Circuite elementare de prelucrare a impulsurilorRezultatele masuratorilor :Montajul a fost alimentat cu E=4V, constanta de timp este t=10^-4 sec, iar experientele s-au facut pentru trei valori ale duratei si perioadei impulsurilor:T1=T2=100msec -> 5kHzT1=T2=10msec -> 50kHzT1=T2=1 msec -> 500HzPentru aceste trei valori s-au calculat urmatoarele marimi ce caracterizeaza formele de unda in conformitate cu diagramele de pe pagina anterioara:V1=V3=2.18V si V2=V4=0.8VV1=2V, V2=2V si DV=0.4VV0max=4.3V si t1=2.3t=230msec.Se realizeaza circuitul RC ideal si se trateaza ca un circuit de derivare. In cele trei cazuri considerate se obtin urmatoarele valori:V1=3.7V, V2=1.9V, V3=2.4V, V4=0.5VV1=3V, V2=1,2V, DV=0.2VV0max=4.3V, t1=300msec.La circuitul de derivare considerat se atasaza o capacitate parazita de 1nF in paralel cu rezistenta R si se obtin urmatoarele rezultate:DV=0.2VV1=3.9V, V2=1.5V, V3=2.5V, V4=1.1Vt1=300msec.La circuitul anterior se introduce si o rezistenta perturbatoare (considerata ca fiind a generatorului de semnal), ajungandu-se in situatia alaturata, unde se obtin valorile: t+=t-=2msecV1=2.5V, V2=1.4V, V3=2.2V, V4=1VV0max=3.8V, t1=250msec.Se experimenteaza in continuare divizorul de impulsuri, considerand trei valori pentru condensatorul C1 din schema de principiu (43, 100 si 222 pF). La intrare se aplica semanle dreptunghiulare cu E=4V si cu perioada suficient de mare fata de constanta de timp a circuitului.Amplitudinile semanlului obtinut sunt:C1=43pF -> 200mVC1=222pF-> 200mVC1=100pF-> 200mVSe observa ca amplitudinea semnalului (la palier) nu depinde de capacitati, asa cum precizeaza de fapt si formula teoretica v0=R2/(R1+R2)*E cand t>>t. In cazul cand aceasta conditie nu este indeplinita, se observa o supracrestere foarte scurta de 300mV in cazul b) si de 150mV in cazul c), iar in cazul a) se observa o subcrestere prezenta sub palier.Circuitul de axare prezentat in prima parte a lucrarii a decalat in jos semnalul cu 1.3V.4. Concluzii:Referitor la diferentele destul de mari obtinute intre valorile calculate si cele masurate, acestea se pot explica in primul rand prin faptul ca in cadrul circuitului nu s-a folosit o rezistenta de 10kW asa cum prevedea teoria experimentului ci de 12kW; la aceasta se adauga si erorile inevitabile de citire a valorilor pe ecranul osciloscopului.In cazul adaugarii unei capacitati parazite in paralel cu rezistenta unui circuit de derivare, forma de unda se pastreaza, mici diferente aparand doar in cazul cand constanta de timp a circuitului este comparabila cu durata impulsurilor aplicate (pantele apar mai accentuate).Daca rezistenta generatorului nu poate fi neglijata in cazul unui circuit de derivare, ea se simte in forma de unda de la iesire, deoarece modifica (in cazul T1>>t) amplitudinea semnalului (in cazul nostru cu 0.5V, ceea ce implica o eroare relativa de 11% in cazul cand semnalul ar fi necesar mai departe).In cazul divizorului compensat acesta a realizat o micsorare a amplitudinii semnalului la scara de 20:1 (la intrare s-au aplicat 4V, la iesire au rezultat 0.2V). Atat in cazul supracompensarii cat si in cel al subcompensarii, la frecventa de 50kHz, au aparut, conform teoriei la momentul t0 cresteri peste palier, respectiv scaderi sub acesta. Nici chiar in cazul divizorului compensat aceste deficiente ale semnalului nu au disparut complet, insa au fost sensibil mai mici.Circuitul de axare, incercat fara sursa de tensiune continua, a realizat o decalare a semnalului de iesire cu 1,3 V in jos, asa cum se observa si din figura de mai sus, pastrand insa diferenta de tensiune dintre cele doua paliere egala cu amplitudinea de intrare.