Referat CELE 4 CRUCIADE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu virgo
CARACTERUL SI CAUZELE CRUCIADELORFenomenele cruciadei nu erau noi "ci rezultatele unui ansamblu de idei si de practici indelung meditate in decursul secolelor precedente ". Operatiuni militare de cea mai mare anvergura pe care le-a intreprins Occidentul medieval , cruciadele au constituit si sub alte raporturi un moment semnificativ in istoria civilizatiei. Considerate mult timp(pana catre anul 1806)exclusive sub aspectul lor religios , in realitate aceste expeditii au avut drept cauze ( si rezultate ) elemente de natura diferite : economice , sociale , politice si morale , desi au fost mobilizate si s-au desfesurat sub lozinca " razboiul sfant " de eliberare a Ierusalimului si a " Sfantului Mormant" de sub ocupatia paganilor musulmani.Inca din primele secole ale crestinismului , numele Ierusalimului a fost incarcat cu interpretari simbolice si alegorice : "Atunci, Ierusalimul ceresc care reprezentaParadisul ,Biserica sfintilor, cetatea pacii eterne ,era opus Ierusalimului pamantesc ,a carui devastare de catre romani la 40 de ani de la moartea lui Hristos a fost interpretata ca o pedeapsa data locuitorilor sai care au crezut in Hristos " cum spunea P.A.Sigal.Cruciadele au avut ca scop ,timp de aproape patru secole ,inlaturarea dominatiei Islamului. in acest sens un moment principal a fost lupta de Reconquista din Spania ,asa numita " epopee bizantina " (in anii 1064,1073,1088 ) vazuta de papalitate ca un " razboi sfant " si care se incheie la inceputul secolului al XIII-lea.Nici unul dintre aceste precedente nu au constituit premise necesare ale cruciadelor.Pe de o parte rezultatele obtinute atunci au fost serios compromise cand pe lamijlocul secolului al XI-lea conducerea spirituala si politica trece de la arabi la turciiseldjucizi. Biserica era interesata sa ia initiativa organizarii unei mari expeditii militare. Printre altele , spera ca dupa schisma declarata in anul 1054 ,sa-si refaca influenta si sa-si subordoneze biserica orientala. Biserica mai conta si pe sprijinul material si eventual militar pe care corpul expeditionar al cruciatilor l-ar fi primit din partea Bizantului.Multi dintre cavalerii care porneau in cruciada isi daruiau bunurile bisericii sau le lasau in grija acesteia.Obiectivul declarat al papalitatii organizand o cruciada eraacela de a da posibilitatea pelerinilor sa viziteze Sfantul Mormant.si de a-l eliberade sub stapanirea " paganilor ".Dar pe langa interesele papalitatii si pe langa starea de spirit creata in randul multimilor ,au mai actionat si interesele profane , pur practice, in afara unor considerente de ordin religios mistic.Regii si marii baroni feudali urmareau ca prin participarea la cruciade , sa-si sporeasca posesiunile si sa-si consolideze influenta politico-militara. Negustorii marilor orase din Occident erau si ei interesati sa-i elimine pe rivaliilor bizantini.Garantia le-o ofereau expeditiile cruciatilor , pe care aveau interesul sa-i ajute punandu-le la dispozitie bani,alimente si corabii de transport. Insa pentru marea masa de tarani, a pleca in cruciada insemna lepadarea de saracie si grelele obligatii feudale,de foamete si de numerosii ani de seceta.Cei careporneau in cruciada erau liberi sa-si parasesca stapanii , erau scutiti de dari iar datoriile le erau amanate.Predicand cruciada a doua Bernard de Clairvaux numea cruciada o penitenta prin excelenta , "o inventie minunata a lui Dumnezeu" prin care "divinitatea admitea in serviciul ei asasini,siluitori, adulterini,sperjururi si alti delicventi de orice fel ; si prin acest mijloc ,al plecarii in cruciada,ea le oferea o ocazie de salvare." Plecarea in cruciada era de obicei fixata pentru jumatatea lunii august,dupa strangerea recoltei si asigurarea proviziilor necesare pentru lungul drum spre taraSfanta."Nimic nu era mai induiosator decat acesti bieti oameni care si-au potcovit boii precum caii si i-au injugat la carute cu doua roti pe care au incarcat saracacioasele lor bagaje si copiii lor cei mici."scrie cronicarul timpului Guibert de Nogent. Itinerarul clasic al cruciatilor pe uscat trecea din Occident de-a lungul Rhinuluisi a Dunarii,traversa Campia Panonica,apoi regiunea balcanica,trecand prin Belgrad,Sofia,Adrianopol, pana la tarmul Bosforului ; apoi din Constantinopol treceau in Asia Mica pana ajungeau la Ierusalim.Traseul era lung,iar drumul pana la Constantinopol dura cel putin patru luni si juma-tate,motivul fiind mijloacele de transport precare ,drumurile prost intretinute,dificul-tatea traversarii muntilor si a vailor mlastinoase. Din toate aceste motive itinerariile maritime erau net preferabile celor terestre.De accea,inca din anul 1099 ,orasul Pisa echipeaza 120 de corabii pentru a participa la prima cruciada,sub ordinele episcopului sau.in anul urmator venetienii trimit o flota de 10 corabii cu cruciati ,iar in anul 1122 o alta flota de numai putin 300 nave sub comanda dogelui .Pe aceste nave cruciastii calatoreu intr-o inghesuiala de neanchipuit "uneori numarul lor trecea de 1000 pe o singura corabie." Cruciatii trebuiau sa duca lupte si pe mare,cand corabia lor era atacata de pirati,alteori pe uscat luau parte la bataliile pentru cucerirea vreunui port musulman.La toate acestea se mai putea adauga si bolile teribile care nu ii crutau nici pe conducatorii cruciadelor;Sfantul Ludovic a murut de ciuma iar Baudoin IV, regaleIerusalimului a murit de lepra la 24 de ani.Cruciada I (1096-1099) Prima cruciada s-a desfasurat in doua mari etape:Prima etapa;asa numita "cruciada saracilor" condusa de Petre Eremitul (un calugardin Amiens )si Gauthier-sans-Avoir (un nobil sarac).Masele populare,conduse de Petru,impinse la disperare de mizerie s-au fanatizate de predicile ,promisiunile de perspectivele unei vieti mult visate,au traversat Germania,Ungaria, Bulgaria, jefuind orasele si satele prin care treceau ajungand astfel la Con-stantinopol unde s-au intalnit cu Gauthier care conducea un alt grup, pornit din nordul Frantei ,continuand sa jefuiasca suburbiile orasului. Datorita dezordinei si a refuzului de a astepta cruciatii cavaleri,imparatul AlexiosComnem i-a transportat pe celalalt mal al Bosforului,unde 25000 de pelerini-cruciatiau luat cu asalt Niceea,fiind insa masacrati de turci.Peste 3000 de supravietuitori aufost salvati de flota bizantina si adusi la Constantinopol.Multimi asemanatoare ca indisciplina si compozitie , conduse de Volkmar ,ajung la Praga unde masacreaza populatia evrevreiasca a orasului ,fiind la randul ei extermi-nata in Ungaria de locuitorii pe care incercau sa ii jefuiasca.O alta banda condusa de cavalerul brigand Emich von Leisingen si-a inaugurat"cruciada" pradand si ucigand in masa populatia de evrei din Mainz , Kln , Trier,Speyer ,Worms pentru ca pe teritorilul Ungariei sa fie exterminata si banda lui Emich.Aceste miscari anahice de mase populare dezorganizate, numite uneori " cruciada saracilor" care prin actiunile reprobabile au compromis ideea de cruciada si care au sfarsit intr-un mod lamentabil,nu au nimic in comun cu expeditiile feudalilor,care au urmat,bine organizate si metodic conduse.A doua etapa ; expeditia cavalerilor grupati in patru armate feudale,bine organizate si echipate,conduse de ducele Godefroy de Bouillon, in prima armata ; in a doua armata condusa de ducele Normndiei,Robert Courteheuse;a treia armata era condusa de Raymond de Saint-Gilles iar a patra condusa de contele Bohemond de Taranto.in anul 1097 cavalerii au ajuns la Constantinopol, unde au incheiat o intelegere cu Alexios Comnen, prin care se angajau sa recunoasca suzeranitatea imparatului in teritoriile cucerite de la turci. Cu mare greutate , cruciatii au respins armata selgiucida si au cucerit Niceea si Dorileea (mai-iulie1097). Antiohia a rezistat sapte luni, dar in cele din urma a fost si ea ocupata (1098). Cruciatii au trebuit sa lupte cu musulmanii inca un an pentru a si croi drum spre Ierusalim. Abia in anul 1099 orasul a cazut in mainile lor. in urma cuceririlor facute, s au creat mai multe formatiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: regatul Ierusalimului, principatul Antiohiei, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, Ascalon, marchizatul de Tyr, senioriile Ramlah, Kerak , Sidon , Beiru . Organizarea lor este cunoscuta din Asezamintele Ierusalimului, o culegere de norme juridice privind obligatiile si drepturile clasei feudale, care reprezinta expresia clasica a ordinii feudale. Pentru mentinerea ordinii in randul populatiei cucerite si pentru inlaturarea rascoalelor s au infiintat ordine militaro calugaresti : Ordinul Ioanitilor si Templierilor , organizat la inceputul secolului al XII lea de calugarii francezi si Ordinul german al teutonilor , spre sfarsitul aceluiasi veac. in orasele si teritoriile cucerite,seniorii occidentali pastrasera legile si obiceiurile populatiei bastinase : administratia,politia,justitia si religia indigenilor.Se multumeau sa incaseze taxele si impozitele cuvenite si sa perceapa drepturile feudale . Regele si marii seniori mai incasau si numeroase taxe asupra circulatiei marfurilor.Toate aceste venituri asigurau subzistenta statelor din Orient.Cu toate acestea cheltuielile mari pentru razboaie , constructia sau i ntretinerea ,refacerea marilor fortarete nu ar fi putut fi acoperite fara ajutoarele primite din Occident prin intermediul bisericii,pelerinilor si al numeroaselor donatii. Marea majoritate a populatiei acestor state era formata din bastinasi.O buna parte din contingentele furnizate cruciatilor era recrutata din crestinii de aici. Cheltuielile militare earu deci suportate in mare masura de aceste state care beneficiau si de veniturile asigurate de orasele lor cu vechi traditii de foarte activa viata comerciala. in aceste conditii desi imprumutirile , taxele, coverzile erau grele datorita unei fiscalitati corecte nu s-au semnalat printre bastinasi acte de revolta sau tradare impotriva statelor criciatilor.Cruciadele a II-a (1147-1148) si a III-a (1190-1192) Turcii nu au renuntat la teritoriile pierdute. Capeteniile seldjucide, pe moment, au pus capat rivalitatilor dintre ele si unindu se au inceput contraofensiva, ajutate fiind de nemultumirile din randul populatiei supuse, care se rascoala in mai multe randuri. Cele doua razboaie purtate, in anii 1144-1146, intre cruciati si seldjucizi au sfarsit cu recucerirea Edessei de catre musulmani. Aceasta a fost cauza organizarii celeide a doua cruciade (1147-1148) de catre papa Eugen al III lea. O armata franceza, condusa de regele Ludovic al VII lea si o oaste germana, in frunte cu imparatul Conrad al III lea, mergand pe urmele primilor cruciati, in vara anului 1148, au ajuns la Constantinopol, de unde , pe vase bizantine, puse la dispozitie de imparatul Manuel Comnenul, au trecut in Asia Mica. Aici cele doua ostiri au fost risipite de turci, iar Ludovic si Conrad, cu resturi din armata, si-au sfarsit expeditia ca simpli pelerini. Cele patru decenii care au urmat au fost o perioada in care negustorii genovezi,pisani si venetieni isi disputau pretentiile si interesele in porturile aparate de cruciati.in tot acest timp turcii continuau ofensiva. Sultanul Egiptului , Saladin , un militar si om politic capabil , a unit lumea musulmana sub conducerea sa si si a indreptat atacul impotriva Ierusalimului. in lupta de la Hittin (1187), in apropiere de lacul Tiberiada, sultanul l-a infrant pe regele Ierusalimului, Guy de Lusignac si a pus stapanire pe oras. Papa Clement al III lea a lansat un nou apel de cruciada, la care au raspuns regii Angliei si Frantei - Richard Inima de Leu si Filip al II lea August - si imparatul Germaniei, Frederic I Barbarosa. in vara anului 1190 o armata uriasa, bine echipata, era gata de razboi. Filip al II lea s a imbarcat cu oastea sa la Genova, iar Richard I, la Marsilia, in timp ce Frederic I lua drumul pe uscat. Primii doi suverani, abia plecati, au debarcat in Sicilia , unde au facut un popas lung, de un an, fapt ce i a permis imparatului german sa ajunga primul in Asia Mica , unde a reusit sa l invinga pe sultanul de Iconium. Victoria, insa ,nu a putut fi fructificata, deoarece Barbarosa a murit inecat pe cand incerca sa traverseze, calare, raul Cydnus. Ramasi fara conducator, cea maimare parte din cruciati s-a imprastiat " acesti germani ,odinioara atat de temuti,cazuse-ra atat de jos incat se lasau prinsi si vanduti pe un pret mic in targurile de sclavi" , numai un numar mic sub comanda ducelui Austriei,Leopold al V-lea ,si-acontinuat drumul , iar in anul 1191 cele trei armate se intalneau in preajma Ierusalimului , dupa ce in drumul sau Richard cucerise insula Cipru si o cedase lui Guy de Lusignan.Singura actiune comuna a armatelor cruciade a fost participarea la asediul Acrei, inceput in anul 1189 , interventia lor determinand, in mare masura, capitularea orasului (13 iulie 1191). Dupa acest succes au inceput neintelegerile din tabara cruciatilor, ele obligand pe cei trei conducatori sa abandoneze expeditia. "Aceasta a treia cruciada se va prezenta chiar de la inceput ca o intreprindereinternationala , in care nici unul nu era ,in fond,direct interesat de succesul comun in care fiecare il supraveghea pe vecinul sau , se gandea la politica europeana si nu acorda afacerilor Siriei decat o atentie de convenienta ."(P.Grousset) Cruciada a IV-a (1202-1204) Cruciada a IV-a este legata de numele puternicului pontif Inocentiu al III lea si de politica sa de a si impune suprematia asupra intregii lumi crestine, occidentale si orientale. in anul 1190 papa a inceput predicarea cruciadei, dar armata se aduna greu. La inceputul secolului al XIII lea cruciadele isi pierdusera baza populara, intre cruciada populara si cea aristocratica distanta se adancise, paturile sarace nu mai aveau incredere in actiunile nobililor, de aceea, cruciada a IV a a insemnat o abatere fatisa de la scopul de cruciada.Mai intai, pentru ca expeditia a fost planuit impotriva Egiptului , centrul unitatii musulmane , si nu ca o actiune de cucerire directa a Ierusalimului . Cruciatii incepusera tratativele cu Venetia , pentru transportarea unei armate.intrucat suma stabilita nu putea fi achitata , venetienii nu au acceptat sa-i transporte decat cu conditia ca , cruciatii sa cucereasca mai intai orasul crestin Zora , de pe coasta dalmatiana ,rivalul comercial al Venetiei.Cruciatii au cucerit Zara in anul 1202.Al doilea act de deviere a expeditiei cruciatilor a fost propunerea sustinuta de venetieni de a-l ajuta pe imparatul bizantin detronat,Isac II sa-si recapete tronul.Papa dezaproba asaltarea unui oras crestin , dar dogele Enrico Dandolo sustine ideea;in loc de a-i transporta pe cruciati in Egipt (cu care venetienii intretineau excelente relatii comerciale ) prefera sa-si consolideze pozitia amenintata de concurenta comerciala a Pisei si Genovei, obtinand un punct comercial de importanta decisiva cum era Constantinopolul. in luna octombrie a anului 1202, cruciatii, imbarcati pe vase venetiene, au sosit la Constantinopol, au cucerit orasul si au reanscaunat pe Isac al II lea Anghelos, caruia apoi i au pretins despagubiri banesti pentru ajutorul dat. Cum bazileul nu a putut achita suma ceruta, in 12 aprilie anul 1204 cruciatii au dat din nou asalt capitalei, au cucerit o si au luat o in stapanire. Consecinta cruciadei a IV a a fost desfiintarea Imperiului bizantin si impartirea lui in mai multe state : Imperiul Latin de Rasarit , imparat fiind ales Balduin de Flandra , Niceea , Epirul si Trapezuntul . Venetia , dat fiind contributia pe care o adusese in aceasta expeditie , primea privilegii comerciale si stapaniri teritoriale intinse.Imperiul bizantin a fost restaurat in anul 1261, dar el nu si a mai gasit vitalitatea din trecut. Cruciada a IV a, prin efectele ei, a contribuit la esecul final al cruciadelor. Urmarile si importanta cruciadelor Dupa doua secole de la data primei cruciade se poate constata ca nici unul din cele trei scopuri,pe care si le propusesera aceste expeditii nu au fost atinse.Primul scop : cucerirea si stapanirea Ierusalimului .Cruciadele care la inceput au afisat un scop nobil ,au incurajat si dat nastere la numeroase acte de banditism , de violenta ,de masacrare a unei populatii pasnice de evrei din Occident si musulmani din Orient.Al doilea scop urmarit de cruciada era , unirea tuturor crestinilor contra " necredinciosilor " si a musulmanilor. in realitate ,cele doua secole ale cruciadelor au insemnat o perioada de rivalitati,conflicte,animozitati intre laici si ecleziastici,cavaleri si saraci,cruciati de diferite nationalitati.Al treilea scop era ajutorarea de catre cruciati a Imperiului Bizantin,permanent atacat si amenintat de fortele musulmanilor.La sfarsitul secolului al XII-lea ,Ibn Zubair musulman din Spania pornit in pelerinaj la Mecca ,consta convietuirea celor doua comunitati: "Crestinii ii pun pe musulmani ,pe teritoriul lor sa plateasca o taxa aplicata cu cea mai desavarsita buna-credinta.La randul lor negustorii crestini ,platesc , pe teritoriul musulman ,taxe pentru marfurile lor;intelegerea dintre ei este perfecta,echitatea este respectata de toti in orice imprejurare."Dar aceasta buna convietuire de doua veacuri nu a dus si la schimburi culturale consistente. Urmarile cruciadelor asupra vietii occidentale au fost de semne diferite:pozitive si negative.Cu toate castigurile sale materiale,Biserca a pirdut mai mult decat a castigat,atat din prestigiu cat si din priza sa asupra maselor. Sub raport economic ,pentru lumea occidentala rezultatele au fost pozitive; in primul rand prin monopolizarea cailor comerciale din Marea Mediterana,cat si prin intensificarea schimburilor cu Orientul. Ceea ce insa nu trebuie exagerat ;caci nu Siria si Palestina erau punctele spre care porneau drumurile importante ale Occidentului ;iar volumul mare de afaceri comerciale se gasea pe alte cai decat cele deschise de cruciade . Este adevarat ca Venetia,Genova,Pisa au realizat cu acesta ocazie profituri enorme . Nici avantaje de ordin cultural nu au rezultat de pe urma cruciatilor.in Occident , plecarea cavalerilor in cruciade a adus taranilor si orasenilor perioade de relativa pace si liniste;iar absenta, in acest timp,a elementelor feudale turbulente a dat posibilitatea unor monarhi sa se consolideze si sa continue procesul de centralizare politica.Chiar si cu aceste urmari bilantul cruciadelor este aproape negativ. Un sirventes al trubadurilor gascon Marcabru face aluzie la esecul cruciadei din anul 1147;iar celebrul trubadur provensal Guillaume IX ,ducele Aquitaniei , se refera foarte rar la aventura sa , lipsita de glorie , de cruciat, si numai pentru a deplange nenorocirile cruciatilor.