In fiecare sfera sociala, de la cea mai inalta la cea mai joasa, din clipa in care omul nu mai este izolat, el se supune imediat autoritatii unui conducator. Majoritatea indivizilor, a celor din randul maselor mai ales, sunt incapabili sa se conduca singuri. Conducatorul le serveste drept calauza. Autoritatea conducatorului este extrem de despotica, ba chiar nu reuseste sa se impuna decat datorita acestui despotism.



Conducatorii tind azi sa inlocuiasca treptat autoritatile, in masura in care acestea se lasa discutate si slabite. Daca din intamplare, conducatorul dispare si nu este imediat inlocuit, multimea redevine o colectivitate fara coeziune si incapabila de impotrivire. Nu nevoia de libertate, ci cea de supunere domina totdeauna sufletul multimilor. Setea lor de ascultare le face sa se supuna din instinct celui care s-a declarat stapanul lor.