Referat BOLI VINDECABILE SI BOLI INCURABILE

MANIFESTARILE KARMEIGA 120CONFERINTA a IV-aBoli vindecabile si boli incurabile n raport cu karma Hamburg, 19 mai 1910 Putem presupune de la bun nceput ca n legatura cu cele doua notiuni care vor constitui obiectul expunerii noastre de astazi, si anume curabilitatea si incurabilitatea bolilor, vor exista cndva reprezentari mai clare si, as zice, mai placute omului, dupa ce ideile de karma si de corelatii karmice se vor ncetateni n cercuri mai largi ale omenirii. n ceea ce priveste notiunile de curabilitate si incurabilitate a bolilor, n diferite secole au fost raspndite cele mai diferite pareri. Nu trebuie sa ne ntoarcem prea departe n timp, spre a vedea prin ce uriase schimbari au trecut aceste notiuni.ntr-o perioada la rascrucea dintre Evul Mediu si epoca moderna, prin secolele XVI-XVII s-au dezvoltat unele reprezentari conform carora diferitele forme de boala pot fi ngradite si conceptia conform careia pentru orice boala exista, de fapt, o ierbusoara, o mixtura de un fel sau altul, prin care boala respectiva sa poata fi vindecata. Aceasta credinta a domnit mult timp, chiar pna prin secolul al XIX-lea. Daca cineva vrea sa citeasca, n calitate de laic sau de om familiarizat cu notiunile epocii actuale, comunicarile facute asupra tratamentelor care se aplicau, n cazul unor boli, pe la sfrsitul secolului al XVIII-lea sau chiar la nceputul secolului al XIX-lea, si pna trziu, n plin secol al XIX-lea, ar fi uimit de toate leacurile si lecusoarele care erau folosite din abundenta, de toate ceaiurile si mixturile, pna la medicamentele cele mai periculaose si la obiceiul de a lua snge cu lanteta etc. Dar tocmai secolul al XIX-lea a fost acela care a ntors pe dos aceasta conceptie, n cercurile de medici, si anume n cercurile de medici cele mai bine vazute. mi veti ngadui sa spun ca, n tineretea mea, multe dintre aceste conceptii diametral opuse mi-au cazut sub ochi, n cele mai diverse nuante si laitmotive. Am avut o asemenea ocazie, de exemplu, cnd am vrut sa urmaresc curentul scolii de medicina nihilista, raspndit n Viena pe la mijlocul secolului al XIX-lea si care si-a cucerit apoi un renume din ce n ce mai mare. Punctul de plecare pentru o schimbare radicala n conceptiile despre curabilitatea si incurabilitatea bolilor l-au constituit constatarile facute de cunoscutul medic Dietl n legatura cu evolutia pneumoniei si a altor boli similare. El ajunsese, pe baza studiilor, sa spuna ca, de fapt, nu se poate constata nici o influenta adevarata, din partea unui medicament sau altul, asupra evolutiei unei boli. Sub influenta scolii lui Dietl, studentii n medicina din acea vreme au nvatat sa gndeasca despre puterea de vindecare a remediilor si medicamentelor mostenite de secole, pe cale traditionala, n asa fel nct ceea ce spunea cunoscutul proverb: Cnd cocosul cnta pe gunoi, vremea se schimba sau ramne asa cum e! si pastra ntreaga valabilitate. Ei erau de parere ca pentru evolutia unei boli e acelasi lucru daca se administreaza sau nu un medicament sau altul. Dietl a ntocmit o statistica, foarte convingatore pentru vremea lui, din care reiesea ca, prin tratamentele asa-zis pasive pe care le aplicase fusesera vindecati sau murisera de pneumonie tot attia bolnavi ca si n cazurile tratate prin remedii traditionale. Tratamentul pasiv, aplicat de Dietl si continuat de Skoda [6], consta n faptul ca bolnavul era transpus n acea situatie exterioara de viata care-i dadea posibilitatea de a pune cel mai bine n actiune fortele de autovindecare, de a le face sa se ridice din strafundurile organismului, iar medicului nu i se mai atribuia aproape nici un alt rol, n afara de acela de a supraveghea mersul bolii; el trebuia sa fie prezent doar pentru a interveni acolo unde se putea da vreun ajutor obiectiv, cu mijloace umane. n rest, medicul se multumea sa constate aparitia bolii, sa astepte sa se ridice la suprafata din organism fortele de autovindecare, pna cnd, dupa un timp, febra disparea si survenea autovindecarea, realizata de organismul nsusi. Acestei scoli de medicina i s-a atribuit si i se mai atribuie pna azi numele de scoala nihilista", din cauza ca ea avea la baza o afirmatie facuta de profesorul Skoda: Poate vom fi n stare sa nvatam sa diagnosticam bolile, sa le descriem, eventual si sa le explicam, dar de vindecat nu le putem vindeca! Va spun lucruri de care va rog sa luati nota ca de realitati care au prins viata n cursul secolului XIX-lea, ca sa va formati o idee despre felul cum s-au schimbat reprezentarile n acest domeniu. Dar sa nu creada nimeni ca, daca relatez un lucru sub o forma pur narativa, ma astept sa treceti imediat ntr-o tabara sau alta. Afirmatia profesorului Skoda a suferit de radicalism, si ar fi usor sa indicam limitele ntre care o asemenea afirmatie este valabila. Dar prin aceasta se atragea atentia asupra unui anumit lucru, fara a se avea la ndemna mijloacele necesare pentru a fundamenta n mod constient afirmatia, a o circumscrie ori a o exprima n cuvinte ea nu putea fi transpusa nici macar n gnduri; altfel spus: n cercurile n care era exprimata, oamenii nu puteau nici macar ncerca sa o gndeasca. Se atragea atentia asupra faptului ca n om trebuie sa existe ceva care, ntr-un anumit sens, joaca un rol determinant n evolutia si finalul unei boli, ceva care se situeaza, n fond, dincolo de posibilitatile umane de a ajuta.Se atrasese atentia, deci, asupra unui lucru situat dincolo de posibilitatile umane; daca abordam lucrurile ntr-un mod concret, aceasta atentionare nu se poate referi la altceva dect la legea karmei si la actiunea karmei n cursul vietii umane. Daca urmarim evolutia unei boli aparitia bolii, fortele vindecatoare ce apar din organismul nsusi , ne vom simti ndemnati mai ales daca tinem seama de faptul ca ntr-un caz survine vindecarea, pe cnd ntr-altul nu pare posibila nici o vindecare sa cautam o legitate mai profunda. Oare sa cautam aceasta legitate n vietile pamntene anterioare ale omului? Aceasta este, pentru noi, ntrebarea: Putem spune ca omul aduce cu sine anumite conditii care-l predetermina ca, ntr-un caz concret, sa-si poata mobiliza fortele vindecatoare din organism, care nsa, n alt caz, sunt predeterminate n asa fel nct, cu toate eforturile, ei nu e n stare sa vindece boala?Daca va amintiti ceea ce am spus ieri, veti ntelege ca n procesele care au loc ntre moarte si o noua nastere n individualitatea umana apar niste forte cu totul speciale. Am precizat ca, n kamaloca, n fata sufletului uman apar evenimentele ultimei sale vieti, faptele savrsite de el, n sensul binelui sau al raului, nsusirile caracterului sau etc. si ca, percepnd propria sa viata, sufletul are tendinta de a compensa tot ceea ce e imperfect n el, tot ceea ce s-a dovedit a fi fapta gresita, de a imprima n fiinta sa nsusirile respective, care fac ca el sa devina mai desavrsit. Daca am nteles acest lucru, putem spune: Omul intra din nou n existenta, printr-o noua nastere, avnd nscrisa n suflet aceasta intentie. Dar omul participa el nsusi la construirea noului trup, si el l construieste conform cu fortele pe care si le-a adus cu sine din vietile anterioare si din perioada traita ntre moarte si o noua nastere. Cu aceste forte este nzestrat omul la nastere si el le ntretese n noua sa corporalitate. Am nteles astfel ca noua corporalitate e slaba sau puternica, dupa cum omul poate sa aduca n ea forte slabe sau puternice.Trebuie sa ne fie clar, nsa, ca va exista o anumita ordine n care se succed lucrurile, daca n perioada traita n kamaloca, de exemplu, omul a vazut ca n ultima sa viata a savrsit multe sub imperiul afectelor, al mniei, fricii, repulsiei s.a.m.d. Acum, n kamaloca, asemenea fapte stau n fata sufletului tau si se contureaza gndul expresiile pe care le putem gasi, pentru a desemna aceste forte, sunt create, fireste, pentru viata n lumea fizica ca trebuie sa faci ceva cu fiinta ta, ca sa devii mai desavrsit n aceasta privinta, pentru ca n viitor sa nu mai ai tendinta de a savrsi faptele sub imperiul afectelor. Acest gnd devine o parte componenta a individualitatii umane si, la trecerea printr-o noua nastere, acest gnd se imprima, ca forta, n trupul ce se formeaza. De aceea, n acest trup se imprima tendinta de a face ca ntreaga sa organizare, alcatuita din corp fizic, corp eteric si corp astral, sa-l puna n imposibilitatea de a savrsi anumite fapte izvorte din mnie, ura, invidie etc., spre a putea sa devina cu adevarat mai desavrsit. Si astfel el va ajunge sa savrseasca asemenea fapte care pot compensa faptele din trecut. Pe baza unei actiuni ce depaseste cu mult ntelegerea sa obisnuita, omul face ca n el sa patrunda tendinta care-l poate duce la o mai mare perfectiune ntr-un anumit domeniu si la compensarea anumitor fapte.Daca reflectati ct de variate sunt aspectele vietii, daca va gnditi ca omul savrseste aproape zilnic fapte care fac necesara o compensatie, veti ntelege ca n suflet exista multe asemenea gnduri care-si asteapta compensatia, cnd sufletul intra n existenta printr-o noua nastere, si ca aceste gnduri se ntretaie, astfel nct corpul fizic si corpul eteric al omului capata o configuratie n care sunt ntretesute toate aceste tendinte. Ca sa ntelegem despre ce e vorba aici, vom examina un caz cu totul iesit din comun. Trebuie sa subliniez n mod cu totul deosebit ca evit sa vorbesc pe baza unei teorii, ca nu am mania de a emite ipoteze si, daca dau exemple, o fac aducnd n fata dumneavoastra numai cazuri care au fost examinate temeinic de catre stiinta spiritului.Sa presupunem ca un om a trait n ultima sa viata n asa fel nct a actionat dintr-un sentiment al Eului mult prea slab, dintr-un sentiment al Eului care a mers mult prea departe n ceea ce priveste tendinta de a se darui lumii ulterioare, att de departe nct a actionat ntr-un mod lipsit de independenta, pierzndu-se pe sine, care nu se mai potriveste n actualul ciclu de dezvoltare a omenirii. Dar ceea ce l-a mpins pe un asemenea om, n ncercarea sa, la anumite fapte a fost absenta sentimentului de sine. n kamaloca el a avut n fata sa faptele pe care le-a savrsit deoarece i lipsea sentimentul de sine. Si acum, n primul rnd, el aprecia ca trebuie sa dezvolti n tine acele forte care sa stimuleze sentimentul de sine; ntr-o incarnare viitoare trebuie sa-ti creezi ocazia de a-ti ntari sentimentul de sine, luptnd mpotriva rezistentei pe care ti-o va opune trupul tau, mpotriva fortelor care-ti vor iesi n ntmpinare din corpul fizic, corpul eteric si corpul astral, pentru ca sentimentul tau de sine sa treaca printr-un fel de scoala. Trebuie sa-ti procuri un asemenea trup care sa-ti arate cum actioneza din directia corporalitatii predispozitia unui sentiment de sine slab!Ceea ce va avea loc n incarnarea urmatoare va intra prea putin n constienta lui, se va desfasura mai mult sau mai putin ntr-o zona subconstienta. Omul va tinde spre o incarnare care sa aduca n ntmpinarea sentimentului de sine piedicile si rezistentele cele mai dure, n asa fel nct el sa fie nevoit sa-si ncordeze la maximum acest sentiment. Astfel, el se va simti atras ca de o forta magnetica spre mprejurari n care ntmpina piedici mari, n care sentimentul sau de sine va trebui sa actioneze opunndu-se organizarii celor trei corpuri. Orict de ciudat ar parea, asemenea individualitati a caror karma cere ca ele sa intre n existenta n felul analizat, vor cauta mprejurari n care, de exemplu, pot sa fie expuse unei molime de felul holerei, fiindca holera le ofera posibilitatea de a ntmpina piedici deosebite. Starile prin care bolnavul trebuie sa treaca, n interiorul lui, din cauza piedicilor puse de cele trei corpuri, poate face ca n incarnarea urmatoare sentimentul de sine sa apara fortificat ntr-o masura considerabila.Sa analizam acum cazul diametral opus. n perioada kamaloca cineva observa ca, sub influenta unui sentiment de sine prea puternic, a savrsit fapte care au izvort dintr-o tendinta exagerata de a se baza numai pe sine. El ntelege ca trebuie sa-si modereze sentimentul de sine, sa-l readuca n matca normala. Pentru aceasta e necesar sa caute o mprejurare, n incarnarea urmatoare, n care cele trei corpuri ale sale sa-i dea posibilitatea ca sentimentul de sine sa nu ntmpine n corporalitate orict s-ar stradui nici un fel de oprelisti, sa cada ca ntr-o prapastie fara fund si sa ajunga la absurd. Asemenea conditii sunt create cnd omul se mbolnaveste de malarie.Am descris un caz de boala provocata de actiunea legii karmei si am expus teza potrivit careia, pe baza unei ntelegeri superioare celei pe care o poate cuprinde cu constienta lui obisnuita, omul e condus spre acele mprejurari n care, conform karmei sale, poate sa evolueze. Daca analizati cu atentie lucrurile pe care le-am spus mai nainte, veti ntelege mai usor cazurile de epidemie. Am putea cita diferite exemple care sa ne arate ca, pe baza trairilor din kamaloca, omul cauta cu tot dinadinsul ocazia de a contracta o anumita boala, pentru a dobndi, prin faptul ca o nvinge si si mobilizeaza fortele de autovindecare, acele forte care-l fac sa evolueze n viata.Am spus mai nainte ca, daca un om a savrsit mai multe fapte sub influenta afectelor, si n kamaloca el va actiona n acelasi fel. De aici se naste n el tendinta de a vietui n noua sa incarnare n propria sa corporalitate, astfel nct prin nvingerea unor oprelisti va savrsi fapte care pot compensa anumite evenimente din viata sa anterioara. n multe cazuri, atunci cnd exista o corelatie karmica, n sensul ca omul respectiv si-a savrsit faptele sub imperiul afectelor si pasiunilor care i-au napadit sufletul, apare acea forma de boala pe care n epoca moderna o numim difterie.Vom mai afla, n cursul acestor conferinte, si alte lucruri n legatura cu conditiile care fac sa apara o anumita boala. Dar acum trebuie sa patrundem n substraturi si mai adnci, daca vrem sa gasim raspuns la ntrebarea: Cum se face ca atunci cnd omul intra, prin nastere, n existenta si aduce cu sine, n virtutea karmei sale, tendinta de a realiza un lucru, prin faptul ca nvinge o boala sau alta, uneori reuseste sa nvinga boala si sa asimileze fortele care-l fac sa se nalte mai sus, iar alteori boala iese nvingatoare? Trebuie sa ne ntoarcem la principiile spirituale care fac posibil, n general, ca starea de boala sa existe n viata umana.Faptul ca omul poate sa se mbolnaveasca si ca poate cauta, cu tot dinadinsul, starea de boala chiar n virtutea karmei sale izvoraste, n ultima instanta, din acel principiu pe care l-am adus n fata sufletelor noastre, n cele mai diferite contexte ale expunerilor noastre teosofice. Stim ca, ntr-un anumit punct al evolutiei de pe Pamnt, n dezvoltarea omului au intervenit forte pe care le numim luciferice, care apartin unor entitati ramase n urma n perioada vechii evolutii lunare, care n-au naintat att de mult nct sa fi ajuns n punctul normal al evolutiei lor pamntene. Asa se face ca, nainte ca Eul uman sa fi putut actiona n mod corespunzator, corpului astral uman i-a fost implantat ceva care se revarsa din aceste entitati luciferice. Din aceasta cauza, influenta entitatilor luciferice s-a exercitat cndva mai ales asupra corpului nostru astral, unde a perseverat de-a lungul ntregii evolutii ulterioare. Influenta luciferica se manifesta, n evolutia omului, n diverse moduri. Pentru scopul nostru de azi este nsa important sa scoatem n evidenta faptul ca, datorita fortelor luciferice, omul a avut de-a face n interiorul sau cu o ispita care l-a facut mai putin bun dect ar fi fost fara aceasta influenta; tot sub actiunea impulsului luciferic, el a nceput sa actioneze si sa judece pe baza afectelor, patimilor si poftelor, ntr-o mai mare masura dect daca impulsul luciferic n-ar fi existat. Sub aceasta influenta omul s-a schimbat, a ajuns sa se daruiasca lumii poftelor si dorintelor, a fost cufundat n realitatile lumii fizice pamntene mai mult dect i fusese harazit. Sub influenta impulsului luciferic omul se identifica mai mult cu corporalitatea sa. Fara influenta entitatilor luciferice n-ar fi existat multe dintre lucrurile care, pe Pamnt, l pot ademeni pe om, facndu-l sa doreasca un anumit lucru. Omul ar fi trecut cu indiferenta pe lnga ispite. Prin influenta lui Lucifer au aparut ispitele senzoriale exterioare, omul a primit nauntrul sau aceste ispite. Individualitatea care i-a fost conferita, prin faptul ca i s-a dat Eul, a fost impregnata cu efectele ce izvorau din principiul luciferic. Asa se face ca, nca din primele sale incarnari pe Pamnt, omul a cazut prada primelor ispite venite din partea principiului luciferic si el a luat cu sine aceste ispite n vietile care au urmat. Cu alte cuvinte, modul n care omul a cazut victima ispitelor venite din directia principiului luciferic a devenit o parte componenta a karmei sale.Daca omul ar fi primit n el numai acest principiu, el ar fi cazut tot mai mult prada ispitelor lumii fizice pamntene; ar fi pierdut din ce n ce mai mult perspectiva de a se desprinde, cndva, de aceasta lume. Stim ca influenta care a venit mai trziu Impulsul hristic a actionat n sens opus principiului luciferic si ca l-a reechilibrat. Astfel, n evolutia sa, omul are din nou la ndemna mijloacele prin care poate sa elimine din fiinta sa influenta luciferica. Dar o data cu influenta luciferica omului i s-a mai dat si altceva. Lumea n care a intrat a nceput sa-i apara cu totul altfel dect daca el nu s-ar fi aflat sub influenta impulsului luciferic. Lucifer a patruns n interiorul omului. Omul a privit lumea din jurul sau avndu-l n sine pe Lucifer. Din aceasta cauza privirea sa pentru lumea pamnteana s-a ncetosat si n impresiile exterioare a nceput sa patrunda, de acum nainte, influenta ahrimanica. Ahriman a avut posibilitatea sa se amestece si sa dea lumii exterioare forma de iluzie din cauza ca noi ne creasem deja mai nainte, dinauntru, predispozitia spre iluzie, spre maya. Asa ca influenta ahrimanica, care a patruns n lumea exterioara, a fost consecinta influentei luciferice. Din cauza ca fortele luciferice erau deja n el, omul a avut posibilitatea de a se implica n realitatile lumii senzoriale ntr-o masura mai mare dect s-ar fi ntmplat fara influenta luciferica. Dar el si-a creat astfel si posibilitatea de a aspira n sine, din afara, cu fiecare perceptie exterioara, influenta ahrimanica. Asa ca n individualitatea umana, n timp ce parcurge diferitele incarnari pamntene, traieste influenta luciferica, iar ca rezultat al influentei luciferice traieste si influenta ahrimanica. Cele doua forte se lupta fara ncetare n individualitatea umana. Individualitatea umana a devenit scena pe care se da lupta dintre Lucifer si Ahriman.n constienta sa obisnuita, omul este expus si astazi att ispitei lui Lucifer, care actioneaza prin intermediul pasiunilor si afectelor corpului sau astral, ct si ispitelor lui Ahriman, care patrunde n om prin erori si amagiri referitoare la lumea exterioara. Ct timp omul traieste ntr-o incarnare si reprezentarile actioneaza n asa fel nct ceea ce se ntmpla sub influenta lui Lucifer si Ahriman nu poate sa patrunda mai adnc si gaseste o piedica n ele, n tot acest timp ceea ce face omul este supus judecatii morale sau intelectuale. Ct timp, ntre nastere si moarte, omul pacatuieste mpotriva moralei, dndu-i ascultare lui Lucifer, sau mpotriva logicii si a gndirii sanatoase, prin faptul ca-l urmeaza pe Ahriman, totul ramne o problema a vietii sufletesti constiente obisnuite. Dar cnd omul paseste prin poarta mortii, viata de reprezentare nceteaza sa mai fie legata de creier. ncepe o alta forma de viata a constientei. Acum toate lucrurile care n viata dintre nastere si moarte sunt supuse judecatii morale sau rationale coboara n strafundurile fiintei umane si influenteaza ceea ce, dupa timpul petrecut n kamaloca, organizeaza lucrurile pentru existenta urmatoare si se ntipareste n fortele modelatoare, plastice care construiesc ntreita corporalitate umana. Si atunci erorile care decurg din faptul ca omul l asculta pe Ahriman se transforma n forte aducatoare de boala, care-l afecteaza din directia corpului eteric, iar excesele, deci lucrurile care, n viata, sunt supuse judecatii morale, devin cauze de boala care actioneaza mai mult din directia corpului astral.Erorile noastre, provenite de la ceea ce este ahrimanic n noi si la acestea se adauga erorile constiente: minciuni, neadevaruri , devin cauze de boala; vedem acest lucru, daca nu analizam o singura incarnare, ci urmarim efectul exercitat de o incarnare asupra celei urmatoare si constatam ca influentele luciferice devin si ele, pe aceeasi cale, cauze de boala. Putem spune, ntr-adevar ca noi nu comitem erori fara a le suporta consecintele. n incarnarea urmatoare, n fiinta noastra se imprima erorile pe care le facem, pe baza unei ratiuni superioare celei pe care o avem n viata obisnuita, pe baza acelei ratiuni care, n perioada dintre moarte si o noua nastere, ne indica sa devenim att de puternici si vigurosi, nct n viitor sa nu mai fim expusi acestor ispitiri. Bolile se integreaza vietii noastre ca niste educatori exigenti. Daca analizam bolile n acest fel, putem spune ca la declansarea unei boli contribuie fie influente luciferice, fie influente ahrimanice. Cnd, ntr-un viitor mai apropiat sau mai ndepartat, cei ce vor sa devina vindecatori de boli sub semnul conceptiei stiintei spiritului despre lume vor ntelege aceste lucruri, influentele exercitate de ei asupra organismului uman vor fi mult mai intime dect este posibil n zilele noastre.n aceasta lumina putem ntelege felul cum se manifesta anumite forme de boala. Sa luam ca exemplu pneumonia. Ea este, n sirul influentelor karmice, un efect care ia nastere datorita faptului ca n perioada petrecuta n kamaloca omul poate privi retrospectiv spre un caracter n care exista tendinta si predispozitia spre excese senzoriale, n care traia, as zice, nevoia de a duce o viata senzuala. Sa nu confundam ceea ce e atribuit acum unei constiente anterioare cu ceea ce apare n constienta din incarnarea urmatoare. Caci una nu are nimic comun cu cealalta. Dar, binenteles, ceea ce omul vede n perioada kamaloca se va transforma n asa fel nct n el se vor imprima fortele care vor declansa procesele de care vor contribui la biruirea pneumoniei. n nvingerea pneumoniei, n autovindecarea pentru care face eforturi omul nsusi, individualitatea umana actioneaza mpotriva puterilor luciferice, ea duce un adevarat razboi mpotriva acestora. De aceea, nvingerea pneumoniei este o ocazie de a scapa de o deficienta caracterologica dintr-o incarnare anterioara. ntelegem astfel, analiznd cazul pneumoniei, lupta omului mpotriva puterilor luciferice.Altfel stau lucrurile n cazul tuberculozei pulmonare, cnd apar procese caracteristice: intra n activitate fortele de autovindecare care se manifesta prin faptul ca influentele daunatoare ce iau nastere sunt nconjurate, sunt marginite din toate partile de tesut conjunctiv; apoi totul e umplut cu o materie formata din saruri de calciu, care n organism exista sub forma de incluziuni solide. Mult mai multi oameni dect se crede n general au n ei asemenea corpusculi; este vorba de acei oameni care au plamnii atinsi de tuberculoza, dar au ajuns n stadiul vindecarii. n acest caz, s-a dat o lupta a entitatii umane interioare mpotriva raului facut de puterile ahrimanice. E un proces de respingere ndreptat spre exterior, un atac mpotriva a ceea ce este introdus n om de catre materialitatea exterioara, spre a conduce la independenta entitatii umane.Am aratat ca n procesul bolii actioneaza, de fapt, ambele principii, cel ahrimanic si cel luciferic. Din multe puncte de vedere ar trebui sa se faca distinctie ntre cele doua feluri de boli: cele luciferice si cele ahrimanice. Daca se tine seama de aceasta distinctie, se pot gasi principiile de acordare a ajutorului corespunzator. Fiindca bolile luciferice cer un cu totul alt gen de ajutor dect cele ahrimanice. Daca astazi sunt puse n aplicare, ntr-un mod destul de putin critic, de exemplu n metodele terapeutice cu aplicatie externa, fortele electroterapiei modeme, n baile cu apa rece sau n altele similare, trebuie spus ca stiinta spiritului este n masura sa aduca lumina, de la bun nceput, n privinta ntrebarii daca e bine sa se recurga la una dintre metode, prin faptul ca stie cnd e vorba de o boala luciferica si cnd de una ahrimanica. Nici un om, de exemplu, n-ar trebui sa aplice electroterapia n cazul bolilor de provenienta luciferica, ci numai cnd este vorba de bolile ahrimanice. n cazul bolilor luciferice nu poate ajuta ceva care nu are absolut nimic comun cu activitatea lui Lucifer, spre exemplu, principiile electricitatii; acestea fac parte din sfera de activitate a entitatilor ahrimanice, dar nu nseamna ca numai entitatile ahrimanice se folosesc de fortele electricitatii. Dimpotriva, un domeniu cu totul special al lui Lucifer este ceea ce se refera cu o expresie necorespunzatoare la cald si la rece. Tot ceea ce are legatura cu faptul ca organismul uman devine mai cald sau mai rece sau cu tot ceea ce el nsusi face sa devina mai cald sau mai rece, prin diferite influente exterioare, tine de sfera lui Lucifer. Oriunde intervine caldul sau recele avem de-a facecu o boala luciferica.Vedem deci cum functioneza karma n starea de boala si cum actioneaza n sensul nvingerii bolii. Acum nu vi se va mai parea de nenteles ca n karma exista posibilitatea sau imposibilitatea de a vindeca o boala. Daca va este clar ca scopul, scopul karmic al mbolnavirii este acela de a-l stimula pe om si de a-l ajuta sa devina mai desavrsit, veti ntelege ideea ca omul, daca se mbolnaveste, conform cu ratiunea nteleapta pe care o aduce cu sine din kamaloca, atunci cnd intra ntr-o noua existenta va dezvolta acele forte vindecataore care reprezinta o consolidare a fiintei sale interioare si posibilitatea de a evolua n continuare. Sa presupunem ca un om dispune, n cadrul organizarii sale si al karmei sale, de fortele necesare pentru a progresa chiar n aceasta viata, prin ceea ce si-a cucerit n cursul acestei boli. Atunci vindecarea are un sens. Atunci survine vindecarea si, n acest caz, omul a cucerit lucrul care a aparut prin existenta bolii. nvingnd boala, el a dobndit posibilitatea de a avea forte mai desavrsite acolo unde nainte avea doar forte nedesavrsite. Daca, prin karma sa, e nzestrat cu asemenea forte si daca, prin mprejurarile favorabile ale destinului sau, el e n asa fel situat n lume nct poate sa determine noile forte sa actioneze spre folosul sau si al altora, atunci survine vindecarea; el se furiseaza printre meandrele bolii si iese de sub puterea ei.Sa presupunem acum o alta situatie: omul nvinge boala si dezvolta fortele de vindecare; de acum nainte el se afla n fata unei vieti care solicita ntr-o masura pe care el nu o poate realiza cu gradul de desavrsire pe care l-a cucerit deja. Ce-i drept, el ar face ceva, datorita bolii vindecate, totusi nu ar fi posibil sa realizeze att de mult deoarece restul karmei sale nu permite acest lucru , astfel nct sa le poata fi de folos celorlalti. Si atunci, constienta sa mai profunda va spune: Aici nu poti sa primesti forta deplina pe care ar trebui s-o ai, de fapt. A fost necesar sa intri n aceasta incarnare, fiindca trebuia sa ajungi la acel grad de perfectiune pe care-l poti obtine numai n corpul fizic, prin nvingerea unei boli. Acest lucru a trebuit sa-l cuceresti, dar nu-l poti dezvolta n continuare. Trebuie sa patrunzi n conditiile de viata n care corpul fizic si alte forte nu te vor deranja si unde vei putea sa prelucrezi n mod liber ceea ce ai dobndit n timpul bolii. Cu alte cuvinte, o asemenea individualitate cauta moartea, pentru a prelucra mai departe, ntre moarte si o noua nastere, ceea ce nu poate prelucra n viata dintre nastere si moarte. Un asemenea suflet trece prin viata dintre moarte si o noua nastere cu intentia de a-si perfectiona organizarea, prin fortele cucerite n lupta cu boala, pentru a putea actiona mai eficient n noua viata. n acest fel, prin existenta unei boli poate fi obtinut un adevarat aconto, care va fi ntregit de-abia dupa trecerea prin moarte, ca sa devina ceea ce trebuie sa fie.Daca privim lucrurile n acest fel, va trebui sa spunem: Se pare ca n karma si are cauza faptul ca o anumita boala sfrseste prin vindecare, n timp ce o alta prin moarte. Daca privim lucrurile n acest fel, vom dobndi o adnca mpacare cu viata, pentru ca vom sti ca face parte din legea karmei, ca si cazul n care o boala sfrseste cu moartea omul este stimulat n evolutia lui, ca boala are scopul de a-l face pe om sa urce cu nca o treapta. Dar nimanui nu-i este ngaduit sa traga concluzia ca n cazul anumitor boli ar trebui sa dorim sa survina moartea, si aceasta deoarece decizia asupra finalului bolii vindecarea sau nevindecarea i revine unei ratiuni mai nalte dect aceea pe care o putem noi cuprinde cu constienta noastra obisnuita. Trebuie sa avem modestia de a ne opri, n cadrul vietii dintre nastere si moarte, n fata unor asemenea ntrebari, fara a da vreun raspuns. Cu constienta noastra superioara putem sa ne situam pe acea pozitie care primeste chiar si moartea ca pe un dar venit din partea puterilor spirituale superioare. Dar avnd o constienta a carei menire este sa ajute si sa intervina n viata, nu trebuie sa avem aroganta de a ne situa pe aceste pozitii superioare. Caci s-ar putea sa gresim si sa intervenim ntr-un mod nepermis acolo unde trebuie sa ne amestecam niciodata: n sfera libertatii umane. Daca putem sa ajutam un om sa-si mobilizeze fortele de autovindecare sau sa chemam n ajutor natura nsasi, pentru a obtine vindecarea, trebuie s-o facem. Iar daca trebuie luata o hotarre asupra faptului ca omul trebuie sa traiasca ori el e stimulat mai mult n cazul n care survine moartea, raspunsul nu poate fi niciodata altul dect acela ca ajutorul nostru trebuie dat n sensul vindecarii. Daca raspunsul este acesta, nseamna ca noi lasam individualitatii omului libertatea de a-si mobiliza sau nu fortele, iar ajutorul medicului nu poate fi dect acela de a-l sprijini pe bolnav n aeest sens. El nu intervine n sfera individualitatii umane. Lucrurile ar sta cu totul altfel daca noi am stimula incurabilitatea unui om, ajutndu-l sa-si caute n alta lume posibilitatea de a evolua n continuare. n acest caz am interveni n sfera individualitatii sale, i-am imprima propria noastra vointa. Aceasta decizie trebuie lasata n seama individualitatii nsesi. Cu alte cuvinte, trebuie sa facem tot ce este posibil pentru a obtine vindecarea. Toate reflectiile care duc la vindecare provin din acea constienta care e potrivita pentru Pamntul nostru; toate celelalte masuri ar depasi sfera vietii noastre pamntene; trebuie sa intervina alte forte dect cele care intra n sfera constientei noastre obisnuite.Vedem cum o ntelegere corecta a curabilitati si incurabilitatii bolilor ne face sa ne mobilizam toate resursele pentru a ajuta un om, n caz de boala; iar daca, din alte sfere, se ia o alta hotarre, ntelegerea acestui lucru ne ajuta sa o primim cu deplina seninatate sufleteasca. Si de altceva nici nu avem nevoie. Noi trebuie doar sa gasim un punct de vedere care sa ne ajute sa nu ne simtim darmati sufleteste n fata unei boli incurabile, ca si cum n lume n-ar exista dect imperfectiune, rele si nenorociri. O conceptie karmica nu ne paralizeza puterea de actiune n ceea ce priveste ncercarea de a vindeca. Si, pe de alta parte, o conceptie karmica ne va pune din nou n armonie pna si cu destinul cel mai tragic, cnd e vorba de incurabilitatea uneia dintre bolile pe care le tratam.Am vazut astazi, deci, ca numai o ntelegere karmica ne da posibilitatea de a sesiza si ntelege n mod corect evolutia unei boli si de a putea vedea cu adevarat cum efectele karmice din vietile noastre anterioare ne influenteaza viata actuala.Ne revine acum sarcina de a face distinctie ntre doua tipuri de boli, ntre cele care vin din interiorul omului si par provocate de karma noastra si cele care, n aparenta, ne ataca ntmplator, deoarece suntem expusi unor factori daunatori veniti din exterior. ntr-un cuvnt, ne va preocupa ntrebarea: Cum putem ajunge la o ntelegere karmica a lucrurilor si atunci cnd, de exemplu, nimerim sub rotile unui tren? Altfel spus: Cum pot fi ntelese, prin karma, asa-numitele mbolnaviri accidentale"?