Parcurgerea chiar succinta a evolutiei constitutionale a Romaniei, de la Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859 pana la Revolutia Romana din 16-22 decembrie 1989, impune de la sine o impartire in patru perioade distincte.
O prima perioada, cea de asezare a institutiilor constitutionale in tara noastra, precedata de lucrarile Adunarilor Ad-Hoc, are ca punct de plecare Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859 si ca punct final Constitutia din 1 iulie 1866.
O a doua perioada, care incepe cu Constitutiunea din 1 iulie 1866 si se incheie cu lovitura de stat a lui Carol al II-lea de la 20 februarie 1938, este perioada deplinei continuitati constitutionale a Romaniei. Ea coincide din punct de vedere istoric cu marile realizari politice, Independenta nationala la 10 mai 1877 si intregirea neamului la 1 decembrie 1918 si totodata cu atingerea maximei dezvoltari economice, sociale si culturale.
A treia perioada, cea mai framantata din punct de vedere politic, cu dese schimbari politice structurale, s-ar putea numi "perioada loviturilor de stat". Ea debuteaza cu lovitura de stat a lui Carol al II-lea, la 20 februarie 1938 si se incheie cu lovitura de stat din 30 decembrie 1947. E perioada marilor dezastre nationale.



A patra perioada, cea mai intunecata din istoria Romaniei, incepe cu acea nefasta lovitura de stat din 30 decembrie 1947 si se incheie cu Revolutia Romana de la 16-22 decembrie 1989. Este perioada dictaturii comuniste, a aservirii totale a tarii pana in 1964 fata de Uniunea Sovietica, mai nuantata dupa aceasta data, dar caracterizata printr-o represiune interna continua si o desconsiderare totala a normelor constitutionale a drepturilor omului.
Desigur, de la 22 deecmbrie 1989 a inceput o noua perioada a istoriei constitutionale a Romaniei, ale carei trasaturi au deocamdata un caracter tranzitoriu, dar actiunile puterii instalate pot fi apreciate prin prisma concordantei lor cu regulile statului de drept.
Pentru detalierea acestor perioade este necesara analizarea fiecarui act fundamental. Este necesara prezentarea modului de adaptare a actului, prevederile si revizuirea sa.