Cursul de previziune si orientare economicaI. Componente ale managementului macroeconomic1. Delimitari conceptuale. Orice actiune umana implica anticiparea miscarii evenimentelor. Eforturile facute se concretizeaza in rezultate, in obiective urmarite. Una din trasaturile actiunilor fiintelor umane este capacitatea anticipativa, care trebuie sa poarte girul stiintificului. Iata care sunt termenii folositi pentru a desemna anticiparea: predictia (folosita cu precadere in Evul Mediu, avand unele reverberatii mistice) provine din latinescul predictio, semnificand prezicere sau prevestire a unor lucruri ce aveau sa se intample implacabil; prospectiva (termen de origine franceza, folosit pentru prima data de filosoful francez Gaston Berget) reprezinta un studiu asupra viitorului, facut prin analiza unor factori tehnici, stiintifici, economici, sociali studiu care ofera posibilitatea modelarii prezentului conform cerintelor viitorului; proferrencia semnifica a purta inainte, a genera; conjectura reprezinta o suma de idei bazate pe ipoteze, pe supozitii, asa cum rezulta ele din aparente sau din calcule probabilistice; pronosticul este o ipoteza referitoare la desfasurarea in viitor a unor evenimente; pronosticul se bazeaza pe intuitii si pe deductii logice, mai putin pe calcule pertinente, de unde rezulta ca e dominat de o latura subiectiva; prognoza (din grecescul prognosis) inseamna a cunoaste dinainte cum evolueaza evenimentele, adica a prevedea desfasurarea in perspectiva a unui fenomen, in functie de elementele care il determina; proiectare (e termen folosit in arhitectura, urbanism); previziune (frantuzescul prevision) inseamna anticiparea aparitiei si desfasurarii unor evenimente pe baza datelor din trecut si din prezent, precum si a studierii legilor obiective ale evolutiei; previziunea e un termen generic si in el se pot include studii prospective, prognoze, strategii si politici, planuri, programe, proiecte Unele previziuni pot fi plauzibile (verificate prin practica), altele sunt speculative (neconfirmate de practica). Necesitatea previziunii decurge din aceea ca practica social-economica are nevoie de o busola in actiune. in limba romana, termenul de prevedere are o tripla semnificatie: anticipatie, clauza (in contracte, tratate) si masuri prudente. Prevederea poate fi realizata cu ajutorul a doua categorii de masuri si tehnici: explorative (cu ele se descifreaza viitorul, pe baza tendintelor conturate, a evolutiei probabile) si normative (prescriptive), care cuprind o nuanta de o anumita intentionalitate: se stabileste un scop si apoi se ajusteaza tendintele constatate. Experienta arata ca in etapa actuala, activitatea previzionala se desfasoara la nivel microeconomic, la nivel de unitati teritorial administrative, la nivel de sectoare, domenii, ramuri, subramuri, la nivel regional, macroeconomic si mondial. 2. Necesitate si posibilitate in activitatea previzionala. Necesitatea activitatii previzionale decurge din urmatoarele: (1) Activitatea previzionala are ca punct de pornire si ca baza obiectiva munca sociala, desfasurata in mod constient. Omul isi reprezinta apriori, cel putin mintal, orice activitate ce urmeaza sa o desfasoare. Sinteza acestei conceptii este facuta de Auguste Compte: Savoir par prevoir pour pouvoir. (2) Pe de alta parte, adancirea diviziunii muncii, a facut sa creasca numarul sectoarelor, compartimentelor, factorilor de influenta, legaturilor dintre compartimente, activitatiToate acestea cer o anumita structurare si corelare pe criterii stiintifice. Acest lucru se realizeaza numai prin activitatea de previzionare macroeconomica. (3) Cresterea volumului trebuintelor sociale in raport cu resursele relativ limitate a facut sa apara ca necesare prioritati, optiuni, solutii de rezolvare, care sunt create numai prin activitatea previzionala. Stadiul actual al dezvoltarii arata ca rezultatele bune nu se mai obtin prin solutii improvizate, prin intuitie, ci sunt necesare studii si calcule de specialitate mult mai rafinate. (4) Ritmul rapid al transformarilor, generat de introducerea progresului tehnico-stiintific. (5) Amplificarea impactului dezvoltarii tehnologice (deseori cu efecte negative) asupra dezvoltarii economico-sociale. (6) Afirmarea componentei psihosociale: raportandu-se la viitor, oamenii pot fi optimisti sau pot fi pesimisti fata de schimbarile viitoare. (7) Diminuarea entropiei sociale dezordinea generala tinde sa se instaleze daca nu se actioneaza asupra proceselor si fenomenelor prin reglare. Luarea in considerare a acestor factori arata ca societatea moderna e o societate de tip prospectiv, capabila sa actioneze in cunostinta de cauza, sa prevada unele transformari. O astfel de societate se opune societatii mecaniciste, bazata pe evolutii spontane. Necesitatea activitatii previzionale e dublata de posibilitatea infaptuirii sale. Acest lucru devine evident prin crearea unor institutii cu atributii precise in domeniul previzional, prin repartizarea competentelor intre diferite organisme si prin elaborarea unei legislatii si a unor reglementari juridice corespunzatoare.3. Management si previziune macroeconomica. Managementul apare ca o stiinta interdisciplinara in care se regasesc principii, reguli, norme de desfasurare a unor activitati umane eficiente. in acest sens, managementul e denumit stiinta a conducerii. Managementul se regaseste ca sistem operational, decizional, ca aplicare practica a stiintei conducerii, asimilandu-se termenului de conducere stiintifica. Pe parcursul secolului al XX-lea, s-au identificat mai multe etape in evolutia managementului, de la principii de organizare a muncii, a conducerii (in primele doua decenii), pana la eforturile de formulare a unei teorii generale pe baza experientei inregistrate, dar si a racordarii la exigentele tehnico-stiintifice. Procesul managerial de conducere e alcatuit din mai multe componente si prezinta mai multe functii. Componentele procesului managerial pot fi de doua tipuri: cu caracter general (modulul 1) e vorba de scopul actiunii (obiectivul fundamental), de caile de realizare a obiectivului fundamental si de mijloacele prin care caile se convertesc in solutii practice, posibile; si cu caracter sectorial (modulul 2) e vorba de necesitati (cererea solvabila), de resursele disponibile (oferta globala) si de sistemul de reglare. Reglarea se face in doua feluri: reglare initiala (numita si reglare in avans sau reglare ex ante sau reglare inaintea desfasurarii activitatilor previzionale) si reglare pe parcursul desfasurarii activitatilor (reglare ex post), in cadrul careia se reconsidera elementele cu caracter general (elementele modulului 1). Tot acum se elimina unele perturbari si se asigura noi echilibre. in functie de ceea ce se constata in fiecare moment si in fiecare domeniu, se elimina perturbarile.Procesul de conducere implica o serie de decizii, adica de optiuni, de alegeri intre mai multe resurse posibile, respectiv fixarea unor prioritati. Functiile managementului. O prima functie a managementului este informarea. O alta functie importanta este previziunea, prin care se fac lucrari de prospectare: prin unele se prefigureaza in linii mai ceea ce urmeaza sa se realizeze (proiecte sociale, schite de plan, macro-prognoze initiale, schite de programe), iar prin altele se predetermina (se stabilesc) cu ajutorul unor tehnici si metode de calcul mai riguroase, atat avantajele cat si dezavantajele. Pe langa tendintele manifestate pana in prezent, se folosesc pentru perioada urmatoare si elemente preferabile (dezirabile).in orice previziune intalnim doua categorii de elemente: elemente deterministe acestea apar ca efecte ale unor cauze, observate in timp si dimensionate suficient de corect; elemente aleatoare (intamplatoare) nu au mai avut loc pana in prezent, si intra deci in categoria riscurilor si se iau in considerare prin calcule probabilistice. in functie de ponderea elementelor aleatoare, intalnim in practica mai multe categorii de previziuni: previziuni in conditii de risc nu se cunoaste exact nivelul rezultatelor, desi acestea sunt corect anticipate; in cazurile mai complexe se face o optimizare a raportului dintre risc si costurile masurilor antirisc, iar in cazurile mai simple, se iau acele decizii care minimizeaza riscul; previziuni in conditii de incertitudine nu se cunosc nici toate rezultatele posibile si nici sansele de a fi atinse; de aceea, sunt necesare informatii pentru a stabili limitele probabilitatii de aparitie a unor evenimente; previziuni in conditii de ambiguitate incertitudinea e generata de lipsa de informatii pentru a putea estima probabilitatea de desfasurare a proceselor economice. Organizarea, ca functie a managementului, presupune sistematizarea unui domeniu de activitate pentru a maximiza randamentul. Coordonarea inseamna sincronizarea rezultatelor obtinute in diverse ramuri de activitate, dar si a factorilor care le genereaza. Antrenarea inseamna folosirea unor parghii pentru stimularea si acordarea intereselor personale cu cele colective. Functia de control-evaluare a rezultatelor obtinute se exercita prin observarea directa sau prin sistemul informational. Exista in acest sens o serie de organisme specializate (Institutul National de Statistica). 4. Piata, previziune si orientare economica. Experienta ultimului secol arata ca masina economica e pusa in miscare de doua mecanisme: piata si mecanismul de reglare. PIAtA este mecanismul esential al economiei de marfuri. Piata se considera ca este mecanismul de autoreglare a productiei, care se realizeaza prin preturi si concurenta. Piata a functionat cel mai aproape de rolul sau esentializat la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa principiul Laissez faire!, Laissez passer, le monde va de lui meme. Potrivit acestui principiu, piata asigura echilibrul in economie prin intermediul preturilor, al profiturilor convenabile, al concurentei si in acelasi timp al selectiei agentilor economici prin procedeele de pierderi, de faliment, de crize. Acestea creau premize pentru realizarea unui nou echilibru relativ. insa piata in forma pura nu a existat aproape niciodata. au existat mereu reglementari pentru impozite, taxe, masuri protectioniste La inceputul secolului al XX-lea au aparut monopolurile si ulterior, societatile multinationale. S-au intensificat unele macrodecizii ale statului. Toate acestea au produs schimbari in mecanismul de piata. Piata e o institutie complexa, a carei activitate se intrepatrunde cu activitatea altor institutii. Amplificarea schimburilor internationale a facut sa apara adevarate retele de schimburi si de factori de influenta, de presiune. in ultimele decenii, piata moderna este acaparata de o moralitate a afacerilor, de respectarea unor norme de comportament sustinute de autoritatile publice. Pe piata actuala, preturile nu sunt determinate exclusiv de cantitati (raportul cerere-oferta), iar cantitatile nu depind exclusiv de preturi, ci se manifesta o serie de factori si de interese de perspectiva, sustinute de autoritatea publica. MECANISMUL DE REGLARE se refera la un sistem de parghii economico-financiare de orientare (impozite, taxe, credite, rate ale dobanzilor), la un cadrul legislativ adecvat si la previziunile de diferite categorii (prognoze, planuri, programe), prin care se dau solutii practice si se fac orientari. Dintre cele doua mecanisme, piata are rolul precumpanitor, mecanismul de reglare fiind complementar, favorizand desfasurarea normala a actiunilor pe piata. Ca agent al mecanismului de reglare, statul intervine in trei ipostaze: ca institutie legislativa, executiva si ca reprezentant al intereselor nationale fata de alte tari. STATUL furnizeaza serviciu pentru agentii economici, e arbitru in unele conflicte sociale, garanteaza operatiuni financiare fata de strainatate si elaboreaza politici, strategii Statul mai poate actiona marind sau micsorand cererea de marfuri, poate stimula creditele, poate controla inflatia, poate asana somajul.in ceea ce priveste folosirea elementelor previzionale, distingem: experiente nationale: in Franta se folosesc planuri de 4-5 ani, care vizeaza cresterea economica, dezvoltarea invatamantului, a cercetarii, integrarea in UE; in Italia se practica o planificare strategica, dar se fac si planuri nationale; in Germania exista strategii cu caracter federal, exista programe anuale si pe 4 ani; in Japonia exista planuri cincinale si de 10 ani pana in prezent, Japonia a elaborat cca. 15 planuri cincinale. in Romania au existat propuneri de planificare inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea (P.S. Aurelian); primul plan cincinal a aservit Germaniei (1939-1944); in perioada 1958-1989 au fost elaborate 8 planuri cincinale, cu caracter centralizat; in perioada 1990-1996 a existat o comisie nationala cu atributii in domeniul elaborarii de planuri; din 2000 exista un Minister al Strategiei; experiente la nivel suprastatal exista in cadrul UE o componenta previzionala, in sarcina careia cade rezolvarea unor probleme precum: inflatia, somajul; pentru rezolvarea problemelor la nivel mondial, azi se vorbeste tot mai des de mondializare.5. Echilibrul si nonechilibrul in previziune. ECHILIBRUL este starea normala a activitatii economice, in care cererea si oferta, nevoile si resursele, veniturile si cheltuielile, activul si pasivul actioneaza cu puteri egale. Starea de echilibru conditioneaza anularea tensiunilor dintre partile aflate in competitie. Cu cat aceste parti se indeparteaza mai mult de starea de echilibru, tensiunile dintre ele influenteaza negativ economia in ansamblul ei, prin dezechilibre macroeconomice: pe piata monetara (inflatie), pe piata fortei de munca (somaj), pe piata valutara (deprecierea monedei nationale in raport cu alte monede), pe piata schimburilor internationale (deficit al balantei de plati), surplus de ofera (stocuri nevandabile) sau surplus de cerere (lipsa de marfuri). Teoria echilibrului economic a fost formulata pentru prima data de Leon Walras, la sfarsitul secolului al XIX-lea Elemente ale economiei pure (1874). Ea a fost ulterior completata si reformulata de Arrow si Debreu, apoi de John Maynard Keynes si mai recent de Paul Anthony Samuelson. pe fondul unei activitati economice extrem de dinamice, teoria echilibrului economic este si azi cercetata, neexistand in prezent o teorie generala in adevaratul sens al cuvantului pentru echilibrul economic. Vilfredo Pareto, reprezentant al scolii de la Loussanne, arata ca echilibrul este o stare momentana, intrucat factorii contradictorii nu actioneaza izolat, ci sufera o serie de influente perturbatoare. Aceasta stare momentana este optima, sustine Pareto, daca nu exista nici o alta stare admisibila (posibila sau fezabila) pentru care imbunatatirea conditiilor unui participant la procesul economic sa nu fie dezavantajoasa pentru nici un alt participant. Echilibrul (optimul) paretian este o solutie ideala, de dorit, spre care se poate tinde, prin masuri manageriale adecvate. Cum dinamica economiei se circumscrie dinamicii universului, sistemul economic fiind unul deschis, rezulta ca echilibrul, daca este atins vre-odata, aceasta este pentru un moment doar, in rest existand dezechilibre, mai mult sau mai putin pronuntate. Prin urmare, dezechilibrul in economie nu este in mod necesar o stare negativa, generatoare de pierderi, ci poate ilustra unele transformari calitative, cu efecte benefice pe termen lung. E important ca dezechilibrul sa nu fie o stare constanta si pe cat posibil, trebuie ca aceasta stare de dezechilibru sa fie strunita si orientata benefic. Exista doua categorii de dezechilibre: unele sunt provocate de procesele economice, iar altele sunt generate de procese extraeconomice (un accident natural pozitiv sau negativ, evenimente politice, reactii psihologice ale participantilor la viata economica, revolutii tehnico-stiintifice). Unele dezechilibre pe termen scurt pot fi benefice pe termen lung. Un excedent bugetar (lichiditati mai mari decat cele prevazute) poate fi directionat spre indeplinirea mai rapida a unor obiective economico-sociale importante. Chiar deficitul bugetar nu se considera a fi o problema mare, daca nu reprezenta mai mult de 3% din PIB.6. Activitatea previzionala in conditiile evolutiei ciclice a economiei. Procesele economice se desfasoara in buna parte in conformitate cu o serie de legitati obiective, iar o alta parte a desfasurarii lor e determinata de elementele aleatoare. Se impune anticiparea, cu o precizie cat mai mare a evolutiei proceselor economice, atat sub semnul influentelor obiective, cat si sub semnul influentelor subiective, aleatoare. Prin urmare, se impune studiul fluctuatiilor activitatii economice, care este un dinamica de tip oscilant, adica este ciclica, cuprinzand evolutii ascendente si descendente, linia principala de evolutie pe termen lung fiind una crescatoare. Ciclul economic prezinta 4 faze: faza de prosperitate, faza de recesiune, faza de depresiune si faza de inviorare si ascensiune (boom). Durata diferitelor faze si deci si a ciclurilor economice nu este riguros delimitata, dupa cum e greu de facut o demarcatie precisa, in timp, intre recesiune, depresiune, ascensiune si prosperitate. in practica, fenomenele sunt extrem de complexe, asa ca se lucreaza cu curbe mai putin abrupte, avand insa semnificatia de sinteze ale unor oscilatii mai mici, secventiale. Evolutia activitatii economice in fiecare faza a ciclului economic se evidentiaza prin intermediul unui sistem de indicatori, ce au la baza date din serii cronologice. Din analiza se evidentiaza atat factorii esentiali, care determina trendul, cat si factorii aleatori. TRENDUL reprezinta esenta dinamicii, linia principala de evolutie, caracterizata printr-o modificare medie intr-o perioada de timp. Variatia sezoniera e o fluctuatie provocata din cauze naturale (pentru unele produse exista doar o cerere sezoniera) sau din cauze artificiale (speculatii la bursa). Variatia intamplatoare e o fluctuatie provocata de cauze accidentale, aleatoare, care se estimeaza statistic, pe baza experientei acumulate. Analizand pe termen lung, ciclurile economice, dupa intensitatea si durata lor pot fi de trei tipuri: cicluri minore (Kitchin Cycles) intensitatea e moderata, durata e de 3-4 ani, fiind provocate de factori conjuncturali; cicluri majore (Jugular Cycles) intensitate puternica, durata de 10 ani, fiind generate mai ales de durata medie a unei generatii de echipamente tehnologice; cicluri istorice sunt fluctuatii ce au loc la intervale de 50-60 ani, reflectand trecerea economiei de la o etapa istorica la alta.Observarea sistematica a evolutiei ciclice a economiei permite evaluarea previzionala a dinamicii acesteia si orientarea activitatii in directia valorificarii optime a oportunitatilor si minimizarii riscului. Studierea ciclului economic, cu ajutorul observatiilor si analizelor statistice, poate oferi elemente de referinta pentru previzionarea evolutiilor viitoare, atat in ceea ce priveste sensul evolutiei, cat si in ceea ce priveste durata respectivei evolutii. Dinamica pret cost, de-a lungul ciclului economic, genereaza o relatie specifica intre acestea: in perioada de prosperitate, pretul si costul se stabilizeaza la niveluri convenabile, aducatoare de profit; in recesiune, pretul incepe sa scada, iar costul scade si el, dar mai lent, astfel ca profitul devine tot mai mic si se ajunge chiar si la pierderi, care ating maximul in faza de depresiune. Datorita abundentei produselor ce nu se pot vinde, costul continua sa scada, micsorandu-se astfel treptat pierderile si creandu-se premisele obtinerii de profituri in viitor. intre elementele care sugereaza trecerea de la o faza a ciclului economic la alta se pot numara: variatia stocurilor de produse finite, volumul productiei, rata dobanzii, cererea de inlocuire a echipamentelor, comportamentul agentilor economici7. Dezvoltarea durabila si activitatea previzionala. Concept creat in ultimele decenii, dezvoltarea durabila se vrea a fi o sinteza intre cresterea economica, protectia sociala si protectia mediului, urmarind mentinerea sau chiar imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor intr-un mediu natural prielnic. Dezvoltarea durabila se poate infaptui printr-o serie de strategii coerente, insotite de o suita de planuri, programe si proiecte bine conturate, de unde reiese inca o data rolul de exceptie al activitatii previzionale. Principalele obstacole pe care le intampina dezvoltarea durabila se refera la lipsa unui acord in privinta a ceea ce trebuie intreprins, ca urmare a rezistentei unor grupuri de interese, care s-ar simti amenintate de schimbarile pe care le implica dezvoltarea durabila. in diferite tari, au fost elaborate strategii nationale de dezvoltare durabila, planuri nationale de dezvoltare, strategii de conservare a mediului si strategii sectoriale. Previziunile integrate se pot elabora la nivel international, national zonal sau sectorial, prin indeplinirea unor conditii: (1) definirea clara a scopului si a necesitatilor; (2) constituirea unui colectiv de coordonare competent; (3) existenta unei sustineri politice si financiare; (4)un climat politic si social favorabil; (5) comunicatii eficiente; (6) o monitorizare corecta a activitatii. 8. Previziunea ca stiinta. Ca produs al gandirii si experientei umane, previziunea este o expresie a rationalitatii, o forma de manifestare a capacitatii omului si societatii de a intampina cu metode stiintifice problemele economico-sociale cu care se confrunta. Ca activitate practica, stiinta previziunii a luat nastere si s-a dezvoltat sub semnul cerintelor practicii sociale, in sensul cunoasterii si orientarii activitatii economice in sensul dorit. Dezvoltarea stiintei a facut ca treptat, sa se acumuleze o suma de cunostinte, observatii si concluzii, metode, tehnici si instrumente de analiza si investigare, astfel incat s-a constituit un sistem de cunostinte cu obiect de cercetare de sine statator. atiinta previziunii reprezinta un ansamblu sistematic de cunostinte si notiuni, avand ca obiect studierea legitatilor care genereaza necesitatea lucrarilor previzionale, principiile de realizare a acestor lucrarii, precum si analiza critica a modului de infaptuire a previziunilor in conditii concrete de timp si spatiu.Stiinta previziunii s-a constituit treptat ca sistem teoretic, avand urmatoarele 4 componente: (1)cunostinte in legatura cu faptele observate si rezultate obtinute in urma studierii acestor cunostinte; (2)ipoteze formulate cu privire la evolutia in viitor a vietii economico-sociale; (3)concluzii desprinse din generalizarea analizelor, exprimate prin notiuni, legitati si teorii confirmate de practica; (4)metodele folosite. Previziunea stiintifica trebuie sa indeplineasca cel putin urmatoarele cerinte: (1) Sa rezulte din ipoteze plauzibile; (2) Fenomenele si procesele la care se refera previziunea trebuie sa fie repetabile, sa nu aiba caracter de unicat; (3) Proiectarea viitorului trebuie sa tina seama de trecut si de prezent; (4) Informatiile pe care se intemeiaza previziunea trebuie sa fie corecte si relevante.II. Tipologia previzionalain tipologia previzionala se includ toate activitatile previzionale si toate instrumentele specifice folosite.PROSPECTIVa SI PROSPECTIVISM. Prospectiva reprezinta forma elementara de anticipare a viitorului. Apare ca o constructie intelectuala a unui viitor posibil si da o reprezentare sumara, insa logica, evolutiei evenimentelor. Prospectiva arata ce se va intampla, nu si cum, nu si cat de ample vor fi evolutiile. De regula, ea pregateste terenul pentru alte categorii de previziune. Prospectivismul reprezinta activitatea de prospectare, care apare ca o stare de spirit izvorata din nevoia de a lua decizii dinamice, cu implicatii in viitor. PROGNOZA SI PROGNOZAREA. Prognozarea reprezinta activitatea practica prin care se anticipeaza evolutia probabila a unor fenomene, influentata de anumite elemente: experienta anterioara si tendintele conturate; cerintele prezente si de durata; schimbarile previzibile; marja de risc; sugestiile oferite de studiile prospective. Prognoza este instrumentul activitatii previzionale. Prognoza poate arata care sunt implicatiile viitoare ale tendintelor, cum anume pot influenta si alti factori (in afara tendintelor), ce avantaje exista, ce varianta este optima si cum anume sa defalcam obiectivele din prognoza pe instrumente care actioneaza pe termen scurt si care sunt mai detaliate. Ca orizont de timp, depinde de natura problemei si de scopul urmarit. Distingem prognoze pe termen lung (10-35 ani), pe termen mediu (5-10 ani) si pe termen scurt (1-2 ani, chiar 1-2 luni, daca avem in vedere modificarile generate de factorii tehnico-stiintifici). in functie de sfera de elaborare, distingem prognoze la nivel mondial, la nivel de economie nationala (macroprognoze), la nivel de ramura sau domeniu, la nivel zonal sau teritorial administrativ, la nivel microeconomic, precum si prognoze pe probleme de sinteza (protectia mediului, invatamant). Majoritatea prognozelor din economie se realizeaza in stransa legatura cu cele din domeniul tehnico-stiintific. STRATEGII SI POLITICI ECONOMICE. Acestea se elaboreaza pe baza studiilor prospective si a prognozelor. Strategia economica e un ansamblu de prevederi pe termen mediu si lung, ce se formuleaza ca optiuni, ca preferinte necuantificate, ca reprezentari numerice (prin intermediul unor marimi normative e vorba de parametrii exogeni, stabiliti din experienta, din comparatii cu alte tari). Strategiile folosesc teoria economica, actiunea legilor obiective, comportamentul agentilor economici si aspecte legate de eficienta. Strategia orienteaza eficienta factorilor implicati. Strategiile se aplica in practica prin managementul strategic, care reprezinta procesul prin care conducatorii fixeaza directii pe termen mediu si lung, stabileste obiective specifice fiecarei etape precum si modalitatile de actiune. Strategiile pot fi de redresare, de consolidare, de restructurare sau de dezvoltare durabila. Politica economica inseamna o actiune generala a puterii centrale, desfasurata in mod constient in domeniul economic, cu scopul armonizarii intereselor (individuale, colective, nationale). Orice politica economica are la baza principii, norme, reguli si mijloace prin care orienteaza activitatea economica. Politica economica se fundamenteaza pe prevederile strategiei: ea porneste de la obiectivele strategiei si se infaptuieste prin instrumente previzionale operationale (planuri si programe). Politica economica e sustinuta de legi si acte normative. Tipuri de politica economica. Dupa instrumentul de promovare, distingem politici economice bazate pe parghii , altele bazate pe reglementari directe si altele bazate pe legislatie. Dupa intervalul de timp, politicile economice pot fi: conjuncturale (ciclice, antidepresionale), dar pot fi si de dezvoltare durabila. Dupa obiectivul final, distingem politice economice de restructurare, antisomaj, de protectie sociala, de limitare a importului, de protectie ecologica. Ca doctrina, politicile economice pot fi: liberale (manifesta incredere mare in mecanismul de piata), keynesiste (militeaza pentru interventia autoritatilor publice) si mixte. Dupa sfera de cuprindere pot fi globale sau teritoriale. PROGRAMAREA inseamna stabilirea unui itinerar pentru a atinge un obiectiv, stabilind prioritati si mijloace de realizare. Distingem intre o programare matematica, care include o functie obiectiv si mai multe restrictii, si o programare euristica, in cadrul careia se folosesc reguli empirice pentru a gasi solutii acceptabile (se are aici in vedere experienta specialistilor). Programul e un ansamblu de actiuni necesare pentru realizarea unui obiectiv, actiuni esalonate in timp, distribuite in spatiu si pentru care se aloca anumite resurse. Distingem programe mondoeconomice (vezi programele ONU pentru ajutorarea tarilor in curs de dezvoltare), programe macroeconomice (in ele se concretizeaza strategiile nationale), programe sectoriale (vizeaza sectoare precum cel energetic sau protectia mediului) si programe regionale. PLANIFICAREA MACROECONOMICa este activitatea previzionala cea mai complexa, cea mai larg raspandita, cea mai activa, cea mai regasita in diverse tari ale lumii. Presupune anticiparea evolutiei in perspectiva a unui sistem economico-social, in vederea realizarii unei structuri coerente si eficiente, prin alocarea unor mijloace corespunzatoare. Functiile planificarii:1.Ofera informatii agentilor economici despre evolutia viitoare a activitatii economice2.Precizeaza comenzile de stat3.Precizeaza comenzile regionale4.Ofera masurile de depasire a unor dezechilibre in viitor5.Stabileste modalitatile de ajustare a planurilor, in functie de noile realitati.PLANUL este instrumentul prin care se infaptuieste planificarea. El reprezinta un ansamblu de decizii si de orientari cu privire la ritmurile, proportiile si nivelurile de dezvoltare, pe criterii de eficienta. Alegerea obiectivelor trecute in planuri nationale e in primul rand de natura politica. Planul nu are un caracter etapist. Se prezinta ca un tablou de bord, in care evolutia fenomenelor si proceselor economice e determinata de piata (de autoreglare, prin cerere si oferta), de parghii economico-financiare si de masuri legislative. in orice tara, planul national este un proiect uman colectiv (e discutat in Parlament), se refera la un anumit cadru spatial si la un anumit orizont de timp. Planul national nu trebuie apreciat ca un instrument prin care se inlatura toate relele din economie, ci este un instrument imperfect, dar, planificarea, ca institutie e considerata una din inovatiile cele mai importante de dupa cel de-al doilea razboi mondial (Pierre Bouchet).Transpunerea in practica a prevederilor prin instrumentele previzionale se face prin cadrul institutional: in toate tarile dezvoltate exista institutii centrale, de regula guvernamentale, care se ocupa cu elaborarea previziunilor macroeconomice. in Franta exista Comisariatul General al Planurilor. in Italia, exista Comisia Nationala de Programare Economica. in Germania exista un Comitet General de Planificare, iar in SUA este un Comitet Federal de Prognoza si Politici Economice. in Japonia vorbim de Agentia de Planificare Economica, in Turcia, este chiar un Minister al Planificarii, iar in Romania este Ministerul Dezvoltarii si Prognozei. Exista o serie de organisme internationale cu atributii in domeniul previzional, precum: Consiliul Europei, Parlamentul European, Consortiul European de Cercetare si Consultatii Economice (ERECO), FMI, Banca Mondiala, OCDE (organism de colaborare si dezvoltare economica la care sunt afiliate 29 tari dezvoltate), ONU, ONUDI, UNESCO, FAO.III. Continutul previziunilor economiceStructurarea previziunilor inseamna gruparea diverselor probleme si actiuni pe care societatea le are de rezolvat dupa anumite criterii, astfel incat sa existe o anumita ordine logica a lucrarilor dar si delimitarea competentelor unor organisme implicate. Structurarea pe sectiuni presupune gruparea prevederilor pe categorii mari de probleme: crearea PIB, utilizarea rezultatelor obtinute pe consum final si acumulare, relatii internationale, protejarea mediului, dezvoltarea regionala. Aceste obiective difera de la o tara la alta. Structurarea pe profiluri poate fi o structurare pe cele patru sectoare: primar, secundar, tertiar si cuaternar. Mai poate fi o structurare pe ramuri economice, sau o structurare teritorial-administrativa (orase si judete) sau chiar o structurare sociala, pe forme de proprietate, cu evidentierea contributiilor sectoarelor public, privat si mixt. Structurarea dupa caracterul prevederilor pot fi prevederi orientative, obligatorii (imperative) si recomandari. Prevederile orientative ocupa locul intai in diversele previziuni si se refera la produse si servicii, nu la agentii economici (acestia le pot considera stimulative sau neinteresante). Pentru realizarea lor, statul foloseste parghii economico-financiare. Prevederile obligatorii au o pondere redusa in planurile si programele macroeconomice. Sunt obligatorii numai pentru autoritatile publice, centrale si locale, pentru ca se refera mai ales la produse si actiuni in care e implicat statul. Aceste prevederi se gasesc in balantele materiale obligatorii (minereu de fier, neferoase, combustibili, bumbac). Guvernul intra in relatii cu agentii economici prin comenzi de stat, prin achizitii guvernamentale si prin conventii regionale. Comenzile de stat se refera la producerea si comercializarea bunurilor cu preturi controlate sau subventionate de stat, la produsele exportate in contrapartida, la produsele exportate cu scopul de a obtine valuta necesara pentru unele importuri stringente. Achizitiile guvernamentale se refera la importurile menite sa acopere integral nevoile pietei sau sa le completeze cu produse pentru care nu exista capacitati, iar acele produse se vor vinde la preturi controlate de stat. Conventiile regionale se incheie intre guvern si prefecturi, cu scopul de a solutiona probleme locale cu importanta pentru economia nationala. Agentii economici particulari se implica in achizitiile guvernamentale prin licitatii. Recomandarile se refera la actiuni ce vor fi stimulate, sustinute de stat pentru a valorifica resurse greu accesibile sau pentru a stimula productia deficitara a unor bunuri de pe piata.Sistemul informational al activitatii previzionale (SIAP)in orice tara exista un sistem informational national (SIN) pe baza caruia se iau deciziile, se fac analize retrospective si prospective. SIN e o componenta de baza a managementului macroeconomic (vezi functia de informare). in cadrul SIN, un loc important il ocupa SIAP. Acesta include toate activitatile de culegere, inregistrare, prelucrare si transmitere sau stocare a informatiilor. Acest lucru e facut cu o metodologie specifica, folosind anumite tehnici. in ultimele decenii s-a extins foarte mult sistemul informatic de prelucrare electronica a informatiilor, care se va suprapune cu sistemul informational. in SIAP exista 2 fluxuri informationale: fluxuri verticale, ascendente sau descendente ti fluxuri orizontale. in diversele forme de previziune, informatiile apar sub doua forme: literale (in cuvinte) sau numerice, cifrice (e vorba de sistemul de indicatori).Sistemul de indicatori utilizati in previziuneIndicatorii previzionali sunt expresii numerice cu care se prefigureaza fenomenele social-economice pentru perioada urmatoare. Ei constituie partea cea mai importanta a SIAP. Acesti indicatori alcatuiesc un sistem, strans legat de sistemul de indicatori statistici. Folosesc aceeasi metodologie, asigura agregarea, comparabilitatea si perfectibilitatea lor. Sistemul de indicatori se poate grupa in 4 categorii: indicatori de stare, indicatori ai fluctuatiilor ciclice, indicatori ai contabilitatii nationale si indicatori ai strategiilor economice internationale. Indicatorii de stare caracterizeaza sistemul economic la orizontul previziunii (un an), dar si pe parcursul perioadei de previziune. Dupa modul in care reflecta procesul reproductiei, distingem: indicatori ai resurselor primare, indicatori ai productiei (reliefeaza volumul si structura acesteia), indicatori ai repartitiei primare, ai redistribuirii, ai circulatiei bunurilor, ai rezultatelor finale. Dupa caracterul prevederilor, distingem indicatori cantitativi (de volum caracterizeaza marimea activitatilor economice sau a componentelor acesteia: volumul productiei, numarul persoanelor ocupate, volumul comertului exterior) si indicatori calitativi, economici (productivitatea muncii, costurile) tehnico-economici (indicatori ai inzestrarii tehnice, ai folosirii capitalului fix si circulant, ai calitatii productiei), de mediu (reflecta eforul uman de optimizare a raportului dintre economie, tehnologie si mediul natural) si indicatori ai calitatii vietii (sanatate, conditii de munca, nivel de trai, mediu familial, viata spirituala, protectia consumatorilor). Dupa unitatile de masura, distingem indicatori in expresie fizica (naturala), indicatori in expresie natural-conventionala, indicatori in expresie valorica (baneasca) si indicatori ai fortei de munca, exprimati in numar de persoane. Dupa specificul marimilor numerice folosite, distingem indicatori absoluti si indicatori relativi (medii, coeficienti sau indici). Indicatorii fluctuatiilor ciclice pot fi impartiti in trei categorii: indicatori reprezentativi cu ajutorul lor se caracterizeaza elemente particulare, dar foarte importante pentru reflectarea indirecta a dinamicii intregii economii nationale, indicatori compusi prin ei se caracterizeaza mai multe faze ale activitatii economice: indicele salariilor, spre exemplu, reflecta atat evolutia numarului de salariati sau a numarului de ore de munca, cat si evolutia marimii salariilor sau a salariului orar si indicatorii generali ai afacerilor acestia pot fi la randul lor de 3 feluri: de avertizare (semnaleaza momentele ce preced modificarile esentiale ale fluctuatiei ciclice de exemplu, cresterea numarului de someri, semnaleaza intrarea intr-o perioada de recesiune) de coincidenta (se modifica semnificativ in acelasi sens cu fazele ciclului economic) si de intarziere (se modifica dupa momentul maxim sau minim al fluctuatiei vezi legatura cost-pret de pe grafic). Indicatorii Contabilitatii Nationale (SCN). Contabilitatea Nationala (CN) e alcatuita dintr-un ansamblu de conturi si tabele, prin care se urmareste obtinerea unei imagini de ansamblu a economiei nationale. CN cuprinde o serie de indicatori valorici cu care sunt surprinse fluxurile. Se fac analize retrospective, previziuni macroeconomice, politici macroeconomice. SCN e principalul sistem de analiza utilizat in statistica internationala. Are niste reguli standardizate, regasite in Sistemul European al Conturilor Economice Integrate (SECEI). Principiul dupa care functioneaza SCN e cel al dublei inregistrari: se inregistreaza atat resursele, cat si utilizarile acestora. in SCN se gasesc 9 conturi, simbolizate cifric, de la 0 la 8.Contul sintetic de bunuri (contul 0) se elaboreaza numai pentru intreaga economie. in el se arata provenienta bunurilor (pe stanga) si utilizarea lor (in dreapta).Contul sintetic de bunuri - contul "0"RESURSEUTILIZARI1 Valoarea productiei pe ramuri1 Consumul intermediar pe ramuri2 Importul2 Consumul final3 Impozitele nete3 Investitiile brute 4 ExportulTOTAL TOTAL Importanta contului 0 e data de faptul ca reprezinta o punte de trecere spre tabloul Intrari-Iesiri. Contul 0 nu prezinta sold, deoarece bunurile si serviciile create sunt egale cu bunurile si serviciile utilizate. De retinut ca acest cont se construieste dupa criteriul intern.Contul de productie (contul 1) ilustreaza productia totala de bunuri si servicii, pe ramuri si pe ansamblul economiei. Aceasta productie totala se mai numeste produs global sau productie bruta.Contul de productie - contul "1"RESURSEUTILIZaRI1 Productia interna1 Valoarea productiei = PGB2 VABpp ? PIBppTOTAL TOTAL Conturile se construiesc astfel incat soldul fiecaruia sa apara pe partea stanga, iar pe partea dreapta se va prelua suma ca resursa in contul urmator. inregistrarea soldurilor in calculele macroeconomice din cadrul SCN se realizeaza dupa urmatoarea schema:Contul "Crearea veniturilor" (contul "2")UTILIZaRIRESURSE1 Acumularea capitalului fix (ACF)1 Subventii de exploatare (SUBV)2 Impozite indirecte2 VAB (PIB) la preturile pieteiSold VAN (PIN) la preturile factorilor ??TOTALTOTALContul "Repartizarea veniturilor" (contul "3")UTILIZaRIRESURSE1 VFPS veniturile factorilor platite strainatatii1 PIN la preturile factorilor??2 VFIS + veniturile factorilor incasate din strainatateSoldPNN la preturile factorilor sau venitul national (VN) TOTALTOTALContul "Redistribuirea veniturilor" (contul "4")UTILIZaRIRESURSE1 Impozite directe (ID)1 Venitul National (VN)2 Subventii (SUBV)2 incasari din asigurari sociale3 Plata serviciilor sociale3 incasari din transferuri curente speciale4 Transferuri curente speciale??Sold Venitul National Disponibil (VND) TOTALTOTALContul Formarea veniturilor (contul 2) foloseste conceptul de intern. Contul arata, pe fiecare ramura si pe ansamblul economiei, cum se formeaza veniturile, din activitatea economica si din patrimoniu. Marimea veniturilor din fiecare ramura e data de VANpf corespunzatoare ramurii respective (valoarea adaugata neta, la preturile factorilor, aferenta ramurii). Pe ansamblul economiei, marimea veniturilor este data de PINpf. La nivel de ramura (sector), avem: VANpf = VABpp ACF - IInete. La nivel de economie nationala: PINpf = PIBpp ACF IInete = ?VANpp IInete = PIBpp + SUBV ACF IIneteContul Repartitia veniturilor (contul 3) in acest cont se reflecta repartitia primara a veniturilor factorilor: e vorba de veniturile din interior, de veniturile din strainatate si de veniturile platite strainatatii. Astfel, de la intern se trece la national. Soldul acestui cont dimensioneaza PNN, care daca e exprimat in preturile factorilor de productie, este identic cu VN. Avem ca: VN = PNNpf = PINpf + VFIS VFPS Venitul national arata suma veniturilor primare ale subiectilor economiei nationale, obtinute din munca angajata (salarii) si din activitati de intreprinzatori sau din patrimoniu.Contul Redistribuirea veniturilor (contul 4) realizeaza trecerea de la VN la VND, prin intermediul soldului transferurilor curente cu strainatatea, a impozitelor directe si a CAS. Avem ca: VND = VN + SVNS (soldul veniturilor nationale in raport cu strainatatea, numit si STCS, reprezentand pensii, daune, penalizari, taxe, ajutoare, cotizatii catre organisme internationale). Societatea e interesata si de alte surse de investitii, motiv pentru care proiecteaza VBD = VND + ACF. in lucrarile previzionale, atentia se indreapta si spre acele bunuri care ajung la cetatean. De aceea, se proiecteaza venitul personal al menajelor: VPM = VND (CAS+ Profit. nestrib. + Imp. pe profit) + Pensii + Ajutoare + Alocatii + BurseContul Utilizarea veniturilor (contul 5) se refera la interiorul tarii. VD = Consum Final + Economisire si de asemenea: VDM = VPM Impozite si taxe.Contul "Utilizarea veniturilor" (contul "5")UTILIZaRIRESURSE1 Consumul Final (privat si public)1 VND2 Economii nete (EN)??TOTALTOTALDaca se lucreaza cu VBD, contul 5 arata astfel: Contul "Utilizarea veniturilor" (contul "5")UTILIZaRIRESURSE1 Consumul Final (privat si public)1 VBD2 Economii brute (EN)??TOTALTOTALContul Modificarea patrimoniului (contul 6 sau contul de acumulare) evidentiaza modul in care sunt utilizate mijloacele disponibile (nu valorile absolute ale avutiei nationale). Contul "Utilizarea veniturilor" (contul "5")UTILIZaRIRESURSE1 Investitii brute (IB)1 Economii brute (EB)2 Transferuri de patrimoniu catre strainatate (TPRS)2Transferuri de patrimoniu din strainatate (TPSR)Sold Soldul finantarii (SF)TOTALTOTALContul Finantarea modificarii patrimoniului (contul 7) evidentiaza pe ansamblul tarii, modificarile care intervin in volumul si structura angajamentelor si creantelor si in soldul finantarii, in diferenta statistica. Fiind ultimul din sirul conturilor nationale, contul 7 nu se inchide printr-un sold, ci printr-o diferenta statistica, in care se cuantifica erorile de estimare, precum si abaterile generate de folosirea unor surse diferite de date, pentru masurarea aceluiasi fenomen.Modificare creanteTipuriModificare angajamenteNumerar?Actiuni?Hartii de valoare ?Total creante (a)?Total angajamente (b)a b ?b a Diferenta Statistica Contul Strainatatea sau Restul lumii (contul 8) e un cont sintetic in care gasim toate tranzactiile agentilor economici nationali cu strainatatea. Se construieste ca si contul 0, dar numai pe ansamblul economiei. Nu prezinta sold, iar echilibrarea se face, daca este cazul, prin diferente statistice.Contul "Restul lumii" (contul "8")UTILIZaRIRESURSE1 Cumparari de bunuri (importuri)1 Vanzari de bunuri (export)2 Venituri platite strainatatii din activitatea economica si din patrimoniu2 Venituri incasate din activitatea economica si din patrimoniu3 Transferuri curente catre strainatate3 Transferuri curente din strainatate4 Transferuri de capital catre strainatate4 Transferuri de capital din strainatate5 Modificarea creantelor5 Modificarea angajamentelor6 Diferente statisticeTOTALTOTALContul 8 se mai poate defalca pe subconturi. De exemplu: Contul extern de bunuri si servicii, care cuprinde la rubrica utilizari importurile, iar la rubrica resurse cuprinde exporturile, astfel incat soldul este de fapt exportul net, adica diferenta dintre exporturi si importuri, sau soldul balantei comerciale (SBC). Se mai pot defalca subconturi externe pentru veniturile factorilor si transferurile curente, pentru capital, pentru domeniul financiar.Alaturi de conturile nationale, in practica social-economica de previziune se folosesc trei tabele: tabelul intrari-iesiri (TII), tabelul economic de ansamblu (TEA) si tabelul operatiilor financiare (TOF).Tabelul intrari-iesiri (TII) reflecta fluxurile valorice inter-ramuri, precum si echilibrul economic de ansamblu, prin relatiile urmatoare: 1.CI + VAB = PI + CF + FBC + SBC2.X + IMP = PI + CF + FBC + EXP, adica resursele totale sunt egale cu utilizarile totale. Resursele totale sunt date de produsul global la care se adauga si importul. Utilizarile totale sunt date de productia intermediara (PI) si utilizarea finala (cererea finala) care este CF + FBC + EXPTabelul economic de ansamblu (TEA) cuprinde toate elementele conturilor nationale si ilustreaza procesele de formare, repartizare si redistribuire a rezultatelor prin cele doua categorii de transferuri: transferuri curente (remuneratii, impozite, taxe, cotizatii, amortizari, excedent net) si transferuri de capital (folosite pentru formarea resurselor totale de investitii, adaugandu-se la resursele celui care le primeste.Tabelul operatiilor financiare (TOF) in el sunt reprezentate toate creantele, datoriile si finantarile externe, pe doua categorii: utilizatori (menajele, administratiile publice si cele private) si furnizori (bancile interne, organismele financiare internationale, societatile de asigurari, imprumuturile publice). in final, se prezinta soldul creantelor si datoriilor, aratand daca tara e debitoare sau creditoare in raport cu strainatatea. Pentru aceasta, se folosesc indicatori specifici operatiilor financiare.Indicatori ai strategiilor economice internationale. Distingem trei niveluri de discutie:1.La nivel de UE predomina indicatorii contabilitatii nationale sau derivati din acestia2.La nivelul celor 3 organisme financiare internationale: FMI, BM, G7 se foloseste un sistem de 10 indicatori, care pot fi grupati in 3 categorii:a)InstrumentaliRata dobanziiPonderea deficitului bugetar in PIBb)De pilotajSoldul balantei comercialeRata cresterii monetareCursul de schimbRezerva valutaraRata economisiriic)De obiectiveRitmul PIB (cresterea economica), pe total si per capitaRata inflatieiRata somajului Cu ajutorul acestor indicatori se construieste careul magic al strategiei economice.3.La nivel de ONU se fac studii prospective pe plan mondial, folosind indicatori ai contabilitatii nationale, derivati din acestia, precum si indicatori fizici, ai resurselor umane, reuniti in modelele mondoeconomice de simulare.IV. Elaborarea si fundamentarea previziunilor economicePrincipii de baza in elaborarea si fundamentarea previziunilor. Sunt sapte astfel de principii:1)Primordialitatea pietei in desfasurarea AE e un principiu esential in economia moderna. Potrivit lui, toate previziunile trebuie sa porneasca de la cerintele exprimate pe piata. Corectitudinea previziunilor trebuie urmarita permanent, avand in vedere orientarea lor in directia satisfacerii cat mai bune a cerintelor. in acest fel, previziunile isi indeplinesc rolul de a reduce incertitudinea, micsorand riscul si consolidand buna functionare a economiei. Se impune folosirea parghiilor economico-financiare, nu si a masurilor administrative de comanda.2)Necesitatea valorificarii organice a corelatiilor temporare decurge din caracterul dinamic al AE. Orice previziune are la baza analiza dinamicii AE, in vederea descifrarii tendintelor, care indica directia principala a evolutiilor viitoare. Trecutul isi pune amprenta asupra prezentului si asupra evolutiilor viitoare, prin resursele materiale si financiare acumulate, prin resursele umane si calificarea acestora, prin legaturile ce se stabilesc intre ramuri si intre zone economice, precum si intre tari, pe plan international. Viitorul e un produs al realitatilor din trecut si din prezent; totodata, viitorul scontat, cautat, dorit, influenteaza in mare parte deciziile actuale si deci, influenteaza prezentul. Activitatea previzionala trebuie sa ia in considerare raportul complex dintre inertie si transformare, ca expresie a necesitatii obiective a schimbarilor calitative specifice progresului. Miscarea inertiala are un caracter relativ, dar obiectiv, in sensul ca tine de miscarea naturala a fenomenelor si lucrurilor. Miscarea novatoare are un caracter absolut, ce tine de natura umana. Exista un prag critic al vitezei de schimbare, peste care daca se trece, consecintele devin predominant negative. Schimbarea nu trebuie fortata dar nici franata. E foarte important sa existe posibilitatea practica de a tine sub control schimbarile, iar aceasta se poate realiza si prin intermediul abordarilor anticipative: anticipandu-se efectele propagate, se pot atenua sau chiar elimina influentele negative. 3)Punerea in valoare a componentei spatiale a economiei elaborarea previziunilor trebuie sa aiba in vedere localizarea activitatilor, spatiile de desfasurare, caracteristicile lor natural-geografice, economice, sociale, tehnologice, precum si legaturile dintre spatii diferite.4)Asigurarea flexibilitatii previziunilor previziunile, pentru a-si putea indeplini rolul de orientare si de corectare din mers a proceselor economice, trebuie sa fie flexibile, adica sa poata fi adaptata mereu la noile realitati. Orice previziune are pe termen scurt o anumita stabilitate, ca expresie a functionarii sincronizate cu sistemul economic. Totusi, e importanta mobilitatea previziunii in raport cu evolutia proceselor reale din economie. Necesitatea flexibilitatii decurge din o serie de cauze:Imposibilitatea practica de a anticipa in detaliu evolutia sistemului economicAparitia unor neconcordante determinate de factori imprevizibiliModificarea pe parcurs a optiunilor si/sau a prioritatilor factorilor de decizie.5)Asigurarea de masuri si mijloace de protectie impotriva riscului activitatea previzionala integreaza un sistem de masuri si mijloace antirisc, cu urmatoarele trei componente: rezervele (de stat sau private), sistemul de protectie sociala si sistemul de protectie ecologica6)Fundamentarea stiintifica complexa a previziunilor fundamentarea previziunilor necesita folosirea unor metode si tehnici previzionale a caror eficienta a fost verificata in timp, asigurarea unei baze informationale corespunzatoare, folosirea de echipamente de calcul performante, dimensionarea corecta a resurselor ce pot fi alocate, proiectarea echilibrelor necesare functionarii coerente a AE, precum si elaborarea mai multor variante de previziuni.7)Armonizarea intereselor tuturor generatiilor orice previziune are o substanta existential-umanista, produs al constiintei sociale, al aspiratiilor popoarelor si categoriilor sociale. De aici si necesitatea ca previziunile elaborate la un moment dat sa asigure tuturor generatiilor, prezente si viitoare, pana la orizontul considerat, conditii cat mai bune. Logica elaborarii previziunilor. in linii mari, aceasta presupune existenta trinomului diagnoza prognoza plan/program, cele trei componente inter-relationand informational si conditionandu-se metodologic. Diagnoza este expresia sintetica a analizei-diagnostic realizata asupra perioadei trecute. Necesitatea analizei retrospective e impusa de necesitatea cunoasterii mersului economiei (cantitativ si calitativ) in perioada precedenta si a situatiei existente in prezent. Se vor sti astfel si tendintele conturate. Diagnoza ofera o interpretare critica a informatiilor din trecut, cunoscandu-se astfel nivelurile de pornire in perioada de previziune. Durata perioadei trecute le care se refera diagnoza e determinata mai ales de durata perioadei de previziune, apreciindu-se ca ar trebui ca perioada de diagnoza sa fie egala cu aceea de previziune. Se poate intampla ca perioada de diagnoza sa fie mai mare. Diagnoza ofera informatii necesare elaborarii diverselor categorii de previziuni. Pe de alta parte, prognoza, care precede alte activitati previzionale, ofera informatii pentru intocmirea previziunilor mai detaliate (planuri sau programe). Pe parcursul infaptuirii planurilor sau programelor pot aparea situatii care sa conduca la revederea lor, in vederea adaptarii la noile conditii. Perioada diagnozei contine o perioada initiala de culegere a informatiilor statistice, iar ulterior, urmeaza o perioada pentru elaborarea diagnozei si a previziunilor. Perioada de previziune incepe abia dupa ce s-au terminat preliminarile. Elaborarea diagnozei economice. Diagnoza economice este rezultatul analizei diagnostic intreprinse pentru perioada care precede elaborarea previziunii. Presupune studierea atenta a mersului AE, relevand starea de sanatate prin enumerarea unor simptome, aratand care sunt cauzele starii respective si totodata ce anume trebuie intreprins pentru a fi imbunatatita starea respectiva. Diagnoza arata totodata care sunt tendintele care s-au conturat. Dintre acestea, unele sunt tendinte forte (puternice), care vor continua si in viitor, in ciuda unor preferinte contrarii, iar altele sunt tendinte slabe, care pot fi stopate sau atenuate treptat. Factorii de decizie trebuie sa intervina in sensul stimularii tendintelor considerate benefice, pozitive si in sensul stoparii tendintelor considerate negative. Astfel, diagnoza indeplineste atat un rol creativ, cat si un rol preventiv. Diagnoza debuta cu analiza dinamica a starii economice si cu relevarea cauzelor care au generat starea respectiva. Apoi se evidentiaza tendintele (cele forte si cele slabe), se stabilesc nivelurile de referinta pentru previziunile viitoare, si se formuleaza masuri, atat cu caracter curativ cat si cu caracter preventiv. Urmeaza pasul in care se valorifica si se stimuleaza tendintele pozitive si se atenueaza sau se descurajeaza tendintele negative. in final, se prefigureaza elementele novatoare. Obiectivele diagnozei economice sunt: Perfectionarea conducerii si organizarii sistemului economic analizatRelevarea fenomenelor pozitive si a celor negative si a tendintelor forte si slabe, pe care factorii de decizie trebuie sa le aiba in vedereStabilirea obiectivelor, cailor si mijloacelor de remediere si atenuare a eventualelor perturbari si dezechilibreFormularea de masuri preventive, inclusiv antiriscSchitarea unor elemente novatoare pentru perioada urmatoarePentru realizarea diagnozei economice sunt analizati o serie de factori endogeni si exogeni. intre factorii endogeni analizati se numara: forta de munca disponibila (calificare, structura, distributie in teritoriu), infrastructura, dotarea cu echipamente, cu mijloace informationale moderne, procedurile manageriale si operationale aplicate. intre factorii exogeni se numara: tendintele pe plan mondial privind progresul tehnic si calificarea personalului, politica economica guvernamentala, cadrul legislativ, modificarile de marime si de structura ale fluxurilor de intrari si de iesiri, noile exigente legate de mediul inconjurator si de combaterea poluarii. intre regulile de baza de care se tine seama la elaborarea unei diagnoze se numara: observarea directa a faptelor, proceselor si fenomenelor, studierea atenta a documentelor care ofera informatii, realizarea de interviuri cu cadre de conducere (manageri) si cu executanti, utilizarea chestionarelor pe esantioane reprezentative pentru completarea sistemului informational, examinarea circuitelor informational, studierea relatiilor functionale care se manifesta in interiorul sistemului economicElaborarea prognozelor. La nivelul economiei nationale, se desfasoara in sapte etape principale1)Interpretarea si valorificarea informatiilor oferite de diagnoza se folosesc informatiile privind starea sistemului economic la momentul diagnozat, tendintele conturate, factorii de influenta2)Interpretarea si valorificarea unor informatii complementare diagnozei sunt informatii la zi, culese dupa incheierea diagnozei.3)intocmirea de studii prospective se traseaza niste traiectorii, pornind de la tendintele de durata dar si de la unele abateri deliberate de la tendinta dominanta. Se iau in calcul modificari previzibile, provocate de evolutia ciclului de afaceri sau de conjunctura economica, de evolutia curbei de viata a unor produse, de noutatile in materie de progres tehnic4)Elaborarea de prognoze prioritare se refera la probleme sau domenii ce pot fi abordate autonom, si care conditioneaza prin importanta lor, structura de ansamblu. E vorba de prognoze referitoare la: resursele umane, resursele naturale, evolutia stiintei si tehnicii pe plan mondial, conjunctura economica si politicile internationale, evolutia ecosistemului si a masurilor de combatere a poluarii si de protejare a mediului si de calitatea vietii.5)Elaborarea macroprognozei preliminare se pot folosi diverse metode si scenarii, pornindu-se de la ansamblul de informatii si lucrari previzionale precedente. Se contureaza astfel un sistem restrans de indicatori macroeconomici, cu mare capacitate de reprezentare a dinamicii probabile a economiei nationale (PIB, CF, EN = SBC, SBPE, VRV).6)Elaborarea prognozelor partiale se fundamenteaza pe baza informatiilor furnizate de diagnoza, de studiile prospective specifice si de prognozele prioritare. Toate acestea actioneaza ca sistem de restrictii in care trebuie sa se integreze ansamblul prognozelor partiale. Se pot elabora prognoze partiale pe domenii (ramuri, subramuri, grupe de produse si produse principale), prognoze partiale pe probleme de sinteza (somaj, reciclarea si perfectionarea fortei de munca, protectia mediului) si prognoze regionale (pe unitati teritorial-administrative).7)Elaborarea macroprognozei finale se sintetizeaza la scara economiei nationale toate celelalte categorii de studii prospective si prognoze, obtinandu-se un sistem coerent si eficient. Principalele componente sunt: indicatorii macroeconomici agregati (PIB, PNB,VN), indicatorii agregati pe domenii si pe probleme de sinteza, contributia factorilor de productie la cresterea economica, utilizarea PIB pe destinatii (CF, investitii) indici calitativi privind valorificarea resurselor (WL, consumul energetic la 1000 lei productie, consumul intermediar la 1000 lei productie, investitia specifica, aspecte privind evolutia ecosistemului, comparatii internationale. Diferitele categorii de prognoze se intocmesc in mai multe variante. in final, se retin trei variante: varianta medie (reprezinta in esenta tendinta dominanta), varianta forte (amplifica tendinta dominanta pana la limite rezonabile) si varianta slaba (reprezinta limita minima admisibila).Elaborarea planurilor si programelor economice. La nivel macroeconomic, planurile economice se identifica cu programele de dezvoltare, folosindu-se in diferite tari termenele de plan si program cu aceeasi semnificatie. in unele tari insa, planurile au un caracter general, iar programele au un caracter sectorial sau zonal, avand un grad crescut de detaliere. Se pot delimita cateva etape la modul general pentru elaborarea planurilor si programelor macroeconomice:1)Stabilirea obiectivelor principale de politica economico-sociala pentru perioada de previziune.2)Elaborarea unei schite a dezvoltarii e vorba de un cadru general3)Stabilirea prevederilor ferme ce revin autoritatilor publice pe baza comenzilor de stat, a achizitiilor guvernamentale si a conventiilor regionale.4)Proiectarea structurilor fezabile si eficiente pe sectoare de activitate.5)Elaborarea proiectului de plan sau de program macroeconomic structurile sectoriale se coreleaza intr-un ansamblu coerent, stabilindu-se actiunile prioritare si [sura in care statul va sprijini unele dintre aceste actiuni.6)Dezbaterea proiectului in Parlament si aprobarea sa, cu eventuale amendamente aceasta confera planului sau programului macroeconomic un grad sporit de incredere din partea agentilor economici si a populatiei.7)Informarea corespunzatoare a mijloacelor de comunicare in masa aceasta trebuie sa se realizeze pe tot parcursul desfasurarii diverselor etape.in cazul planurilor sectoriale, acestea se elaboreaza de ministerele si institutiile de profil interesate in domeniu, in colaborare cu institutiile publice sau private specializate in elaborarea de previziuni economice. Planurile si programele la nivel de firma poarta caracteristicile specifice profilului de activitate, si sunt elaborate de proprii specialisti sau de o firma de consultanta manageriala.V. Fiabilitatea, urmarirea si actualizarea previziunilorFiabilitatea unei previziuni este data de gradul de incredere in aceasta, de siguranta prevederilor sale, de plauzibilitatea ei. Cum in orice previziune exista o componenta aleatoare, fiabilitatea unei previziuni nu poate fi 100%, ea fiind din ce in ce mai mica pe masura ce orizontul de previziune e mai indepartat. Fiabilitatea unei previziuni e conditionata de unele erori care pot aparea, fie in sistemul informational, fie in cel metodologic, fie ca urmare a unor erori umane, dar e conditionata si de aparitia unor evenimente imprevizibile, care depasesc dimensiunile acceptabile acoperite prin masuri antirisc. E bine ca gradul de probabilitate a unei previziuni sa fie cat mai aproape de 1. pentru a masura fiabilitatea previziunii, se compara valorile prevazute (P) cu valorile realizate (R) cele simulate (S), in intervalul de timp 0-t, unde 0 e momentul de referinta, iar t e orizontul previziunii. Evaluarea fiabilitatii unei previziuni se poate realiza ex-ante si ex-post. Analiza ex-ante consta in simularea metodelor folosite pentru perioada urmatoare, apeland la date statistice din perioada anterioara. Se verifica apoi plauzibilitatea metodelor folosite, in functie de abaterile constatate intre valorile simulate (S) si valorile efectiv realizate si observate statistic (R). Testul este favorabil daca abaterile nu depasesc 3% pentru variabilele de baza si 5% pentru ceilalti indicatori. Se calculeaza in acest sens: abaterea absoluta A = R S, abaterea relativa AR = (R-S)/S sau 1 R/S, coeficientul de asemanare: c = [m*d(R,S)]+[(1+m)*d(R*, S*)], unde d(R,S) este distanta dintre caracteristicile de baza, iar d(R*, S*) e distanta dintre ceilalti indicatori, "m" reprezentand coeficientul de ponderare pentru asemanarea dintre doua caracteristici importante. Se mai calculeaza si coeficientul de inegalitate al lui THEIL, z?[0,1], z=0 cand abaterea este minima: Analiza ex-post opereaza nu cu date simulate, ci cu date efectiv realizate. Foloseste aceleasi categorii de calcul ca si analiza ex-ante, folosindu-se in schimb valorile previzionate (P) si valorile efectiv realizate (R). Concluziile desprinse din analiza ex-post nu pot avea decat un rol constatativUrmarirea previziunilor presupune urmarirea sistematica a desfasurarii AE anticipate, folosindu-se in acest scop un sistem complex de control si analiza, pornind de la premiza ca o previziune reflecta o situatie dezirabila, in concordanta cu interesul general. in urmarirea previziunilor trebuie sa se tina cont de caracterul flexibil al acestora. Urmarirea si interpretarea dinamicii economice efective in raport cu prevederile trebuie sa conduca la masuri de actualizare periodica a activitatii, pentru mentinerea sau refacerea unor traiectorii. Activitatea de control si analiza a indeplinirii previziunilor se realizeaza pe diferite paliere ale economiei: autoritati publice centrale, regionale si locale, firme fie prin observarea directa, nemijlocita a proceselor si fenomenelor economice, fie prin folosirea sistemului informational, fie prin organizarea de sondaje sau efectuarea de simulari.Actualizarea previziunilor e un proces complex de rectificare si reevaluare. Rectificarea se poate realiza prin corectarea abaterilor reale de la cele previzionate, prin compensarea perturbarilor (se actioneaza prin intermediul parghiilor economico-financiare) sau prin eliminarea factorilor perturbatori. Reevaluarea previziunilor consta in recalcularea acestora din punct de vedere al expresiei banesti, avandu-se in vedere mobilitatea preturilor. Folosirea in previziune a unor preturi constante permite obtinerea indicatorilor unei evolutii reale si nu nominale a AE. Folosirea preturilor curente de pe piata permite relevarea structurilor si corelatiilor la zi, in contextul proceselor curente.VI. Metode si tehnici de previziune4. Metoda extrapolarii. Extrapolarea inseamna prelungirea in viitor a evolutiei manifestate in trecut si in prezent, pornind de la ideea ca nu se vor intampla transformari esentiale. Astfel, se atribuie viitorului logica si structura proceselor economice. Metoda extrapolarii este una dintre cele mai utilizate metode, avand insa limitele ei: ofera o imagine mai mult orientativa asupra dezvoltarii, se aplica numai fenomenelor care nu-si schimba viteza si nici sensul de inaintare. De asemenea, nu cuantifica existenta riscului si a incertitudinii, devenind vulnerabila. Ofera rezultate plauzibile mai ales pe termen scurt. in conditiile in care extrapolarea foloseste prelungirea tendintei, fara modificari ale acesteia, vorbim de o extrapolare mecanica. Daca insa trendul e modificat datorita influentei unor factori, vorbim de o extrapolare euristica. Se cunosc 4 procedee de extrapolare:Extrapolarea pe baza unor serii cronologice se aplica unor probleme simple, si se foloseste ori sporul mediu absolut anual, ori ritmul mediu anual de crestere sau de descrestere. Sporul se foloseste in cazul fenomenelor care evolueaza in progresie aritmetica. in acest caz, se determina mai intai sporul cu baza in lant al seriei statistice si apoi, pe baza lui, se determina sporul mediu anual absolut: si atunci, , unde reprezinta sporul mediu anual absolut pentru variabila y, yt este nivelul variabilei in orizontul de previziune, este nivelul variabilei in orizontul de previziune,y0 este nivelul variabilei in anul de baza, iar n este numarul de ani pentru care se face previziunea. in cazul unei extrapolari euristice, se introduce un factor de influenta K, unde K poate fi subunitar, diminuand tendinta sau poate fi supraunitar, amplificand tendinta. K = 1 inseamna extrapolare mecanica. K reprezinta de fapt o influenta cumulata a unor factori previzibili pentru perioada urmatoare. Avem: .Ritmul mediu anual se foloseste in cazul fenomenelor care evolueaza in progresie geometrica. in acest caz, se calculeaza indicii cu baza in lant ai seriei dinamice (cronologice), iar apoi se calculeaza indicele mediu de crestere. Din nou, apar cele doua variante de extrapolare: mecanica sau euristica, cu sau fara factorul K: sau , unde .Extrapolarea pe baza functiilor de corelatie se practica pentru a proiecta o variabila dependenta y in functie de evolutia unei variabile independente x. Cu alte cuvinte, avem y = f(x). in acest caz, cele doua variabile trebuie sa se afle in stranse relatii cauzale. Statistic, intensitatea legaturilor cauzale se apreciaza prin coeficientul de corelatie (trebuie sa fie maxim) si prin abaterea medie patratica (trebuie sa fie cat mai mica, cat mai aproape de zero). Cum in fiecare previziune exista si elemente aleatoare, acestea pot fi luate in considerare prin intermediul unui coeficient u, astfel incat y = f(x) + u. in practica, relatiile de interdependenta sunt mult mai numeroase, motiv pentru care se poate folosi o functie de corelatie multipla: , unde xi sunt variabilele independente.Extrapolarea fenomenologica se realizeaza cu ajutorul unor reprezentari grafice, din care rezulta curba norului de puncte, ca tendinta dominanta. Aceasta poate fi o dreapta, daca fenomenul evolueaza dupa o functie liniara, sau o linie curba, daca fenomenul evolueaza dupa o functie exponentiala, logaritmica sau logistica. Prelungirea dincolo de perioada statistica are o valoare orientativa, pentru ca nu se pot cuantifica toti factorii de influenta si nici intensitatea corelatiei. De aceea, metoda trebuie completata cu alte metode.Extrapolarea prin curbe infasuratoare consta in ajustarea prin infasurare a unei serii de curbe secventiale, cu care se pot anticipa tendintele viitoare ale unor procese. Metoda se aplica proceselor ce evolueaza pe generatii sau pentru tehnologii (evolutia otelului, de exemplu).5. Metoda interpolarii consta in determinarea unor valori intermediare atunci cand se cunosc doua niveluri ale aceleiasi variabile: una pentru perioada initiala, si alta pentru orizontul previziunii. Interpolarea se poate realiza folosind doua procedee: cu ajutorul sporului mediu anual si cu ajutorul ritmului mediu anual.Interpolarea cu ajutorul sporului mediu anual (care poate fi pozitiv sau negativ) se realizeaza in doua etape: 1)Se calculeaza sporul mediu anual absolut: 2)Calcularea variabilei rezultative: 2001 ...2004...2011Interpolarea cu ajutorul ritmului mediu anual (care poate fi pozitiv sau negativ) se realizeaza in doua etape:1)Se calculeaza ritmul mediu anual, ca radical de ordinul n din indicele de dinamica cu baza fixa, din care se scade o unitate sau 100%: .2)Se calculeaza variabila rezultativa: .6. Metoda evenimentelor precursoare (metoda tendintei conducatoare) consta in stabilirea legaturilor cauzale dintre doua sau mai multe directii de evolutie. Pe baza lor, se contureaza tendinta dominanta. Prin analogie, se pot estima anumiti indicatori economici, ca de exemplu: consumul de apa in raport cu cresterea populatiei, construirea de locuinte in raport cu urbanizarea, consumul casnic de energie electrica in raport cu consumul total de energie pe economie in unele situatii, legaturile anterioare intre fenomene, numite evenimente precursoare, evolueaza in sens invers. in figura de mai jos am prezentat doua curbe: a randamentului si a consumului specific. Se observa ca evolutia celor doua curbe atinge un punct critic, un prag de discontinuitate, dincolo de care evolutia fenomenelor trebuie regandita, cu ajutorul altor metode. Asta deoarece cele doua curbe nu pot tinde la infinit: nici randamentul nu poate fi 100%, nici consumul specific nu poate fi zero sau foarte aproape de zero.7. Metoda normarii cu ajutorul ei se proiecteaza anumiti parametrii de comanda, pentru maximizarea rezultatelor sau minimizarea eforturilor (consumuri de resurse, in special). Se foloseste deopotriva la nivel micro si macroeconomic. La nivel macroeconomic, cele mai intalnite normative vizeaza: ponderea deficitului bugetar in PIB (in Romania, e de 3%), rata inflatiei, rata somajului, salariul minim brut pe economie. Activitatea de normare necesita mijloace adecvate, metode de calcul corespunzatoare, buni specialisti (medii universitare si buni practicieni) precum si un pachet de masuri tehnico-organizatorice si social-economice, care sa conduca la organizarea rationala a productiei si a muncii, avand in vedere aspecte cum ar fi salarizarea, mediul ambiant8. Metoda arborelui de pertinenta (de posibilitati) se construieste o retea arborescenta ce cuprinde obiective (cresterea PIB), cai si mijloace de realizare.Tuturor subdiviziunilor care deriva din obiectivul principal li se acorda coeficienti de importanta, stabiliti ca parametrii de comanda, in urma analizei perioadei precedente si in urma unor comparatii internationale. Pe fiecare treapta de ramificare, suma coeficientilor este 1. pornind de la exemplul de mai sus, obtinem urmatorul tabel matriceal cu notele de pertinenta care se calculeaza inmultind coeficientii cailor cu coeficientii de importanta ai mijloacelor. Notele de pertinenta arata ponderea cu care contribuie fiecare mijloc la realizarea obiectivului principal.Calea CoefM11M12M21M22M31M32M33?C10,30,40,6?????1,00C20,5??0,70,3???1,00C30,2 ????0,50,30,21,001,000,120,180,350,150,100,060,041,00Pentru probleme mai complexe, cu mai multe trepte, rezolvarea se poate face pe module de cate trei trepte, obtinute prin regruparea ramificatiilor grafului initial.9. Metoda sondajelor previzionale consta in consultarea colectivitatilor umane de catre persoane specializate, cu ajutorul unor chestionare. Sondajele folosesc la conturarea comportamentului viitor al oamenilor, in raport cu anumite evenimente. Sondajul trebuie sa indeplineasca doua conditii: persoanele chestionate sa aiba o structura corespunzatoare cu orizontul previziunii, iar intrebarile chestionarului trebuie sa vizeze fenomene care sa atinga orizontul previziunii. Prin intermediul sondajelor se obtin informatii cu privire la preferintele pentru anumite bunuri si servicii in viitor, cu privire la atitudinea fata de unele masuri social-economice, cu privire la comportamentul demografic in general.10. Metoda aproximatiilor succesive se determina din aproape in aproape valori necunoscute, pornind de la o variabila stabilita intr-o prima aproximatie, si corectand-o treptat, pana se ajunge la solutia optima. Un rol important il are dialogul permanent intre agentii economici implicati in elaborarea previziunilor, pentru ca se faciliteaza corelarea intereselor. Metoda e insuficienta, motiv pentru care trebuie completata cu alte metode.11. Metoda scenariilor cu ajutorul ei se concep unele stari si evolutii viitoare ale fenomenelor, avansand treptat din prezent catre viitor, in functie de resurse si de alte influente previzibile. Pe parcursul lucrarii apar puncte nodale (critice) din care se pot desprinde mai multe alternative si e nevoie sa se aleaga una singura, in functie de anumite criterii. Construirea acestor secvente logice de evenimente in devenire porneste de la relatii cauzale (nu aleatoare). Scenariile ofera solutii la doua categorii de probleme: cum poate fi evitata (inlesnita) o tendinta nedorita (dorita), precum si cum poate sa fie atinsa o anumita situatie dezirabila. Initial, scenariile au avut un caracter explorativ (se numeau scenarii-ipoteza) vezi rapoartele Clubului de la Roma, care aratau o viziune catastrofica, in conditiile mentinerii ritmului de crestere pentru consumul de resurse. in prezent, curba exponentiala a consumului de resurse a devenit una logistica, astfel ca a fost evitata catastrofa. Azi, scenariile au un caracter normativ (se numesc scenarii-strategie). Prin ele se directioneaza evolutia fenomenelor. in orice scenariu exista elemente cantitative, dar se extind indeosebi analizele calitative, interpretarile logice. Domeniile predilecte pentru utilizarea scenariilor sunt: resursele (naturale, alimentare, apa potabila, energetice), demografia, protectia mediului, precum si alte probleme globale.12. Metoda comparatiilor internationale (metoda analogiei istorice) e considerata un auxiliar al tuturor celorlalte metode, fiind prezenta in toate fazele activitatii previzionale. in prezent, se contureaza si ca metoda de sine statatoare. Se alege mai intai un fenomen care a avut loc in alta tara si care se presupune ca va aparea si se va dezvolta in viitor si in tara care face obiectul previziunii. Apoi se studiaza prognozele, planurile, programele din alte tari in domeniul respectiv si se stabilesc tendintele care au probabilitatea cea mai mare si pentru tara in cauza. E foarte importanta zona de referinta, adica tara cu care se fac comparatiile. Romania, de exemplu, se compara cu Franta. Nu se pot omite in cadrul comparatiei: evolutia structurii economiei pe sectoare, aportul la PIB al sectoarelor primar, secundar si tertiar, PIB per capita. Mai prezinta importanta: evolutia structurii productiei industriale, nivelul si structura preturilor, indicii de eficienta macroeconomica: energointensivitatea (cantitatea de energie electrica, consumata pentru a obtine o unitate monetara din PIB), electrointensivitatea, materialintensivitatea, capitalintensivitatea, rata acumularii brute (AB/PIB*100, AB = EB), ponderea cheltuielilor social-culturale in PIB, ponderea cheltuielilor pentru protectia mediului in PIB Prin metoda comparatiilor internationale, solutia adoptata are la baza analogia, dar si elemente normative, asa cum rezulta din realitatile supuse previzionarii.13. Metoda modelarii economico-matematice. Modelarea e un proces de cunoastere nemijlocita a realitatii cu anumite instrumente, numite modele (machete, mulaje, scheme, ecuatii, sisteme de ecuatii, calcule de tot felul). Modelul e o reprezentare simplificata a realitatii, evidentiind trasaturile esentiale ale fenomenului studiat (modelat). Se impun doua conditii pentru functionarea modelului: izomorfismul (sistemul sa functioneze analog cu sistemul pe care il reprezinta) si esentializarea (modelul sa prezinte realitatea in elementele caracteristice). Modelul se justifica numai pentru fenomene complexe. Un loc aparte il ocupa modelele economico-matematice, ele avand ca si componente: baza teoretica (din economie si din matematica), baza empirica (enunturile sunt verificate experimental in practica), baza informationala si algoritmul de calcul. Aplicarea modelelor economico-matematice presupune o succesiune de lucrari: 1.Precizarea modelului: se aleg domeniul (micro sau macroeconomic), orizontul de timp (scurt, mediu sau lung), se face diagnoza pentru sistemul real, se stabilesc tipul modelului si componentele acestuia.2.Se testeaza modelul economico-matematic pe o serie de date statistice 3.Se aplica modelul la problemele de previziune propriu-zise. Rezultatele obtinute se analizeaza, se interpreteaza si se valideaza.I. Modele previzionale bazate pe functiile de productie. Functiile de productie arata legaturile multiple care exista intre rezultate (productie) si factorii de productie (intrarile) care le determina (capitalul fix si circulant, forta de munca, progresul tehnic). Do obicei, se folosesc functii de productie de tip Cobb-Douglas cu ajutorul acestor functii se pot face mai multe operatii:1)Se poate determina volumul productiei: = volumul productiei in anul de previziune (VN). Kt = Volumul capitalului fix, Lt = Volumul fortei de munca, ?,? = coeficienti de elasticitate a factorilor K si L, ? = rata progresului, e = baza logaritmilor naturali neperieni, A = coeficient de proportionalitate (e studiat statistic), este un factor rezidual: in el se includ influentele invatamantului, ale progresului tehnic, ale managementului. Prin logaritmarea expresiei care defineste functia de productie de tip Cobb-Douglas, obtinem: . Se poate da astfel raspuns intrebarii: Cat de mare poate fi productia (Yt), cunoscand ?, ?, ?, Kt, Lt.2)Se poate stabili o legatura intre ritmurile de crestere ale lui Yt si ritmurile factorilor Kt si Lt. Astfel, Cum pentru anul de baza: , impartind cele 2 relatii membru cu membru, vom obtine: . Determinarea parametrilor A, ?,? si ? se poate face pentru o perioada trecuta, folosind metoda celor mai mici patrate.3)Substituirea dintre factori se stie ca un anumit volum al productiei se poate obtine prin mai multe combinatii intre capitalul fix si munca. Aceste combinatii sunt evidentiate de curbele convexe numite izocuante. Astfel, economisirea de capital poate fi substituita prin cresterea volumului de munca. in acest sens, se poate calcula coeficientul de substitutie intre factori, precum si rata marginala de substitutie a factorilor, data de ?/?*K/L. La nivel macroeconomic, substituibilitatea nu e absoluta, ci numai intre anumite limite, fiind conditionata de solutiile tehnico-economice adoptate (indeosebi volumul si structura investitiilor), de evolutia ciclica a proceselor economico-sociale, de actiunea legii randamentelor descrescande (eficienta factorilor scade, dupa un anumit nivel maxim). Metoda pastreaza inconvenientul ca extrapoleaza elasticitatile factorilor si rata progresului tehnic dintr-o perioada trecuta. 4)Se pot determina caracteristicile dezvoltarii astfel, daca ? + ? > 1, cresterea productiei e superioara cresterii factorilor, si deci, eficienta economica e crescanda. Daca ? + ? < 1, atunci vorbim de o descrestere a randamentului factorilor. Daca ?/? > 1, atunci predomina o tehnologie bazata pe multa munca, iar daca ?/? > 1, economia este capitalintensiva, adica foloseste un volum mare de capital fixDirectii de imbunatatireLuarea in considerare a unui factor de intarziere in raportul productie cheltuieli de productie.Luarea in considerare a capitalului circulant.Luarea in considerare a importului.Mai buna reflectare a progresului tehnic, nu prin simpla extrapolarea coeficientilor din perioada anterioara.Introducerea unui factor aleatoriu.II. Folosirea modelelor de optimizare. Modelul de optimizare este o constructie matematica ce opereaza cu un sistem de variabile care sunt supuse unor restrictii (egalitati si/sau inegalitati), urmarindu-se determinarea celei mai bune solutii, dupa criteriul optimizarii unei functii-obiectiv (minimizarea sau maximizarea valorii unui indicator). in activitatea previzionala, se incepe cu anticiparea variabilelor considerate restrictii. Modelele de optimizare sunt, in general, simple, si de aceea, aplicarea lor in economie e dificila, economia fiind un sistem complex si dinamic. La nivel macroeconomic, exista o pondere mai mare a incertitudinii si a factorului aleatoriu, datorita lipsei de informatii. Un loc deosebit il ocupa programarea liniara. Directii de imbunatatire:Extinderea programarii stochastice (variabilele sunt numere aleatoare)Extinderea programarii flexibile (se opereaza astfel cu multimile fuzzy, care implica nu o valoare, ci o plaja de valori, cu anumite grade de apartenenta)Extinderea programarii multicriteriale (programarea scop)III. Modelul de simulare. Simularea inseamna construirea de structuri matematice, care sa reprezinte, prin analogie, evolutia fenomenelor investigate. Componentele modelului de simulare sunt: variabilele exogene (de intrare, initiale, de pornire), parametrii de decizie (optionali), factori aleatori (pentru previziuni in conditii de risc si incertitudine) si variabile endogene (rezultative, de iesire), obtinute prin rezolvarea ecuatiilor in lant. Tehnicile folosite: Monte Carlo (Las Vegas) si tip joc. IV. Modele inter-ramuri. Se mai numesc si balante ale legaturilor inter-ramuri sau tabele intrari-iesiri (Tabelul Vasili Leontief, comisarul al planului pe vremea lui Vladimir Ilici Lenin, pana in 1922). Modelul are la baza analiza input-output, se poate elabora statistic, folosind datele pentru perioada precedenta, dar si ca model previzional, in doua variante: static (pentru un anumit an din orizontul de previziune) si dinamic (aratand trecerea de la un an la altul a unor indicatori ai dezvoltarii, sub influenta unor factori de exemplu, investitiile). Ca unitati de masura, se pot folosi unitatile monetare (exprimarea valorica) sau se pot folosi unitati fizice (naturale). Cel mai extins este modelul valoric static. in cadrul lui, se intalnesc doua categorii de fluxuri: inputurile (intrarile) de bunuri si servicii in fiecare ramura din toate celelalte ramuri, precum si outputurile (iesirile) din fiecare ramura, pentru toate celelalte ramuri. Schema de principiu a unui model valoric static inter-ramuri este aceasta:Modelul are patru cadrane:1.Cadranul I cuprinde pe linii fluxurile de produse si servicii pe care fiecare ramura le da celorlalte ramuri: materii prime, materiale, combustibili, energie, semifabricate, ambalaje adica furnituri. Pe coloane regasim intrarile de produse si servicii in fiecare ramura de la toate ramurile. Elementul specific pentru cadranul I este xij, care reprezinta valoarea absoluta pe care ramura i o furnizeaza ramurii j. Elementele cadranului I formeaza o matrice patratica: De remarcat ca suma elementelor xij pe linie nu este egala cu suma elementelor xij pe coloana pentru aceeasi ramura, dar, pe total, suma este aceeasi, adica suma productiilor intermediare este egala cu suma consumurilor intermediare. De observat ca pe diagonala principala a acestei matrice se regasesc autoconsumurile ramurilor.2.Cadranul II se afla in dreapta cadranului I si cuprinde utilizarile finale, care sunt date de relatia: UF = CM + CA + FBCF + ?SR + EXP. Daca in locul exportului se ia in calcul numai exportul net, adica soldul balantei comerciale (SBC = EXP IMP), atunci se obtine produsul final Y si relatia devine: Y = PIB = CM + CA + FBCF + EXP IMP = CF + FBC + SBC = UF IMP . Tot in cadranul II, se evidentiaza, pe fiecare ramura in parte si pe total economie, care este utilizarea finala, UT = PI + UF. in fine, tot in cadranul II, mai avem evidentiat si Produsul Global Brut, pe ramuri si pe total economie, obtinut prin insumarea produsului final cu productia intermediara.3.Cadranul III cuprinde valoarea adaugata bruta si componentele sale: (fond salarii, amortizare, impozite si taxe si export net): VAB = FS + AM + IT + EN, pe fiecare ramura si pe ansamblul economiei, unde suma VAB-urilor este de fapt PIBpp. ai aici regasim PGB, pe ramuri si pe ansamblul economiei, calculat de data aceasta ca suma intre consumul intermediar si valoarea adaugata bruta. Daca la productia interna adaugam importurile, pe fiecare ramura si pe total economie, obtinem resursele totale: RT = X + IMP. 4.Cadranul IV se foloseste experimental si reflecta procesele de redistribuire din economie. Modelul ca atare este un model de structura, pentru ca ne arata toate fluxurile dintre ramuri, dar e si un model de echilibru. Astfel, relatia fundamentala de echilibru este: C I + C III = C I + C II. Adica: CI + VAB + IMP = PI + UF, unde UF = CF + FBC + EXP. Daca se exclud importurile si se ia in calcul numai SBC, relatia de echilibru devine: CI + VAB = PI + Y.Pentru a elabora modelul previzional static si in expresie valorica, se foloseste un algoritm in care relatiile de echilibru iau in considerare numai productia interna. in acest sens, se parcurg mai multe etape:Etapa 1 Se stabileste mai intai variabila exogena (de pornire), care, de regula, este Y, pe ramuri si pe total.Etapa 2 Se stabilesc coeficientii cheltuielilor materiale directe, notati aij = xij / Xj, care arata cat din ramura i se foloseste pentru a obtine o unitate de productie in ramura j. Etapa 3 Se stabilesc coeficientii cheltuielilor materiale totale (cheltuielile cumulate) acesti coeficienti exprima suma cheltuielilor directe si indirecte facute de la extragerea materiilor prime si pana la obtinerea produsului finit. Matricea acestor coeficienti se obtine prin inversarea matricei A (Etapa 2), ajungandu-se la o alta matrice, G. Aceasta matrice G a cheltuielilor totale se introduce in calculator si cu Valoarea lui Y (produsul final) de la Etapa 1 (sau alte variante ale lui Y), se proiecteaza productia X.Etapa 4 X = productia necesara pentru a obtine un anumit produs final Y, X = (E A)^-1*Y . X ul necesar trebuie corelat apoi cu capacitatile de productie existente pe diferite ramuri, cu forta de munca de care dispunem, cu volumul de materii prime, materiale, combustibili, energie, cu importurile in cazul in care una din resurse este insuficienta, se reproiecteaza Y ul initial (Etapa 1), intrucat ne-am propus mai mult decat putem duce.Etapa 5 Se determina consumurile intermediare in orizontul de previziune, cunoscand deja matricea A (Etapa 2) si pe Xj (Etapa 4) si stiind ca Xi = Xj. Relatia de calcul este: xij = aij * Xj. Obtinem o matrice ale carei elemente sunt exprimate in valori absolute. Etapa 6 Se proiecteaza VABj exista doua modalitati:a)VABj = Xj CIj .b)Se poate calcula mai intai coeficientul vabj = 1 cij, iar apoi VABj = vabj * Xj .Etapa 7 Se structureaza VAB pe componentele sale: FS, AM, IT si EN. Structurarea se face cu ajutorul unor coeficienti care reprezinta ponderea fiecarui element in totalul produsului global al fiecarei ramuri (Xj). Se determina mai intai coeficientii pentru perioada anterioara, se actualizeaza si se proiecteaza pentru perioada urmatoare. De exemplu: fs0 = FS0 / Xj0, fs0 se actualizeaza si se obtine fst, care poate fi folosit pentru proiectarea FSt = fst * Xjt.Etapa 8 Se determina elementele cadranului II prin calcule care se fac in afara modelului prezentat.Etapele 9, 10 si 11 Se proiecteaza importurile, exporturile si se verifica relatiile de echilibru. Exista situatii cand variabila de pornire este X si nu Y. in acest caz, Yi = Xi - ?(aij*Xj), j=1,n. Se poate face si un calcul matriceal, caz in care avem: Y = (E A)^-1*X.Modelul previzional dinamic in expresie valorica arata trecerea de la un an la altul a procesului de crestere economica, sub influenta investitiilor. in modelele macroeconomice se foloseste de regula un lag (factor de intarziere) de un an, reprezentand perioada de transformare a investitiilor in spor de capital fix si apoi in spor de productie. Relatia de calcul este: Xt = ?xijt + [B (xt+1- xt)] + Yt*, unde B e matricea coeficientilor bij = Iij / ?Xj, care reprezinta volumul de investitii necesar din ramura i pentru a creste productia in ramura j cu o unitate (se iau din balanta statistica). Iij este volumul de investitii din ramura i in ramura j, Iij = bij * ?Xj. Acum se poate determina produsul final net: Yt* = Y Inv. apoi se intocmeste un model inter-ramuri in expresie fizica, folosind doar cadranele CI si CII, intrucat nu se pot insuma indicatori eterogeni.VII. PREVIZIONAREA CREaTERII ECONOMICEI. Notiuni si corelatii avute in vedere in activitatea de previzionare. Cresterea economica este un proces specific intregului secol XX, cu intensificari deosebite in a doua parte a sa. Pe fondul acestei cresteri economice, productia totala reala a crescut de 16 ori (pe parcursul intregului secol). in prezent exista o mare diversitate de tari din punct de vedere al dezvoltarii economice. Din cele 172 de tari din lume, cca 20% sunt tari dezvoltate (au nivelurile cele mai mari ale PIB per capita), iar 80% sunt tari in curs de dezvoltare, in care intalnim un mozaic de relatii (unele chiar de tip ev mediu). Indiferent de nivelul sau de dezvoltare, cresterea economica se bazeaza pe 4 elemente:Resursele umane reprezinta cel mai important factor de crestere economica, fiind judecate ca oferta, nivel de pregatire, calificare, aptitudini, motivatie, disciplinaResursele naturale bogatiile subsolului, solul, paduri, ape, calitatea mediuluiFormarea capitalului inteles prin prisma a tot ceea ce s-a creat, sub aspectul fabricilor, soselelor, sistemelor de transmisie, navigatie (tot ce tine de infrastructura).Tehnologia avem aici in vedere nivelul stiintific, ingineria, spiritul intreprinzatorCresterea economica nu este un scop in sine, ci isi propune sporirea bunastarii, reducerea saraciei, cresterea ocuparii, adica reducerea somajului, care la randul sau nu constituie un scop in sine, data fiind existenta unui somaj voluntar care genereaza o rata naturala a somajului, astfel incat deplina ocupare devine un mit. Cresterea economica e o notiune strans legata de dezvoltarea economica, de progresul economic. Se vorbeste des de economia umana, pentru ca si tarile dezvoltate au probleme legate de distribuirea veniturilor, de protectia sociala. Caracterizarea dezvoltarii umane se realizeaza prin intermediul indicelui dezvoltarii umane (IDU), numit si indicele dezvoltarii economiei umane (IDEU). Pentru calcularea lui se folosesc cel putin 4 indicatori: PIB per capita, speranta de viata la nastere, gradul de alfabetizare si durata medie a scolarizarii. Se mai pot utiliza si alti indicatori: rata somajului, consumul pe locuitor (mii kilocalorii), numarul mediu de locuitori in ingrijirea unui medic si inzestrarea cu bunuri de folosinta indelungata. IDU reflecta ponderea pe care o tara o are in raport cu cele mai bune realizari din alte tari. Romania se afla pe locul 72 din cele 172 de tari, si pe locul 31 din cele 32 de tari industrializate. O sporire a proportiilor productiei, insotita de transformari structurale face ca rezultatele sa se reflecte in indicatorii macroeconomici. Pentru a lua in seama si componenta sociala se folosesc indicatorii per capita. Lucrarile previzionale privind cresterea economica se finalizeaza intr-o schita generala a dezvoltarii, numita si cadrul general al dezvoltarii (vezi elaborarea prognozelor si a planurilor). Se obtine astfel macroprognoza initiala si schita de plan.Cadrul general al dezvoltarii are trei componente importante: ritmul cresterii economice (ritmul PIB, sau ritmul VN sau ritmul productiei industriale), proportiile principale si principalele aspecte ale eficientei de ansamblu a economiei. intre aceste componente exista legaturi de interdependenta. Indicatorii cuprinsi in prognoze si programe se exprima in preturile pietei, ale anului respectiv (deci, indicatori sunt in valoare nominala) sau se exprima in preturile unui an de referinta (preturi comparabile). Legatura dintre cele doua variante de exprimare e data de deflatorul indicatorului. Pentru PIB, DPIB = PIB nom / PIB real. Deflatorul se calculeaza pe ramuri. Se mai folosesc indicele general al preturilor, indicele preturilor bunurilor de consum, indicele costului vietii. in ceea ce priveste proiectarea unor indicatori in functie de ritmul factorilor, se poate folosi urmatorul model: , unde Y = PIB ( de exemplu), L = volumul fortei de munca, K = volumul capitalului fix, pL si pK = ponderile cu care participa factorii munca si respectiv capital, la cresterea economica, . Atunci, .Asigurarea eficientei macroeconomice de ansamblu e posibila numai respectand anumite conditii generale, aplicate fiecarei tari. in oricare previziune economica se gasesc 4 obiective de politica: cresterea economica (ritmul PIB), nivelul ocuparii (rata somajului), stabilitatea preturilor (rata inflatiei, in concordanta cu ritmul deflatorului PIB) si imbunatatirea balantei de plati externe. intre aceste 4 variabile se stabilesc corelatii macroeconomice foarte importante. De exemplu: Corelatia dintre ritmul PIB si rata somajului (corelatie inversa)Corelatia dintre rata somajului si rata inflatiei (corelatie inversa)Corelatia dintre ritmul PIB nominal si rata inflatiei (corelatie inversa)in analiza se folosesc o serie de corelatii, care daca sunt respectate, se poate vorbi de eficienta:1.Dinamica productiei (X) sa fie superioara dinamicii capitalului fix (K), dinamicii numarului de lucratori, dinamicii populatiei ocupate si dinamicii populatiei2.Dinamica productivitatii muncii sa fie superioara dinamicii salariului mediu (FS/NS)3.Dinamica randamentului capitalului fix (X/K) sa fie superioara dinamicii inzestrarii cu capital a fortei de munca (K/PO)4.Dinamica VAN sa fie superioara dinamicii productiei (X) si dinamicii CI 5.Dinamica VAB sa fie superioara dinamicii consumului final (CF)6.Dinamica produsului global pe locuitor (X/P) sa fie superioara dinamicii consumului final pe locuitor (CF/P)7.Dinamica productivitatii muncii sa fie superioara dinamicii consumului final pe o persoana ocupata (CF/PO)II. Previzionarea preturilor. Elaborarea prognozelor dezvoltarii e strans legata si de abordarea anticipativa a preturilor. in conditii normale, de economie de piata, pretul este liber, el evoluand in functie de raportul dintre cerere si oferta. Exista insa si preturi administrate sau mixte. Prin functiile sale, statul are competente in domeniul preturilor. El trebuie sa asigure venituri la buget, satisfacerea mai buna a nevoilor, sa protejeze interesele nationale, sa sprijine concurenta loiala, libera initiativa.Prognozele preturilor se elaboreaza pe termen scurt si in acest caz se extrapoleaza costurile si profiturile, sau pe termen lung, caz in care se iau in considerare influentele progresului tehnic, innoirea productiei. Pentru a proiecta corect preturile, se tine seama de cateva elemente: raportul dintre cerere si oferta, evolutia curbei de viata a produsului, precum si specificul fazei ciclului de viata, influenta preturilor de pe plan international, influenta politicii interne. Prognoza preturilor are trei componente:1.Indicii preturilor cu ridicata si cu amanuntul2.Modificarile absolute si relative ale influentei preturilor asupra PIB, ca structura, asupra veniturilor si cheltuielilor de la bugetul statului, asupra cursului de schimb (se stie ca in conditiile in care preturile cresc, PCB scade, iar suma de unitati monetare nationale platite pentru a obtine o unitate monetara straina creste)3.Preturi stabilite de comun acord cu organismele internationale ( e vorba de unele materii prime si minereuri, de combustibili, energie electrica)Metode de fundamentare a prognozelor in domeniul preturilor. Metoda scenariilor. Se acorda diverse cote factorilor de influenta evolutia salariilor, evolutia impozitelor si a taxelor, reevaluarea capitalului fix Apoi, se construiesc diferite variante si se alege cea mai convenabila.Metoda componentelor. Se foloseste analiza input-output. CPi,j = CIi,j + FSi,j + AMi,j + ITi,j, unde CP este costul productiei, iar P este pretul, Pi,j = CPi,j + ENi,j .Metoda comparatiilor internationale metoda are dezavantajul ca pentru produsele noi nu exista informatii.Dupa proiectarea preturilor pe categorii de marfuri, se calculeaza indicii de preturi Laspeyres si Paasche , iar apoi, se calculeaza indicele Fischer, ca medie geometrica simpla a celor doi indici: . Se mai calculeaza indicele agregat al preturilor (pentru 1927 produse). Rata inflatiei este data de acest indice minus 100 sau 1, dupa cum indicele e exprimat procentual sau printr-un coeficient. III. Modelarea consumului final. Consumul final e obiectivul oricarei strategii. E o componenta a utilizarilor finale din societate (UF = CF + FBC + IMP). Consumul final este la randul sau format din consumul menajelor (CM) si consumul administratiilor (CA). Pentru asigurarea lui e nevoie de venituri finale. Acestea se constituie pe baza VAB. Vi = VABi (pentru ramura i), iar , unde CF = consum final, iar AU = alte utilizari (variatia capitalului fix - ?KF si variatia stocurilor si a rezervelor, ?SR, adica variatia capitalului circulant). Avem: = tezaurizarea si = investitiile si deci: . Se repartizeaza venitul astfel obtinut pe cele doua destinatii: administratii si menaje. Avem deci: , unde = ponderea veniturilor destinate menajelor in totalul veniturilor destinate consumului final. Prin urmare, . Proiectarea celor doua categorii se face pornind de la ponderea lor in VAB in perioada anterioara, corectata in concordanta cu unele corectii ale tendintelor, datorate unor masuri de politica economica. Trebui calculata in acest sens, inclinatia marginala spre consum: care se coreleaza cu rata medie a consumului. Apoi se previzioneaza distribuirea veniturilor pentru consumul final al menajelor. in acest sens se folosesc bugetele de familie care se elaboreaza pentru un numar de 5.000 de familii (reprezentative) in raport cu un numar de 4.300 de produse (alimentare , nealimentare si servicii). in baza informatiilor din aceste bugete, se proiecteaza evolutia cererii solvabile de marfuri, folosind coeficientii de elasticitate (la venituri si la preturi). Mai intai, acesti coeficienti se calculeaza pentru perioada de baza. si . Daca = 0,5 si = 0,15; = 30% si = 10%, atunci se calculeaza influenta cumulata, adica - = = 15% - 1,5% = 13,5%.Modelarea volumului de investitii. Avem in vedere determinarea volumului necesar de investitii (cererea de investitii), determinarea volumului posibil de investitii (oferta de investitii), precum si corelarea cererii cu oferta de investitii. Avem: (volumul de capital fix la un leu PG) care se actualizeaza, obtinandu-se din . Pentru aceasta se calculeaza mai intai necesarul suplimentar de capital: .Se determina IP = EB + STC, unde EB = acumularea neta + amortizarea, iar STC = soldul transferurilor de capital, reflectand nevoia de finantare externa. Daca IN > IP, inseamna ca sunt necesare noi surse, care daca nu pot fi gasite, trebuie micsorat ?. Daca din contra, IN < IP trebuie finalizate lucrarile investitionale demarate si trebuie incepute alte investitii.VIII. Previziuni privind resursele umaneI. Prognoza demografica. Aspectele legate de evolutia populatiei sunt studiate de demografie, care este strans legata de alte stiinte, inclusiv de previziunea macroeconomica. in raport cu economia, populatia prezinta importanta sub doua aspecte:1.Ca populatie totala, consumatoare de bunuri si servicii (vezi destinatiile consumului final)2.Ca forta de munca, creatoarea bunurilor si serviciilor necesare dezvoltarii.Evolutia populatiei prezinta interes sub aspectul nivelului, structurii pe grupe de varsta, sexe, ramuri, mediu profesional, ca miscare naturala (natalitate-mortalitate) si ca miscare migratorie. Prognoza demografica se poate realiza in trei feluri:1.Proiectarea populatiei in orizontul previziunii, folosind variabile agregate. Astfel, se stabilesc nivelul si structura populatiei la nivelul tarii.2.Proiectarea nivelului si structurii populatiei pe judete, iar apoi se insumeaza la nivelul tarii.3.Se estimeaza nivelul si structura populatiei pe cele doua medii (urban si rural) si se insumeaza pe total tara.Metoda globala exista doua procedee (vezi extrapolarea). Cazul populatia evolueaza in progresie aritmetica (varianta heuristica se ia in considerare un parametru k): , unde Pt este nivelul populatiei in anul previziunii, P0 = nivelul populatiei in anul de baza, n = numarul de ani pentru care se face previziunea, k = coeficient estimat de specialisti, care poate lua valori subunitare, diminuand tendinta, sau poate lua valori supraunitare, accelerand tendinta, SP = sporul mediu anual al populatiei. Pentru cazul in care populatia evolueaza in progresie geometrica, relatia de calcul previzional devine: .Metoda analitica implica parcurgerea urmatoarelor etape:1.Determinarea lui P0.2.Determinarea nascutilor vii intre momentele 0 si t, N0,t, conform relatiei: . Pentru anii de la 15 la 49 se lucreaza de regula cu cuartile: de la 15 la 18, de la 19 la 22, de la 23 la 26 3.Determinarea decedatilor intre 0 si t, D0,t, pe baza tabelelor de mortalitate. 4.Determinarea emigrantilor intre 0 si t, E0,t.5.Determinarea imigrantilor intre 0 si t, I0,t.Avem relatia: Pt = P0 + N0,t D0,t + I0,t E0,t , unde N0,t D0,t reprezinta sporul natural, iar N0,t D0,t + I0,t E0,t reprezinta un spor total. in prognoza demografica prezinta interes si prognozarea numarului de familii si gospodarii. Asta deoarece unii indicatori se exprima in valoare medie pe o familie. Distinctia familie gospodarie. Familia este o unitate biologico-sociala formata din sot, sotie si copii, care au o locuinta comuna si un buget comun. Gospodaria este o unitate socio-demografica, formata dintr-o familie si alte rude sau alte persoane neinrudite, dar care coabiteaza biologic si economic.II. Previzionarea fortei de munca. Forta de munca este principala componenta a populatiei. Totodata, este factorul activ, determinant, al dezvoltarii. Pentru lucrarile de previzionare, prezinta interes determinarea diferitelor componente ale populatiei si a corelatiilor dintre ele (vezi schema).Pentru prognoza resurselor umane (a fortei de munca) se poate folosi un model de simulare, in care, pe baza modelelor economico-matematice si a categoriilor folosite in tabel, se poate proiecta populatia ocupata pe total economie. Se pot face calcule mai analitice, de structura, pe ramuri, in care conteaza foarte mult nivelul WL, dat de . Daca nu se cunoaste , se poate folosi algoritmul economiei relative de personal: . Exista doua categorii de economii de personal: o economie absoluta (e de dorit), caz in care Li,t < Li,0 si o economie relativa, caz in care Li,t < Li,0, iar IX > IL, ceea ce nu inseamna ca numarul de muncitori (L) scade, ci din potriva, el creste, dar creste mai incet decat creste productia (X). ?Li,t se coreleaza cu populatia ocupata din modelul de simulare: ?Li,t ? Pop. oc. in acest caz, populatia ocupata reprezinta de fapt necesarul de forta de munca in perioada viitoare (de previziune). Se poate determina variatia numarului de locuri de munca: ?LM = Lt L0, unde Lt = ?Li,t. Necesarul suplimentar de lucratori (NSL) = Lt L0 + Mt + Pt + At, unde Mt este numarul de decese in randul populatiei ocupate, Pt = numarul de pensionari, iar At reprezinta alte plecari. Daca NSL > ?LM atunci inseamna ca avem de-a face ori cu pensionari, ori cu decese, ori cu alte plecari.POPULAtIA TOTALaPopulatia in afara varstei de munca, care continua sa lucrezePopulatia in varsta de munca (16 - 65 ani)Populatia in varsta de munca, dar cu incapacitate Populatia in varsta de munca, apta de muncaREZERVEPopulatia ocupataPERSONAL CASNICELEVI SI STUDENTIMILITARI IN TERMENSOMERISALARIATIALTE CATEGORII (tarani, patroni, mici mestesugari, liber-profesionisti precum avocatii, pictorii, scriitorii)Populatia in afara varstei de munca Populatie inactivaPopulatie activaPentru mai buna fundamentare a acestor calcule, se foloseste ca instrument, Balanta Fortei de Munca.CategoriiFemeiBarbatiTotalI. Resurse totale de forta de munca (1 + 2 + 3)1. Populatia in varsta de munca2. populatia in varsta de munca, dar cu incapacitate de lucru3. Populatia in afara varstei de munca, care continua sa lucrezeII. Populatia ocupata (a + b + c)a) Industriedin care salariatib) Agriculturadin care salariatic) Celelalte ramuridin care salariatiIII. Rezerva de forta de munca (1 + 2 + 3 + 4)1. Elevi si studenti, apti de munca, in varsta de munca, care nu lucreaza2. Populatia casnica, apta de munca, in varsta de munca3. Militari in termen4. aomeri Populatia activa = Populatia ocupata + someriRata somajului = Numar de someri/ Populatia activa * 100Relatia de echilibru a balantei: I = II + IIIStabilirea surselor de acoperire pentru resursele de munca presupune:1.Atragerea unei parti din randul somerilor.2.Angajarea absolventilor de scoli, facultati.3.Reveniri din armata.4.Transferurile dintre ramuri, profesiuni.Un loc aparte il ocupa si calculele privind numarul de specialisti din diverse domenii. in acest sens, se poate folosi un grafic de tip LEXIS:65 ani40 ani23 ani200020012020Analiza se poate face in trei planuri:1.Se pleaca de la stocul de personal in anul de baza, si pe baza intrarilor si iesirilor din fiecare an, se poate determina stocul pentru anul de previziune (analiza pe diagonala, de la SV la NE)2.Pe orizontala se poate stabili numarul specialistilor de o anumita varsta, in fiecare an.3.Pe verticala, se poate determina (proiecta) numarul tuturor specialistilor de diferite varste, intr-un anumit an.Corelarea cererii cu oferta de munca poate duce la un surplus de forta de munca, egal cu numarul de someri. in lucrarile previzionale, se estimeaza mai intai rata somajului, pe baza a trei elemente: tendinta anterioara, stadiul pe curba de afaceri (crestere sau descrestere), precum si comportamentul somerilor fata de munca (astfel de informatii se obtin prin sondaje). Rata somajului poate fi exprimata in mai multe feluri. Organisme internationale precum BM, UE, FMI o calculeaza ca raport procentul intre numarul somerilor si populatia activa. . Se mai calculeaza si ca raport procentual intre numarul de someri si populatia ocupata, sau numarul de salariati sau populatia disponibila. in final se stabilesc masurile prin care ar putea fi stapanit fenomenul.III. Previzionarea productivitatii muncii (WL). Productivitatea muncii reprezinta elementul hotarator pentru micsorarea distantei dintre tarile in curs de dezvoltare (categorie in care e inclusa si Romania) si tarile dezvoltate. Se practica mai multe metode de previzionare: extrapolarea, metoda comparatiilor internationale, balanta legaturilor dintre ramuri, metoda economiei relative de personal si metoda corelarii cu gradul de inzestrare a muncii si cu eficienta capitalului fix. Metoda comparatiilor internationale se foloseste pentru prognoze (previziuni pe termen lung), care au rol in diminuarea decalajelor privind nivelul WL.in cat timp o tara slab dezvoltata A (care are deci o WL mica) poate sa atinga nivelul unei tari dezvoltate B, cunoscand productivitatea muncii in perioada de baza pentru cele doua tari (A si B) precum si ritmurile medii de crestere a productivitatii pentru cele doua tari. Se porneste de la relatia: . Se obtine .Cu ce ritm trebuie sa creasca WL in tara A intr-o perioada stabilita, daca se cunosc: nivelul WL in cele doua tari in perioada de baza, ritmul mediu de crestere a WL in tara dezvoltata (B), precum si t = numarul de ani (fixat). Se porneste de la aceeasi relatie de mai sus, si se obtine ritmul mediu de crestere a WL in tara saraca, A. Metoda economiei relative de personal se foloseste pe termen scurt (in cadrul planificarilor si programarilor). Se parcurg mai multe etape:1.Se prelimina X0 (productia)2.Se prelimina L0 (numarul de lucratori)3.Se calculeaza productivitatea muncii, WL0 = X0 / L0 .4.Se proiecteaza Xt ca variabila exogena, reprezentand productia necesara in perioada de previziune pentru a satisface nevoile.5.Se calculeaza numarul de lucratori necesari in perioada viitoare, daca se mentine constanta productivitatea muncii, adica WL0 = WLt. Deci, Lt/0 = Xt / WL0 .6.Se estimeaza economia relativa de personal: ??Lt,i = Lt,1 + Lt,2 + +Lt,n .7.Se determina numarul de muncitori din perioada viitoare: Lt = Lt/0 - ??Lt,i .8.Se calculeaza WL,t = Xt / Lt .9.Se calculeaza sporul productivitatii: ?WL = Wt W0 .10.Se calculeaza indicele WL, dat de IW = Wt / W0 * 100 .11.Se calculeaza contributia cresterii WL la sporirea productiei (X): .Prognozele privind resursele umane se incheie cu proiectarea cifrelor de scolarizare. in Romania, populatia scolara reprezinta 22-25% din totalul populatiei (23,2 milioane locuitori). Pentru prescolari si pentru invatamantul primar si gimnazial, proiectiile se fac usor, suprapunandu-se evolutiilor demografice, motiv pentru care se poate folosi graficul LEXIS. Pentru invatamantul liceal si profesional, estimatiile pornesc de la procentul absolventilor de scoala care doresc sa urmeze liceul, precum si de la capacitatea de scolarizare. Pentru invatamantul superior, numarul celor admisi se determina pe baza procentului absolventilor de liceu care doresc sa urmeze facultatea, pe baza necesarului suplimentar de specialisti (pe diferite categorii) precum si pe baza capacitatilor de instruire, de scolarizare. Pe total, se iau in calcul si pierderile.IX. Previziuni privind resursele naturale.Lucrarile in domeniu fac parte din prognozele prioritare (vezi elaborarea prognozelor cele 6 etape). in aceasta categorie intra resursele de substante minerale utile (SMU), solul (suprafetele agricole), resursele forestiere si resursele de apa.Previziuni privind resursele de substante minerale utile. Caracterul neregenerabil si limitat al SMU amplifica nevoia de previzionare, atat la scara nationala, cat si la nivel planetar. Se fac trei categorii de lucrari geologice:1.Prospectarea se fac masuratori si calcule specifice pentru a determina volumul resurselor, continutul in SMU, posibilitatile tehnice de exploatare si conditiile economice.2.Explorarea geografica presupune interventii directe in sol si subsol, prin lucrari miniere, galerii si puturi, prin lucrari exploratorii de foraj.3.Cartarea geologica intocmirea de harti pe baza inventarierii rezervelor, indiferent daca acestea sunt sau nu in exploatare. Prin aceste lucrari geologice se urmaresc doua lucruri: descoperirea de noi rezerve sau extinderea celor cunoscute, precum si promovarea unor rezerve geologice dintr-o categorie inferioara intr-o categorie superioara din punct de vedere al gradului de cunoastere si al exploatabilitatii, atat tehnic cat si economic.Prin lucrarile de prognoza se configureaza doua categorii de rezerve:a)Rezerve de bilant - sunt acele rezerve pe care se poate conta, in sensul ca pot fi exploatate in orice moment.b)Rezerve in afara bilantului sunt rezerve potentiale, adica pot deveni rezerve de bilant daca se inventeaza noi tehnologii si/sau daca devin eficiente din punct de vedere economic.Orizontul pentru care se fac prognozele e de cca 20 ani. Aceasta deoarece pe de-o parte exista un decalaj de 15 ani intre explorare si inceperea exploatarii, iar pe de alta parte, ciclul de innoire al utilajului minier e de cca 15 ani.in lucrarile de prognoze se iau in calcul urmatoarele aspecte:1.Aprecierea rezervelor geologice prin observatii si masuratori geo-fizice.2.Dimensionarea probabilista a rezervelor geologice, stiind ca o repartitie geografica a lor urmeaza niste legi statistice. 3.Estimarea duratei de exploatare a rezervelor geologice aceasta se poate face prin intermediul relatiei: = durata estimata (in ani) pentru exploatarea resursei i incepand din perioada t, Ri,t = volumul estimat al rezervei, iar Ei,t = volumul exploatarii medii anuale. Se mai calculeaza si coeficientul de extractie: , cu interesul de a constata daca acest coeficient are tendinta sa creasca sau sa scada.4.Calcule de eficienta: se calculeaza o eficienta fizica si una valorica pentru resursa i in anul t, prin intermediul relatiilor: si unde ?Ri,t = sporul rezervei din resursa i intr-o perioada urmatoare (in unitati fizice) daca vom cheltui Ci,t u.m. iar Fi,t = volumul fizic al lucrarilor, exprimat in metri liniari (foraj), m3 (galerii)Previziuni in legatura cu terenurile pentru agricultura. Pamantul pentru agricultura reprezinta una din bogatiile principale ale fiecarei tari. Suprafata agricola e influentata de doua elemente: suprafata totala a tarii si suprafata neagricola (drumuri, orase, cai ferate, constructii, infrastructura). Calculele se fac pe fiecare zona a tarii si apoi se insumeaza pe tara. Avem ca: SAz,t = Sz,t SNz,t, iar Suprafata agricola are un caracter dinamic: creste prin imbunatatiri funciare de tot felul (desecari, punerea in folosinta a unor terenuri nisipoase, sarate) si in acelasi timp, se reduce prin scoaterea din circuitul economic a unor uzine, drumuri. Caracterul limitat al pamantului poate fi compensat prin cresterea calitatii suprafetelor agricole. Pentru lucrarile de previzionare a suprafetelor agricole se folosesc proiectele tehnice si mai putin extrapolarea, care e recomandata pentru estimarea structurii viitoare a suprafetelor agricole. Proiectarea suprafetelor agricole disponibile se face dupa modelul: SAt = SA0 + CSt RSt , unde CS si RS sunt cresterile, respectiv reducerile de suprafata, iar SA0 este suprafata agricola intr-o perioada anterioara. Un rol important il are si metoda balantelor. Se pot folosi doua balante: balanta suprafetei agricole si balanta suprafetei arabile. Un rol important il poate avea si statul, prin diversele parghii economico-financiare, putand schimba comportamentul agricultorilor. Lucrarile de previziune se incheie cu proiectarea recoltei medii la hectar, care se poate face in trei modalitati:1.Se face o medie pe ultimii 5-6 ani si rezultatul obtinut se imbunatateste prin atragerea unor diversi factori.2.Se poate intocmi un graf sau un arbore de pertinenta cu contributia fiecarui factor luat in considerare.3.Se poate corela productia medie la hectar cu dinamica volumului de investitii in productia vegetala. Nu sunt omise tehnologiile utilizabile in viitor, costurile de productie, conditiile climaticePreviziuni in legatura cu resursele forestiere. Silvicultura ofera produse care sunt folosite in toate ramurile de activitate. Fondul forestier ocupa 27% din teritoriul Romaniei, media europeana fiind de 29%, iar Romania ocupand locul 10 in Europa in acest sens. Cunoasterea rezervelor forestiere se realizeaza prin diferite activitati:Anual, se fac masuratori dendrologice, prin sondaj, pentru evaluarea masei lemnoase.La 10 ani se fac amenajamente silvice.La fiecare 5 ani se face o inventariere nationala a rezervelor forestiere.Interesul in domeniu il constituie volumul anual al cresterii (masa pe picior). in Romania, acest indicator ia valoarea de 4,5 m3/ha/an. in Romania, volumul anual al taierilor e aprobat de Parlament. Distributia teritoriala a exploatarii lemnului e conditionata de existenta mai multor zone: de productie, rezervatii naturale, perdele de protectie, zone verzi de agrement.Se elaboreaza programe si prognoze nationale, care iau in considerare urmatoarele elemente:Volumul anual al regenerarii padurilor pe cale naturalaVolumul anual al taierii pe speciiEchilibrul intre volumul regenerarii si volumul taierilor, fara afectarea rolului ecologic al padurilorimbunatatirea structurii speciilor sub acest aspect, in Romania sunt mai multe foioase decat conifere.Previziuni in legatura cu resursele de apa. De la inceput trebuie spus ca prezinta interes rezervele de apa dulce (din totalul de apa de pe Glob, 97% e sarata, 2% constituie calote glaciare, iar 1% este apa dulce, valorificabila ca apa potabila). in Romania, consumul mediu anual pe locuitor este de 1.800 m3, putin fata de Finlanda sau Norvegia cu valori intre 15.000-20.000 m3, dar destul fata de alte sari si mai sarace in apa dulce, cum ar fi Ungaria, pentru care acelasi indicator este de doar 1.000 m3. in Romania, industria este cel mai mare consumator: in industria romaneasca, consumul de apa pe produs e de la 2 la 5 ori mai mare decat in alte tari, aceasta datorandu-se unor tehnologii necorespunzatoare. Un rol important il are sistemul hidroenergetic. Potentialul Romaniei, de 40 mld. KWh anual, este amenajat in proportie de doua treimi.in plan previzional, se intocmesc prognoze si planuri nationale, ce au in vedere:Determinarea necesitatilor viitoare, pornind de la tendinte corectate cu influente venite dinspre populatie, dinspre asimilarea unor noi tehnologiiAcoperirea necesarului de apa, avandu-se in vedere captarea de noi surse de apa, marirea capacitatilor de tratare, reducerea consumurilor specifice, reducerea risipeiAmenajarea complexa a retelei hidrografice: lacuri de acumulare, noi sisteme de irigatii, combaterea poluariiActivitatea previzionala in domeniul REII. Sfera de cuprindere: fluxurile comerciale si fluxurile financiare internationale. Fluxurile comerciale se refera la comertul exterior propriu-zis, la exportul si importul de marfuri cu valoare intrinseca, adica a marfurilor corporale, tangibile (in urma acestor schimburi, marfurile ajung de la un proprietar la un altul), precum si la comertul exterior invizibil, care cuprinde toate fluxurile de servicii si toate fluxurile financiare pe care le determina circulatia marfurilor, persoanelor, ideilor, capitalului. Avem doua categorii: bunuri cu valoare extrinseca (brevete, know-how-uri) si prestari de servicii (transport, servicii bancare). Fluxurile financiar-monetare internationale se refera la compensarea fluxurilor comerciale (a tranzactiilor internationale) si la miscarea de capital. in prezent asistam la extinderea sferei de cuprindere a REI, datorita lipsei de materii prime, insuficientei potentialului tehnico-stiintific, precum si necesitatii de a determina capacitatile optime de productie, luand in considerare si cererea externa.II. Elaborarea previziunilor in domeniul REI. Previziunile se realizeaza in patru variante:Prospectarea cunoasterea tendintelor pe piata externa.Prognozarea se orienteaza comertul exterior si celelalte activitatiTranzactionareaInstrumentarea (punerea in practica)III. Fundamentarea previziunilor in domeniul REI. Se porneste de la ideea ca sunt trei categorii de bunuri: bunuri care circula liber, fara restrictii intre tari, bunuri contingentate, pentru care statul fixeaza limite maxime si bunuri interzise (arme, droguri). Instrumente:1.Balanta materiala asigura echilibrul material (vezi metoda balantelor)2.Balanta comerciala vizeaza importul-exportul de bunuri cu ajutorul ei se calculeaza cei 4 indicatori: volumul exportului, volumul importului, volumul comertului exterior (EXP+IMP) si soldul Balantei comerciale sau exportul net (SBC = EN = EXP IMP)3.Balanta de plati. 4.Balanta legaturilor dintre ramuri (BLR)5.Balanta creantelor si angajamentelor externe reflecta pozitia investitionala internationala a tarii.
Referat COMPONENTE ALE MANAGEMENTULUI MACROECONOMIC
label
Referate
calendar_month
2007-04-16, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
virgil
