele de curaj si mndrie, par sa favorizeze o nfatisare nobila din punct de vedere estetic, o tinuta falnica si impunatoare ; temperamentul fricos sau meschin, dimpotriva, un aspect fizic mai putin impresionant sau chiar respingator. Despre marea majoritate a animalelor (la fel ca despre marea majoritate a oamenilor) cu greu s-ar putea face afirmatii categorice n acest sens : nu s-ar putea spune nici ca arata impresionant, nici ca ar fi respingatoare sau urte, dar n general, snt considerate a arata bine : felinele, falconiformele, teropodele si rechinii, si snt considerate a arata prost o serie de alte animale (pe care toti le evita). Neexistnd indicii depre comportamentul teropodelor, s-ar putea la fel de bine ca vestitul tiranosaur sa fi fost n realitate departe de imaginea de razboinic cu care l zugravim noi astazi : un molu lenes si urt mirositor, care se hranea cu cadavre sau cu resturi ramase de la altii daca nsa vom nclina sa ni-i imaginam ca pradatori feroce sau vnatori de temut o facem doar bazndu-ne pe felul cum arata : arata bine. Aceasta bioestetica este cel mai adesea folosita ca simbolistica n operele noastre literare si filozofice : diferenta dintre leu si porc, dintre vultur si ratoi, dintre cinele de rasa si jigodie etc. Leul, vulturul, raptorul sau rechinul reprezinta pentru noi ntruchipari ale perfectiunii si au cea mai mare cautare ca blazon, stema sau emblema.4o Daca fiziognomia sexelor si cea a inocentei s-au pastrat si la om, n schimb, fiziognomia personalitatii a fost nlocuita cu una mult mai evoluata, mult mai subtila si mult mai fina, iar la oameni nobletea n nfatisare este n raport direct cu inteligenta mintii (fiziognomia umana). Este, poate, aspectul cel mai curios si bizar al vietii noastre si numai pentru ca nu ntelegem cum functioneaza acest mecanism, nu nseamna ca trebuie sa-i negam existenta. Ar fi cu att mai greu sa-l ntelegem, cu ct formulari ca armonie frumusete noblete perfectiune etc. le definim echivoc si vag, una prin cealalta, fara a avea o notiune precisa despre ce desemneaza aceste cuvinte sau criterii obiective, standarde la care sa ne raportam. n principiu, notiunea de armonie se refera la proportia care exista ntre volumele ce alcatuiesc un tot : un animal arata bine atunci cnd elementele ce l compun - capul, trunchiul si membrele - respecta o anumita proportie volumetrica unul fata de celalalt, iar la rndul lor, subdiviziunile ce alcatuiesc aceste elemente respecta si ele aceleasi proportii (diferitele volume care alcatuiesc geometria capului, diferitele segmente care alcatuiesc membrele sau coada etc.) Aristotel observa ca la oameni corpul urmeaza evolutia sufletului, iar Ecleziastul spunea ca ntelepciunea omului i lumineaza fata si asprimea fetei i se schimba. ntr-adevar, n functie de factorii sociali, de experientele prin care trecem, de anturaj, de oamenii cu care intram n contact si pe care (fie constient, fie fara sa ne dam seama) i alegem drept model, inteligenta se schimba de-a lungul vietii ; o deprindem, n mod inconstient, de la oamenii pe care-i cunoastem, si mai ales de la aceia, alaturi de care ne petrecem cea mai mare parte a timpului ; dar ceea ce este cu adevarat extraordinar este modul cum aceste schimbari se rasfrng asupra fizionomiei n ansamblu a persoanei, asupra trasaturilor generale ale corpului, si mai ales a fetei, si cum niste influente exterioare modeleaza armonia n proportii a corpului. (De altfel, e ceva ce am observat cu totii, dar din oarecare motive ne ferim sa vorbim despre asta : poate fiindca la prima vedere suna absurd, sau poate ca lipsa frumusetii este cea care cauzeaza oamenilor o att de profunda frustrare). Daca, n principiu, frumusetea este accesibila oricui, nseamna ca cei care nu au dobndit-o ar fi cazul sa deschida mai larg ochii si sa aleaga cu mai mare grija ce lucruri considera ei valori si ce fel de oameni si aleg drept model de urmat (cu alte cuvinte : ar fi cazul sa evite mascaricii si poznaceii si sa priveasca spre oamenii cu adevarat mari, din al caror exemplu avem cu totii de nvatat.)Ne-am obisnuit n mijlocul unei lumi neevoluate sa vedem fizionomii grosolane si primitive, asa-zisele mutre de taranoi, care nu prea ne plac ; dar pe masura ce ne ndreptam spre cercuri mai aristocratice si de elita - unde si educatia este mai aleasa - se observa si o misterioasa mbunatatire a formelor, care devin mai rafinate, mai frumoase, uneori nobile. Variatia intelectului si a fizionomiei merg mna n mna si orice evolutie n bine a primului nseamna un progres n aceeasi masura a celeilalte, la fel cum o scadere a inteligentei duce la pierderea frumusetii si accentuarea deformarilor fizice. Ajunge daca fiecare din noi arunca o privire napoi spre propriul trecut si spre prietenii din copilarie, pentru a-si aminti de cei care au apucat-o spre medii mai putin academice, cum mediul prost i-a schimbat, nu doar la fire, ci pocindu-le si nfatisarea (de obicei, de acestia ne aducem cu greu aminte fiindca nu i-am bagat niciodata n seama, nu le-am acordat nici o atentie). Cel mai usor se observa fiziognomia umana la oligofreni si retardati. Afectiuni genetice grave care ating intelectul (sindromul Down, sindromul Williams, sindromul DeLange si altele) au drept consecinta un deformism fizic att de evident nct nu poate fi contestat de nimeni ; nfatisarea, n acest caz, este diagnostic cert al bolii intelectului. Tocmai la acesti bolnavi raportul invers dintre inteligenta si deformism poate fi pus n lumina cel mai usor ; exista, n mod clar, o gradatie a inesteticului perfect corespunzatoare cu gradatia la nivel intelectual : aceia la care debilitatea nu este severa (snt capabili sa memoreze poezii, fac adunari, scaderi etc.) se prezinta si cu o fizionomie mai putin suparatoare ochiului, pe cnd cei cu debilitate grava (de exemplu, stiu citi litera cu litera, dar nu stiu alcatui cuvntul) sufera si de un deformism fizic mult mai grav. Aproape sigur, daca intelectul bolnavului ar putea fi vindecat, deformismul fizic s-ar corecta si el proportional cu eficienta tratamentului, si invers, daca unui om sanatos i-ar fi indusa medicamentos boala, s-ar observa cum, marimea dozelor si durata tratamentului au repercusiuni si i deterioreaza fizionomia. Dar acest deformism fizic exista nu numai la oligofreni si la cretini, ci, n masuri mai mari sau mici, la toti oamenii ne dam seama mai greu de asta, din cauza ca sntem obisnuiti sa-l vedem mereu la semeni si, din nefericire, nu prea se gasesc modele de perfectiune printre noi, oameni cu totul desavrsiti. Practic n fizionomia oricui pot fi identificate defecte de estetica, mai accentuate ori discrete gravitatea lor este n raport invers cu nivelul de inteligenta si n raport direct cu imbecilitatea fiecaruia. Sntem imperfecti, iar tocmai acest deformism fizic al omului l valorifica arta caricaturii : caricatura nu face dect sa exagereze, sa batjocoreasca defectele din nfatisarea noastra ; perfectiunea ireprosabila, lipsa oricarui defect nu ar putea fi caricaturizata. Nici o alta specie de animale nu prezinta asa o varietate de forme, marimi si culori ntre indivizi. nfatisarea noastra este data n principal de forma si dimensiunea oaselor unele n raport cu celelalte, forma si dimensiunea grupelor de muschi unele n raport cu celelalte, dar si de detalii ca textura pielii, desimea parului, marimea globului ocular, marimea si coloratia irisului, grosimea sprncenelor, a buzelor si asa mai departe. Daca privim corpul ca o extensie, un instrument al centrului nervos, atunci ar fi de bun-simt sa credem si ca dezvoltarea pe ansamblu a organismului e coordonata tot de sistemul nervos, iar ceea ce se vede la suprafata (nfatisarea) e n ntregime produs al encefalului ; si poate ca vorba de mironosita frumusetea vine din interior contine mai mult adevar dect s-ar crede... De exemplu, daca un om poarta o perioada ndelungata niste ochelari tip fund de sticla, ai caror lentile i fac ochii si irisul sa para mari, functia fiziognoma a creierului va interveni si va repara problema adaptnd nfatisarea la accesoriu si micsornd ochii si irisul, astfel nct omul va arata bine cu ochelarii si stupid atunci cnd i da jos : ca dovada ca encefalul ajusteaza n mod continuu proportiile volumetrice ale corpului. Este un mecanism cu adevarat miraculos, care spune multe despre modul ingenios cum sntem construiti si ct de complexe functii ndeplineste creierul omului, iar viziunea noastra naiva si simplista despre lume, superstitiile despre destin si frumusete ntmplatoare, precum si scuzele pentru ca sntem urti, nu mai au nici o valabilitate. O functie inconstienta a creierului uman pare sa determine cu precizie nivelul de inteligenta si sa aplice un deformism corporal perfect corespunzator (nu e oare ironic ca sntem trasi la raspundere de propriul creier?) Se observa foarte usor ca n locurile unde educatia este mai proasta n general la tara si fizionomiile snt mai grosolane si mai primitive, iar un om cu ct este mai inteligent, cu att se distinge mai mult prin trasaturi nobile ale corpului si fetei. Un intelect mai exersat va produce ntotdeauna forme mai frumoase. Pe urma, cine ar putea nega faptul ca la oameni aspectul fizic are un important rol social si ca sntem n asa fel facuti, nct sa reactionam la frumusete si sa ne judecam mereu semenii dupa mutra? Oare atunci cnd ne ndragostim, avem n vedere si altceva n afara de nfatisare? De obicei, cei cu neveste urte spun ca da, dar chiar si ei vor recunoaste ca fetele frumoase, si nu altele, snt cele pe lnga care roiesc pretendentii, att burlaci, ct si casatoriti deja, iar un om se ndreapta spre o femeie mai putin atragatoare doar dupa ce a nteles ca nu are sanse la una mai aratoasa. De asemenea, fascinatia fata de un strain, sentimentul simpatiei, are si el la baza aspectul fizic, felul cum omul arata. Fara sa ne dam seama, pe unii i tratam cu respect, pe altii cu indiferenta doar pentru felul cum arata. Cercetarile au demonstrat ca agentii comerciali cu un fatau mai placut ncheie sistematic mai multe afaceri dect colegii lor cu un aspect comun, iar politicienii care arata bine au sanse mai mari sa obtina voturi, fapte care nu au nici o legatura cu adevaratele lor capacitati. nfatisarea unui om este o carte de vizita care l recomanda n societate, iar n timp ce unii, carismatici, snt peste tot ndragiti si foarte populari, fac cu usurinta cuceriri n dragoste si lumea i doreste de prieteni, altii s-au obisnuit sa fie trecuti cu vederea, marginalizati sau ocoliti n aproape orice mprejurare.Ce depinde de noi si ct din nfatisare putem influenta? Desigur, unele ajustari (ciopleli) se pot face, prin operatie estetica, mai ales la nas si la pomete, desi, daca ar fi sa judecam filozofic, am spune ca asemenea metode nu-s dect crpeala si gainarie, prin care se ncearca sa se nsele adevarata opera a naturii. De asemenea, putem influenta musculatura corpului prin exercitiu fizic, culturism. Practicarea sporturilor nu numai ca asigura sanatatea corpului si mentine n stare buna organele interne, dar confera si tonus muscular si o alura atletica, mai placuta din punct de vedere estetic. si n sfrsit, ce mai depinde de noi este frizura, care nu-i deloc un fleac, fiindca s-au vazut destule fizionomii bune, stricate de o tunsura proasta. Orice fel de tatuaj, piercing sau vopsea de par strica la aspect si-l fac pe purtatorul lor sa para meschin si prost ; de asemenea, la barbati, orice fel de verighete, cercei, lantisoare, bratari sau posete arata stupid si dau impresia de parvenit, iar la femei, siliconul n buza este si el o idee proasta din punct de vedere estetic. Daca am avea bunavointa sa ntelegem si puterea sa recunoastem ca frumusetea pe lume nu este ntmplatoare, nici la animale si nici la oameni, atunci ne-ar fi mai usor sa ntelegem si modul cum Dumnezeu a lucrat si cum viata a evoluat spre ceea ce ea reprezinta astazi. n mod limpede, exista pe lume o forma superioara de dreptate, iar frumusetea nu este ntmplatoare, ci apare acolo unde este cel mai mult meritata.