CONTENCIOS ADMINISTRATIV1.1.Notiunea de contencios administrativEtimologic, cuvantul contencios provine prin filiera franceza (contentieux = contencios) din latinescul contentiosus = certaret, adjectivul substantivului contentio = conflict, disputa, confruntare.Notiunea de contencios administrativ este o notiune traditionala a dreptului administrativ, fiind utilizata pentru a delimita caile de atac jurisdictionale mpotriva actelor si operatiunilor administrative de recursurile administrative obisnuite. Un recurs, deci o cale de atac, dobandea caracter jurisdictional (contencios) ori de cate ori autoritatea care-l solutiona avea calitatea de judecator, n felul acesta s-a ajuns atat n doctrina, cat si n legislatie, mai ales n perioada interbelica sa se utilizeze n mod curent termenii: contencios administrativ; actiuni de contencios administrativ; instanta (organ) de contencios administrativ (uneori instanta n materie de contencios administrativ); legea contenciosului administrativ; hotarari de contencios administrativ.Notiunea de contencios administrativ are o sfera de cuprindere mai larga, sau mai restransa, dupa cum include totalitatea litigiilor juridice dintre administratia publica si cei administrati, fie numai o parte dintre acestea si anume cele care se solutioneaza de anumite instante de judecata si potrivit anumitor reglementari juridice, pe baza principiilor de drept public. Atat n acceptia generala cat si n cea restransa, notiunea contenciosului administrativ are un sens material si unul formal, organic.Sensul material priveste litigiile juridice pe care le cuprinde si regimul juridic aplicabil (dreptul comun sau dreptul administrativ). Sensul formal (organizatoric) se refera la organele de jurisdictie care sunt competente sa solutioneze respectivele litigii.La randul lor organele de contencios se mpart n doua categorii, si anume: organe de contencios judiciar, competente sa solutioneze toate conflictele juridice ce le-au fost date prin lege si organe de contencios administrativ, competente sa solutioneze, potrivit legii, conflictele juridice n care cel putin una dintre parti este un serviciu public administrativ. Prin urmare si activitatile desfasurate de aceste organe vor fi activitati de contencios judiciar sau activitati de contencios administrativ, dupa caz.1.2 Contenciosul administrativ n dreptul comparatContinutul si sfera contenciosului administrativ, ca fenomen juridic, si implicit a notiunii respective, au variat de la o tara la alta, n aceeasi tara de la o perioada la alta, de la un autor la altul. Aceste orientari diferite ale doctrinei ce au avut, firesc, ecou n legislatie, precum si n jurisprudenta sunt determinate, n principal, de interrelatiile care au fost fundamentate ntre sensul material si sensul formal-organic al contenciosului administrativ.Din punct de vedere formal-organic se cunosc trei mari sisteme de contencios administrativ:-sistemul administratorului judecator;-sistemul francez al jurisdictiei speciale administrative (tribunale administrative si Consiliul de Stat);-sistemul anglo-saxon al instantelor de drept comun, competente si n materia contenciosului administrativ.Dupa cum se arata constant n literatura de specialitate, sistemul administratorului judecator era dominant n majoritatea statelor pana la revolutia burgheza din Franta, deoarece jurisdictia administrativa se identifica cu administratia activa: a judeca administratia este tot a administra".Odata cu victoria Marii Revolutii Franceze, ncepand cu Franta, majoritatea statelor europene au trecut la organizarea organelor statului potrivit cerintelor principiului separatiunii puterilor n stat si anume n: organe ale puterii legislative, ale puterii executive si ale puterii judecatoresti. Cu toate acestea chiar Franta a fost primul stat care a ncredintat contenciosul administrativ administratiei, astfel ncat s-a instituit de la nceput dualitatea jurisdictiei, o jurisdictie de ordin judiciar si alta de ordin administrativ.n doctrina franceza din secolul trecut contenciosul administrativ era definit prin raportare la organele competente a solutiona litigiile dintre administratie" si administrati". Cum n Franta s-au nfiintat, nca din perioada revolutiei, tribunale administrative, n sistemul Consiliului de Stat, s-a ajuns la coincidenta ntre sensul organic (formal) si cel material si la urmatoarea definitie data de autorii francezi: contenciosul administrativ cuprinde ansamblul litigiilor de competenta tribunalelor administrative".Sistemul francez se bazeaza pe doua principii fundamentale:1. Principiul separarii activitatilor administrative de activitatile judiciare;2. Principiul separarii administratiei active de justitia administrativa, care constituie un ordin de jurisdictie paralel si separat de puterea judiciara.Specificul sistemului francez consta tocmai n faptul ca justitia administrativa are propriul sau organ suprem, anume sectia de contencios a Consiliului de Stat, care, n ansamblu, ne apare ca o autoritate a puterii executive" si nu a puterii judiciare". Asa se explica de ce jurisdictiile administrative sunt compuse din consilieri juridici (ai Guvernului si ai administratiilor) si nu din magistrati.Sistemul francez al tribunalelor administrative, ca instante de contencios administrativ de fond si cu tribunale administrative supreme, ca instante de fond si de apel sau recurs, a fost preluat de majoritatea statelor europene, printre care mentionam: Belgia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, etc.n fine, n sistemul anglo-saxon, dreptul de a controla legalitatea actelor adoptate sau emise de organele administratiei publice se exercita de instantele de drept comun. Sistemul anglo-saxon este adoptat si n unele tari europene, cum sunt Danemarca, Islanda si Norvegia.Fara a critica sau a elogia unul sau altul din cele doua sisteme, ne raliem opiniei acelor autori care considera ca cea mai buna solutie pentru realizarea finalitatii acestei institutii controlul legalitatii actelor administrative de autoritate emise de organele administratiei publice o constituie controlul acestei legalitati de catre organele puterii judecatoresti si, n cadrul acestei activitati, controlul unor organe specializate ale puterii judecatoresti, asa cum sunt sectiile de contencios administrativ.1.3 Contenciosul administrativ n Romania1.3.1 Scurta cronologie a evolutiei reglementarilor de contencios administrativn tara noastra contenciosul administrativ a avut o evolutie istorica deosebita, determinata de schimbarile care au intervenit n istoria patriei noastre. Fara a aprofunda, n cele ce urmeaza vom nfatisa principalele perioade ale evolutiei istorice a contenciosului administrativ n Romania:1. Contenciosul administrativ a fost instituit pentru prima data n tara noastra prin Legea pentru nfiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, fiind deci organizata dupa modelul francez. 2. n perioada 12 iulie 1866 l iulie 1905 Consiliul de Stat a fost desfiintat prin Legea pentru mpartirea diferitelor atributiuni ale Consiliului de Stat iar atributiunile de contencios administrativ au fost ncredintate autoritatilor judecatoresti (curti de apel si instante judecatoresti de drept comun), trecandu-se deci la modelul anglo-saxon.3. n perioada l iulie 1905 25 martie 1910, dupa adoptarea Legii pentru reorganizarea naltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiunea a III-a a naltei Curti de Casatie si Justitie a devenit competenta sa judece recursurile n contra unor categorii de acte administrative sau chiar de jurisdictie.4. n perioada 25 martie 1910 17 februarie 1912, prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910, sistemul contenciosului administrativ instituit prin Legea din 1905 a fost desfiintat, iar pricinile de aceasta natura se solutionau de catre tribunalele de judet.5. Competenta stabilita prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910 nu a durat decat doi ani pentru ca prin Legea de reorganizare a Curtii de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912 cauzele de contencios administrativ au fost atribuite, din nou, Sectiunii a III-a a Curtii de Casatie, situatie care a durat pana n 1925. 6. Dupa adoptarea Constitutiei din 1923, una din cele mai moderne constitutii europene din epoca, prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 competenta de solutionare a litigiilor de acest gen a fost ncredintata instantelor judecatoresti de contencios administrativ, care aveau deplina jurisdictie, putand chiar sa anuleze actele administrative constatate ca fiind ilegale.7. n perioada 9 iulie 1948 26 iulie 1967 contenciosul administrativ, pe cale directa, a fost redus doar la cateva categorii de acte administrative, lasandu-se astfel cetatenii la discretia organelor administratiei de stat.8. n perioada 26 iulie 1967 8 decembrie 1990 contenciosul administrativ n tara noastra a fost nfaptuit de instantele judecatoresti, n conditiile prevederilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati n drepturile lor prin acte administrative ilegale. Desi, n general, aceasta lege inspirata din Legea din 1925 era bine redactata, partea negativa a acesteia rezulta din aceea ca, de regula, cererile celor vatamati n drepturile lor prin acte administrative ilegale erau respinse pentru ca judecatorii care solutionau aceste conflicte juridice erau alesi" de catre consiliile populare, adica de organele ale caror acte ar fi trebuit sa le cenzureze. Fata de aceasta practica, cei vatamati n drepturile lor, prin acte administrative ilegale, renuntau la introducerea unor cereri la instantele judecatoresti, ceea ce a dus la reducerea, an de an, a numarului cauzelor solutionate de instantele judecatoresti de contencios administrativ.9. Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990 adoptata la scurt timp dupa evenimentele din decembrie 1989, a creat premisele de a face din contenciosul administrativ un mijloc efectiv de control al legalitatii activitatii organelor administratiei publice organe ale puterii executive de catre instantele judecatoresti organe ale puterii judecatoresti. Desi cu unele imperfectiuni sesizate de diversi autori, aceasta lege a asigurat, cu succes, vreme de peste un deceniu, protejarea drepturilor legale ale persoanelor fata de abuzurile administratiei.10. n baza experientei acumulate prin aplicarea Legii nr. 29/990 precum si ca urmare a noilor reglementari cuprinse n Constitutia Romaniei adoptata n anul 2003 n perspectiva viitoarei aderari la Uniunea Europeana, Parlamentul Romaniei a adoptat la 2 decembrie 2004, Legea nr. 554 a contenciosului administrativ, pe care o vom studia n amanunt n capitolul II.1.3.2 Definitia contenciosului administrativ n doctrina romaneascaLegislatia din tara noastra a consacrat, initial, sistemul francez, apoi pe cel anglo-saxon, cu anumite particularitati, ntr-o perioada sau alta, dar a mentinut si sistemul administratorului judecator. Asa se explica de ce, n doctrina administrativa, fundamentarea notiunii de contencios administrativ nu a putut face abstractie de aspectele referitoare la activitatea organelor administrative cu caracter jurisdictional. Cu toate ca s-au exprimat mai multe opinii, teza dominanta a fost aceea dupa care actul administrativ jurisdictional" desemneaza acel act ce emana de la o autoritate administrativa n solutionarea unui conflict de interese ntre cele doua administratii sau ntre o administratie si un particular si care, spre deosebire de actul administrativ propriu-zis, nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, avandu-se n vedere contenciosul administrativ judiciar.Pentru a se delimita mai clar ntre ele, formele de contencios administrativ (sub aspectul organelor competente a solutiona litigiile), s-au impus termenii: contencios administrativ", respectiv, contenciosul administrativ-drept comun".n concluzie, putem retine ca n doctrina romaneasca interbelica notiunea de contencios administrativ era utilizata fie ntr-un sens larg material, evocand totalitatea litigiilor dintre administratie si particulari (indiferent cine solutiona litigiul, un organ judecatoresc sau un organ administrativ), fie ntr-un sens strict, evocand litigiile solutionate numai de instantele judecatoresti. Dreptul comun al contenciosului administrativ era dat de normele juridice care reglementau atributiile n aceasta materie ale instantelor judecatoresti (instantele obisnuite, uneori s-au creat si instante speciale). Pe aceasta linie de idei, prof. C. Rarincescu definea contenciosul administrativ ca fiind totalitatea litigiilor nascute ntre particulari si Administratiunile publice, cu ocaziunea organizarii si functionarii serviciilor publice si n care sunt puse n cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinand dreptului public".Raportandu-se la cadrul juridic instituit n tara noastra dupa 1989, respectiv la reglementarile cuprinse n Constitutia Romaniei din 1991, Legea Contenciosului administrativ nr. 29/1990 precum si la alte acte normative, prof. V.I. Prisacaru da urmatoarea definitie: prin contencios administrativ ntelegem activitatea de solutionare, cu putere de adevar legal, de catre instantele de contencios administrativ, competente, potrivit legii, a conflictelor juridice n care cel putin una din parti este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a nascut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.O alta definitie, mai nuantata, o da prof. Antonie Iorgovan: Legislatia n vigoare ne obliga sa privim notiunea de contencios administrativ ntr-un sens strict si ntr-un sens larg. n sens larg, vom ntelege prin contencios administrativ litigiile de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei publice, respectiv, un functionar public sau, dupa caz, o structura autorizata sa presteze un serviciu public, pe de o parte, si alt subiect de drept, pe de alta parte, n care organul public sau functionarul public apare ca purtator al autoritatii publice. ntr-un sens mai restrans (cel mai frecvent), notiunea de contencios administrativ evoca totalitatea litigiilor de competenta sectiilor de contencios administrativ.n fine, noua Lege a contenciosului administrativ, nr. 544/2004, defineste contenciosul administrativ ca fiind activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.CAPITOLUL II. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV REGLEMENTAT DE LEGEA NR. 554/2004Preliminarii:Noua lege a contenciosului administrativ a fost adoptata si publicata n Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 si a intrat n vigoare dupa 30 de zile, la 6 ianuarie 2005. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineste contenciosul administrativ ca "activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" (art.2 alin.1 lit.e).Putem asadar observa ca definitia legala a contenciosului administrativ, formulata n concordanta cu opiniile exprimate de doctrina de drept administrativ, este structurata pe mai multe paliere:a.este o activitate de solutionare a unui litigiu dintre o autoritate publica si alte entitati publice sau private;b.activitatea este realizata de instante de contencios administrativ;c.conflictul juridic solutionat de instantele de contencios administrativ se poate naste fie din emiterea sau ncheierea unui act administrativ (1), fie din nesolutionarea n termenul legal a unei cereri (2), fie, n fine, din refuzul nejustificat de a rezolva cererea (3).Sediul materiei contenciosului administrativ n dreptul roman. Contenciosul administrativ roman si are sediul materiei n Constitutie, n legea generala a contenciosului administrativ, precum si n legi speciale.Astfel, art.52 alin.1 al Constitutiei din 1991 revizuite n 2003, chiar daca nu foloseste expres notiunea de contencios administrativ", descrie esenta acestei institutii juridice: persoana vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei". n alineatul 2 al aceluiasi text constitutional, se precizeaza ca prin lege organica vor fi stabilite conditiile si limitele exercitarii acestui drept.Textului mentionat i se adauga cel al art.123 alin.5, care consacra faza jurisdictionalizata a controlului de legalitate exercitat de prefect asupra actelor autoritatilor locale.Legea nr.29/1990 reinterpretata n lumina Constitutiei din 1991, a constituit pana recent sediul general de rang legal al materiei contenciosului administrativ. n urma criticilor exprimate de doctrina si de practicieni legate de faptul ca, desi Constitutia impunea adoptarea unei legi organice a contenciosului administrativ, aceasta s-a lasat asteptata mai mult de 12 ani, la sfarsitul anului 2004, a fost adoptata Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prima lege organica a contenciosului administrativ roman, si care constituie n prezent sediul materiei contenciosului administrativ, ca lege generala.Art.31 al noii legi abroga n mod expres legea generala a contenciosului administrativ nr.29/1990, nu si legile speciale care contin solutii derogatorii sub aspectul competentei, termenelor, etc., de la legea generala.Tipuri de contencios administrativ. Pentru nceput, este util distingem ntre contenciosul administrativ obiectiv si cel subiectiv, primul fiind un proces "contra actului administrativ", raportat la regulile (legi, alte acte normative) care-i guverneaza emiterea, pe cand al doilea are n centrul sau preocuparea fata de drepturile subiective ale persoanelor fizice sau juridice, fara a se preocupa de legalitatea obiectiva a actului administrativ.De asemenea, amintim faptul ca doctrina franceza face distinctie ntre contenciosul n anulare, care da dreptul judecatorului sa anuleze actul atacat, si contenciosul de plina jurisdictie, care autorizeaza Consiliul de Stat sa se substituie administratiei, decizia sa nlocuind actul administrativ anulat. n doctrina romana interbelica, nsa, daca notiunea contenciosului n anulare este identica, din punct de vedere al continutului, cu cea folosita de doctrina franceza, contenciosul de plina jurisdictie este caracterizat prin faptul ca puterile judecatorului sunt mai largi, si decizia lui nu se limiteaza la anularea actului, ci poate ordona si alte masuri, cum ar fi recunoasterea unui drept subiectiv, restituiri, reintegrari, despagubiri si chiar eventual reformarea unui act administrativ - cu alte cuvinte ne aflam n prezenta unui contencios de plina jurisdictie cand puterile judecatorului sunt cat mai depline. De asemenea, se apreciaza ca n cazul contenciosului subiectiv suntem n prezenta unui contencios de plina jurisdictie, iar contenciosul obiectiv este un contencios n anulare. Prima calificare, are, ntotdeauna n vedere obiectul constatarilor instantei, iar cea de-a doua decizia acesteia.2.1 Caracteristicile contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004Aceasta noua lege a contenciosului administrativ pastreaza n buna parte trasaturile legii anterioare, nscriindu-se, prin esenta sa, n traditia romaneasca din perioada interbelica a contenciosului administrativ. Astfel putem remarca serie de trasaturi ce s-au pastrat relativ nemodificate: Controlul de plina jurisdictie: conform art. 18, potrivit caruia instanta, solutionand actiunea, poate, dupa caz, sa anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt nscris, putand hotar si asupra daunelor materiale si morale cauzate, rezulta ca prin Legea nr. 544/2004 se pastreaza contenciosul de plina jurisdictie instituit n tara noastra prin Legea nr. 29/1990. n temeiul acestei caracteristici a contenciosului administrativ roman, instanta de contencios administrativ, (tribunalele administrativ-fiscale precum si sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel), solutionand actiunea n contencios, va putea, n cazul n care o gaseste ntemeiata, sa anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ emis cu nerespectarea legii, sa oblige autoritatea administrativa sa emita actul, la care reclamantul avea dreptul, iar atunci cand, prin actul emis ori prin refuzul administratiei de a emite, i s-au cauzat prejudicii reclamantului, sa oblige autoritatea administrativa la acoperirea daunelor materiale si morale cauzate acestuia, cu alte cuvinte o restitutio in integrum a celui vatamat n drepturile sale.Controlul direct, pe cale de actiune judiciara, atat fata de actul administrativ propriu zis (manifestare de vointa n scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii), cat si fata de actul administrativ asimilat (tacerea sau tardivitatea organului administratiei publice);Actiunea prealabila (recursul administrativ gratios sau ierarhic): nainte de a introduce actiunea n instanta, trebuie oferita posibilitatea autoritatii administrative emitente sau autoritatii ierarhic superioare de a nlatura actul ilegal si a repara eventuala paguba;Daunele cominatorii (amenda judiciara) instanta poate obliga autoritatea administrativa care nu trimite lucrarile cerute n termen sau nu pune n executarea hotararea la plata unor sume de bani pentru fiecare zi de ntarziere nejustificata (art. 3 alin. 4 si art. 24 alin. 2);Contenciosul administrativ are doua grade de jurisdictie: fondul si recursul, ambele date n competenta sectiilor de contencios administrativ si fiscal.Actiunea n justitie poate fi formulata si personal mpotriva functionarului, care poate fi obligat la plata daunelor n mod solidar cu autoritatea administrativa (art. 16);La aceste trasaturi se adauga si urmatoarele, cu caracter de noutate:-Se largeste materia reglementata prin lege (practic se cuprinde ntreaga sfera a materiei de contencios administrativ): tutela administrativa exercitata de prefect cu privire la actele emise de autoritatile administratiei publice locale (art. 3); exceptia de ilegalitate (art. 4); contractele administrative (art. 8 alin. 2); actele administrativ-jurisdictionale (art. 6); ordonantele Guvernului (art. 9), etc.-Avocatul Poporului si Ministerul Public sunt subiecte de sezina au capacitatea de a introduce actiuni la instanta de contencios administrativ n locul persoanelor vatamate, acestea din urma capatand de drept calitatea de reclamant (art. 1 alin. 3 si 4);-Autoritatea publica nsasi, care a emis un act administrativ ilegal ce a produs deja efecte juridice, poate solicita constatarea nulitatii acestuia (art. 1 alin. 6).-Deznvestirea instantei de contencios administrativ (renuntarea voluntara la actiune) nu mai este posibila n anumite cazuri, conform art. 28 alin. 2 (actiunile introduse de Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici precum si cele introduse mpotriva actelor administrative normative).2.2 Partile n litigiul de contencios administrativ2.2.1 Calitatea de reclamant (subiecte de sezina) - Legitimarea procesuala activa n contenciosul administrativTitularul actiunii n contenciosul administrativ poate fi orice persoana care se considera vatamata atat ntr-un drept personal cat si ntr-un interes legitim personal, sau, dupa caz, de natura publica.Ca element de noutate, legea include n aceasta categorie, n mod explicit, si terta persoana, vatamata printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.Textul legii nu precizeaza despre ce fel de persoana este vorba, folosind formularea cu caracter general orice persoana, de unde tragem concluzia ca sunt avute n vedere, n egala masura, atat persoanele fizice cat si persoanele juridice. n definitia legala data notiunii de "persoana vatamata" n art.2 alin.1 se pot identifica trei parti distincte:a)persoana vatamata este n primul rand o persoana fizica sau juridica titulara a unui drept (subiectiv), definit n alta sectiune ca fiind "orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce atingere printr-un act administrativ".Persoanele fizice sau juridice pot fi vatamate n drepturile lor si prin efectul tacerii administrative sau a refuzului nejustificat de rezolvare a cererii, aceste fapte administrative fiind asimilate actelor administrative (art.2 alin.2).Persoanele fizice sau juridice trebuie sa aiba capacitate juridica si procesuala. Persoanele fizice pot actiona n contencios administrativ chiar daca nu au cetatenia romana, deoarece legea nu face nici o precizare n acest sens.b)n al doilea rand, sunt asociate persoanelor vatamate si grupurile de persoane fizice. Intentia legiuitorului a fost aceea de a crea un fel de actiune colectiva, ntemeiata pe comunitatea de drepturi si interese vatamate, exercitata n comun de mai multe persoane fizice.Doua observatii se impun n legatura cu acest text:-textul legal este neconstitutional n raport cu art.52 din legea fundamentala, care se refera exclusiv la "persoane" (1), iar daca l interpretam n sensul ca actiunile sunt introduse separat de persoanele fizice, el dubleaza, n mod inutil, dispozitiileart.47 C.pr. civ. - "mai multe persoane pot fi mpreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza" (2). Formarea unui "grup" de persoane fizice n vederea introducerii actiunii are, prin urmare, importanta doar organizatorica, informala, fara a avea consecinte juridice n plan procesual.-n aceasta ordine de idei, si persoanele juridice pot introduce actiune separat, urmand a fi apoi obligate prin decizia judecatorului sa-si desemneze un mandatar. Din aceasta perspectiva, nu vedem ratiunea omiterii persoanelor juridice din textul legal comentat, si nici preferinta aratata fata de persoanele fizice.Conform legii, sunt "asimilate" persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.n primul rand, din analiza textului rezulta ca suntem n prezenta unei actiuni de contencios administrativ obiectiv, ce vizeaza anularea actului administrativ, n temeiul interesului public. Actiunea este asimilata n ceea ce priveste celelalte aspecte n totalitate actiunii persoanei fizice sau juridice vatamate n drepturi. Prin urmare, termenele de intentare sunt aceleasi, la fel procedura prealabila administrativa.Consideram, nsa, ca anumite elemente ale actiunii persoanelor fizice sau juridice vatamate nu au aplicabilitate aici: este vorba n primul rand de posibilitatea de a cere despagubiri (despagubirile pot fi cerute numai n cazul contenciosului administrativ subiectiv, atunci cand sunt vatamate drepturi si libertati private, personale). Vor putea fi solicitate doar cheltuieli de judecata. De asemenea, ilegalitatea actului administrativ atacat trebuie sa fie una obiectiva, afectand legalitatea obiectiva, si nu una subiectiva, ntemeiata pe vatamarea unui drept subiectiv al organismului social.Cat priveste notiunea de organisme sociale, ea este definita n art.2 alin.1 lit.r) din lege: structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative.Legea prevede expres posibilitatea tertului fata de actul administrativ individual de a contesta actul administrativ, chiar daca nu i se adreseaza direct. Consideram textul superfluu, aceasta posibilitate reiesind clar atat din art.1 alin.1: "orice persoana care se considera vatamata [] se poate adresa []", cat si din ansamblul reglementarii contenciosului administrativ, fiind recunoscuta de asemenea si de practica judiciara nca din perioada de aplicare a Legii nr.29/1990. Utila este doar precizarea referitoare la curgerea termenelor de contestare pentru terti - de la luarea la cunostinta a actului administrativ, dar nu mai mult de 6 luni de la emiterea actului (art.7 alin.3).n ce priveste anumite persoane juridice, de drept public, legea le consacra reglementari speciale, detaliind conditiile si obiectul actiunilor de contencios administrativ ce pot fi introduse de: 1.Avocatul Poporului, n baza unei sesizari a unei persoane fizice, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului, care dobandeste, de drept, calitatea de reclamant;2.Ministerul Public, atunci cand apreciaza ca prin acte administrative unilaterale individuale s-au ncalcat drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanelor, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant. De asemenea, cand Ministerul Public apreciaza ca prin emiterea unui act administrativ normativ se vatama un interes public, va sesiza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente;3.Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, n situatia n care actul nu mai poate fi revocat, ntrucat a intrat n circuitul civil si a produs efecte juridice;4.Prefectul si Agentia Nationala a Functionarilor Publici pot introduce actiunile reglementate la art. 3 tutela administrativa;5.orice persoana de drept public, pentru apararea unui drept propriu ncalcat (contencios subiectiv) sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim public (contencios obiectiv).Introducerea unor subiecte de sezina precum Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, etc. si reglementarea unui nou mecanism de promovare a actiunilor de contencios administrativ, asa cum s-a aratat mai sus, prin intermediul Avocatului Poporului si a Ministerului Public, dublate de unele imperfectiuni de redactare ale unor texte legale, au dat nastere chiar de la nceput unor controverse cu privire la corecta interpretare a legii, mai mult, au determinat sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a unor prevederi ale Legii 554/2004, nsa prin Decizia nr. 507/17.11.2004 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate.Suntem n prezenta unui contencios subiectiv, atunci cand sunt vatamate drepturile persoanelor juridice de drept public (1), respectiv a unui contencios obiectiv, ce rezulta din formularea impersonala "s-a vatamat un interes legitim" din finalul textului, ce poate fi interpretata n sensul ca se refera si la interesul legitim public (2).Persoanele de drept public sunt Statul roman, reprezentat prin Ministerul finantelor, Guvern (Cancelaria Primului Ministru este cea care are personalitate juridica), ministerele, judetul, orasul si comuna, precum si alte entitati declarate ca atare prin legi sau hotarari de Guvern (Fondul roman de Dezvoltare Sociala, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, etc.).Actiunea Prefectului si Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Tutela administrativa. Legea nr. 554/2004 reglementeaza un aspect care apartine, ca domeniu de reglementare speciala Legii administratiei locale si Statutului functionarilor publici. Este vorba de dreptul prefectului de a ataca, n termenele prevazute n lege, n fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, si de posibilitatea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici de a ataca n fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se ncalca legislatia privind functia publica, n conditiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata. n ambele cazuri, pana la solutionarea cauzei, actul atacat este suspendat de drept.Tutela administrativa este o notiune consacrata a doctrinei dreptului administrativ, desemnand un control exercitat de organe centrale asupra organelor locale descentralizate, autonome. Ea are doua forme: prima, mai "dura", da dreptul autoritatii de tutela (reprezentanta puterii centrale) sa anuleze, sa aprobe, sa autorizeze actul administrativ emis de o autoritate descentralizata, pe cand forma moderata confera autoritatii de tutela doar dreptul de sesizare a unei jurisdictii administrative n vederea anularii acelui act administrativ. Pana n 2004, cea mai cunoscuta forma de tutela administrativa din legislatia noastra era cea jurisdictionalizata, exercitata de prefect asupra actelor autoritatilor administratiei publice locale6.n prezent, exista doua astfel de autoritati publice, nsarcinate cu tutela administrativa:a) Prefectul, care este autoritate de tutela administrativa jurisdictionalizata pentru autoritatile administratiei publice locale. n aceasta calitate, prefectul poate ataca n fata instantei de contencios administrativ, dispozitiile primarului, hotararile consiliului local, dispozitiile presedintelui consiliului judetean si hotararile consiliului judetean. Prefectul exercita actiunea n contencios administrativ ca reprezentant al statului, n temeiul textelor constitutionale art.123 alin.5 din Constitutie ("prefectul poate ataca, n fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, n cazul n care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept"), ale Legii nr.340/2004 privind institutia prefectului, ca lege speciala, si ale legii contenciosului administrativ, ca lege generala, prin urmare are legitimare procesuala activa conferita prin aceste reglementari.- Termenul de contestare este diferit, n functie de tipul actului administrativ:(1) actele administrative individuale pot fi atacate n termenul de 6 luni prevazut de art.11 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, cu posibilitatea de prelungire a termenului la un an, n temeiul art. 11 alin.2, pentru motive temeinice. Momentul din care termenul ncepe sa curga este acela al efectivei luari la cunostinta de catre prefect a actului administrativ ilegal (art.1 1 alin.3), textul legal sugerand si faptul ca ntarzierea n luarea la cunostinta constituie motiv temeinic pentru introducerea actiunii cu depasirea termenului de 6 luni. Practic, astfel de situatii vor fi destul de reduse, deoarece Legea nr.215/2001 obliga secretarul unitatii administrativ teritoriale sa comunice catre autoritatile, institutiile si persoanele interesate - printre care cel mai interesat este prefectul - actele emise de consiliul local sau de primar, respectiv de consiliul judetean si presedintele acestuia, n termen de cel mult 10 zile, daca legea nu prevede altfel (art.85 lit.h).(2) actele administrative normative vor putea fi atacate oricand, n baza art.11 alin.4 din Legea contenciosului administrativ.-Obiectul controlului de tutela administrativa exercitat de prefect este actul administrativ, nsa si faptele sau actele asimilate prin legea contenciosului administrativ, actului administrativ unilateral - tacerea administrativa si refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.Astfel, prefectul, actionand n temeiul dreptului si interesului legitim public conferit prin art.3 alin.1din Legea nr.554/2004, are posibilitatea, atunci cand constata ca inactiunea unei autoritati publice este contrara interesului public, sa solicite acesteia, printr-o petitie, ndeplinirea atributiilor legale, iar n cazul tacerii sau a refuzului, poate duce conflictul n fata instantei de contencios administrativ, care va obliga autoritatea publica la realizarea atributiilor legale. Este cazul, spre exemplu, al primarului care refuza sa nainteze consiliului local proiectul de buget local, sau al consiliului local care refuza sa ia act de ncetarea mandatului de consilier local pe alte temeiuri decat incompatibilitatea. Inactiunea poate fi sanctionata nsa numai atunci cand ea are legatura cu o atributie de putere "legata" a autoritatii publice, nu si atunci cand ea vizeaza atributii exercitate cu putere discretionara, deoarece institutia de control nu se poate substitui celei controlate.Obiectul cererii de chemare n judecata introdusa de prefect poate fi doar anularea n tot sau n parte a actului ilegal. Prefectul nu poate cere despagubiri, deoarece aceasta posibilitate este conferita prin Legea nr.554/2004 doar persoanelor fizice sau juridice.-Actul administrativ unilateral atacat de prefect este suspendat de drept, din momentul introducerii actiunii si pana la solutionarea cauzei, solutie menita a mpiedica producerea unor pagube bugetelor locale sau bunei functionari a administratiei publice locale. Din pacate, aceasta prevedere este folosita deseori de prefect, organ politic, pentru sicanarea autoritatilor locale conduse de demintari de alta orientare politica, prin urmare consideram ca si prefectul ar trebui sa aiba obligatia de a justifica, n fata instantei, necesitataea suspendarii actului atacat.-n exercitarea atributiei cu privire la verificarea legalitatii actelor administrative ale consiliului judetean, ale presedintelui consiliului judetean, ale consiliului local sau ale primarului, prefectul, cu cel putin 10 zile naintea introducerii actiunii n contenciosul administrativ, va solicita autoritatilor care au emis actul, cu motivarea necesara, reanalizarea actului socotit nelegal, n vederea modificarii sau, dupa caz, a revocarii acestuia. Solicitarea de reanalizare nu se aplica nsa si refuzului nejustificat sau tacerii administrative.Practica administrativa a demonstrat ca, prin utilizarea acestei atentionari a autoritatii publice emitente, litigiul poate fi evitat, autoritatea publica fiind mai interesata sa-si revoce actul decat sa-i fie anulat de catre instanta; pe de alta parte, de multe ori ilegalitatea actului nu este sesizata de emitent (mai ales n localitatile rurale, care duc lipsa de personal competent), iar, prin cererea de reanalizare, acestuia i se ofera posibilitatea de a reveni asupra actului ilegal, dovedind buna credinta.Din datele statistice, reiese cu evidenta importanta procedurii prealabile administrative si eficienta ei n cadrul controlului exercitat de prefect, atunci cand autoritatile locale sunt de buna credinta. n majoritatea cazurilor, se observa o rata de succes de peste 85%, ceea ce dovedeste eficienta maxima a procedurii prealabile.-Pentru admiterea actiunii, prefectul va trebui sa faca dovada si a unui interes procesual; astfel, prefectul (de fapt, prin intermediul acestei institutii, statul roman) nu are interes, spre exemplu, n anularea unui act administrativ care si-a epuizat deja efectele juridice n mod definitiv si complet - o autorizatie de demolare, de pilda. Actiunea prefectului este scutita de taxa de timbru, si se judeca de urgenta si cu precadere, termenele de judecata neputand depasi 10 zile.b) Agentia Nationala a Functionarilor Publici, n temeiul art.3 alin.2 din Legea nr.554/2004, care vine sa reitereze, ntr-o alta formulare, art.20 din Legea nr.188/1999, este autoritate de tutela administrativa jurisdictionalizata pentru toate autoritatile publice, centrale si locale, nsa numai ntr-un domeniu strict determinat, acela al raporturilor de functie publica.Actiunea poate fi introdusa fie mpotriva actelor administrative ilegale ce au ca obiect raporturi de functie publica, fie mpotriva refuzului nejustificat sau tacerii administrative, art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 fiind deplin aplicabil. Astfel, spre exemplu, Agentia va putea contesta actele administrative de numire n functie emise cu ncalcarea legii, dar si refuzul autoritatilor publice de a-si ndeplini obligatiile derivate din legislatia functiei publice, cum este aceea de a organiza concurs pentru o functie vacanta, sau de a asigura evaluarea anuala a functionarilor publici.n doctrina s-a apreciat, pe buna dreptate, ca Agentia este obligata sa cerceteze toate sesizarile privind ncalcarea legii prin acte sau fapte administrative din domeniul functiei publice, nu se poate limita la constatarile facute cu ocazia activitatii de control efectuate din proprie initiativa.-Nici n acest caz procedura prealabila prevazuta de art.7 alin.1 nu este obligatorie (art.7 alin.5), solutie criticabila atata vreme cat nici Legea nr. 188/1999 nu impune o astfel de atentionare a organului emitent, care astfel nu are obligatia de a ncerca medierea, si de a pune capat litigiului n faza administrativa, mai putin costisitoare decat cea judiciara. Agentia Nationala a Functionarilor Publici are nsa posibilitatea de a efectua procedura prealabila, deoarece textul nu i interzice acest lucru; singura diferenta este ca efectuarea recursului administrativ nu proroga termenul de sesizare a instantei de contencios administrativ.-Agentia Nationala a Functionarilor Publici va fi nevoita sa achite taxa de timbru de 37000 lei, deoarece nu este scutita prin lege speciala ca n cazul prefectului, consideratiile critice de mai sus fiind reiterabile aici.-Actul atacat (nu si refuzul) este suspendat de drept, iar termenele de contestare sunt si aici diferite, n functie de tipul actului contestat:(1)n cazul actelor individuale, 6 luni (art.1 1 alin.1) de la momentul efectivei luari la cunostinta a actului ilegal, dar nu mai mult de un an de la data emiterii actului (art.11 alin.2); deoarece Agentia Nationala a Functionarilor Publici este o autoritate publica direct interesata de actele administrative emise de autoritatile locale n domeniul functiei publice, aceste acte vor trebui obligatoriu comunicate Agentiei de catre secretarul unitatii administrativ teritoriale, n termen de 10 zile de la adoptare sau emitere, obligatie ce rezulta din art.85 alin.1 lit.h din Legea nr.215/2001.(2)actele administrative normative vor putea fi atacate oricand, n baza art. 11 alin.4. Este cazul, spre exemplu, al hotararilor de Guvern adoptate cu ncalcarea dispozitiilor legale din domeniul functiei publice, sau al ordinelor ministeriale ce au ca obiect situatia juridica a functionarilor publici dintr-un anumit domeniu de activitate, ilegale.-Atat n cazul actiunii prefectului, cat si a celei exercitate de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, legalitatea actului administrativ atacat va fi analizata de catre instanta de contencios administrativ n mod obiectiv, nu subiectiv, aici intervenind deja traditionala distinctie ntre contenciosul obiectiv si cel subiectiv. Astfel, Contenciosul obiectiv are la baza notiunea de "drept obiectiv", nteleasa ca o regula, un comandament de drept, independent de subiectele raportului juridic concret, care au drepturi subiective.Cu alte cuvinte, n timp ce contenciosul subiectiv are n centrul sau grija pentru drepturile subiective ale persoanelor, oferindu-le acestora mijloace juridice de aparare a acestor drepturi n fata abuzurilor administratiei, contenciosul obiectiv evoca necesitatea respectarii, n activitatea administratiei publice, a regulilor impersonale de drept, subsumate campului semantic al sintagmei "drept obiectiv".Instanta va constata care este starea de legalitate, asa cum ea rezulta din acte normative, si daca aceasta stare de legalitate a fost vatamata printr-un act al unei autoritati a administratiei publice locale.2.2.2 Calitatea de parat - Legitimarea procesuala pasiva n contenciosul administrativn litigiile de contencios administrativ, calitatea de parat o poate avea, asa cum rezulta din prevederile art. 2, orice autoritate publica, ntelegand prin aceasta: orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, n regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, n sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.Fata de vechea reglementare, care folosea expresia autoritate administrativa pentru a desemna emitentul actelor ce pot face obiectul unor actiuni de contencios, Legea nr. 554/2004 foloseste expresia autoritate publica, largind asadar campul de aplicare al legii. Acest lucru l reprezinta o evolutie fireasca a sistemului nostru de drept administrativ, n tendinta generala de a asigura cat mai eficient protectia drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, a societatii, mpotriva oricarui abuz, atat din partea autoritatilor statului sau ale administratiei locale cat si din partea organismelor autorizate sa presteze un serviciu public sau recunoscute ca fiind de utilitate publica.De asemenea, potrivit art. 16 alin. (1), actiunea mai poate fi formulata si personal mpotriva persoanei fizice care a elaborat, emis sau ncheiat actul, ori, dupa caz, se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea. Aceasta posibilitate este conditionata nsa de solicitarea de despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru ntarziere.Observam ca legiuitorul coreleaza largirea sferei autoritatilor ale caror acte pot fi cenzurate n contenciosul administrativ cu generalizarea concomitenta a categoriilor de persoane ce poarta o raspundere personala. Astfel perechii autoritate administrativa functionar din vechea reglementare i corespunde acum perechea autoritate publica persoana fizica.Utilizarea notiunii de persoana fizica n cuprinsul reglementarii invocate da posibilitatea persoanei vatamate sa solicite despagubiri de la orice persoana, indiferent de statutul sau n cadrul autoritatii, (functionar obisnuit contractual, functionar public, demnitar ales sau numit, membru al unei asociatii, fundatii sau organizatii, chiar si o persoana ce actioneaza pe baza de voluntariat ntr-un organism ce presteaza un serviciu public). Criteriul dupa care se pot determina persoanele avute n vedere de lege este existenta unui raport juridic de munca, colaborare, reprezentare sau altele similare (contract de munca, relatie de serviciu, act de investire, contract de societate, mandat, etc.) ntre autoritatea publica pe de o parte si persoana fizica pe de alta parte.O alta chestiune este aceea daca persoana fizica la care se refera art. 16 din Legea nr. 544/2004 poate fi chemata n judecata prin aceeasi actiune formulata mpotriva autoritatii publice n care aceasta functioneaza, sau printr-o actiune separata. Din moment ce legea nu dispune, consideram ca pot fi folosite ambele situatii, desi finalitatea s-ar realiza mai bine daca, prin aceeasi actiune ar fi chemati n judecata, atat serviciul public, cat si persoana n cauza.La randul sau, prevede alin. 2 al art. 16 din Legea nr. 554/2004, persoana (functionarul), actionata astfel n justitie, poate chema n garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau dupa caz sa nu elibereze actul a carui legalitate totala sau partiala este supusa judecatii.Determinarea calitatii de parat n aceste litigii prezinta importanta pentru stabilirea sferei de aplicare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a competentei instantelor de contencios administrativ, astfel ncat, persoanele fizice si juridice sa fie aparate, prin aceasta lege, numai mpotriva abuzurilor autoritatilor publice si a persoanelor juridice de drept privat asimilate, cunoscand faptul ca pentru celelalte litigii se aplica normele de drept material si procesual de drept comun.2.3 Conditiile actiunii n contencios administrativSintetizand reglementarile cuprinse n Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, putem retine urmatoarele conditii pentru actiunea n contencios administrativ:1. actul atacat sa fie un act administrativ;2. actul sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitim;3. actul atacat sa emane de la o autoritate publica (inclusiv de la o structura neguvernamentala de utilitate publica);4. procedura administrativa prealabila;5. introducerea actiunii ntr-un anumit termen prevazut de lege2.3.1 Conditia ca actul atacat sa fie un act administrativLegea nr. 554/2004 da o definitie extensiva notiunii de act administrativ, introducand n sfera acestei notiuni, alaturi de manifestarea unilaterala expresa de vointa (actul administrativ tipic) si tacerea, respectiv refuzul nejustificat (acte administrative atipice).Actul administrativ tipic este, conform definitiei de la art. 2 alin. 1 lit. c) actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica n vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice. Actele administrative atipice sunt prevazute la alineatul 2 din acelasi articol: se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului n termenul legal. Mai mult, legea asimileaza, sub aspectul naturii juridice a litigiului, actelor administrative si anumite contracte ncheiate de administratie, expres nominalizate: sunt asimilate actelor administrative si contractele ncheiate de autoritatile publice care au ca obiect: - punerea n valoare a bunurilor proprietate publica; - executarea lucrarilor de interes public; - prestarea serviciilor publice; - achizitiile publice;n felul acesta n legislatia romaneasca se impune institutia contractelor administrative.Daca dreptul comercial este fundamentat pe ideea de profit, privita ca un scop n sine, n cazul dreptului administrativ, obtinerea de venituri de pe urma, de exemplu, a concesionarii unor bunuri apartinand domeniului public, nu reprezinta scopul n sine ci doar un mijloc de realizare a interesului public, general. Din acest motiv ne apare ntemeiata optiunea legiuitorului de a institui un tratament juridic diferentiat de dreptul comun unor anumite categorii de contracte administrative, tocmai avand n vedere cauza de fond a contractului, una de esenta dreptului public, si nu manifestarea formala a acestuia, care, ntr-adevar, ne conduce spre ramura dreptului comercial.Identificarea concreta a actului administrativ, ncadrarea sa ntr-una din categoriile amintite, este o operatie de apreciere, de investigare a vointei autoritatii administrative" emitente, de cercetare a formei pe care o mbraca (antet, stampile, semnaturi etc.), pentru a delimita actul administrativ de alte acte juridice, nesupuse controlului jurisdictional pe calea contenciosului administrativ.Delimitarea actului administrativ de simplele adrese si circularePractica judecatoreasca, nca din perioada interbelica, a admis ca simplele ordine de serviciu" nu sunt acte administrative si, n consecinta, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Astfel, n considerentele Deciziei nr. 337 din 24 octombrie 1934 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a, se retine ca actul administrativ, pentru a fi supus cenzurii instantelor judecatoresti, trebuie sa constea dintr-o declaratiune de vointa formal exprimata a autoritatii publice, lucrand n calitate de organ al administratiei si care sa constituie o deciziune unilaterala de prompta executiune din partea administratiunii; cu alte vorbe, sa fie producatoare de efecte juridice, de a crea, modifica sau suprima o situatie juridica subiectiva sau obiectiva". De aceea, s-a apreciat ca adresele sau ordinele de serviciu aduse pe cale ierarhica ori n forma de simpla corespondenta ntre autoritati", aducand la cunostinta o hotarare luata de organele abilitate de lege spre a fi executata, care nu contribuie prin ele nsele cu nimic la formarea actului administrativ de autoritate si nici nu-i sporesc forta executiva, nu au valoarea nici macar a unor acte de preparare si, prin urmare, nu sunt susceptibile de atac n contencios niciodata cu actul savarsit si mai putin separat".De asemenea, Sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie a sustinut ca adresa unei primarii nu are caracteristicile unui act administrativ, chiar daca emana de la o autoritate administrativa, scopul emiterii ei nu a fost producerea prin ea nsasi de efecte juridice separate, specifice dreptului administrativ, ci doar de a-i comunica petentului demersurile facute n vederea solutionarii cererii sale. n consecinta, controlul legalitatii acestei adrese nu revine instantei de contencios administrativ.Delimitarea actului administrativ de actele pregatitoareLegislatia actuala ca de altfel si cea anterioara, prevede, n mod expres, ca: instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii" (art. 18, alin. 2). Este problema actelor preparatorii", care nca din perioada interbelica s-a admis ca "puteau fi atacate o data cu actul sau decizia definitiva data pe baza lor".ntreaga activitate a serviciilor publice administrative de adoptare sau emitere a actelor administrative de autoritate, dar si pentru ncheierea actelor administrative de gestiune sau pentru emiterea actelor administrativ-jurisdictionale, se bazeaza pe ntocmirea unor acte pregatitoare, care, desi nu produc prin ele nsele efecte juridice, fara efectuarea lor nu este posibila adoptarea sau emiterea actelor administrative propriu-zise.Astfel, emiterea deciziei privind dispensa de varsta pentru casatoria femeii minore ntre 15 si 16 ani este conditionata de efectuarea n prealabil a unei anchete sociale precum si de existenta avizului medical. Eliberarea autorizatiei de construire nu se poate face decat dupa obtinerea avizelor si acordurilor prevazute de legi si regulamente. Adoptarea hotararilor cu caracter normativ de catre consiliile locale este conditionata de elaborarea n prealabil a unor acte pregatitoare (proiectul de hotarare cu o expunere de motive a initiatorului, rapoarte de specialitate si rapoarte de avizare ale comisiilor pe domenii de activitate) dar si de efectuarea unor operatiuni tehnico-materiale (afisare, dezbatere publica, etc.).Prof. C.G. Rarincescu sustinea ca actele pregatitoare nu sunt manifestari de vointa savarsite n vederea producerii unui efect juridic si nici nu produc, prin ele nsele, asemenea efecte, ele sunt numai elemente de determinare a vointei autoritatii, careia i revine sarcina de a lua masura sau deciziunea definitiva si numai aceasta din urma este act producator de efecte juridice, act propriu-zis de autoritate susceptibil de a fi deferit instantelor de contencios. Deci oricine se considera vatamat ntr-un drept al sau printr-un act administrativ ori prin refuzul administratiei de a emite un act administrativ este ndreptatit sa se ndrepte mpotriva organului emitent al actului de autoritate si nu a organului care trebuie sa ntocmeasca actul pregatitor ce sta la baza emiterii actului administrativ, iar cu acest prilej se poate pune n discutie si problema ne-ntocmirii actului pregatitor.Uneori nsa este destul de dificil de delimitat actul administrativ propriu-zis de cel pregatitor, astfel ca practica instantelor nu a fost ntotdeauna unitara.Astfel, ntr-o speta, instanta a admis actiunea prin care se solicita anularea unui certificat de urbanism, considerandu-se deci ca acest certificat reprezinta un act administrativ n acceptiunea legii contenciosului administrativ. Dimpotriva, Procurorul general al Romaniei a declarat recurs n anulare mpotriva hotararii judecatoresti, sustinand, n esenta, ca instanta de contencios administrativ "a dispus n mod nelegal anularea certificatului de urbanism, care nu este un act administrativ, aplicand n mod gresit prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ". A argumentat ca "certificatul de urbanism este un act pregatitor, necesar eliberarii autorizatiei de construire, care este actul administrativ, mpreuna cu care poate fi atacat si certificatul de urbanism, iar nu separat, ca n cauza de fata". Ulterior, procurorul general si-a retras recursul n anulare, motivand ca, "n realitate, certificatul de urbanism da nastere unui raport juridic de drept administrativ, ntre autoritatea administrativa emitenta si cel caruia i este adresat, putand fi, deci, atacat n mod separat n conditiile art. 1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ".ntr-o alta speta, reclamanta, persoana fizica, ceruse consiliului local naintarea unei propuneri catre prefectura cu privire la constituirea, prin ordin al prefectului, a dreptului de proprietate asupra unui teren, cerere la care petenta nu a primit nici un raspuns. Adresandu-se instantei de contencios administrativ, n cauza s-a pus n discutie problema daca poate constitui obiectul unei actiuni n contencios administrativ obligarea organului administratiei publice sa nainteze o propunere catre un alt organ, acesta din urma fiind si cel competent potrivit legii sa emita o decizie finala. Solutionand acest capat de cerere, instanta de fond a retinut ca acea propunere pe care consiliului local o nainteaza prefecturii are caracterul unui act pregatitor, care precede decizia finala emisa de prefect n baza art. 15 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Avand acest caracter, propunerea nu poate fi atacata n justitie decat odata cu actul administrativ final ce concretizeaza manifestarea de vointa a prefectului.n solutionarea recursului ce a fost declarat, instanta superioara a retinut, din contra, ca propunerea se emite la cererea persoanei interesate n vederea satisfacerii unui drept subiectiv, constituind o manifestare unilaterala de vointa producatoare prin ea nsasi de efecte juridice", statuand n continuare ca desi precede decizia prefecturii, propunerea de restituire ntruneste toate elementele unui eventual act administrativ de autoritate, care conditioneaza nsasi continuarea procedurii instituite prin Legea fondului funciar; n lipsa acestui act, orice demers din partea solicitantului ramane fara finalizare, ceea ce, desigur, nu este de conceput."n ndrumarea data instantei de fond, care va rejudeca litigiul, instanta suprema dispune: n cazul n care instanta va ajunge la concluzia ca refuzul paratului de a da curs cererii reclamantei nu se justifica, ea nu se va limita doar la aceasta constatare, ci va trebui sa faca aplicarea art. 11 din Legea nr. 29/1990, n sensul ca va obliga autoritatea administrativa sa emita actul solicitat".Desi la momentul respectiv o asemenea solutie a fost criticata de unii autori (de ex. prof. V.I. Prisacaru), consideram ca n prezent ea se justifica n totalitate n lumina noilor reglementari continute n Legea nr. 554/2004. De asemenea consideram ca teza potrivit careia actele pregatitoare nu pot fi atacate decat odata cu actul administrativ propriu-zis nu are valoare de principiu absolut, fiind la latitudinea judecatorului de a stabili n ce masura un astfel de act premergator vatama un drept sau interes legitim al reclamantului si astfel sa asigure protectie drepturilor acestuia nca din primele momente n care se face simtit un abuz si nu abia dupa ce, printr-o procedura administrativa care de obicei este de durata, se ajunge la emiterea actului administrativ final.2.3.2 Conditia ca actul sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitimIntroducerea actiunii de contencios administrativ este rezervata acelei persoane care se considera vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim, public sau privat. Aceasta prescriptie legala este una ce tine de dreptul procesual, fiind o manifestare a principiului unde nu exista interes nu exista actiune. Conditia ca actul administrativ sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitim nu este impusa apriori, adica reclamantul nu trebuie sa faca o astfel de dovada nainte de introducerea actiunii (judecata n fond urmeaza a stabili existenta sau inexistenta vatamarii); trebuie doar ca reclamantul sa invoce ncalcarea unui astfel de drept sau interes. Este clar ca o actiune ce ar invoca o atingere adusa unui drept nchipuit, neprevazut de lege, sau unui simplu interes, ce nu face parte din categoria intereselor legitime, va fi privita ca o exercitare abuziva a dreptului la actiune si sanctionata prin respingerea acesteia ca inadmisibila.Ca atare, conditia dreptului vatamat apare, strict juridic vorbind, nu pentru declansarea contenciosului administrativ ca institutie de garantare a drepturilor cetateanului, ci pentru tragerea la raspundere a autoritatii administrative parate. n ipoteza ca, n urma judecarii fondului, instanta ajunge la concluzia ca nu s-a vatamat nici un drept sau interes legitim al reclamantului, actiunea va fi respinsa ca nefondata.O discutie aparte se impune cu privire la notiunea de interes legitim. Spre deosebire de vechea reglementare, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin actiunea de contencios administrativ se protejeaza nu numai drepturile subiective, recunoscute de lege, dar si interesele legitime ale persoanei fizice sau juridice, preluand astfel modificarea adusa art. 52 (fost art. 48) din Constitutia Romaniei.Daca n ce priveste notiunea de drept subiectiv doctrina juridica este destul de bogata, n ce priveste notiunea de interes legitim, ea este nca ntr-un stadiu al cautarilor doctrinare, cu toate ca, nca din 1991, prin art. 21 alin. 1 din Constitutie (preluat fara modificari n actuala forma) interesul legitim apare ca o alternativa la dreptul subiectiv, ca temei al unei actiuni n justitie de sine statatoare si nu ca temei al actiunii care are ca obiect dreptul subiectiv nsusi: orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Conform definitiei de la art. 2 alin. 1, lit. o) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin interes legitim se ntelege posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, n considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat; cu alte cuvinte interesul legitim ne apare ca o situatie juridica anterioara nasterii dreptului subiectiv, cea care pregateste terenul dreptului subiectiv care apare ca o virtualitate cu probabilitate mare de realizare, cu certitudine chiar, fiind doar o chestiune de timp pana la materializarea sa efectiva (de exemplu: pana se va emite o autorizatie, se va ncheia un contract, se va termina un proces, etc.). Interesul legitim poate fi atat personal, cat si public, fundamentul constitutional al interesului public reprezentandu-l dispozitiile Constitutiei cu privire la ndatoririle fundamentale ale cetateanului roman.Astfel reglementarea contenciosului administrativ cunoaste un important pas nainte, largind posibilitatile persoanelor de a pretinde administratiei recunoasterea si protectia nu numai a drepturilor subiective dar si ale intereselor legitime ale acestora.2.3.3 Conditia ca actul sa emane de la o autoritate publicantrucat este de esenta actului administrativ ca acesta sa emane de la o autoritate publica, este de la sine nteles ca nu pot forma obiectul unei actiuni n contencios administrativ acele acte care sunt emise, adoptate sau ncheiate de alte entitati juridice decat autoritatile publice. Altfel spus, o conditie necesara pentru ca un act sa poata fi atacat la instanta de contencios administrativ este ca acel act sa provina de la o autoritate publica. Conditia nu este nsa si suficienta: dupa cum am aratat mai devreme, nu orice act al unei autoritati publice este act administrativ n ntelesul legii.Pentru a putea identifica entitatile ce pot fi ncadrate n categoria autoritatilor publice, vom porni de la definitiei data acestei notiuni la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ: autoritatea publica este orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, n regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, n sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.Aceasta formulare ngaduie sa fie cenzurate de catre instantele de contencios administrativ actele administrative, tipice sau atipice (refuzul nejustificat) ale autoritatilor, organelor, institutiilor, societatilor, etc., ce pot fi grupate n urmatoarele categorii:1. organe ale administratiei de stat (Parlament, Presedintele Romaniei, Guvern, Curtea de Conturi, ministere, agentii, prefecturi, etc.) si structuri subordonate acestora;2. organe ale administratiei publice locale (Consiliul judetean, Consiliul local, Primar) si structuri subordonate acestora;3. organisme neguvernamentale (barouri, asociatii, societati, institute, academii, universitati, fundatii, etc.), care au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate prin lege sau de un organ guvernamental, n baza legii, sa presteze servicii publice, n regim de putere publica (stabilimente de utilitate publica).Chiar daca varietatea autoritatilor ale caror acte pot face obiectul actiunilor de contencios administrativ este extrem de larga, trebuie sa facem o distinctie categorica ntre actele de autoritate prin care acestea si realizeaza competenta (de exemplu legi, hotarari, mesaje, n cazul Parlamentului; sentinte, decizii, n cazul instantelor judecatoresti; decizii si hotarari, n cazul Curtii Constitutionale; rapoarte, n cazul Avocatului Poporului etc.) si actele de autoritate prin care se realizeaza o activitate de natura administrativa. Prin urmare, una este hotararea sau mesajul Parlamentului, care au, fiecare, regimul lor de drept constitutional, si altceva nseamna o decizie administrativa a Biroului Permanent, a Presedintelui Camerei, a Secretarului General, a altor functionari de conducere a compartimentelor din aparat. Numai acestea din urma pot face obiectul unei actiuni n contenciosul administrativ.2.3.4 Procedura administrativa prealabilaProcedura prealabila introducerii actiunii la instanta de contencios administrativ este reglementata n cuprinsul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Din analiza textului de lege tragem urmatoarele concluzii:a) Procedura prealabila consta ntr-o cerere pe care persoana care se considera vatamata ntr-un drept al sau sau ntr-un interes legitim, printr-un act administrativ, individual sau normativ, trebuie sau, dupa caz, este ndreptatita sa o adreseze autoritatii emitente; cerere prin care sa solicite revocarea, n tot sau n parte, a actului respectiv.b) Cererea poate fi adresata autoritatii emitente (recurs administrativ gratios) si/sau, la alegere, organului ierarhic superior, daca acesta exista (recursul administrativ ierarhic).c) Termenul de depunere al cererii este de 30 de zile de la data comunicarii actului. Acest termen este unul de recomandare, cel interesat avand posibilitatea sa o depuna si peste termenul de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului, dar cu conditia existentei unor motive temeinice care sa fi mpiedicat depunerea n termenul prescris.n cazul actelor administrative cu caracter individual adresate altor subiecte de drept, plangerea prealabila se poate introduce ntr-un termen de 6 luni, care curge din momentul cand partea ce se considera vatamata a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia. Despre termenul de 6 luni legea prevede, n mod expres, ca este un termen de prescriptie.d) Procedura prealabila este obligatorie doar n cazul actelor administrative, individuale sau normative, comunicate persoanei care se considera vatamata n drepturile sau interesele sale legitime. Per a contrario, procedura prealabila nu este obligatorie n celelalte situatii, unele prevazute n mod expres de lege, altele rezultand din coroborarea si interpretarea unitara a prevederilor legale:- n cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici;- n cazul actiunilor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante;- n cazul solutionarii exceptiilor de nelegalitate;- n cazul actelor administrative cu caracter individual adresate altor subiecte de drept (art. 7 alin. (3) foloseste formularea este ndreptatita sa introduca plangere prealabila deci o dispozitie permisiva nu una imperativa);- n cazul nesolutionarii n termen a cererii sau a refuzului nejustificat de rezolvare a acesteia art. 8 alin. (1), teza a doua.e) n cazul contractelor administrative, plangerea prealabila are semnificatia concilierii n cazul litigiilor comerciale, dispozitiile din Codul de procedura civila fiind aplicabile n mod corespunzator.Originea institutiei plangerii prealabile sau a recursului administrativ, cum mai este numita, se regaseste n sistemul francez de contencios administrativ si si are justificarea n conceptia potrivit careia cetateanului trebuie sa i se ofere mijloace legale mai variate si mai rapide pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime si deci nu trebuie perceputa ca o limitare a accesului la justitie. Totodata, prin aceeasi institutie se ofera si administratiei ragazul de a proceda la o noua examinare a actului considerat vatamator si de a-l revoca, nainte de a atrage eventuale sanctiuni: plata de despagubiri materiale si/sau morale sau plata unor amenzi stabilite de instanta de contencios administrativ sau, n alte cazuri, sanctiuni prevazute de legi speiale (Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale sanctioneaza adoptarea, n mod repetat, de hotarari ale consiliului local sau dispozitii ale primarului, constatate ilegale de catre instantele de contencios administrativ, cu dizolvarea consiliului local, respectiv cu demiterea primarului).Este de remarcat ca prin noua lege a contenciosului administrativ a fost limitat caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, lasand mai multa libertate persoanei fizice sau juridice de a opta sau nu pentru aceasta actiune administrativa.n ce priveste termenul prevazut de art. 7 alin. (1), de 30 de zile, s-au emis mai multe teorii cu privire la natura sa juridica, unii autori considerandu-l termen de prescriptie, altii termen de decadere (procesual sau substantial), iar altii un termen de recomandare. Aceasta din urma interpretare ni se pare si cea mai potrivita, cu atat mai mult cu cat, fata de reglementarile din Legea nr. 29/1990, actuala lege mai introduce peste acest termen de 30 zile un nou termen, mai larg, de 6 luni, calificat n mod expres ca fiind un termen de prescriptie. Deci, logic, termenul de 30 de zile nu are cum sa fie tot un termen de prescriptie, cu atat mai putin unul de decadere din drept.Daca n privinta termenului de depunere a plangerii prealabile sunt mai multe pareri, n ce priveste caracterul obligatoriu al acestei proceduri, n mod consecvent instantele de contencios administrativ au respins ca inadmisibile actiunile promovate fara a se face dovada ca reclamantul s-a adresat mai ntai organului emitent, pentru apararea dreptului sau. n jurisprudenta s-a mai conturat un aspect, si anume ca actiunea prealabila nu este necesara a fi facuta n forma scrisa, fiind considerate ca atare si sustinerile facute n mod verbal, cu prilejul audientelor acordate de conducatorul organului parat.2.3.5 Introducerea actiunii ntr-un anumit termen prevazut de legeStabilirea prin lege a unui termen pentru introducerea actiunii de contencios administrativ este determinata de necesitatea de a nu lasa actele si operatiunile administrative ntr-o stare nedefinita de nesiguranta si la discretia particularilor, fapt ce ar avea consecinte vatamatoare pentru ordinea sociala si publica. n jurul unui act administrativ se pot nchega diverse raporturi juridice, interese si forte economice si sociale nsemnate, care nu pot fi rasturnate oricand cu usurinta si fara pericolul unor perturbari sociale. Pe de alta parte, nsusi interesul legalitatii cere ca un act administrativ ilegal sa fie anulat cat mai de timpuriu, nainte de a-si fi produs toate efectele, iar stabilirea unui termen poate trezi vigilenta cetatenilor si a-i face sa intenteze actiunea cu un moment mai devreme.Ca si n alte reglementari ale sale si n privinta termenelor de sesizare a instantei Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si manifesta tendinta de a relaxa constrangerile procedurale asupra persoanelor vatamate prin acte administrative, n ideea unui acces la justitie mai facil pentru cetatean. Astfel termenul de introducere a actiunii este marit considerabil, de la 30 de zile conform art. 5 din Legea nr. 29/1990 la 6 luni conform art. 11 alin. (1) din actuala lege. Concomitent cu aceasta extindere a termenului mai mic, de prescriptie, celalalt termen, mai mare, de 1 an, termen de decadere numai aparent este pastrat si n noua reglementare, n realitate acesta cunoaste o restrangere prin faptul ca ncepe sa curga de la data emiterii actului administrativ si nu de la data comunicarii sale conform vechii reglementari. Astfel, fata de reglementarea anterioara, termenul de decadere se va micsora cu timpul scurs ntre emiterea actului si comunicarea sa efectiva catre persoana ce are calitatea de reclamant. Acest lucru nu reprezinta o problema majora, pentru cel caruia i se comunica actul, dar poate afecta n mod substantial dreptul la actiune al celui care este vatamat n drepturile sale printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.Pana acum, n jurisprudenta s-a conturat regula potrivit careia o actiune n contencios administrativ este admisibila n contra unor acte administrative de la a caror emitere sau aducere la cunostinta publica prin afisare sau publicare a trecut mai mult de un an, datorita faptului ca termenul de decadere curge de la comunicare iar nu de la emitere sau publicare, comunicare care trebuie nteleasa ca momentul n care reclamantul a aflat, pe orice cale, de existenta si continutul acestui act, si nu momentul n care ar fi putut afla, ntrucat actul devenise cunoscut publicului.n ce priveste actele administrative cu caracter normativ, acestea pot fi atacate oricand, la fel si ordonantele sau dispozitiile din ordonante considerate neconstitutionale. n acest din urma caz, daca Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja asupra neconstitutionalitatii ca urmare a unei exceptii invocate ntr-o alta cauza, opereaza termenul de 6 luni sau respectiv cel de 1 an, socotite din momentul publicarii deciziei Curtii Constitutionale n Monitorul Oficial.Pentru a ntelege sistemul instituit prin art. 11 vom reitera o conventie asupra termenilor, urmand ca prin petitie sa ntelegem cererea initiala, prin care o persoana fizica sau juridica solicita administratiei publice ceva, prin recurs administrativ vom ntelege plangerea prealabila reglementata de art.7 din Legea nr.554/2004, iar prin refuz nejustificat vom ntelege atat refuzul explicit, cat si cel implicit de solutionare, fie a petitiei, fie a recursului administrativ. De asemenea, vom tine seama de faptul ca exista acte administrative ilegale emise n urma unei petitii (de exemplu, o autorizatie de constructie) sau din oficiu (un proces verbal de sanctionare contraventionala). n fine, trebuie sa mai tinem seama de faptul ca Legea nr.554/2004 se completeaza, n privinta termenelor, cu Ordonanta Guvernului nr.27/2002 privind petitiile, care permite prelungirea termenului de raspuns la o petitie cu 15 zile n cazuri justificate.Astfel, art. 11 din legea contenciosului administrativ instituie doua termene, unul de 6 luni si altul de 1 an, aplicabile dupa cum urmeaza:a)actul administrativ "tipic": cazul emiterii unui act administrativ ilegal (n urma unei petitii sau din oficiu), urmat de recursul administrativ, iar autoritatea publica refuza nejustificat solutionarea lui, prin raspuns nesatisfacator (1), refuz propriu-zis de solutionare (2), respectiv tacere, adica expirarea termenului de rezolvare a recursului (3).Termenul de 6 luni de sesizare a instantei va curge din momentul primirii raspunsului nesatisfacator (1), a refuzului (2), respectiv din momentul cand expira cele 30 de zile (plus 15, daca s-a decis) pentru raspuns la recursul administrativ (3). Termenul de 1 an curge din momentul emiterii actului administrativ vatamator.b)actul administrativ asimilat sau "atipic": n cazul n care petitia primeste un raspuns nemultumitor pentru petitionar (1), un refuz nejustificat explicit de solutionare (2) sau nu primeste nici un raspuns n termenul legal (3), termenul de 6 luni si cel de 1 an vor curge din aceste momente ale raspunsului, refuzului, respectiv expirarii termenului.c)contractul administrativ: termenul de 6 luni curge din momentul comunicarii catre parti a procesului verbal de ncheiere a concilierii, indiferent de rezultatul acesteia, iar termenul de 1 an nu este aplicabil.d)actiunile autoritatilor publice cu legitimare speciala. Legea precizeaza ca termenul de 6 luni si cel de 1 an se aplica si actiunilor introduse de Prefect, Avocatul poporului, Ministerul public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, fiind socotite de la efectiva luare la cunostinta a actului administrativ, respectiv de la emiterea actului administrativ. Desi legea nu precizeaza n mod expres, n cazul refuzului nejustificat de solutionare a cererii sau n cazul tacerii administrative, termenele de 6 luni si 1 an vor curge de la comunicarea refuzului, respectiv expirarea termenului de raspuns. n cazul Avocatului poporului, termenul de contestare va curge din momentul epuizarii recursului administrativ propriu, exercitat n temeiul legii speciale, fara raspuns favorabil din partea autoritatii publice. n cazul Prefectului, termenul curge de la comunicarea actului administrativ de catre secretarul unitatii administrativ teritoriale.e)actul administrativ normativ si ordonantele guvernamentale: actiunile vizand aceste acte sunt imprescriptibile.f)Cat despre calificarea expresa data de lege termenelor, cel de 6 luni - prescriptie, respectiv cel de 1 an - decadere, consideram inoportuna diferentierea lor n acest fel, ele avand acelasi efect juridic, distingandu-se doar prin ordinea de aplicare si conditiile n care ele pot fi folosite. Prin urmare, credem ca se impunea definirea lor, mpreuna, fie ca termene de prescriptie, fie ca termene de decadere. Practica judiciara anterioara anului 2004 califica termenul (de 30 de zile) ca fiind termen de prescriptie, nsa nu unitar, unele instante calificandu-l ca termen de decadere2. Importanta practica a calificarii corecte decurge din doua aspecte: n primul rand, numai termenele de prescriptie pot fi suspendate, ntrerupte ori repuse n termen n conditiile Decretului nr.167/1958; n timp ce termenul de decadere se ntrerupe n caz de forta majora, urmand sa nceapa derularea unui nou termen la ncetarea cauzei de ntrerupere, termenul de prescriptie se suspenda n aceeasi situatie.Motivele pentru care instanta poate accepta depasirea termenului de 6 luni credem ca sunt cele prevazute de art. 103 C.pr.civ. pentru repunerea n termen: mprejurari mai presus de vointa partii - forta majora si cazul fortuit.g)Sesizarea instantei nainte ca termenul sa-si nceapa cursul determina respingerea actiunii ca prematura, pe cand introducerea cererii cu depasirea termenului atrage respingerea actiunii ca prescrisa. Aceasta solutie se impune indiferent daca termenul de 1 an s-a mplinit sau nu.Fiind termen de prescriptie, n lipsa unei reglementari speciale, termenului de 6 luni i sunt aplicabile dispozitiile Decretului nr. 167/1958, care constituie dreptul comun n materia prescriptiei extinctive, si, n consecinta, termenul este supus ntreruperii, suspedarii si repunerii n termen.h) Termenul de 6 luni este termen procesual, deoarece se raporteaza la sesizarea instantei, la exercitarea dreptului la actiune. Importanta practica a includerii termenului n categoria termenelor procesuale, nu a celor de drept material, consta n metoda diferita de calcul: termenele procesuale stabilite pe luni se sfarsesc n ziua lunii corespunzatoare zilei de plecare, iar daca termenul a nceput la 29, 30 sau 31 ale lunii, si se sfarseste ntr-o luna care nu are o asemenea zi, el se va socoti mplinit n ziua cea din urma a lunii1, pe cand termenele de drept material sunt calculate conform art.1887 si 1889 C. civ., adica folosind sistemul intermediar, n care nu se socoteste ziua de nceput a cursului prescriptiei, dar intra n calcul ultima zi a acestuia.i) Termene prevazute n legi speciale. Legile speciale anterioare legii nr.554/2004 sunt n vigoare, deoarece abrogarea lor nu putea fi realizata decat expres, prin identificarea lor completa (asa cum cere Legea nr.24/2000). Termenul de 6 luni se aplica atunci cand nu este prevazut un alt termen prin reglementari speciale2. Acest lucru rezulta din caracterul de reglementare de drept comun pe care o are Legea contenciosului administrativ. Termenul de 1 an, nsa, este aplicabil si n cazurile prevazute prin legi speciale, daca exista motive temeinice de depasire a termenului special.Prin legi speciale pot fi stabilite termene diferite - 15 zile (Ordonanta Guvernului nr.2/2001), 3 luni (art.16 din Legea nr. 16/1995 privind protectia topografiei circuitelor integrate); Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale stabileste termene speciale pentru contestarea n contencios administrativ a ordinului prefectului de constatare a dizolvarii de drept a consiliului local (10 zile de la comunicare sau de la luarea la cunostinta de catre consilierii interesati - art.58 alin.4), sau de constatare a ncetarii de drept a mandatului primarului (10 zile de la comunicare - art.72 alin.5), a hotararii de validare sau invalidare a mandatului de consilier (5 zile de la adoptare sau comunicare - art.33 alin.2), a hotararii Guvernului de dizolvare a consiliului local (10 zile de la publicarea n "Monitorul oficial" - art.57 alin.3), etc.n aceste cazuri, o consecinta a instituirii unor termene foarte scurte este aceea ca se exclude n mod implicit procedura prealabila - legea speciala prevede socotirea termenului de la comunicarea actului, fiind clara dorinta legiuitorului de a duce actul administrativ direct n fata instantei de contencios administrativ cat mai rapid.Daca interpretam textul art.31 din lege n sensul ca toate textele derogatorii din legile speciale au fost abrogate (asa cum sustine initiatorul legii, prof. Iorgovan3), ar nsemna ca ntrega argumentatie a legiuitorului special, avuta n vedere pentru adoptarea acestor texte, sa fie infirmata printr-o decizie cu caracter general, ceea ce este inacceptabil. Astfel, spre exemplu, validarea mandatelor de consilier este o procedura ce trebuie realizata cu rapiditate, n asa fel ca autoritatea deliberativa sa functioneze cu ntreruperi cat mai mici, nu este compatibila cu termenele de contestare prevazute de legea generala.2.4 Actele administrative exceptateConstitutia Romaniei adoptata n anul 2003, precizeaza, la art. 126 alin. (6), teza I-a, expresis verbis, care sunt categoriile de acte administrative ce nu pot fi atacate n justitie: Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar, iar alineatul 2 al art. 52 : Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica (ce se refera la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica), ofera temeiul constitutional pentru limitarea, n anumite cazuri, prevazute de legea organica, a controlului instantelor de contencios administrativ asupra actelor administrative.Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, circumscriindu-se acestui cadru constitutional, stabileste la art. 5 exceptiile si limitele controlului: Art. 5. (1) Nu pot fi atacate n contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar. (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. (3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru nlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. (4) n litigiile prevazute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 si 21.n primul rand, din economia textului de lege observam distinctia pe care legiuitorul o face ntre exceptiile cu caracter absolut (prevazute la alin. (1), lit a) si b)) si exceptiile relative, prevazute generic la alineatul al doilea. Totodata alineatul (3) instituie regimul limitelor controlului jurisdictional asupra unor acte administrative exceptate.Sa analizam pe rand aceste exceptii .2.4.1 Actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu ParlamentulEste remarcabil cat de dens este continutul acestui simplu enunt: Actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul. Nu ntamplator legiuitorul constituant a fixat ca reper central Parlamentul, organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii art. 61 alin. 1 din Constitutie. n raport cu acest pilon central se configureaza celelalte autoritati ale statului: Presedintele, Guvernul si administratia, Autoritatea judecatoreasca. Raporturile ce apar ntre aceste autoritati nu pot fi decat unele de sorginte constitutionala si exprima o vointa eminamente politica, ceea ce explica si regimul special atribuit acestora, excluderea lor de la controlul judecatoresc. n categoria unor astfel de raporturi intra, de exemplu: hotararea adoptata de Parlament prin care se atesta depunerea juramantului de catre Presedinte; numirea Guvernului pe baza votului de ncredere al Parlamentului; dizolvarea Parlamentului de catre Presedinte; delegarea legislativa a Guvernului de catre Parlament; numirea membrilor Curtii de Conturi sau ai Curtii Constitutionale; si altele similare.Pentru a vedea care sunt actele administrative exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ, trebuie sa stabilim mai ntai care sunt acele autoritati publice care pot avea raporturi cu Parlamentul, raporturi manifestate prin acte administrative. Constitutia Romaniei foloseste notiunea de autoritate publica n mai multe acceptiuni. n Titlul III intitulat Autoritatile publice sunt enumerate pe rand Parlamentul, Presedintele, Guvernul, Administratia publica si Autoritatea judecatoreasca, care corespund celor trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca. Edificiul constitutional cuprinde nsa si alte autoritati, reglementate n alte titluri, (Avocatul Poporului n titlul II, Curtea de Conturi n titlul IV, Curtea Constitutionala n Titlul V), autoritati care nu intra n nici una din clasicele puteri, legislativa, executiva si judecatoreasca, dar care asigura echilibrul si controlul reciproc al acestora n cadrul statului de drept si democratiei constitutionale. Prin urmare, ntr-o interpretare restrictiva, ad litteram, a textului de lege, nu pot fi atacate n contencios administrativ acele acte administrative ce privesc raporturile Presedintelui Romaniei, Guvernului si administratiei, Autoritatii judecatoresti, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi, etc., pe de o parte, cu Parlamentul, pe de alta parte.O problema deosebita o ridica n aceasta privinta raporturile Presedintelui cu Guvernul, concretizate prin acte administrative care, nefiind incluse expres n categoria exceptiilor, nseamna ca pot fi atacate n contencios administrativ. Ar nsemna, potrivit acestui rationament, ca acte precum desemnarea candidatului la functia de prim ministru, numirea guvernului, prerogativele ce privesc politica externa a Romaniei, ncheierea tratatelor internationale, pot forma obiectul unor actiuni de contencios administrativ concluzie total contrara principiilor dreptului public.Doctrina a remarcat de mai mult timp ca relatia Presedinte Guvern este aflata de fapt, chiar daca indirect, n raport cu Parlamentul, deoarece:Parlamentul acorda votul de ncredere Guvernului asupra programului de guvernare precum si asupra listei membrilor acestuia;Guvernul raspunde politic numai n fata Parlamentului;Tratatele internationale sunt negociate de Guvern si ratificate de Parlament, etc.nsasi cerinta contrasemnarii decretelor prezidentiale de catre primul-ministru, obligatorie n majoritatea covarsitoare a cazurilor, reprezinta parghia de control a Parlamentului asupra actelor Presedintelui, semnificand angajarea raspunderii sefului Guvernului pentru continutul actului, atestand conformitatea acestuia atat cu prevederile legale, cat si cu vointa organului pe care primul-ministru l reprezinta. Fara aceasta contrasemnatura decretul nu exista, iar acordarea ei nu nseamna o obligatie pentru primul-ministru, dimpotriva, un act de angajare politica de care va raspunde n fata Parlamentului.Decizia nr. 1840/2005 a Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal de la nalta Curte De Casatie si Justitie referitoare la revocarea unui decret (devenit celebru) al presedintelui, prezentata la pagina 59 constituie un caz elocvent privind aplicarea n practica a textului de lege analizat.2.4.2 Actele de comandament cu caracter militarNotiunea de comandament cu caracter militar"Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pastreaza aceeasi formulare prezenta atat n Legea nr. 29/1990 cat si n Legea contenciosului administrativ din 1925, notiunea de act de comandament cu caracter militar" fiind folosita pentru prima data, n dreptul romanesc, n art. 107 alin. final al Constitutiei din 1923. Legiuitorul constituant din 1923 a fost preocupat, n mod deosebit, de primejdia ce s-ar crea, pentru conducerea tehnica a armatei, daca s-ar da puterii judecatoresti dreptul sa cenzureze asemenea acte. Razboiul, care este n realitate o suspendare a regimului obisnuit si normal de drept, si are regulile si legile lui, care contrazic aproape ntotdeauna orice conceptie de drept. Avand ca tinta imediata necesitatea de a nvinge cu orice pret si din nenorocire prin orice mijloc, ar fi existat o vadita incompatibilitate ntre starea de razboi, de o parte, si putinta de a face ca unele din masurile luate sa fie cenzurate de justitie, de alta parte.Cu privire la semnificatia expresiei acte ce comandament cu caracter militar, prof. C.C. Dissescu se exprima astfel: Aceste cuvinte sumare, laconice, trebuie lamurite, caci ele pot fi de diferite naturi. Comandamentul este o totalitate de trupe sau o circumscriptie teritoriala, cateodata unite, puse sub autoritatea unui sef determinat. Acest sef este comandantul, iar actele lui sunt acte de comandament. Puterile unui comandant, mai cu seama n timp de razboi, sunt nemarginite, ele pot ntrece pe ale capului statului, dupa cuvantul mparatului Napoleon I. El trebuie sa se ngrijeasca de starea trupelor, sa vada de toate trebuintele razboiului, poate dispune de proprietatile particularilor, sa puna contributii, sa faca rechizitii, sa dirige operatiile razboiului, sa comande. Cu alte cuvinte, comandantul este un dictator cu puteri limitate de raspunderea lui catre tara, capul statului si ministrul de razboi. Altfel ar fi stapanul absolut al armatei si al tarii. Puterile comandantului sunt civile, politice, militare. Toate sunt n afara contenciosului administrativ? Cred ca numai cele militare (...)". S-a conturat, asadar, ideea de baza dupa care, pentru a fi n prezenta unui act din aceasta categorie, trebuie sa fie vorba de un act ce provine de la o autoritate militara (seful statului, ministrul de razboi, comandamentele militare, de corpuri de armata, de grupe de armata, de divizii etc.). Asemenea acte nu pot fi emise de autoritatile civile, precum si cele militare care, din cauza naturii sau a menirii lor, nu sunt comandamente. De aici, problema definirii conceptului de comandament.n literatura juridica din perioada interbelica, de regula, s-a facut distinctia ntre actele de comandament cu caracter militar, actele de guvernamant cu caracter militar (cele specifice starii de asediu, rechizitiile etc.) si actele de administratie militara. Se cuvine a sublinia ca ideea de comandament, fundamentata pe ideea de organizare, de coordonare si de comanda a trupei, si nu pe ideea de manifestare de vointa a unui organ cu caracter militar, rezulta si din modul n care este redactata Legea contenciosului administrativ din 1925. Astfel, n art. 2 alin. (1) din Lege, n spiritul art. 107 alin. final din Constitutia din 1923, se mentiona principiul dupa care puterea judecatoreasca nu are caderea de a judeca actele de guvernamant si actele de comandament cu caracter militar", iar n art. 3 alin. (2) se facea vorbire despre actele autoritatii militare" care pot fi atacate n anumite conditii. De unde rezulta, fara putinta de tagada, ca nu orice act al autoritatii militare era act de comandament cu caracter militar. Cea mai buna dovada este faptul ca n mod constant autorii de drept administrativ au tratat actele de comandament cu caracter militar" ca un fine de neprimire absolut, iar actele autoritatii militare" ca un fine de neprimire relativ. Despre actele autoritatii militare, denumite de unii autori si acte care intervin n interiorul ierarhiei militare, se sustinea ca, n mod logic, ar trebui supuse controlului instantelor de contencios administrativ.Delimitarea sferei actelor de comandament cu caracter militarMajoritatea autorilor care s-au ocupat de aceasta notiune au facut distinctia ntre actele de comandament cu caracter militar, care intervin n raporturile dintre autoritatile militare si populatia civila si actele de comandament cu caracter militar care intervin n interiorul ierarhiei militare. Cele din prima categorie erau supuse controlului judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, afara de cazurile n care erau savarsite din necesitatile luptei pe teatrul chiar al operatiunilor militare n timp de razboi.Prin eliminare, n sfera notiunii de act de comandament cu caracter militar au fost retinute numai actele care raspundeau principalei sarcini a unui asemenea comandament militar, aceea de a comanda, de a ordona ceva din punct de vedere militar.Comandamentele militare, cum este general acceptat si n doctrina militara actuala, au drept ratiune de a fi conducerea armatei si a celorlalte componente ale fortelor armate n timp de razboi, n scopul asigurarii victoriei; n timp de pace, comandamentele militare au misiunea de a pregati si instrui armata, de a mentine la cele mai nalte cote capacitatea de lupta a trupei si a tehnicii militare. Desigur, aceste misiuni nu apar ca un scop n sine, dimpotriva, ele reprezinta mijloace de garantare a marilor valori nationale, evocate de cele mai multe ori n mod expres n legea fundamentala.n acest sens, Constitutia Romaniei precizeaza: Armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale. n conditiile legii si ale tratatelor internationale la care Romania este parte, armata contribuie la apararea colectiva n sistemele de alianta militara si participa la actiuni privind mentinerea sau restabilirea pacii. [art. 118 alin. (1)].Astfel, sunt considerate acte de comandament cu caracter militar n timp de razboi: modificarea si micsorarea trupelor, concentrarea lor pe linia de atac sau de aparare, atacul, naintarea sau retragerea etc., iar n timp de pace: nfiintarea de unitati militare, reorganizarea si desfiintarea unitatilor militare, transferarea unitatilor militare dintr-o garnizoana n alta, delimitarea zonelor de recrutare, concentrarile de trupe pentru exercitii, manevrele etc.n concluzie, va trebui sa admitem ca ncadrarea unui act administrativ concret n sfera actelor de comandament cu caracter militar este o chestiune de apreciere a instantei, dar o apreciere prin prisma stiintei dreptului public a constantelor acestei teorii, evocate mai sus, ntre care si distinctia dintre actele autoritatilor militare cu caracter pur administrativ (identice cu actele oricarui alt organ administrativ) si actele acestora care vizeaza comanda trupei, fie n timp de pace, fie n timp de razboi.Asa cum sublinia prof. Constantin G. Rarincescu, a admite ca toate actele autoritatilor militare, fara exceptie, intra n sfera actelor de comandament cu caracter militar, fiind sustrase cenzurii instantelor judecatoresti, nseamna a aseza un organ de autoritate publica, care n mod necontestabil face parte din puterea executiva, ntr-o situatiune privilegiata si cu nimic justificata, ntr-un stat n care toate celelalte acte, chiar legislative, sunt subordonate principiului de legalitate, care sta la baza statului modern".Un exemplu de practica judiciara este decizia nr. 9034/2004 a sectiei de contencios administrativ a naltei Curti de Casatie si Justitie de la pagina 76.2.4.3 Acte exceptate de la contenciosul administrativ decurgand din existenta unui recurs paralelConform art. 5, alin. 2 din lege, Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.Aceste categorii de acte nu sunt excluse cu totul de la controlul judecatoresc, ci doar de la cel al instantelor de contencios administrativ, fiind date, prin lege organica, n competenta altor instante. Este de observat ca legiuitorul a cerut ca recursul paralel sa fie reglementat tot prin lege organica si sa fie vorba de o procedura judiciara iar nu eventual una administrativ-jurisdictionala.Este n afara de orice ndoiala ca expresia o alta procedura judiciara din legea actuala nu vizeaza procedurile de a ataca un act administrativ, tot n fata instantelor de contencios administrativ, dar care sunt stabilite prin alte legi decat cea a contenciosului administrativ (de exemplu Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale), chiar daca aceste proceduri contin unele derogari de la regulile statornicite de legea contenciosului administrativ (de pilda, nu mai presupun actiunea prealabila). Se poate spune ca aceste acte normative ntregesc cadrul juridic al contenciosului administrativ, stabilind, mpreuna cu legea de baza (Legea nr. 554/2004), regimul juridic de drept comun al contenciosului administrativ, pe cand legile care reglementeaza actiuni n fata instantelor de drept comun contra unor acte administrative, stabilesc regimuri derogatorii de la dreptul comun al contenciosului administrativ.Din categoria actelor administrative pentru care, prin lege organica, sunt instituite alte proceduri judiciare, exemplificam:-plangerile mpotriva hotararilor comisiilor de fond funciar sunt, potrivit Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, republicata, de competenta judecatoriilor, cu recurs la tribunal;-plangerile mpotriva solutiilor date de comisiile organizate potrivit Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute n proprietatea statului, sunt de competenta instantelor de drept comun.2.4.4 Regimul limitelorO serie de acte administrative adoptate sau emise n situatii speciale (de razboi, de asediu sau de urgenta, ce privesc siguranta nationala, restabilirea ordinii publice ori nlaturarea efectelor calamitatilor, epidemiilor si epizootiilor), care n mod traditional erau exceptate de la controlul jurisdictional, sunt trecute de actuala reglementare a contenciosului administrativ sub un control, ce e drept limitat, al instantelor de contencios, singurul temei pentru care actiunile pot fi primite reprezentandu-l excesul de putere.Notiunea de exces de putere este definita la art. 2 lit. n) din lege: exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin ncalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege. Apare nsa o problema teoretica delicata, aceea de a sti cand se sfarseste dreptul de apreciere al administratiei si cand ncepe dreptul fundamental al cetateanului? O ndrumare n acest sens ne da alin. 2 al art. 53 din Constitutie: Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara ntr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata n mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii. Deci, n lipsa unor dispozitii exprese ale legii organice, va reveni instantelor rolul de a determina aceasta limita, pornind de la cadrul general enuntat n constitutie, stabilind n ce masura actul administrativ atacat a fost necesar pentru aplicarea regimurilor sau dupa caz pentru nlaturarea efectelor n situatiile prevazute de art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, apreciind daca actul respectiv a fost necesar ntr-o societate democratica si, n fine, vor hotar daca restrangerea dreptului sau a libertatii fundamentale a fost proportionala cu situatia ce a determinat-o si daca nu cumva a fost discriminatorie.Un aspect ce trebuie remarcat cu privire la aceasta categorie de acte administrative este acela ca punerea lor n lucrare nu poate fi suspendata de catre instanta de contencios administrativ sesizata. Este o prevedere logica si n acord cu scopul urmarit de actele administrative respective, de a preveni, nlatura sau diminua efectele unui eveniment iminent si cu urmari grave.2.5 Actele administrativ-jurisdictionale2.5.1 Notiunea de act administrativ-jurisdictionalTeoria a clasificat actele administrative n trei categorii: acte administrative de autoritate, acte administrative de gestiune si acte administrative cu caracter jurisdictional. Aceasta din urma categorie are urmatoarele caracteristici:-sunt acte administrative ntrucat emana de la un organ de jurisdictie ce functioneaza n cadrul administratiei publice;-sunt acte de jurisdictie ntrucat prin ele se solutioneaza, dupa o anumita procedura, prevazuta de lege, un conflict juridic ivit ntre un serviciu public si un particular.n acelasi sens se exprima si definitia data notiunii de Legea contenciosului administrativ, la art. 2 lit. (d): act administrativ-jurisdictional actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale n solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.2.5.2 Controlul instantelor de contencios administrativ asupra actelor administrativ-jurisdictionalendepartandu-se de la vechea filozofie a contenciosului administrativ, aceea a administratiei active, sau a administratorului-judecator, cum a mai fost numita, Constitutia Romaniei din 2003 marcheaza un moment de cotitura n aceasta privinta, stabilind, la art. 21, alin. (4), ca Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite. Aceasta schimbare trebuia sa vina, n sensul cerut de evolutia civilizatiei, a democratiei constitutionale. Lumea n care ne pregatim sa intram, Uniunea Europeana, este dominata de justitie administrativa si nu de jurisdictii administrative. Aceasta schimbare de optica la nivelul legii fundamentale nu putea ramane fara consecinte la nivelul Legii contenciosului administrativ, astfel ncat Legea nr. 554/2004 preia, ad litteram, textul constitutional la art. 6 alin (1), n totala opozitie cu prevederile legii anterioare care instituia un control limitat al instantelor de contencios asupra actelor administrativ-jurisdictionale.Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu-si propune sa defineasca si sa explice notiunea de act administrativ-jurisdictional, misiune ce revine legii speciale care instituie o astfel de jurisdictie; ci are n vedere reglementarea aspectelor de ordin procedural legate de exercitarea cailor de atac mpotriva actelor administrativ-jurisdictionale.Pe scurt, art. 6 din lege instituie obligatia partii vatamate care, nemultumita fiind de un act administrativ cu caracter jurisdictional, voieste sa-l atace n contencios, sa notifice organului jurisdictional administrativ faptul ca nu opteaza pentru calea de atac administrativ-jurisdictionala (cazul A), sau, daca a exercitat o asemenea cale de atac, sa notifice intentia de a renunta la ea (cazul B). n aceste situatii partea are la dispozitie un termen de 15 zile pentru introducerea actiunii n contencios administrativ, care curge fie de la notificare n cazul A , fie de la comunicarea deciziei organului administrativ jurisdictional sesizat ce atesta renuntarea la jurisdictia speciala administrativa n cazul B.Ipoteza care ar putea ridica unele probleme de interpretare este aceea n care partea ce se considera vatamata, optand pentru o procedura jurisdictional-administrativa, renunta, nainte de a se emite o decizie actul administrativ jurisdictional la aceasta, si se adreseaza instantei de contencios administrativ cu o plangere mpotriva actului administrativ propriu-zis. Problema ce se pune este de a sti daca, fiind n situatia de a nu exista un act administrativ jurisdictional, mai sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. 4.Analizand acest caz, prof. Antonie Iorgovan considera ca dupa cum rezulta din art. 7 alin. 2 al legii, partea va trebui sa exercite procedura prealabila necontencioasa, interpretand deci renuntarea la procedura jurisdictional administrativa ca fiind absoluta, cu efecte retroactive, ca si cum n-ar fi fost exercitata deloc.Jurisprudenta contenciosului administrativ din ultimii ani, asa cum am aratat la sectiunea II.3.4, a asimilat procedura prealabila chiar si cu o plangere verbala, facuta cu ocazia unei audiente la conducatorul autoritatii administrative emitente a actului atacat. Cu atat mai mult, o plangere scrisa, facuta n cadrul unei proceduri jurisdictional-administrative speciale, care de regula este si motivata, nu poate tine locul procedurii prealabile? De ce s-ar impune o temporizare a solutionarii litigiului, ca sa nu mai spunem si de riscul decaderii din dreptul la actiunea n contencios n cazul n care litigiul aflat la organul jurisdictional-administrativ a avut o durata mai ndelungata, si nu s-ar aplica n astfel de situatii prevederile art. 6 alin. (4) din lege: Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala ntelege sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala n timpul solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea la jurisdictia administrativa speciala. Termenul prevazut la alin. (2) ncepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii. Consideram ca acest text legal, coroborat cu norma constitutionala a caracterului facultativ al procedurii jurisdictional-administrative, permite renuntarea, n orice moment, la aceasta procedura si introducerea actiunii la instanta de contencios administrativ mpotriva actului administrativ, nsotita de decizia ce atesta renuntarea.Un alt temei n sustinerea acestei interpretari este principiul tratamentului juridic egal n situatii similare: de ce renuntarea la procedura jurisdictional-administrativa speciala, n faza de fond sa fie sanctionata altfel decat renuntarea la calea de atac, care constituie tot o procedura jurisdictional-administrativa speciala.Prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ar trebui sa fie aplicabile doar n cazul n care partea nu exercita deloc calea actiunii jurisdictional-administrative, nu si n ipoteza exercitarii urmata de renuntare.CAPITOLUL III.PROCEDURA PREALABILa SESIZaRII INSTANtEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV RECURSUL ADMINISTRATIV1.1. PreliminariiProcedura administrativa prealabila, sub forma recursurilor administrative, semnifica o posibilitate a subiectului vatamat de a se adresa administratiei care i-a produs vatamarea sau celei superioare ei, prin care sa-i ceara acesteia sa-si revizuiasca atitudinea, putand fi vorba despre anularea, modificarea, nlocuirea unui act administrativ, iar ntr-o acceptiune foarte larga, chiar sa adopte o anumita atitudine, sa savarseasca o prestatie sau sa se abtina de la o actiune sau o operatiune materiala. Procedura prealabila constituie o modalitate mai rapida si mai variata de rezolvare a plangerii celui vatamat n dreptul sau prin actul administrativ atacat, fara formalitati si termene, mai putin costisitoare pentru apararea unui drept recunoscut de lege.Procedura administrativa prealabila mai prezinta un avantaj pentru reclamant, n sensul ca organul administratiei de stat emitent al actului sau organul ierarhic superior al acestuia pot verifica si dispune asupra actului atacat atat n ceea ce priveste legalitatea, cat si oportunitatea acestuia, n timp ce instantele judecatoresti nu se pot pronunta decat asupra legalitatii actului atacat n justitie. n acelasi timp, recursul prealabil este ,,un mijloc de protectie a autoritatilor publice emitente sau care tace, evitand chemarea sa n judecata ca parat, suportarea unor cheltuieli de judecata, plata unor daune mai mari particularului lezat n dreptul sau, si chiar ,,lezarea prestigiului sau, prin pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca a vatamat un particular, dar si ca a ramas pasiva n nlaturarea aceste vatamari . Procedura prealabila, discutata ca fiind una din conditiile introducerii actiunii n contencios administrativ, are caracter obligatoriu, adica instanta de contencios administrativ va putea sa respinga actiunea ca fiind prematur introdusa, daca reclamantul nu a sesizat, mai ntai, autoritatea administrativa emitenta sau care trebuia sa emita actul.Ca o exceptie, procedura prealabila nu se mai aplica nsa actiunilor n contenciosul administrativ introduse de prefect, n urma exercitarii dreptului sau de control al legalitatii actelor administrative adoptate sau emise de consiliile locale, primari si consiliile judetene, ntrucat el nu exercita aceste actiuni n nume proprii, ca persoana fizica, pentru nesocotirea unui drept subiectiv, ci ca autoritate publica, pentru apararea unui interes public. De altfel, acesta nu este numai un drept al prefectului, ci si o obligatie la care nu poate renunta. Recursul administrativ prealabil nu este nsa la adapost de critici. Astfel, exista opinii conform carora aceasta cale de atac este inutila, nepotrivita si chiar obstructionista, n totalitatea ei sau numai n parte. nsa recursul administrativ este o realitate ce nu poate fi negata; Legea nr. 554/2004 stabileste clar ca n toate cazurile n care se intenteaza o actiune n contencios administrativ trebuie efectuata procedura prealabila.Recursurile administrative sunt de doua categorii : recursul gratios, cel adresat autoritatii care a emis actul vatamator de drepturi, si recursul ierarhic, cel adresat autoritatii ierarhic superioare celei care a emis actul.n primul caz, recursul gratios declanseaza controlul administrativ intern, iar n cazul recursului ierarhic se declanseaza controlul administrativ extern ierarhic. n situatiile n care autoritatea emitenta se bucura de autonomie, neavand superior ierarhic, recursul administrativ poate lua forma ,,recursului tutela, fiind adresat organului care exercita tutela administrativa asupra acelei autoritati autonome . 1.2 Recursul gratiosLegea nr. 554/2004, prin art. 7 alin. 1, cere ca, nainte de a sesiza instanta de contencios competenta, reclamantul va trebui, mai ntai sa se adreseze n termen de 30 de zile, de la data la care i s-a comunicat actul administrativ prin care se considera vatamat, autoritatii administrative emitente care este obligata sa rezolve reclamatia n termen de 30 de zile de la aceasta. Aceeasi conditie se cere si n cazurile n care autoritatile administrative au refuzat sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu raspunde petitionarului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen (mai mic sau mai mare).Din perspectiva teoriei generale a recursului administrativ ne aflam n prezenta unui recurs prealabil obligatoriu, prevazut de lege, care conditioneaza admisibilitatea actiunii n contencios administrativ .Nendeplinirea procedurii prealabil prevazute de art. 7 din Legea nr. 554 / 2004 atrage respingerea actiunii ca inadmisibila. Dreptul subiectiv al reclamantului de a cere anularea actului se stinge daca nu formuleaza n termen reclamatia administrativa.Curgerea termenului de recurs gratios este determinata, asa cum rezulta din art. 1 si art. 7 alin. (1) din legea cadru, de existenta a trei ipostaze si anume : emiterea si comunicarea actului administrativ, comunicarea refuzului nejustificat si tacerea administrativa. Prima ipoteza are n vedere faptul ca pentru declansarea procedurii prealabile nu este suficient ca actul administrativ sa fie doar emis, ci este necesar ca acesta sa fie si comunicat celui interesat.Simpla luare la cunostinta de catre cel interesat, n orice mod (comunicare verbala directa, publicarea act individual ), despre emiterea si continutul actului, de la functionari publici sau ntr-o audienta, nu este suficienta pentru a determina curgerea termenului, daca actul nu a fost comunicat formal celui interesat. Comunicarea poate fi facuta atat de emitentul actului, cat si de un organ subordonat sau superior acestuia, astfel scopul legii fiind atins.Totodata, comunicarea actului se face destinatarului acestuia. Exista situatii cand cel vatamat prin actul administrativ nu este destinatarul actului, ci un tert, caruia actul nu-i este comunicat.Este cazul, spre exemplu, al unui act de atribuire n proprietate unei persoane a unui teren n detrimentul altei persoane.Solutionand aceasta chestiune, instanta noastra suprema a statuat ca, neexistand obligatia de comunicare a actului acelor persoane straine de el, termenul de sesizare a emitentului va curge din momentul efectivei luari la cunostinta de catre acele persoane a actului n cauza. Cea de-a doua ipoteza care determina derularea termenului de recurs gratios consta n refuzul nejustificat al autoritatii administrative de a emite un act administrativ sau de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.n speta, refuzul autoritatii de a elibera autorizatia de demolare a unor constructii edificate pe terenul pe care s-a stabilit o servitute de trecere, sub motiv ca drumul de trecere nu mai este necesar reclamantului, este nejustificat. Exercitiul servitutii stabilite prin hotarare judecatoreasca nu este cenzurabil de autoritatile administrative.Prin actiune, s-a solicitat emiterea unei autorizatii de demolare a unei constructii edificata de o alta persoana fara autorizatie pe un teren ce constituie servitute de trecere.Ultima ipoteza care determina curgerea termenului de recurs gratios este tacerea administrativa.Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) din legea cadru, se considera refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu se raspunde petitionarului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen.Refuzul care rezulta din nerezolvarea n termen a cererii, denumit traditional cu sintagma ,,tacerea administratiei, are un caracter implicit, deoarece rezulta din obtinerea administratiei de a actiona sau de a raspunde n vreun fel. Termenul de sesizare a organului emitent va curge, n acest caz, din momentul expirarii termenului de raspuns la cererea initiala, asa cum precizeaza de fapt si art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Momentul la care recursul gratios se considera introdus este cel al expedierii prin posta al primirii mesajului de posta electronica (e-mail), al nregistrarii direct la sediul autoritatii publice, respectiv al consemnarii n scris a reclamatiei verbale. Pentru a se putea face, ulterior, dovada efectuarii lui, recursul trebuie consemnat n scris. Un eventual recurs verbal neconsemnat n scris ar face dovada mai dificila, dar nu imposibila, mai ales daca autoritatea publica parata nu se opune.Din punct de vedere al continutului sau, recursul administrativ, n conformitate cu O. G. nr. 27/2002 (art. 7), trebuie sa precizeze datele de identificare ale petentului si sa fie semnat de acesta, petitiile anonime atragand clasarea.Recursul prealabil poate avea ca obiect atat chestiuni de legalitate, cat si probleme de oportunitate a actului administrativ. De asemenea, el se poate ntemeia nu numai pe vatamarea unui drept subiectiv, ci si pe vatamarea unui interes legitim. Autoritatea competenta sa solutioneze recursul prealabil obligatoriu este, n general, cea care a emis actul atacat.Totusi, n unele cazuri nu este exclus ca rezolvarea sa revina altui organ decat cel emitent, atunci cand o norma speciala prevede o astfel de posibilitate, ori n cazul n care organul emitent a fost ntre timp desfiintat , si atributiile sale repartizate altui organ administrativ.n situatia n care un particular se ndreapta, din greseala, cu reclamatia prealabila la un al organ decat cel emitent, O. G. nr. 27/2002 prevede n mod expres, n art. 6 alin. (4), ca autoritatile publice sesizate cu o petitie sau reclamatie gresit ndreptata au obligatia de a o trimite, n 5 zile, autoritatii competente sa o solutioneze.Daca autoritatea publica sesizata cu rezolvarea petitiei constata ca organul competent sa o solutioneze a fost desfiintat, va nainta petitia organului care i-a preluat atributiile. n cazul n care nu exista un asemenea organ, va informa petentul despre aceasta, raspunsul fiind legal. Daca autoritatea nu depune eforturile necesare pentru a se informa despre organul competent si nu trimite acestuia petitia, va raspunde de nesolutionarea ei n termen. Termenul de solutionare a recursului administrativ prealabil este cel de 30 de zile prevazut de Legea nr. 554/2004 n art. 7 alin. (1). nsa, prin O. G. nr. 27/2002 s-a stabilit ca acest termen poate fi prelungit de conducatorul autoritatii sau institutiei cu 15 zile, daca este necesara o cercetare amanuntita, fara a se preciza un lucru foarte important, si anume daca particularul trebuie informat despre prelungire.1.3 Recursul ierarhicPotrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cel care se considera vatamat n dreptul sau se poate adresa cu reclamatie si autoritatii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul.Spre deosebire de recursul gratios obligatoriu, recursul ierarhic este facultativ. De asemenea, sesizarea organului ierarhic superior poate fi exercitata fie nainte de recursul gratios, fie n timpul derularii termenului de raspuns la acesta, fie dupa expirarea celor 30 de zile (termenul de solutionare a recursului gratios).Recursul ierarhic este definit n literatura de specialitate ca fiind ,,plangerea adresata de un particular autoritatii administrative superioare, prin care se solicita sa anuleze acul emis de autoritatea inferioara subordonata care i vatama drepturile sau interesele, ori s-o determine pe aceasta sa-si modifice actul sau sa ndeplineasca o anumita prestatie . Acest recurs are ca specific urmatoarele trasaturi:-se exercita la organul ierarhic superior organului care a produs vatamarea;-din punct de vedere al sferei sale de aplicare nu vizeaza decat actele emise de organele administrative care au organe superioare ierarhic;n prezent, prin instituirea principiului constitutional si legal al autonomiei locale si al descentralizarii serviciilor publice, campul de aplicare al acestei forme de recurs s-a restrans considerabil, deoarece autoritatile administratiei publice di unitatile administrativ teritoriale fiind autonome , ele nu au organe ierarhic superioare, deci cu privire la actele lor nu se poate exercita controlul si recursul administrativ ierarhic. Recursul ierarhic nu se poate exercita nici fata de actele autoritatilor centrale autonome, care de asemenea nu au organe superioare ierarhic cu precizarea ca exista si autoritati centrale care au autoritati ierarhic superioare (exemplu ministerele si arte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor) si ale caror acte pot fi controlate pe calea recursului administrativ ierarhic. Alta trasatura a acestei forme de recurs vizeaza pretentiile recurentului, obiectul sau, ce anume poate cere cel care-l exercita de la organul ierarhic superior celui al carui act i-a produs a anumita vatamare. Acesta poate cere anularea actului respectiv (n virtutea raporturilor de subordonare ierarhica),precum si obligarea autoritatii emitente sa emita sau sa modifice un anumit act. n virtutea dreptului organului ierarhic de a da instructiuni cu caracter obligatoriu organului sau inferior, el poate dispune acestuia sa restabileasca ordinea de legalitate care apreciaza ca a fost ncalcata si care a produs o vatamare subiectului de drept, impunandu-i astfel sa modifice sau sa anuleze actul atacat. n legatura cu termenul n care poate fi introdus recursul ierarhic (atunci cand exista organ ierarhic superior) s-au exprimat mai multe opinii n literatura de specialitate. nsa toate aceste opinii sustin, n esenta, ca recursul ierarhic poate fi efectuat ,,comitent, la un termen posterior celui la care a fost introdus recursul gratios, ori dupa ce s-a primit raspunsul nefavorabil din partea emitentului. Datorita faptului ca din lege nu se desprinde sesizarea prioritara a autoritatii emitente, ci obligativitatea sesizarii acesteia, autoritatea superioara poate fi sesizata si concomitent, nu numai ulterior autoritatii emitente, dar respectand acelasi termen, de 30 zile, prevazut la art. 7 alin. (1).nsa, daca recursul ierarhic este exercitat tot n termenul de 30 de zile prevazut pentru cel gratios, ar nsemna ca persoana vatamata sa dea dovada de o precautie remarcabila n efectuarea reclamatiei prealabile. Ea va fi nevoita asadar sa introduca odata cu recursul gratios sau dupa acesta, dar n termenul de 30 de zile si toate recursurile ierarhice posibile. n mod normal cetateanul ar trebui sa astepte raspunsul primului organ solicitat (organul emitent n acest caz) iar numai dupa ce acesta sa se adreseze organului ierarhic superior, cu atat mai mult cu cat recursul ierarhic se efectueaza tocmai pe motivul ca organul emitent nu a raspuns n termenul prevazut de lege. Este lipsita de orice logica exercitarea recursului ierarhic odata ce persoana vatamata nu stie daca organul emitent ia rezolvat sau nu cererea. Aceasta ar ncarca organul superior ierarhic cu cereri care s-ar dovedi apoi inutile deoarece au fost rezolvate favorabil de organul emitent. Totodata, recursul ierarhic, spre deosebire de reclamatia adresata organului emitent, care trebuie nregistrata n termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ atacat, nu trebuie introdus ntr-un termen determinat de lege. El poate fi introdus oricand n termenul de prescriptie, care n actuala lege a contenciosului administrativ este 1 an.Aceasta opinie a fost criticata, deoarece ndata ce termenul de raspuns la recursul gratios a expirat, ncepe sa se deruleze termenul de sesizare a instantei. Daca reclamatia la superiorul ierarhic se poate face oricand n termenul maxim de 1 an, are loc o repunere n termenul de sesizare a instantei, nu o prorogare a acestuia, ceea ce este inaceptabil. Recursurile facultative (deci si recursul ierarhic au ca efect prorogarea termenului de recurs jurisdictional, nu repunerea n termen, nsa doar daca sunt efectuate n termen de recurs jurisdictional.Recursul ierarhic trebuie efectuat cu respectarea stricta a termenelor imperative existente, respectiv termenul de recurs gratios si cel de sesizare a instantei de 30 de zile, si doar n subsidiar cel mare de 1 an. Nerespectarea acestor termene imperative atrage decaderea din drepturi de a sesiza instanta. De aceea, termenul de recurs gratios sau de sesizare a instantei sunt intervalele de timp de efectuare a recursului ierarhic.Sesizarea organului ierarhic superior se poate face si dupa primirea rezolvarii nefavorabile din partea organului emitent. Aceasta sesizare are o limita explicita si una implicita. Cea explicita este reprezentata de termenul de 1 an scurs de la comunicarea actului, iar cea implicita este data de faptul ca ntre primirea solutiei data de organul emitent si sesizarea organului administrativ ierarhic superior nu pot trece mai mult de 30 de zile. n acest termen, daca nu s-a plans si organului administrativ ierarhic superior, petitionarul este obligat sa sesizeze instanta de judecata.Potrivit opiniei autorilor de specialitate, pot exista trei situatii de sesizare a superiorului ierarhic, cu efecte juridice asupra termenului de sesizare a instantei :-daca ambele recursuri recursul gratios si recursul ierarhic se efectueaza deodata, termenul de sesizare a instantei va curge din momentul primirii raspunsului la recursul ierarhic (explicit sau implicit);-daca n termenul de recurs gratios, dar dupa acesta, este efectuat si recursul ierarhic, solutia este aceeasi;-daca recursul ierarhic este exercitat dupa primire a raspunsului emitentului actului, termenul de sesizare a instantei, care a nceput sa curga anterior, este prorogat pana la primirea raspunsului de la superiorul ierarhic. Solutionarea n vreun fel a recursului ierarhic determina curgerea unui nou termen de sesizare a instantei, tot de 30 de zileReclamatia facuta numai organului ierarhic superior are doar semnificatia unei sesizari a acestuia n vederea declansarii controlului ierarhic. O eventuala rezolvare favorabila stinge litigiul, nsa una nefavorabila nu confera dreptul de a actiona n justitie, deoarece procedura prealabila nu a fost ndeplinita. Recursul ierarhic efectuat singur nu are semnificatia exercitarii procedurii prealabile.Uneori, n cazul recursului ierarhic, problema refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ poate fi rezolvata, doar prin ndrumari obligatorii date de organul superior celui inferior, si anume atunci cand organul inferior are competenta exclusiva de a emite acel act. n cazul n care recursul gratios si cel ierarhic sunt concomitent n curs de solutionare, n calcul termenului de sesizare a instantei intra data ultimului raspuns primit. De regula, se precizeaza, acesta va fi cel al superiorului ierarhic, care are nevoie de o perioada mai ndelungata de timp pentru solutionare.Introducerea recursului ierarhic, chiar daca este facultativa, are ca efect investirea superiorului ierarhic cu solutionarea lui, iar pentru particular interdictia sesizarii instantei. O data ce superiorul ierarhic a fost sesizat, termenul de sesizare a instantei este ntrerupt, prin urmare particularul nu are drept la actiune.1.4 Fundamentul juridic al recursului administrativFundamentul juridic al recursul administrativ se gaseste n dreptul de petitionare al cetatenilor, drept prevazut de majoritatea constitutiilor sau legislatiilor moderne, si n principiul de drept administrativ al revocarii actelor administrative. Potrivit dreptului de petitionare , cetatenii se pot adresa autoritatilor publice prin petitii, formulate n numele semnatarilor iar autoritatea publica este obligata sa le raspunda n termenele prevazute de lege (art.4 7 al Constitutiei revizuite). Prin asemenea petitii se poate solicita anularea, revocarea sau modificarea unui act considerat de petitionar ilegal.Este de principiu, pe de alta parte, ca un act administrativ poate fi revocat de catre organul emitent sau de catre organul ierarhic superior, din oficiu sau la cererea particularilor .Recursul administrativ, chiar daca se ntemeiaza pe dreptul de petitionare, nu se confunda cu simplele cereri adresate administratiei, fundamentate si ele pe dreptul de petitionare. n cazul recursul administrativ ne aflam n prezenta unui litigiu, n care se contesta o decizie explicita sau implicita a organului administrativ. Simplele cereri nu presupun existenta unui litigiu, nsa, provocand administratia sa raspunda, vor sta la baza deciziei explicite sau implicite care va fi atacata cu recurs administrativ. 1.4.1 Tipuri de recurs administrativRecursul administrativ poate fi prevazut de un text legal sau neprevazut de vreun text de lege. La randul lor, recursurile prevazute de lege se mpart n recurs administrativ propriu-zis si recurs administrativ cu caracter jurisdictional. Recursurile administrative propriu-zise (la fel, cele neprevazute de lege) sunt: recursul gratios, recursul ierarhic, recursul ierarhic impropriu si recursul de tutela. Recursurile neprevazute de lege sunt facultative, n timp ce cele prevazute de lege pot fi facultative sau obligatorii.Recursul administrativ neprevazut de un text legal (recursul de drept comun) si gaseste totusi temeiul juridic ntr-o lege, fie legea fundamentala, fie o lege ordinara, care prevede dreptul fundamental al cetatenilor la petitionare.Existenta sa este considerata ca implicita, derivand din nsasi organizarea administrativa , si este suficient ca legiuitorul sa nu-l interzica expres pentru a putea fi exercitat. Excluderea acestei cai de recurs poate fi facuta n mod expres (expressis verbis), si anume stipuland ca actul administrativ nu poate fi atacat pe cale administrativa, ci doar pe cale jurisdictionala, fie implicit, prin precizarea ca actul este definit din punct de vedere al procedurii administrative. Recursul de drept comun poate fi exercitat oricand, si poate viza atat aspecte de legalitate, cat si aspecte de oportunitate. El este ntotdeauna facultativ, si n principiu, nu are influenta asupra termenului de recurs jurisdictional. n sistemele de drept care cunosc termene predeterminate de sesizare a instantei de contencios administrativ, recursul administrativ de drept comun poate fi exercitat fie nainte, fie n acelasi timp, fie dupa recursul jurisdictional, nsa numai recursului administrativ introdus n termenul de exercitare a recursului jurisdictional i se recunoaste de catre jurisprudenta efectul prorogarii acestui termen. n sustinerea recursului se pot invoca, de asemenea, atat motive de fapt, cat si de drept, sau se poate apela pur si simplu la bunavointa administratiei. n ceea ce priveste persoana fizica sau juridica care are deschisa calea acestui recurs, orice persoana interesata poate sa-l exercite, chiar daca nu-i este adresat.Recursul administrativ neprevazut de texte legale exista, incontestabil, n aproape toate sistemele de drept administrativ, si este consacrat de multe ori de jurisprudenta, care-i ataseaza diferite efecte juridice. El poate fi recurs gratios, recurs ierarhic sau recurs de tutela, precum si recurs impropriu.Desi nu exista un text care sa-l prevada, recursului de drept comun i sunt aplicabile regulile recursului facultativ, si i sunt atasate efectele acestuia. Recursul administrativ prevazut de lege poate fi conditionat de aceasta, ntr-un fel sau altul, prin termenele de intentare, prin conditii referitoare la petitionar, sau poate fi redus n privinta obiectului sau doar la aspecte de legalitate a actului administrativ.La randul sau, recursul prevazut de lege poate fi facultativ sau obligatoriu. n cazul celui facultativ, de obicei procedura de intentare, solutionare si atacare nu este reglementata amanuntit, regulile care-l guverneaza fiind de natura jurisprudentiala si destul de laxe. Reclamantul nu trebuie sa dovedeasca existenta unui interes, nu este tinut sa respecte anumite forme de introducere a recursului, ori un termen predeterminat.n cazul recursului obligatoriu nsa, mai ntalnite sunt doua situatii: a)legea prevede doar ca recursul jurisdictional sa fie precedat de un recurs administrativ, si b) de regula, legea reglementeaza si o procedura de derulare a acestuia, ce cuprinde: termene de intentare, dezbatere contradictorie, obligativitatea motivarii solutiei. Se ataseaza astfel recursului administrativ un caracter quasi jurisdictional. Formalismul acesta se explica prin faptul ca, spre deosebire de recursul facultativ, care tinde doar sa usureze munca judecatorului, fiind procedura exclusiv pre-contencioasa, recursul obligatoriu este si o procedura para-contencioasa, care mpiedica, n cazul n care nu este efectuata, sesizarea judecatorului. n cazul n care particularul adreseaza o cerere de revocare organului emitent al actului administrativ, ne aflam n prezenta recursului gratios. n unele cazuri recursul gratios este singurul posibil, deoarece autoritatea administrativa constituie ,,ultima treapta a ierarhiei administrative. Daca cererea de revocare sau anulare a actului administrativ este adresata organului ierarhic superior celui care a emis acel act, este vorba de recurs ierarhic. Daca, dimpotriva, cererea este adresata unui organ cu atributii de control ntr-un anumit domeniu, dar care nu este, n ierarhia administrativa, superiorul ierarhic al organului controlat, ne aflam n prezenta recursului ierarhic impropriu.O alta forma de recurs administrativ este recursul de tutela. Acesta se adreseaza autoritatii administrative nsarcinate cu controlul deciziilor administratiei publice descentralizate (de regula prefectul), care nsa are dreptul de a hotar liber declansarea controlului de tutela. Tutela administrativa are doua forme : prima, mai dura, da dreptul autoritatii de tutela sa anuleze, aprobe, autorizeze actul administrativ emis de o autoritate descentralizata, pe cand forma moderata confera autoritatii de tutela doar dreptul de sesizare a unei jurisdictii administrative n vederea anularii acelui act administrativ.n principiu, recursul facultativ poate fi formulat n orice forma, scrisa sau verbala, n acest ultim caz functionarul va elibera o copie de pe consemnarea recursului si o va nmana recurentului. Cererea nu trebuie motivata, este suficient doar sa rezulte din cuprinsul ei ca petitionarul este nemultumit de decizia atacata.Recursul obligatoriu, nsa, trebuie sa contina n plus anumite precizari, si anume: petitionarul va preciza daca solicita anularea actului sau modificarea lui, si n ce limite, precum si motivele pe care se ntemeiaza recursul.O alta deosebire ntre recursul facultativ si recursul obligatoriu este data de faptul ca, n rezolvarea primului, autoritatea de recurs exercita o competenta pur administrativa, n timp ce n al doilea caz procedura este uneori quasi-jurisdictionala.Recursul facultativ are un caracter de drept comun, adica poate fi exercitat indiferent de existenta unui text legal care sa-l prevada.Caracterul de drept comun al recursului administrativ facultativ se degaja n primul rand din afirmarea autonomiei sale fata de recursul jurisdictional, care lasa administratilor optiunea ntre: sesizarea directa a tribunalului administrativ si recursul prealabil, urmat, n caz de respingere sau de tacere a administratiei, de sesizarea directa a aceluiasi tribunal, optiune care implica suspendarea termenului de recurs jurisdictional pe durata solutionarii recursului administrativ. Acest caracter este recunoscut recursului gratios, celui ierarhic si recursului de tutela.Recursul administrativ de drept comun poate fi exclus doar printr-un text legal, n mod explicit sau implicit. Excluderea implicita poate rezulta, spre exemplu, si din faptul ca este organizat un recurs obligatoriu.De asemenea, el poate fi reglementat printr-o lege, n mai mare sau mai mica masura; de exemplu prin O. G. nr. 27/2002 privind activitatea de solutionare a petitiilor. n acest fel nu dispare caracterul de drept comun, conditiile de exercitare a recursului fiind stabilite numai pentru ca acesta sa primeasca, n mod obligatoriu, un raspuns din partea administratiei. Nerespectarea conditiilor de exercitare duce la exonerarea de raspundere a administratiei n cazul lipsei unui raspuns; de fapt, prin lege este reglementata mai mult activitatea de solutionare a recursului de catre administratie, nu exercitarea acestuia de catre reclamant, care este destul de facila.1.4.2 Relatia recurs administrativ recurs jurisdictionalRecursul administrativ are un regim juridic distinct si nu poate fi confundat cu recursul jurisdictional (contencios). Fiind vorba despre sisteme de solutionare a litigiilor administrative n principiu separate si independente, primul se adreseaza administratiei active, pe cand al doilea este adresat jurisdictiei administrative independente sau instantelor judecatoresti. n sistemul de drept roman n care recursul administrativ este considerat o etapa prealabila obligatorie sesizarii instantelor de contencios administrativ, particularii nu pot sesiza judecatorul decat daca au folosit n prealabil calea administrativa de atac; legea prevede ca o conditie de exercitare a recursului jurisdictional efectuarea recursului administrativ.Organizarea recursului administrativ depinde de rolul si locul care-i este asigurat n raport cu controlul contencios. Cele doua cai de atac pot fi organizate independent una de alta sau pot fi legate printr-un raport de succesiune, n acest ultim caz recursul contencios nefiind deschis decat n contra actelor administrative devenite definitive dupa epuizarea cailor de atac administrative.Totodata, recursul administrativ este guvernat de reguli mai putin stricte decat cel contencios. Garantiile esentiale oferite administratilor care folosesc recursul administrativ precontencios depind de organizarea acelui sistem de drept : daca se acorda o importanta mare recursului jurisdictional, acesta va fi organizat astfel ncat sa protejeze drepturile si libertatile administratilor, recursul administrativ fiind neglijat, daca nsa recursul jurisdictional nu priveste ntreaga activitate administrativa, consacrand limite multiple n exercitarea sa, procedura recursului administrativ va beneficia de o atentie sporita, fiind reglementata mai amanuntit si oferind mai multe garantii administratilor. 1.4.3 Recursurile adminstrativ jurisdictionale: Act administrativ jurisdictional, recurs administrativ jurisdictional, autoritate administrativ jurisdictionalaActul administrativ jurisdictional a fost definit ca ,,acel act prin care organe facand parte din sistemul administratiei de stat solutioneaza litigii prin hotarari investite cu o stabilitate asemanatoare puterii lucrului judecat si susceptibile de a fi executate prin forta de constrangere a statului, acte a caror elaborare are la baza principiile independentei n rezolvare si al contradictorialitatii. Actul administrativ jurisdictional este emis n urma solutionarii recursului administrativ jurisdictional, adica a cererii adresate de particularii unei autoritati administrative cu atributii jurisdictionale. Legea este cea care confera atributii jurisdictionale unei autoritati administrative.Recursurile administrativ-jurisdictionale reliefeaza mentinerea, n dreptul administrativ roman, si a sistemului administratorului judecator, alaturi de cel al contenciosului administrativ nfaptuit de instantele judecatoresti. Profesorul A. Iorgovan afirma ca ,,orice solutionare a unei cai de atac care obliga organul administrativ sa citeze sau sa asculte cel putin o parte si sa dea apoi o hotarare motivata, evoca, n esenta, o jurisdictie administrativa. S-a constatat ca ,,sarcina de a stabili cazurile n care actele administratiei dobandesc un caracter jurisdictional si, prin urmare, o stabilitate mai mare, nu este usoara. Aceasta deoarece procedura de elaborare a actelor adminstrativ-jurisdictionale este mai putin amanuntita decat procedura civila, iar uneori ea se reduce la cateva dispozitii de principiu. De asemenea, chiar daca are elemente asemanatoare cu procedura judiciara, ea este de obicei foarte putin diferita de procedura administrativa obisnuita, de emitere a actelor administrative propriu-zise au de solutionare a recursului ierarhic.Totodata, actul administrativ-jurisdictional are un caracter de exceptie, n sensul ca intervine doar n cazuri riguros precizate de lege , n anumite materii si ca este susceptibil de a fi atacat n contencios administrativ general dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale.Natura juridica a cererilor adresate de particulari autoritatilor administrative cu caracter jurisdictional, n temeiul dispozitiilor exprese ale unei legi, este aceea de recurs administrativ cu caracter jurisdictional, specie a recursului administrativ. El trebuie obligatoriu exercitat nainte de sesizarea instantei de contencios administrativ, sub sanctiunea decaderii. Este, prin urmare, un recurs administrativ prealabil sesizarii acestei instante. Contestarea n justitie a actelor emise de rezolvarea recursurilor administrativ-jurisdictionale este reglementata prin art. 6 (alin. 2) din Legea nr. 554/2004, conform caruia ,,actele administrative jurisdictionale cu exceptia celor prevazute la art. 5 (alin. 1) si a celor din domeniul contraventiilor pot fi atacate cu recurs, dupa epuizarea cailor administrativ jurisdictionale, n termen de 15 zile de la comunicare, la sectia de contencios administrativ a naltei Curti de Casatie si Justitie.1.5 Recursuri administrative prealabile prevazute n legi speciale1. Legea nr. 248/2005 privind regimul pasapoartelor reglementeaza o procedura prealabila de contestare a refuzului de eliberare, suspendarii sau retragerii dreptului de folosire a pasaportului. mpotriva masurilor dispuse persoana nemultumita poate face contestatie la organul ierarhic superior celui care a dispus masura n termen de 30 de zile de la data comunicarii; Contestatia se solutioneaza n 30 de zile urmand ca cel nemultumit sa se adreseze instantei de contencios administrativ competente.Cateva observatii se impun : a) se consacra un recurs administrativ ierarhic tipic , desi faptul ca nu se precizeaza ca nesolutionarea n termen a contestatiei valoreaza refuz implicit si constituie temei pentru actiunea n justitie duce aparent la ideea unei proceduri administrativ jurisdictionale. Credem ca aceasta caracteristica, fiind sigura care apropie procedura de fata de procedura judiciara, nu este suficienta pentru a-i da un caracter jurisdictional; b) recursul administrativ se efectueaza mpotriva unui fapt administrativ asimilat sau a unor acte administrative.2. Conform ordonantei 34/2002 privind telecomunicatiile, operatorii publici si furnizorii de servicii de telecomunicatii raspund fata de utilizatori pentru daunele efective cauzate de neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a serviciilor de telecomunicatii.Termenul de introducere a reclamatiei este de 6 luni, calculat din ziua prestarii serviciului, iar termenul de solutionare de catre operator este de cel mult 3 luni de la nregistrarea ei. Chemarea n judecata a operatorilor publici sau furnizorilor este posibila n termen de 6 luni de la primirea raspunsului la reclamatie sau la expirarea termenului de solutionarea a acestuia.Dupa cum reiese din reglementarea legala, recursul administrativ este unul gratios, el conditioneaza sesizarea instantei de judecata.Caracterul administrativ al recursului este accentuat prin consacrarea ,,tacerii administrative ca temei de intentare a actiunii n justitie.S-ar putea obiecta ca, n lipsa unei precizari exprese, instanta competenta este cea de drept comun, actiunea fiind una n daune, precizeaza expres competenta instantei de contencios administrativ pentru judecarea litigiilor dintre autoritatea de reglementare si titularii de autorizatie.3. O.U. nr. 40/2005 privind achizitiile publice.Calea de atac pe cale administrativa a actelor si deciziilor ilegale n materia achizitiilor publice poarta denumirea de contestatie. De lege lata, procedura prealabila este obligatorie si conditioneaza primirea actiunii de contencios administrativ, n consecinta reclamantul decazut din dreptul de a face contestatia este decazut si din dreptul de a introduce actiunea.O.U. nr. 40/2005 distinge ntre mai multe ipoteze fiecare cu alt termen : a) 5 zile lucratoare de la data publicarii unui anunt de participare sau de la data primirii oricarui document scris transmis de catre autoritatea contractanta, cu exceptia comunicarii privind rezultatul aplicarii procedurii;b) 7 zile lucratoare din momentul luarii la cunostinta n orice mod dovedit, a unui act ori a unei decizii a autoritatii contractante; c) 10 zile de la data primirii comunicarii privind rezultatul aplicarii procedurii pentru atribuirea contractului de achizitie publica.n cuprinsul contestatiei trebuie sa fie precizate expres, sub sanctiunea decaderii: faptul ca reprezinta o contestatie, actul sau decizia invocata ca nelegala, art. din ordonanta de urgenta si, dupa caz, din alte acte normative pe care contestatorul le considera ncalcate, interesele lezate, modul n care asteapta sa fie rezolvat cazul n speta si baza legala a propunerii. Autoritatea contractanta este n drept sa respinga orice contestatie care nu ndeplineste n mod cumulativ cerintele de mai sus.Termenul de raspuns la contestatie este de 10 zile lucratoare din momentul naintarii ei. n cazul n care se depun mai multe contestatii mpotriva aceleiasi decizii, solutionarea acestora se va face n mod unitar. O atentie deosebita este acordata de O.U. 40/2005 solutionarii contestatiei : -solutionarea formala a contestatiei. La primirea unei contestatii, autoritatea contractanta ,,estimeaza temeinicia acesteia, si o respinge sau, dupa caz, o retine n vederea solutionarii ei pe fond. Motivul pentru hotar respingerea contestatiei este decaderea din dreptul de a face contestatie.-solutionarea contestatiei pe fond. Raspunsul la contestatie se face prin formularea unei rezolutii motivate dupa consultarea a contestatorului si a tuturor celor care s-au asociat contestatiei; de asemenea, autoritatea contractanta poate initia consultari si cu ceilalti participanti nca implicati n procedura pentru atribuirea contractului de achizitie publica. Dupa analizarea fondului contestatiei, autoritatea are doua posibilitati fie sa admita contestatia, caz n care va adopta masuri corective; - fie sa respinge contestatia, n acest ultim caz contestatarul nemultumit putand actiona n justitie.n termen de doua zile lucratoare de la primirea rezolutiei modificate contestatorii au obligatia de a notifica autoritatii contractante daca accepta sau nu concluziile acesteia si masurile corective, eventual decise, de catre aceasta; cei care notifica autoritatii contractante ca accepta rezolutia si masurile corective decise secad din dreptul lor de a ataca n justitie, inclusiv din acela de a introduce cerere de interventie n interesul partii care ar ataca respectiva rezolutie si/sau masurile corective n cauza.De ndata ce primeste o contestatie sau o notificare privind introducerea unei actiuni n justitiei, n scopul optimizarii procesului de monitorizare a sistemului de achizitie publice, autoritatea contractanta are obligatia sa nstiinteze despre aceasta Ministerul Finantelor Publice, anexand copie de pe contestatie. n cazul n care contestatia sau actiunea n justitie vizeaza aplicarea unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrari sau a unui contract de servicii de proiectare a constructiilor, atunci autoritatea contractanta are obligatia de a transmite nstiintarea si Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei.n solutionarea contestatiilor autoritatea contractanta poate decide masuri corective de modificare, ncetare, revocare, anulare si alte asemenea ale actelor si deciziilor nelegale sau ale activitatilor n legatura cu acestea, n scopul conformarii cu prevederile prezentei ordonantei de urgenta. Orice masura corectiva decisa de catre autoritatea contractanta trebuie sa fie precizata n cadrul rezolutiei motivate.Autoritatea contractanta are obligatia de a comunica Ministerului Finantelor Publice, si dupa caz, si Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei toate actele si deciziile ulterioare referitoare la contestatia n termen de 2 zile lucratoare de la producerea/primirea lor.n termen de 7 zile de la primirea nstiintarii referitoarea la naintarea unei contestatii, inclusiv a copiei anexate, Ministerul Finantelor Publice are obligatia de a formula si de a transmite un punct de vedere cu privire la modul n care considera ca ar trebui solutionata contestatia. Punctul de vedere are caracter informativ si de specialitate si este destinat sa faciliteze autoritatii contractante, si dupa caz, justitiei luarea unei decizii corespunzatoare pe baza unei interpretari autorizate a prevederilor legislative si n domeniul achizitiilor publice.La introducerea unei contestatii, autoritatea contractanta are obligatia de a nstiinta despre aceasta ceilalti participanti la procedura atribuirii contractului. Aceasta comunicare are o deosebita importanta, deoarece participantii au dreptul de a se asocia, n 5 zile de la primirea ei, la contestatia depusa, n caz contrar fiind decazuti atat din dreptul de a face procedura prealabila, cat si din dreptul de a se adresa justitiei.Exceptii de la obligativitatea procedurii prealabile. O.U. nr. 40/2005 prevede cateva situatii n care instanta de contencios administrativ poate fi sesizata fara ca n prealabil sa se fi facut contestatia la autoritatea contractanta, si anume :n cazul n care contractul de achizitie a fost ncheiat : 1) la termen, persoanele neimplicate n procedura de atribuire a contractului pot contesta deciziile autoritatii contractante care le va vatama drepturile sau interesele dar numai dupa publicarea anuntului de atribuire a contractului de achizitie publica si nu mai tarziu de 15 zile de la data publicarii anuntului de atribuire; 2) n cazul n care autoritatea contractanta ncheie contractul de achizitiei publica mai devreme de 15 zile de la data transmiterii comunicarii privind rezultatul aplicarii procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica, orice ofertant se poate adresa instantei, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data publicarii anuntului de atribuire;n cazul n care contractul de achizitie publica nu a fost ncheiat nca, orice participant implicat n procedura de atribuire a contractului poate atacat masurile corective decise de autoritatea contractanta ca efect al solutionarii contestatiilor, fie pe motiv ca acestea sunt la randul lor, ilegale, fie ca sunt incomplete. O prevedere remarcabila este aceea conform careia actiunea n justitie se poate face doar pentru acele capete de cerere care au facut obiectul atacului pe cale administrativa. Prin urmare nu este posibil, sa se solicite prin contestatie anularea deciziei, iar apoi, prin actiune acordarea de despagubiri.4. Potrivit Legii nr. 337/2005 privind protectia topografiei circuitelor integrate, hotararea de respingere a cererii de nregistrare a topografiei poate fi contestata pe cale administrativa, n termen de 3 luni de la data comunicarii ei; contestatia se solutioneaza n termen de doua luni de la data nregistrarii, si poate fi apoi atacata in justitie.Recursul administrativ la directorul oficiului este un recurs gratios, adresat autoritatii vinovata de emiterea actului administrativ ilegal.5. Legea nr. 105/2004 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil prevede : ,,contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, se face la Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor n termen de 10 zile de la primirea nstiintarii expertului. Solutionarea contestatiei se comunica n termen de 20 de zile.De asemenea, ordinul de clasare, declasare sau de trecere dintr-o categorie n alta a patrimoniului cultural national al unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrarea a Ministerului Culturii, n termen de 30 de zile de la comunicare. Ministerului Culturii este obligat sa solutioneze contestatia n termen de 30 de zile de la nregistrarea acesteia.6. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea legii constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat. mpotriva refuzului se poate pune reclamatie n termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata. Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste ntemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate n termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate mpotriva celui vinovat 7. Legea nr. 225 pe 2004 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, prezinta contestatiile si reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de consiliul Baroului. Deciziile consiliului Baroului pot fi atacate cu plangere la Comisia permanenta, a carei solutii este definitiva. De asemenea, avocatul nemultumit poate ataca deciziile la consiliul baroului iar deciziile date de consiliu, la Consiliul Uniunii Avocatilor din Romania, potrivit legii si Statutului. 1.6 Concluzii privind recursul administrativ de drept comunRecursul administrativ de drept comun este o realitate ce nu poate fi negata, deoarece nimic nu mpiedica particularii sa se adreseze cu recurs gratios sau recurs ierarhic autoritatilor competente, n cazul n care se considera nedreptati de vreo masura a acestora (art. 1 alin. (1) si art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004). Recursul administrativ prezinta cateva trasaturi caracteristice :-constituie exercitiul unui drept al particularilor de a cere administratiei modificarea, anularea sau nlocuirea unui act administrativ vatamator de drepturi, sau adoptarea unei anumite atitudini.-presupune existenta prealabila a unui act administrativ sau a unui fapt administrativ asimilat actului administrativ. Astfel, simpla cerere adresata administratiei pentru eliberarea, spre exemplu, a unei autorizatii nu poate fi considerata recurs administrativ. Doar n cazul refuzului de eliberare a autorizatiei sau a lipsei unui raspuns la cerere n termenul legal, atitudinea administratiei da nastere unei contestatii care poate forma obiectul unui recurs administrativ.-lezarea unui drept sau cel putin a unui interes al reclamantului prin actul administrativ . Numai n aceasta situatie este vorba de un veritabil recurs, si nu de un denunt pe care l poate face orice individ. Diferenta dintre simplul denunt si recursul administrativ consta n obligatia administratiei de a raspunde acestuia din urma. De multe ori, nsa, aceasta obligatie de a raspunde nu este ndeplinita sau este realizata cu ntarziere mare si n mod superficial -recursul administrativ pune n discutie atat legalitatea, cat si oportunitatea actelor si operatiunilor administrative. -actul sau decizia emisa de administratie n urma solutionarii recursului administrativ nu este o decizie jurisdictionala, ci administrativa .-se intenteaza independent de existenta unor forme sau termene.Pentru solutionarea recursurilor administrative de drept comun n bune conditii, O. G. nr. 27/2002 prevede anumite masuri:-solutionarea recursului administrativ se va face dupa efectuarea unei cercetari administrative;-recursul administrativ, pentru a fi valabil, trebuie sa fie semnat de petitionar si sa contina datele de identificare a acestuia, precizare a carei nerespectare este sanctionata cu clasarea petitiei. Nu se precizeaza nsa ce se ntampla n cazul petitiilor verbale, ale persoanelor bolnave sau cu handicap.-termenul de solutionare a recursurilor administrative este de 30 de zile, cu posibilitate de prelungire, din dispozitia conducatorului autoritatii publice, cu cel mult 15 zile, daca sunt necesare cercetari mai amanuntite. Autoritatea publica este obligata de a comunica petitionarului faptul prelungirii termenului de raspuns.-recursurile gresit ndreptate trebuie trimise de compartimentul de relatii cu publicul autoritatii publice competente, pentru care curge un nou termen de solutionare. Este necesara informarea petentului despre luarea acestei masuri.-petitiile multiple vizand aceeasi problema se conexeaza, petentul primind un singur raspuns care sa faca referire la toate, iar petitia ulterioara cu acelasi obiect se claseaza alaturi de petitia deja solutionata facandu-se mentiune ca s-a raspuns.Recursul de drept comun poate fi ntalnit n toate cele trei forme tipice ale sale: recursul gratios, recursul ierarhic si recursul de tutela.Recursul administrativ poate lua si forma recursului de tutela, n situatiile n care autoritatea emitenta se bucura de autonomie, neavand superior ierarhic.Sarcina de a exercita principalul contro de tip ,,tutela administrativa n Romania i revine, conform Constitutiei, prefectului. Tutela se exercita n principiu din oficiu, nsa nimic nu mpiedica particularii sa sesizeze prefectul n legatura cu ilegalitatea unui act administrativ emis de o autoritate locala autonoma. Chiar primarul are obligatia, conform Legii administratiei publice locale, nr. 141/2004, sa sesizeze prefectul atunci cand constata ca o hotarare a consiliului local, pe care el trebuie sa o duca la ndeplinire, este ilegala.ntrebarea care se pune este aceea daca aceasta sesizare are utilitate practica si efecte juridice, dat fiind faptul ca prefectului i se nainteaza ntr-un termen de 3 zile de la adoptare orice act al autoritatilor autonome ( art. 49 din Legea nr. 141/2004). Prefectul este, nsa, obligat, n temeiul O. G. nr. 27/2002, sa ofere un raspuns petitionarului, n termen de 30 de zile de la primirea reclamatiei, indiferent de faptul ca raspunsul este negativ sau pozitiv. Astfel, Recursul de tutela, desi posibil, nu are nsemnatatea practica pe care o au celelalte doua forma de recurs administrativ.Recursul administrativ reprezinta o importanta deosebita n economia reglementarilor referitoare la apararea drepturilor administratilor n raporturile lor cu administratia; el reprezinta o cale facila de obtinere a repararii dreptului sau interesului legitim vatamat. Acest recurs si-a dovedit utilitatea practica, astfel ncat face de multe ori inutil recursul jurisdictional. ncrederea n administratie este nsa de cele mai multe ori mai redusa decat n corpul judecatoresc, prin urmare acestora le este data deplina competenta de a solutiona litigiile administrative, si activitatea acestora beneficiaza de o reglementare mai minutioasa. Recursul administrativ este ,,garantia principala a repararii insuficientelor si eroilor administratiei, controlul judecatoresc fiind doar o garantie subsidiara, ce intervine n cazul n care garantia principala nu a fost suficienta pentru satisfacerea celui vatamat n cazul n care garantia principala nu a fost suficienta pentru satisfacerea celui vatamat. CAPITOLUL IV.PROCEDURA N FAtA INSTANtEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV4.1 Instanta competentaAvandu-se n vedere caracterul complex si specializat al litigiilor de contencios administrativ, legiuitorul stipuleaza nfiintarea unor tribunale administrativ-fiscale, ca instante specializate n solutionarea actiunile de contencios administrativ precum si a litigiilor de natura fiscala. Pana la nfiintarea acestor tribunale specializate, litigiile de competenta acestora vor continua sa fie solutionate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale tribunalelor.Conform art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenta materiala este stabilita dupa rangul autoritatii emitente (centrala sau locala) n ce priveste litigiile de contencios administrativ, iar n ce priveste litigiile de natura fiscala, evaluabile n bani, sunt preluate prevederile Codului de procedura fiscala, care a instituit pragul de 5 miliarde lei: Litigiile privind actele administrative emise sau ncheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, n fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau ncheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, n fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.n ce priveste al doilea grad de jurisdictie, recursul, instanta competenta este sectia de contencios administrativ a instantei ierarhic superioare celei care a judecat fondul.Solutia la care jurisprudenta a ajuns cu privire la competenta teritoriala, aceea a posibilitatii reclamantului de a alege ntre competenta stabilita de codul de procedura civila instanta de la domiciliul paratului, sau cea prevazuta de norma derogatorie de la dreptul comun, stabilita de legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 instanta cea de la domiciliul reclamantului, este oficializata si prevazuta n mod expres de noua reglementare art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. A se vedea n acest sens si speta prezentata la pagina 80.Competenta materiala de fond este reglementata de lege n functie de doua criterii: a) pozitionarea autoritatii publice emitente a actului ilegal n sistemul administratiei publice (autoritati centrale/locale), respectiv b) valoarea impozitului, taxei, contributiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat (suma de diferentiere fiind cea de 500.000 RON).n consecinta, exista doua tipuri de competenta, n functie de obiectul actului administrativ:a)daca obiectul actului administrativ nu este un impozit, taxa, contributie sau datorie vamala, competenta se stabileste dupa pozitia organului emitent, fiind irelevant cuantumul despagubirilor solicitate prin actiune. Regula se aplica si contractelor administrative.b)daca obiectul actului administrativ este un impozit, taxa, contributie sau datorie vamala, competenta se stabileste dupa valoare, nu dupa pozitionarea organului emitent. Astfel, chiar daca actul de impunere a fost emis de o autoritate publica situata la nivel local dar litigiul are ca obiect o valoare mai mare de 500.000 RON, competenta va apartine Curtii de apel, nu tribunalului, iar daca valoarea este sub prag iar organul este central, tribunalului.Legea vizeaza, pentru stabilirea competentei, suma care face obiectul actului administrativ, nu suma efectiv contestata prin actiunea n contencios administrativ; astfel, chiar daca se contesta doar o parte din suma impusa prin act, competenta va fi stabilita totusi n raport cu ntreaga suma ce face obiectul actului administrativ; n situatia opusa, cand actul are ca obiect un impozit ntr-un anumit cuantum, nsa despagubirile cerute de reclamant sunt mai mari, instanta competenta va fi stabilita n functie de suma ce face obiectul actului administrativ,fara despagubiri.Sunt, prin urmare, de competenta tribunalului actele emise de consiliul judetean si presedintele consiliului judetean, consiliul local si primar, autoritatile sau institutiile subordonate consiliului judetean sau local, organismele deconcentrate n teritoriu (directii, inspectorate), prefect. Dimpotriva, sunt de competenta Curtii de apel actele emise de Presedinte, Guvern, Ministere, autoritatile centrale autonome, autoritati centrale subordonate Guvernului sau ministerelor.Competenta teritoriala de fond. Aici, reclamantul are alegere ntre instanta de la domiciliul (sau sediul) sau sau cea de la sediul paratului (autoritatea publica). Suntem n prezenta unei competente de favoare, pusa la ndemana reclamantului pentru o mai buna ocrotire a intereselor sale. Odata aleasa nsa instanta de catre reclamant, acesta nu mai poate reveni asupra optiunii sale, decat daca s-a aflat n eroare. n situatia n care un strain sau apatrid contesta un act administrativ n contenciosadministrativ, aplicarea art.10 alin.3 din lege impune judecarea cauzei de instanta de la sediul autoritatii parate, reclamantul neavand drept de optiune, deoarece nu exista o instanta judecatoreasca romaneasca la domiciliul sau. Cu alte cuvinte, n acest caz, competenta nu mai este alternativa, ci exclusiva.Competenta materiala n recurs apartine instantei imediat superioare celei care a judecat fondul, respectiv Curtii de apel sau naltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.Competenta n cazul persoanelor private asimilate autoritatilor publice.Probleme de interpretare ridica persoanele juridice private autorizate sa presteze servicii publice - cum pot fi ele caracterizate, ca centrale sau locale (judetene)? Consideram ca ntinderea teritoriala a serviciului public prestat este cea relevanta n aceasta situatie, nu sediul persoanei juridice, prin urmare, daca serviciul prestat acopera teritoriul unei localitati sau unui judet, competent va fi tribunalul, iar daca el este un serviciu public national, Curtea de apel; cat priveste competenta teritoriala, n cazul n care reclamantul nu opteaza pentru instanta de la domiciliul sau sediul sau, va fi stabilita n functie de sediul serviciului public (locul unde el este prestat), nu prin raportare la sediul social al persoanei juridice, deoarece exista situatii n care acestea nu coincid (o companie din capitala poate presta servicii publice n judetul Cluj, spre exemplu, sau invers). Datele problemei se complica daca serviciul public profita mai multor judete, atragand competenta unor tribunale diferite - n acest caz, primul tribunal sesizat este cel competent.Competenta de judecare a cererilor persoanelor vatamate prin ordonante care nca nu au fost declarate neconstitutionale apartine, conform art.10 din lege, Curtii de apel, fiind vorba de acte ale Guvernului, autoritate centrala.Competenta de a solutiona litigii de contencios administrativ n temeiul unor legi speciale. Legea nr.554/2004 permite, prin precizarea din finalul art.10, ca prin legi speciale sa fie consacrata alta competenta materiala decat cea din prima parte a textului, prin urmare legile speciale care reglementeaza n mod derogator competenta de solutionare actiunilor de contencios administrativ raman valabile, nefiind contrare legii contenciosului administrativ n sensul art.31.4.2 Capetele de cerereDin economia legii contenciosului administrativ reiese ca reclamantul are trei posibilitati de formulare a obiectului actiunii:-de anulare, n tot sau n parte, a actului; -de anulare a actului si de obligare la plata unor despagubiri;-de obligare la plata unor despagubiri.Despagubirile pot fi cerute atat pentru daunele materiale, cat si pentru daunele morale. Daca reclamantul nu a solicitat despagubiri prin aceeasi actiune n care a solicitat anularea actului, el poate introduce cerea pentru despagubiri la instanta de contencios administrativ, n termen de 1 an de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca ntinderea pagubei, termenul respectiv fiind un termen de prescriptie.Legea permite introducerea n cauza si a functionarului responsabil, n sensul larg al notiunii (persoana fizica care a elaborat, a emis sau a ncheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea), dar numai n cazul n care se solicita despagubiri, ca expresie a raspunderii solidare atat a autoritatii pentru lipsa de vigilenta, cat si a functionarului culpabil. Persoana actionata astfel n justitie (functionarul) l poate chema n garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul. 4.3 Actele probatorii. Cerinte procedurale. n sprijinul actiunii sale, reclamantul are obligatia de a depune copia actului pe care l ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii parate prin care i se comunica refuzul pretentiei sale juridice. Daca nu a primit nici un raspuns, deci n cazul tacerii organului (autoritatii) parat, reclamantul va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data nregistrarii la autoritatea publica. De asemenea reclamantul va depune la dosar nscrisurile ce fac dovada ndeplinirii procedurii prealabile. Legea prevede n art.12 ca reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care l ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. n situatia n care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data nregistrarii la autoritatea publica, precum si orice nscris care face dovada ndeplinirii procedurii prealabile.n continuare, la primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act (sau refuz) este atacat sa i comunice de urgenta acel act (sau motivatia refuzului), mpreuna cu ntreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.Daca autoritatea publica nu trimite n termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin ncheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de ntarziere nejustificata.n consecinta, vom sintetiza situatiile juridice ce apar ca urmare a aplicarii textului legal astfel:(1) n cazul atacarii actului administrativ tipic, reclamantul va depune, odata cu cererea introductiva de instanta, copia actului administrativ atacat (a), copia recursului administrativ prealabil nregistrat la autoritatea publica (b), respectiv raspunsul nefavorabil la recursul administrativ (c) .Tertul fata de actul administrativ, aflat n imposibilitate de a obtine copia actului administrativ vatamator de la destinatar sau de la autoritatea publica, va afirma doar existenta actului, urmand a deveni aplicabile dispozitiile art.13 alin.2-instanta va solicita autoritatii publice emitente comunicarea, de urgenta, a actului atacat, stabilind pentru aceasta si un termen, de preferinta scurt, deoarece litigiile de contencios administrativ trebuie judecate cu celeritate.n cazul n care reclamantul nu prezinta instantei raspunsul primit la recursul administrativ, autoritatea publica va face aceasta dovada.(2)n cazul contestarii refuzului nejustificat explicit de solutionare a unei cereri, reclamantul va depune, (chiar daca legea omite sa precizeze), copia cererii, pentru a se putea determina caracterul nejustificat al refuzului raportat la cererea initiala (a) si refuzul propriu-zis, care poate fi doar un nscris, nu si un raspuns verbal (b).n cazul n care instanta considera util, va solicita autoritatii publice sa-i comunice documentatia ce a stat la baza refuzului, pentru aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al acestuia (art.13 alin.3 raportat la art.13 alin.2).(3)n fine, n cazul refuzului nejustificat implicit (tacerea administrativa), reclamantul depune copia cererii nregistrate la autoritatea publica, n functie de data acesteia putand fi determinata mprejurarea expirarii termenului de raspuns; de asemenea, n cazul n care autoritatea publica i-a comunicat prelungirea termenului de raspuns, conform Ordonantei Guvernului nr.27/2002, reclamantul va fi obligat sa ataseze si acest nscris.Dovada prelungirii termenului de raspuns, atunci cand reclamantul omite sa prezinte nscrisul, incumba autoritatii publice, la prima zi de nfatisare sau odata cu comunicarea documentatiei cerute de instanta, de aceea este foarte important ca aceasta prelungire a termenului sa fie comunicata cu confirmare de primire, sau utilizand toate mijloacele legale posibile, pentru ca dovada sa poata fi realizata.(4)legea ncearca sa favorizeze nejustificat Ministerul public si Avocatul poporului, subiecte cu legitimare procesuala activa speciala, exonerandu-le de obligatia atasarii copiei actului administrativ atacat, desi aceste entitati au cunostinta de acest act.Astfel, Avocatul poporului poate introduce actiunea n contencios administrativ numai ca ultim resort, dupa ce procedurile prevazute de legea speciala nu au dus la nici un rezultat, ori pentru declansarea controlului exercitat de aceasta institutie este de la sine nteles ca persoana fizica trebuie sa prezinte actul administrativ vatamator, sau, n caz contrar, autoritatile publice sunt obligate sa comunice actul Avocatului poporului; ipoteza vizata de lege este, prin urmare, doar aceea n care Avocatul poporului, prin utilizarea mijloacelor proprii, nu reuseste sa obtina o copie de pe actul administrativ vatamator.La fel, Ministerul public are o multitudine de mijloace prin care poate intra n posesia actului administrativ vatamator, si nu vedem de ce nu ar trebui sa-l prezinte n copie la introducerea cererii.n consecinta, consideram ca si Avocatul poporului, si Ministerul public au obligatia de a atasa, n copie, actul administrativ atacat, documentatia ce a stat la baza emiterii lui fiind solicitata de instanta sub sanctiunea amenzii judiciare aplicate conducatorului autoritatii publice.(5)amenda judiciara. Legea cotenciosului administrativ prevede o procedura de nfrangere a rezistentei autoritatii publice n privinta comunicarii documentatiei ce a stat la baza emiterii actului administrativ sau a refuzului nejustificat, care are sanse de succes n practica, spre deosebire de procedura din vechea lege, unde sumele erau derizorii. Astfel, considerambinevenita instituirea unui sistem proportional de calcul al amenzii judiciare pe zi de ntarziere, aplicata conducatorului autoritatii publice parate. Raportarea cuantumului amenzii judiciare la salariul minim brut pe economie face ca suma sa fie actuala pentru o lunga perioada de timp. n prezent, salariul minim brut pe economie este (330 RON), iar amenda judiciara va fi,prin urmare, 330.000 lei (33 lei noi) / zi de ntarziere, suma suficient de importanta pentru a nfrange rezistenta conducatorului autoritatii publice.Trebuie observat nsa ca legea acorda instantei de contencios administrativ puterea discretionara de a aprecia cand ntarzierea este nejustificata, fiind aplicabil n completare art.1081 alin.2 C.pr.civ.1; consideram ca, pentru aplicarea acestui text de lege n spiritul sau si n considerarea faptului ca trebuie sa avem o administratie eficienta, dedicata cetateanului si nevoilor sale, cateva aspecte necesita precizari:a)ineficienta interna a autoritatii publice nu poate fi considerata ca justificare pentru ntarziere;b)lipsa din localitate a conducatorului autoritatii publice nu este o justificare pentru ntarziere, deoarece obligatia comunicarii actelor este instituita pentru autoritatea publica, ca si entitate, or conducatorul autoritatii are obligatia de a delega expres sau tacit atributiile sale unui functionar public din institutie, pe perioada deplasarii sale din localitate.c)nici mprejurarea schimbarii mandatului ntre persoane (alegeri, numirea altei persoane) nu constituie motiv justificat pentru ntarziere, autoritatea publica avand o activitate permanenta si continua, fara ntreruperi; va fi avut nsa n vedere, pentru aplicarea amenzii judiciare, momentul efectiv al comunicarii ncheierii interlocutorii, amenda putand fi chiar divizata ntrepersoana care a predat mandatul si cea care l-a preluat.d)daca n fisa postului unui functionar public este prevazuta obligatia comunicarii catre instante a documentelor solicitate potrivit Legii nr.554/2004, ntarzierea n comunicare poate fi motiv de sanctionare a acestuia, nsa amenda judiciara va fi platita de conducatorul autoritatii publice.4.4 Suspendarea executarii actuluiSuspendarea actelor juridice reprezinta operatiunea juridica de ntrerupere vremelnica a efectelor acestora. Cum n privinta actelor administrative functioneaza principiul executarii din oficiu, suspendarea ne apare ca o situatie de exceptie, care poate fi de drept atunci cand legea o prevede, sau judecatoreasca, dar n limitele si conditiile prevazute de lege.n mod traditional normele contenciosului administrativ cuprind reglementari cu privire la institutia suspendarii actului administrativ atacat.Actuala lege a contenciosului administrativ precizeaza n mod expres posibilitatea suspendarii unui act administrativ, de catre instanta de contencios administrativ competenta sa judece actiunea principala, chiar si nainte de introducerea actiunii. Suspendarea nu se dispune din oficiu, ea trebuie sa fie solicitata prin cerere formulata fie de persoana vatamata, fie de Ministerul Public pentru o cauza de interes public.De asemenea legea prevede si situatia suspendarii de drept, ntr-un caz singular, cel al exercitarii tutelei administrative de catre prefect.Judecarea cererii de suspendare se face n regim de urgenta, cu citarea partilor, instanta pronuntandu-se printr-o ncheiere sau sentinta dupa caz, executorie de drept. Sentinta sau ncheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacata cu recurs n termen de 5 zile de la pronuntare.Legea contenciosului administrativ mentine formularea traditionala a conditiilor n care se va putea dispune suspendarea actului administrativ: n cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente. Suntem n fata a doua conditii ce trebuie ndeplinite cumulativ si care se determina una pe alta.O alta observatie ce se impune a fi facuta este determinarea mai exacta, prin noua lege, a duratei suspendarii, fata de reglementarea anterioara, care lasa loc la diferite interpretari.Astfel, n cazul cererilor de suspendare formulate naintea introducerii actiunii propriu-zise de contencios administrativ, instanta poate suspenda actul pana la pronuntarea instantei de fond, iar n cazul n care solicitarea suspendarii se face prin actiunea principala sau pe durata judecarii pe fond, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.4.4.1.Justificarea suspendarii actului administrativ. Solutii posibile.Actele administrative sunt executorii din oficiu si prin ele nsele, adica nu necesita interventia unui alt organ pentru a le nvesti cu formula executorie. Datorita acestui specific, devine necesara suspendarea lor, atunci cand sunt contestate din punct de vedere al legalitatii, si cand prin executarea lor ar putea provoca o paguba persoanelor fizice sau juridice protejate prin institutia contenciosului administrativ.n dreptul comparat sunt consacrate mai multe sisteme cu privire la suspendarea actelor administrative contestate: suspendarea de drept, odata cu introducerea recursului administrativ sau a actiunii n justitie; suspendarea la cerere, nsa tot de drept, n unul din aceste doua cazuri; suspendarea judecatoreasca, la cerere, nainte de introducerea cererii n anulare, odata cu aceasta sau dupa pornirea procesului.Astfel, n principiu, n Franta, introducerea recursului administrativ nu are ca efect suspendarea executiei actului atacat. Exceptiile de la principiu trebuie sa fie prevazute n mod expres. Dimpotriva, n Germania, recursul administrativ este un obstacol n calea executarii actelor care impun obligatii, precum si a celor care restrang drepturi. Exceptiile de la acest principiu pot fi stabilite de legiuitor, sau de administratie, care poate ordona, daca un interes public sau privat o cere, executarea imediata a actului administrativ atacat. De asemenea, ea are puterea de a restabili, tot pentru ratiuni de interes public, un efect suspensiv exclus prin lege. n Suedia si Norvegia recursul nu paralizeaza executia actului decat daca organul de recurs decide n acest sens, la fel se ntampla si n Elvetia, cu exceptia actelor ce obliga la prestatii pecuniare, ntotdeauna suspendate.Fiecare sistem are avantaje si dezavantaje. Sistemul suspendarii de drept ncurajeaza pe acei care urmaresc ca actul sa fie aplicat cu ntarziere, fara a se intentiona cu adevarat declansarea unui proces cu acest obiect; suspendarea facultativa, adica lasata la aprecierea instantei, are dezavantaje nascute tocmai din aceasta putere discretionara a instantei, care poate refuza suspendarea, desi se impune acordarea ei (pe de alta parte, o hotarare de respingere a cererii de suspendare poate fi atacata, la instanta superioara, deci exista modalitati de reformare a ei).n ce ne priveste, consideram ca acest din urma sistem, de suspendare judecatoreasca, este cel mai putin defavorabil daca avem n vedere ambele parti - administratia si particularii, cu conditia ca suspendarea sa poata fi ceruta oricand dupa emiterea actului vatamator, adica nainte de introducerea actiunii, odata cu ea sau n cursul procesului. Legea nr.554/2004 consacra, ca regula generala, suspendarea judecatoreasca, la cerere, odata cu introducerea recursului administrativ sau a actiunii n fata instantei de contencios administrativ4.4.2.Suspendarea ntemeiata pe exercitarea recursului administrativ este o suspendare judecatoreasca, facultativa, admisibila dupa introducerea recursului administrativ prealabil, si care dureaza pana la solutionarea cauzei pe fond.Deoarece recursul administrativ prealabil reglementat de art.7 din lege are acelasi scop ca si procedurile administrativ jurisdictionale, reglementate prin legi speciale, consideram ca dispozitiile art.14 si 15 se aplica si n cazul contestarii actelor administrativ jurisdictionale, aducand ca argument, n acest sens, si practica instantei noastre supreme ntemeiate pe vechea lege.Solutia aleasa de legiuitor este criticabila sub aspectul duratei suspendarii, ea ncurajand recursuri administrative nefinalizate cu intentarea unei actiuni n contencios administrativ. Astfel, persoana interesata sa obtina o "pasuire" de la executarea actului administrativ, solicita, dupa introducerea recursului administrativ, suspendarea acestuia, si nu mai intenteaza actiunea n fata instantei de contencios administrativ. Obtine, astfel, un ragaz de 30 de zile cat dureaza solutionarea recursului, la care se adauga 6 luni termenul de intentare a actiunii.Corelativul ar fi fost ncetarea de drept a suspendarii la un anumit termen, mai scurt (de exemplu, 30 de zile), socotit de la solutionarea (explicita sau tacita) a recursului administrativ, perioada suficienta pentru a "deslusi" intentiile persoanei vatamate; n acest caz, reclamantul, cunoscand faptul ca suspendarea actului expira n 30 de zile, ar fi mai diligent n intentarea actiunii n fata instantei de contencios administrativ.n situatia data, prin urmare, un rol decisiv au instantele de contencios administrativ, care trebuie sa aprecieze cu obiectivitate aparenta de ilegalitate a actului administrativ, si sa hotarasca suspendarea actului cu mare atentie si numai n acele cazuri n care ea se impune cu evidenta.Trebuie subliniat ca suspendarea dureaza pana la solutionarea cauzei pe fond, adica n prima instanta, nu si pe parcursul solutionarii recursului.Hotararea instantei va fi o sentinta (art.14 alin.4), deoarece este vorba de o actiune de sine statatoare, nu accesorie uneia n anulare.4.4.3.Suspendarea ca accesoriu al actiunii n fata instantei de contencios administrativ. Odata cu actiunea n anulare, sau separat, pe parcursul judecarii fondului cauzei, reclamantul solicita si suspendarea actului administrativ.Legatura indisolubila dintre actiunea principala n anulare si cea accesorie de suspendare a actului rezulta din formularea art.15 si confirma practica anterioara anului 2004, consacrata prin decizii ale instantei noastre supreme, care a statuat ca, n cazul renuntarii reclamantului la actiunea principala, cererea de suspendare ramane fara obiect, si va fi respinsa pe acest temei. Caracterul accesoriu este confirmat si de faptul ca hotararea instantei asupra cererii de suspendare va fi o ncheiere, nu o sentinta.Practica judecatoreasca anterioara este aplicabila si n prezent: motivele suspendarii trebuie sa apara, de la prima vedere, ca fiind temeinice, sa creeze de la nceput o ndoiala asupra legalitatii actului contestat, si sa fie cuprinse n considerentele hotararii.Trebuie subliniat ca cererea de suspendare poate fi formulata separat, pe tot parcursul judecarii fondului, nsa suspendarea poate fi dispusa de instanta "pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei", adica pana la expirarea termenului de recurs sau solutionarea recursului.Aceasta solutie vine sa acopere ntr-o anumita masura golul lasat de inadmisibilitatea cererii de suspendare n recurs, inexplicabila daca avem n vedere faptul ca motivele de suspendare ar putea aparea si dupa solutionarea fondului; astfel, titularul autorizatiei de constructie asteapta sa taie copacii de pe terenul construibil pana cand cauza este judecata pe fond, nsa solutia de respingere a actiunii n anulare justifica o anumita ncredere n solutionarea similara a recursului, ce-l poate determina sa "treaca la fapte", n conditiile n care pastrarea spatiului verde este un motiv temeinic de suspendare a actului administrativ din perspectiva comunitatii locale. n aceasta situatie, daca actiunea n anulare a fost respinsa, introducerea cererii de suspendare este inadmisibila n recurs, solutie legala pe care o consideram deosebit de criticabila.Initiatorul legii afirma ca un alt corelativ este recursul n situatii deosebite, reglementat de art.21 al legii, prilej cu care se poate solicita si suspendarea actului; consideram ca aceasta concluzie nu se desprinde din lege, recursul n situatii deosebite fiind supus tuturor regulilor recursului, cu exceptia termenului de intentare si a motivatiei intentarii, si, n plus, el nu descrie o situatie ce poate interveni n practica, ci una ipotetica, teoretica, dupa cum recunoaste si initiatorul, prin urmare aplicabilitatea sa este nula, impunandu-se chiar abrogarea.4.4.4.Calea de atac contra hotararii de suspendare. n temeiul vechii legi, practica judecatoareasca a fost inconsecventa n problema naturii juridice a hotararii de suspendare: ncheiere sau sentinta. Curtea Suprema de Justitie s-a pronuntat la nceput n sensul ca ncheierea prin care se admite sau respinge cererea de suspendare actului administrativ atacat nu este supusa, separat, nici unei cai de atac, ci, facand aplicarea regulilor din C. pr. civ. (art.282 si 316), doar odata cu hotararea asupra fondului. Ulterior, practica instantei noastre supreme a luat o alta turnura, statuand printr-o decizie n interesul legii ca "este susceptibila a fi atacata cu recurs atat hotararea prin care se solutioneaza cererea de suspendare a executarii actului administrativ formulata n cadrul actiunii principale, cat si hotararea prin care o atare cerere este solutionata separat", aceasta fiind practica ulterioara.Noua lege nu rezolva foarte clar problema, statuand ca suntem n prezenta fie a unei ncheieri, fie a unei sentinte, dupa caz. Explicatia initiatorului este nsa aceea ca este vorba de sentinta atunci cand cererea de suspendare este introdusa separat, n temeiul art.14, si de ncheiere atunci cand cererea este accesoriu actiunii n anulare (art.15).Atat sentinta, cat si ncheierea, vor putea fi atacate cu recurs, n termen de 5 zile de la pronuntare, recursul fiind nesuspensiv de executare, prin urmare admiterea cererii de suspendare produce efecte juridice si pe parcursul solutionarii recursului.4.4.5.Sintetizand, dupa efectuarea recursului administrativ se poate solicita si acorda suspendarea pana la solutionarea fondului, pe cand n cazul actiunii accesorii, se poate solicita si acorda suspendarea pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.Competenta de judecare a cererii de suspendare apartine instantei competente sa judece fondul litigiului, fiind inadmisibila alegerea unei alte instante competente teritorial atunci cand actiunile sunt introduse separat (prima, cererea de suspendare, si ulterior actiunea n anulare). Prin urmare, optiunea realizata de reclamant la intentarea actiunii n suspendare esteobligatorie si pentru actiunea n anulare.O alta situatie este aceea cand doua persoane diferite ataca acelasi act administrativ, una alegand instanta de la domiciliul sau, alta instanta de la sediul autoritatii publice. n acest caz, daca este vorba de un act individual, suspendarea se judeca n functie de motivele invocate de fiecare persoana, actul putand fi suspendat de la executare numai n ceea ce priveste persoana a carei cerere este admisa, adica partial.n fine, o precizare foarte importanta este aceea ca, daca prin lege speciala se prevede o alta instanta competenta sa judece cererea de anulare a actului administrativ, dispozitiile ei prevaleaza, fiind aplicabile si cererii de suspendare.4.4.6.Suspendarea actului administrativ la solicitarea Ministerului public este supusa unor anumite conditii: a)poate viza doar acte normative; b) este ntemeiata doar atunci cand prin actul normativ se perturba grav activitatea unui serviciu public "administrativ" de importanta nationala (inexplicabil, nu si locala); c) este ntemeiata pe un interes public major, nu pe un drept subiectiv vatamat, fiind, prin urmare, "obiectiva"; d) este independenta de actiunea n anularea actului administrativ normativ.n primul rand, nu vedem pe deplin utilitatea textului legal, atata vreme cat persoana juridica de drept public sau privat care administreaza acel serviciu public de importanta nationala are posibilitatea si interesul de a actiona ea nsasi pentru anularea actului administrativ normativ, si, odata cu recursul administrativ sau cu intentarea actiunii n anulare, poate solicita suspendarea actului administrativ; n acest caz, exista atat un interes public pentru mentinerea serviciului public, cat si un drept subiectiv al acelui serviciu public de a contesta actul normativ ilegal, prin urmare cele doua se suprapun, fiecare n parte justificand actiunea n anulare si cea pentru suspendare.n al doilea rand, ne ntrebam ce sens are suspendarea actului administrativ daca nu se solicita totodata anularea actului administrativ, stiut fiind faptul ca Ministerul public poate intenta actiunea n anulare fara a parcurge recursul administrativ prealabil? Din textul legal nu rezulta nicidecum "legatura" cererii de suspendare cu actiunea n anulare, asa cum sustine initiatorul legii.De asemenea, atunci cand Ministerul public actioneaza n numele unei persoane fizice sau juridice vatamate, actiunea n anulare este una ntemeiata pe ilegalitatea subiectiva a actului, pe cand cererea de suspendare reglementata de art.14 alin.3 este una pe temei obiectiv, al "interesului public major"; n consecinta, nu este admisibila introducerea de catre Ministerul public a cererii de suspendare a actului administrativ normativ ce vatama drepturi subiective ale unor persoane fizice sau juridice, asa cum sustine initiatorul legii.4.4.7.Suspendarea de drept a actului administrativ. n temeiul unor dispozitii ale legii contenciosului administrativ, dar si a unor legi speciale, introducerea actiunii n contencios administrativ poate avea ca efect suspendarea de drept a actului administrativ atacat.Este cazul contenciosului obiectiv declansat la initiativa Prefectului sau a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici (art.123 din Constitutie, respectiv art.3 alin.3 din Legea nr.554/2004).De asemenea, n temeiul Legii nr.215/2001, hotararea de dizolvare a consiliului local sau ordinul de constatare a dizolvarii consiliului sunt suspendate de drept n momentul intentarii actiunii de catre consilierii interesati (art.57 alin.3 si art. 58 alin.3).Justificarea acestei optiuni a legiuitorului, ce are n vedere faptul ca prin astfel de actiuni se apara legalitatea obiectiva si buna functionare a administratiei publice, nu scapa criticilor, deoarece se creeaza o situatie favorizata, n care reclamantul nu trebuie sa motiveze n nici un fel necesitatea suspendarii, iar aplicarea n practica a acestor dispozitii poate duce la abuzuri - cum ar fi cazul prefectului, organ politic, care, n mod sicanator, introduce actiuni n contencios administrativ, blocand astfel activitatea autoritatilor administratiei publice locale n care activeaza demnitari de alta orientare politica.Din pacate, n cazul prefectului nici nu poate fi vorba de adoptarea unei solutii diferite prin lege, ntrucat suspendarea de drept este impusa prin Constitutie - situatie n aceeasi masura criticabila, deoarece rolul unei legi fundamentale este acela de a stabili doar principii de functionare, nu de a intra n detaliu si a reglementa exhaustiv anumite institutii de drept.n cazul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, nsa, consideram necesara si posibila modificarea legii n sensul n care si aceasta autoritate sa fie obligata sa-si justifice cererea de suspendare adresata instantei de contencios administrativ.4.5. Introducerea n cauza a functionarului public vinovat de emiterea/elaborarea actului administrativ.4.5.1.Sediul materiei. Art. 16 al legii contenciosului administrativ permite chemarea n judecata si a persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a ncheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, nsa numai n cazul n care se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzatori pentru ntarziere. n cazul n care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva. La randul ei, persoana actionata astfel n justitie l poate chema n garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.Legitimarea procesuala speciala reglementata de acest text legal priveste persoane fizice care au contribuit, ntr-o masura mai mare sau mai mica, la emiterea actului administrativ ilegal sau la refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.4.5.2.Caracteristicile actiunii.a)Textul vizeaza persoane fizice care au elaborat, emis sau ncheiat actul, prin urmare legea acopera atat sfera functionarilor publici, cat si pe cea a demnitarilor, dar si personalul angajat cu contract de munca n autoritatile publice sau n serviciile publice.b)Prin elaborarea actului, sunt vizate persoanele care au participat efectiv la redactarea actului administrativ, dar nu au semnat n final acest act - cei care au emis avize, acorduri, cei care au facut propunerea n vederea emiterii actului, cei care au participat n comisia de licitatie, cei care au contrasemnat actul, etc. Raspunderea lor se angajeaza de cele mai multe ori pentru aspectele faptice, de fond ale actului administrativ - de exemplu, emiterea unei autorizatii de constructie pe un teren mai mare decat are n proprietate beneficiarul, ncalcand dreptul de proprietate al altei persoane.c)Prin emiterea actului administrativ sunt vizati cei care semneaza actul administrativ, n baza competentei legale, determinand calitatea de emitent pentru autoritatea publica pe care o reprezinta. Aici intervine o raspundere derivata din atributiile de conducere pe care le are, de obicei, semnatarul unui act administrativ, urmand ca, n cazul n care actul a fostelaborat ilegal, el sa solicite instantei introducerea n cauza si a persoanei care a elaborat actul, pentru a raspunde solidar cu aceasta.d)ncheierea se refera la manifestarea de vointa prin care autoritatea publica devine parte a unui contract administrativ, si ea poate fi un act administrativ distinct (hotararea consiliului local, spre exemplu), prin care se aproba un contract administrativ. Raspunderea membrilor organului colegial, care, de cele mai multe ori, ncheie contractele administrative, va fi angajata pe principiul solidaritatii, cu exceptarea celor care nu au participat la sedinta sau au votat mpotriva.e)n fine, poate fi actionata n instanta si persoana fizica care a semnat (n solidar cu cea care a elaborat) refuzul explicit de rezolvare a cererii; de asemenea, persoana responsabila pentru tacerea administratiei, care este cea nsarcinata cu raspunsul n termen la petitii (conducatorul autoritatii publice, n temeiul art.4 din Ordonanta Guvernului nr.27/2002, n solidar cu seful compartimentului care avea competenta de a rezolva petitia - art. 13 - sau cu seful compartimentului de relatii cu publicul, daca petitia nu a fost repartizata corespunzator - art.6).f)Raspunderea persoanei fizice poate fi angajata daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat (daune materiale sau morale) sau pentru ntarziere, prin urmare ea este inadmisibila n actiunea care are ca obiect exclusiv anularea actului.Constatam ca "activarea" calitatii procesuale pasive a persoanei fizice vinovate de emiterea (elaborarea, ncheierea) actului apartine, n principiu, reclamantului, care, de cele mai multe ori, nu poate identifica de unul singur persoana vinovata, ci doar semnatarul actului; prin urmare, asa cum s-a ntamplat si pe baza vechii legi, n unele procese reclamantul poate formula o astfel de cerere, iar n altele el este interesat doar de obtinerea despagubirilor, nu si de cine le plateste; de asemenea, n unele cauze instanta poate hotar obligarea functionarului la despagubiri, pe cand n altele, utilizandu-si puterea discretionara conferita de lege, poate respinge acest capat de cerere, obligand doar autoritatea publica, situatii inechitabile si inexplicabile din punct de vedere al principiului egalitatii tuturor n fata legii.Se favorizeaza, n acest fel, din pacate, plata din bugetele publice a unor greseli personale, fara ca efectul "educativ" al condamnarii sa se produca, fiind astfel ncurajata lipsa de responsabilitate atat n randul demnitarilor publici, cat si a functionarilor publici.Consideram ca se impune, de lege ferenda, instituirea obligatiei pentru instanta de a introduce fortat n proces persoana fizica vinovata, identificarea ei fiind realizata pe baza informatiilor solicitate autoritatii publice, iar n cazul n care aceste infomatii nu sunt comunicate, va raspunde persoana semnatara a actului.n cazul functionarilor publici, un corelativ este oferit de Statut: autoritatea publica poate, n baza dreptului comun procesual, sa ceara interventia fortata a functionarului n cauza, pentru ca hotararea sa-i fie opozabila; din coroborarea dispozitiilor art.16 din Legea nr.554/2004 cu cele ale art.78 din Legea nr.188/1999 - statutul functionarilor publici - rezulta ca interventia fortata a functionarului este necesara, ntrucat recuperarea sumelor platite cu titlu de daune se face direct n baza hotararii de contencios administrativ ramasa irevocabila, fara a fi nevoie de introducerea de catre autoritatea publica a unei actiuni n regres.Consilierii locali sau judeteni raspund n nume propriu, pentru activitatea desfasurata n exercitarea mandatului, precum si solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte si pentru hotararile pe care le-au votat. n procesul-verbal al sedintei consiliului va fi consemnat rezultatul votului, iar, la cererea consilierului, se va mentiona n mod expres votul acestuia (art.56 din Legea nr.399/2004 privind statutul alesilor locali).n fine, pentru persoanele angajate cu contract de munca, exista raspunderea patrimoniala reglementata de art.270 C. muncii.g) Sintetizand, pe baza unui exemplu concret, putem spune ca hotararea ilegala a unui consiliu local atrage raspunderea n solidar a membrilor consiliului care au votat pentru adoptarea ei, a primarului care a propus-o, precum si a functionarilor vinovati de elaborarea proiectului de hotarare. n conditiile refuzului reclamantului sau a instantei de a introduce n cauza functionarul vinovat, vor fi aplicabile regulile raspunderii civile a functionarului public sau a salariatului, iar n cazul alesilor locali, Legea statutului alesilor locali nr.393/2004, care, din pacate, nu prevede forme specifice de raspundere civila.4.5.3.Chemarea n garantie a superiorului ierarhic, justificata n mod corect n lege ca fiind ntemeiata pe faptul ca s-a primit un ordin scris, este n concordanta cu solutia promovata de Statutul functionarilor publici, care, n art.43 alin.2, prevede posibilitatea functionarului inferior de a refuza, motivat, ndeplinirea dispozitiilor date de functionarul superior, atunci cand le considera ilegale; el va fi, nsa obligat sa execute dispozitia, daca, n urma refuzului, primeste un ordin scris din partea superiorului. Executarea nu l face raspunzator pe el, ci pe superiorul ierarhic.O omisiune a legii face ca acest alineat sa vorbeasca doar de "elaborarea" actului, nu si de emiterea sau de ncheierea lui, nsa dispozitiile sale trebuie interpretate n spiritul ntregului articol, ca incluzand si aceste situatii.4.5.4.Chemarea n judecata a functionarului public se face odata cu actiunea n despagubiri, prin urmare ea va lua forma cererii accesorii actiunii n anulare sau n obligarea la rezolvarea cererii; de asemenea, ea va putea fi ceruta pe cale principala, ulterior judecarii cererii de anulare, atunci cand despagubirile nu au putut fi cunoscute la data judecarii cererii n anulare, sau n fata instantei de contencios administrativ, atunci cand nu se doreste anularea actului sau obligarea la rezolvarea cererii. Credem ca nu este admisibila chemarea n judecata a functionarul public pe calea unei actiuni principale cu acest singur obiect.4.5.5.Raspunderea persoanei fizice vinovate mai poate fi angajata prin actiune n regres, potrivit dreptului comun (art.26 din lege), si atunci cand nu aduce la ndeplinire dispozitiile hotararii judecatoresti de contencios administrativ, iar conducatorul autoritatii publice este obligat de instanta la plata unei amenzi de ntarziere, sau atunci cand, pe acelasi motiv, reclamantul solicita acordarea daunelor pentru ntarziere, n conditiile art.24 alin.2 din lege.4.6 Judecarea cererilorLitigiile de contencios administrativ au ca obiect fie un act administrativ unilateral, emis n aplicarea sau, dupa caz, n organizarea aplicarii legii, fie un act administrativ bilateral (contract administrativ) prin care, n limitele legii, se presteaza activitati, n sensul larg al termenului, de interes public. Prin urmare, litigiul de contencios administrativ, indiferent de categorie, pune n cauza autoritatea publica, interesul public, care sunt n conflict cu un drept subiectiv sau numai cu un interes legitim personal. De vreme ce ratiunea principala de a fi a administratiei publice o reprezinta emiterea de acte administrative unilaterale prin care organizeaza executarea legii (actul normativ) sau face legea aplicabila la cazuri concrete (actul individual), conflictul care are ca obiect actul administrativ este un conflict care nu vizeaza numai drepturile si interesele legitime ale partilor, ca subiecte de drept privat, ci si modul de exercitare a competentei de catre autoritatile publice, ca subiecte de drept public. Conflictul ce are ca obiect actul administrativ (tipic, atipic sau asimilat) este asadar un conflict si de ordine publica, ceea ce reclama, cu necesitate, celeritate. Starea de suspiciune, de incertitudine cu privire la legalitatea actului administrativ este o stare de incertitudine si cu privire la principiul legalitatii nsusi, inclusiv al suprematiei Constitutiei cand temeiul n drept al actiunii l reprezinta texte din Constitutie care au fost ncalcate prin actul administrativ dedus judecatii.Noua lege a contenciosului administrativ pastreaza sintagma se judeca de urgenta dar mai adauga si cu precadere, ceea ce nseamna ca dintre cauzele care presupun procedura de urgenta, litigiile de contencios administrativ au prioritate.n ce consta, concret, procedura de urgenta? n primul rand procedura de citare a partilor este, pentru unele litigii, accelerata, termenul fiind prescurtat la 48 de ore, citarea facandu-se prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise.n al doilea rand instanta va manifesta o mai mare exigenta n legatura cu exercitarea unor drepturi procesuale, cum ar fi amanarile nejustificate pentru lipsa de aparare, cererile de interventie, administrarea probelor (care cel putin n cazul actelor normative se rezuma la compararea actului atacat cu textul de lege ncalcat). Nu n ultimul rand instanta are la ndemana puterea coercitiva a amenzilor judiciare, al caror cuantum a fost majorat si reasezat pe alte baze, aplicabile n cazurile n care autoritatea publica nu trimite n termenul stabilit de instanta lucrarile cerute.Celeritatea nu este doar impusa de instanta partilor din dosar dar se impune chiar nsasi instantei, care are obligatia redactarii si motivarii hotararilor n acelasi regim de urgenta, n cel mult 5 zile de la pronuntare.4.7. Solutiile ce le poate da instanta de fondAvand n vedere ca prin noua lege a contenciosului administrativ se asimileaza actelor administrative si contractele administrative, solutiile pe care instanta de fond le poate da trebuie analizate dupa natura actului dedus judecatii.n cazul actelor administrative unilaterale, noua reglementare pastreaza linia traditionala a contenciosului de plina jurisdictie, mbogatita nsa cu o noua dimensiune, aceea de a dispune si asupra legalitatii actelor civile care s-au ncheiat pe baza actului administrativ anulat.Astfel, n cazul admiterii actiunii, instanta poate sa dea urmatoarele solutii:a) anularea n ntregime a actului administrativ;b) anularea anumitor parti ale actului administrativ (mai ales n cazul actului administrativ normativ);c) rezolva problema efectelor juridice de natura civila; d) obligarea autoritatii parate sa emita un act administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice nscris;e) constatarea ilegalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii;f) obligarea la despagubiri pentru daunele materiale si morale produse.n cazul contractelor administrative, solutiile concrete pe care instanta le poate da sunt determinate de situatia de fapt si, fireste, de dreptul aplicabil n speta. Solutiile pe care instanta le poate da, fara a fi limitative, sunt enumerate la art. 18 alin. 4 din lege: instanta poate:-dispune anularea acestuia, n tot sau n parte; -obliga autoritatea publica sa ncheie contractul la care reclamantul este ndrituit; -impune uneia dintre parti ndeplinirea unei anumite obligatii; -suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere; -obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.Obligarea celui cazut n pretentii la plata cheltuielilor de judecata. Instanta poate stabili un termen pentru executare, n caz contrar aplicandu-se termenul de 30 de zile prevazut la art.24 alin.1; de asemenea, nimic nu mpiedica instanta sa hotarasca, nca din aceasta faza, ca n cazul nerespectarii termenului de executare a hotararii de contencios administrativ, conducatorul autoritatii publice sau persoana vinovata de emiterea actului vor fi obligati la plata amenzii de ntarziere prevazuta la art.24 alin.2; despagubirile pentru ntarziere se pot acorda nsa reclamantului numai n urma unei noi cereri, deoarece ele trebuie dovedite.n cazul actiunilor de contencios administrativ obiectiv (prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici) nu se pot solicita despagubiri, ci doar anularea actului sau obligarea la rezolvarea cererii.n cazul actiunilor intentate de Avocatul poporului sau de Ministerul public, reclamantul introdus n proces va aprecia daca solicita si despagubiri, n acest caz completandu-si actiunea introductiva.n cazul contractelor administrative (este vorba de cele enumerate la art.2 alin.1 lit.c teza a doua), solutiile din dispozitiv pot viza:(1)n faza premergatoare ncheierii contractului - obligarea autoritatii publice la emiterea unor acte sau efectuarea unor operatiuni premergatoare atribuirii contractului administrativ sau la anularea unor astfel de acte sau operatiuni (aceste doua solutii din dispozitiv nu sunt prevazute expres n lege, nsa reies din faptul ca instanta este competenta sa se pronunte asupra litigiilor din fazele premergatoare contractului administrativ, n temeiul art.8 alin.2), respectiv la ncheierea contractului.(2)n faza posterioara ncheierii contractului - anularea contractului (a), obligarea partilor la ndeplinirea unei obligatii (b) sau suplinirea vointei acestora atunci cand interesul public o cere (c) , obligarea la plata unor despagubiri (d).Penalitati de ntarziere. Unele solutii din dispozitiv pot fi prevazute "sub sanctiunea unei penalitati pentru fiecare zi de ntarziere" (art.18 alin.5); este vorba de: (a) obligarea autoritatii administrative la rezolvarea cererii, (b) obligarea autoritatii publice la ncheierea contractului administrativ, precum si impunerea unei parti a contractului administrativ ndeplinirea unei obligatii.4.8. Recursulsi n materia recursului, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pastreaza n mare aceleasi reglementari din legislatia anterioara:-termenul de introducere a recursului este de 15 zile de la pronuntare sau de la comunicare, dupa cum partea recurenta a fost sau nu prezenta;-recursul este suspensiv de executare;-are caracter devolutiv ca si orice alta jurisdictie n doua grade;-se judeca n procedura de urgenta.Conform art. 20 alin. (3) din lege, n cazul admiterii recursului, instanta caseaza cu retinere rejudecand fondul litigiului, daca nu sunt motive de casare cu trimitere; n cazul n care prima instanta era necompetenta material trimite cauza la instanta competenta iar daca prima instanta nu a judecat fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.n ce priveste procedura judecarii recursului n situatii deosebite, nsasi unul din initiatorii legii, prof. Antonie Iorgovan, recunoaste ca textul legal, art. 21 din Legea nr. 554/2004, reglementeaza o procedura mai mult ipotetica, aproape imposibil de realizat, motiv pentru care a si renuntat la sustinerea acestui articol; totusi, dintr-un concurs de mprejurari, textul final al legii contine si aceasta reglementare, pe care nu o vom comenta, lasand jurisprudenta sa decida asupra utilitatii sale.4.9. Actiunile mpotriva ordonantelor GuvernuluiConstitutia Romaniei, la art. 126 alin. 6 teza a II-a, permite exercitarea controlului instantelor de contencios administrativ si asupra ordonantelor Guvernului: "Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale".n aplicarea acestei norme constitutionale, legiuitorul stabileste procedura, conditiile si regulile de urmat n realizarea acestui drept, care, dupa cum vom arata, presupune obligatoriu si invocarea exceptiei de neconstitutionalitate.ntrucat nu se poate concepe ca instantei de contencios administrativ sa-i fie ncredintate spre solutionare atat problema de contencios administrativ", adica actiunea pe fond, care are ca obiect cererea persoanei vatamate prin ordonanta", cat si solutionarea problemei de "contencios constitutional", adica exceptia de neconstitutionalitate, Legea nr. 554/2004 stabileste ca cel vatamat "introduce actiune la instanta de contencios administrativ, nsotita de exceptia de neconstitutionalitate" urmand ca litigiul de contencios administrativ propriu-zis sa fie rezolvat numai dupa ce s-a rezolvat litigiul de contencios constitutional si numai daca solutia este de admitere, n tot sau n parte, a exceptiei de neconstitutionalitate. De altfel, n practica instantelor de contencios administrativ si pana la aparitia acestei legi, au aparut spete n care exceptia de neconstitutionalitate a coincis cu obiectul actiunii n contenciosul administrativ.n ipoteza n care o ordonanta sau o dispozitie a acestei a fost declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala ca urmare a unei exceptii ridicate ntr-o alta cauza, persoana ce se considera vatamata n drepturile sau interesele sale legitime poate sesiza instanta de contencios administrativ, fara parcurgerea procedurii prealabile, data de referinta de la care ncepe sa curga dreptul la actiune fiind data publicarii n Monitorul Oficial a Deciziei Curtii Constitutionale.Asadar, sunt doua mari ipoteze, ipoteza "unirii" exceptiei de neconstitutionalitate cu fondul actiunii n contenciosul administrativ si ipoteza introducerii actiunii n contencios administrativ separat, dupa ce s-a pronuntat Curtea Constitutionala.Desi legea nu prevede n mod expres, este limpede ca n asemenea litigii calitatea de parat o are Guvernul ca autoritate publica emitenta a actului ce face obiectul controlului judiciar si, dupa caz, constitutional. Altfel cum ar putea hotararea judecatoreasca sa fie opozabila autoritatii emitente a actului atacat si cum s-ar realiza dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciului? Chiar si n ipoteza ca paguba a fost cauzata n mod nemijlocit si direct printr-un alt act administrativ, emis de o alta autoritate publica, n baza ordonantei constatate ulterior ca fiind neconstitutionala, autoritatea ce a emis actul nu a facut decat sa respecte un act normativ de rang superior, (asemanator situatiei cand functionarul respecta un ordin scris al superiorului ierarhic) astfel ca Guvernul nu poate fi absolvit de orice raspundere.4.10. Exceptia de nelegalitateExceptia de nelegalitate (sau de "ilegalitate" acelasi lucru) este o notiune traditionala a dreptului administrativ, dar, paradoxal, nici o lege a contenciosului administrativ nu a reglementat-o n mod expres, pana la Legea nr. 554/2004. n mod constant s-a admis ca exceptia de ilegalitate este o aparare pe care o parte ntr-un proces o face mpotriva unui act administrativ ilegal ce are incidenta cu cauza (speta) respectiva. Tocmai de aceea, exceptia de ilegalitate poate fi ridicata n orice proces de competenta instantelor judecatoresti (atat n cauzele civile, cat si n cauzele penale) si de orice parte din proces, precum si, din oficiu, de instanta judecatoreasca. S-a sustinut de asemenea n doctrina ca existenta finelor de neprimire specifice contenciosului administrativ nu reprezinta un impediment n invocarea exceptiei de nelegalitate, pentru ca nu este vorba despre o actiune n desfiintarea actului ci doar un mijloc de aparare pentru a face actul neoperant ntr-o anumita cauza si numai ntre partile respective.Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ndepartandu-se de traditia acestei institutii juridice, aduce o noua conceptie, reglementand exceptia de ilegalitate pe "matricea" oferita de Titlul V al Constitutiei Romaniei, consacrat Curtii Constitutionale, care reglementeaza si regimul juridic al exceptiei de neconstitutionalitate. S-a afirmat n doctrina recenta ca ne aflam n prezenta unei situatii similare n cazul exceptiei de nelegalitate, ce presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la lege si ca solutia legiuitorului constituant n cazul exceptiei de neconstitutionalitate, n sensul sesizarii pentru judecarea exceptiei a "instantelor specializate", se impune n baza principiului analogiei legii.Prin dispozitiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a prevazut ca:"Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand n cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. n acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin ncheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza.Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, n sedinta publica, cu citarea partilor.Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara n 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca n 3 zile de la nregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.n cazul n care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta n fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata."Aceasta noua viziune asupra exceptiei de nelegalitate nu a ntarziat sa provoace reactii critice din partea unor autori care considera ca dezavantajele noii reglementari sunt mai pronuntate decat aspectele pozitive ce s-au avut n vedere de catre legiuitor. Vom prezenta n continuare principalele critici aduse modificarilor instituite de noua lege a contenciosului administrativ cu privire la exceptia de nelegalitate.Daca specific contenciosului administrativ a fost si este controlul direct de legalitate al actelor administrative, exercitat de instantele judecatoresti competente, trasatura caracteristica determinanta a exceptiei de nelegalitate rezida n faptul ca aceasta a reprezentat o forma de control indirect al actelor administrative.Instantele judecatoresti s-au considerat din totdeauna competente sa examineze, pe calea indirecta a exceptiei, legalitatea unor acte n virtutea unor texte legislative exprese sau ca urmare a aplicarii principiilor generale de drept.Prin noua reglementare aceasta competenta revine exclusiv instantelor specializate, de contencios administrativ, instantele de drept comun avand doar dreptul de a le sesiza pe cele dintai. Astfel controlul indirect devine un control direct, desfasurat n cadrul unui proces separat, prin derogare de la principiul de drept procesual potrivit caruia judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei.Solutia legislativa aleasa, de atribuire n competenta exclusiva a instantelor de contencios administrativ a exceptiei de nelegalitate, este criticabila si pentru faptul ca ignora mprejurarea ca solutionarea completa si unitara a unei cauze civile, comerciale, penale sau de alta natura nu se poate realiza n conditii optime fara examinarea, de catre acelasi judecator, a tuturor problemelor de fapt si de drept ridicate, inclusiv a unor exceptii aflate ntr-o relatie indisolubila cu fondul procesului.Ridicarea exceptiei de ilegalitate conduce la o scindare artificiala a cauzei n doua cauze, deduse judecatii unor instante diferite, respectiv una de drept comun care se suspenda si cealalta de contencios administrativ, ceea ce conduce, n mod cert, la o prelungire inutila a litigiului.Se mai apreciaza ca sfera controlului jurisdictional indirect al legalitatii actelor administrative, asa cum este delimitata de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, a fost redusa excesiv, doar la actele administrative unilaterale pe care una din parti si sprijina apararea si de care depinde solutionarea n fond a cauzei, pe cand doctrina anterioara avea n vedere atat actele administrative individuale, cat si actele administrative normative si operatiunilor materiale tehnice.Pe de alta parte, n ipoteza admiterii exceptiei de nelegalitate, actele administrative de autoritate (individuale sau normative) si continuau existenta, dar aplicabilitatea lor era nlaturata n privinta participantilor la proces, fata de care ramaneau ineficiente.Cu alte cuvinte, hotararile judecatoresti pronuntate n astfel de situatii produceau efecte juridice numai fata de parti (inter partes litigantes), ceea ce nseamna ca era posibil ca acelasi act administrativ de autoritate sau faptele asimilate lui, declarate nelegale de catre instanta de judecata de drept comun, sa fie considerate legale n cadrul altui proces civil sau penal.Din formularea textului legal nu rezulta ce anume solutie va pronunta instanta de contencios administrativ (care nu a fost sesizata cu o actiune directa n anulare a actului administrativ), tinand seama, desigur, de solutiile posibile conform art. 18 din lege. De asemenea, nu se fac nici un fel de precizari referitoare la calitatea partilor si la necesitatea citarii autoritatii publice emitente, interesata sa-si sustina propriul act administrativ si sa participe la judecata spre a-si valorifica dreptul legitim la aparare, n contradictoriu cu celelalte parti.n fine, se considera ca aplicarea noului regim juridic al exceptiei de nelegalitate, prin care este suprimata o prerogativa esentiala a instantelor judecatoresti de drept comun, recunoscuta n mod traditional de doctrina si jurisprudenta romana, chiar si n perioadele de reglementare legislativa a institutiei contenciosului administrativ, nu va contribui la nregistrarea unor rezultate notabile pe linia unei protectii juridice eficace a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor.n realitate, prin noua reglementare a exceptiei se va ajunge la aceeasi finalitate, adica la nlaturarea actului administrativ nelegal din solutionarea cauzei, pe baza unei hotarari irevocabile pronuntata de instanta de contencios administrativ, ceea ce implica, indiscutabil, prelungirea nejustificata a procesului, n detrimentul partii interesate, ale carei drepturi subiective si interese legitime ar putea fi satisfacute mai operativ prin examinarea incidentului de catre aceeasi instanta de drept comun.4.11. Procedura executarii hotararilorDatorita faptului ca vechea lege a contenciosului administrativ nu preciza nimic cu privire la procedura executarii hotararilor, opiniile au fost mpartite iar solutiile instantelor nu au fost ntotdeauna identice n cazuri similare.Avand n vedere ca hotararile judecatoresti din contenciosul administrativ nu sunt susceptibile de executare silita, nici n cazul anularii, totale sau partiale, a actului administrativ, si nici n cazul n care obligatia autoritatii este de a face (sa ncheie, sa nlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt nscris), legea trebuia sa prevada solutii care sa asigure masuri de constrangere pentru ndeplinirea ntocmai si la timp a acestor obligatii. n acest sens Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reglementeaza expres faptul ca hotararile judecatoresti, definitive si irevocabile, solutionate pozitiv, prin admiterea actiunilor, constituie titluri executorii. Per a contrario, n cazul respingerii actiunii, hotararea, definitiva si irevocabila, nu constituie titlu executoriu. O singura exceptie exista de la aceasta regula si ea priveste obligarea conducatorului autoritatii la plata amenzii judiciare n cazul nedepunerii la termen a documentatiei solicitate de instanta, fapta care ramane si trebuie sanctionata indiferent daca actiunea este admisa sau nu.Este pentru prima data n Romania cand o lege a contenciosului administrativ merge atat de departe ncat sa reglementeze efecte erga omnes ale unei hotarari judecatoresti, reglementare care nsa este n deplina concordanta cu caracterul de ordine publica al litigiilor care au ca obiect acte administrative cu caracter normativ. Executarea hotararilor de contencios administrativ poate parcurge mai multe etape, fiecare etapa avand propriile mijloace de constrangere:a)hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila constituie titlu executor, si trebuie executata fie n termenul stabilit de instanta n dispozitiv, fie n 30 de zile de la pronuntare (sau de la comunicare, n cazul partii lipsa - solutie din dreptul comun procesual care completeaza textul legal).b)hotararile de anulare a actelor administrative normative pot fi publicate n "Monitorul Oficial al Romaniei", partea I (actele autoritatilor centrale), respectiv n Monitoarele de judet (actele autoritatilor locale sau judetene), la initiativa instantei sau a reclamantului, fiind scutite de taxe de publicitate.Salutam aceasta reglementare, asteptata de toti de multa vreme, nsa consideram criticabile anumite aspecte: (1) publicarea este facultativa, si nu obligatorie, ori se stie, din experienta practica, ca tot ce este facultativ n dreptul nostru tinde sa nu fie aplicat - consideram ca solicitarea publicarii trebuia impusa obligatoriu instantei pentru a avea siguranta aplicarii acestei dispozitii. Pe de alta parte, reclamantul nu are interes n publicarea hotararii, odata ce si-a rezolvat problema; interesul publicarii este unul public, fiind ntemeiat pe imperativul ca si alte persoane, afectate de dispozitiile actului administrativ, sa cunoasca faptul ca el a fost anulat si ca pot solicita despagubiri pe calea dreptului comun; n aceasta ordine de idei, doar o structura publica poate urmari realizarea acestui interes public; (2) publicarea n Monitoarele de judet nu va avea efectul scontat -cunoasterea hotararii de catre toti cei interesati, datorita gradului scazut de acoperire a acestora si a distribuirii deficitare; doua solutii pot fi identificate aici: fie publicarea hotararii tot n "Monitorul Oficial al Romaniei", partea I sau ntr-o parte speciala (a), fie publicarea obligatorie a Monitoarelor judetene n mod unitar, pe un singur site de internet1, fie al Ministerului Justitiei fie al Ministerului Administratiei si Internelor, concomitent cu introducerea lor ca parte distincta n programele de legislatie aflate pe piata (obligatie care poate fi impusa prin lege) (b).c)executarea silita este necesara n primul rand n cazul hotararii de obligare a autoritatii publice la rezolvarea cererii, indiferent daca aceasta dubleaza hotararea de anulare sau nu. Astfel, sunt vizate: hotararile de anulare a actului administrativ si n acelasi timp de obligare a autoritatii publice la emiterea unui alt act sau la efectuarea unei operatiuni administrative, precum si hotararile date n urma tacerii administrative sau a refuzului nejustificat explicit.ntr-o prima faza a neexecutarii, persoanei obligate, sau, n lipsa acesteia, conducatorului autoritatii publice i poate fi aplicata ameda pentru ntarziere, valoarea ei fiind dubla fata de cea a amenzi aplicate de instanta pentru necomunicarea actelor necesare judecarii dosarului (art.13 alin.4), si anume 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de ntarziere. De asemenea, reclamantul poate solicita acordarea daunelor pentru ntarziere, care vor fi platite din bugetul autoritatii publice, urmand a fi imputate functionarului public vinovat de neexecutare, n temeiul art.72 din Statutul functionarilor publici. Autoritatea publica poate nsa solicita introducerea fortata n cauza a functionarului vinovat, astfel ncat acesta sa fie obligat direct prin hotarare la plata daunelor cuvenite reclamantului.d)n al doilea rand, amenda si despagubirile pentru ntarziere sunt utile n cazul actiunii n anulare cand s-au acordat despagubiri, fiind menita a "impulsiona" plata despagubirilor de catre autoritatea publica si a nfrange rezistenta acesteia. Despagubirile pentru ntarziere se vor adauga la despagubirile pentru daunele cauzate prin actul administrativ, cumulandu-se n beneficiul reclamantului.e)a doua faza a neexecutarii, care presupune deja ca persoana responsabila a fost obligata la amenda pentru ntarziere, permite reclamantului sau instantei din oficiu sesizarea Ministerului public pentru nceperea urmaririi penale, n considerarea infractiunii prevazute la art.24 alin.3. Hotararea de obligare la amenda (si despagubiri) trebuie sa fie definitiva si irevocabila pentru a se face plangere penala.f)actiunea n regres: daca cel obligat la plata amenzii si a despagubirilor pentru ntarziere este conducatorul autoritatii publice, el se poate ndrepta cu actiune n regres contra functionarului public (art.72 Statut) sau salariatului ( art.270 C.muncii) vinovat de ntarzierea n executare.Legea face trimitere la legislatia speciala n materie, Statutul functionarilor publici, prin urmare se pune problema daca actiunea n regres poate fi exercitata n temeiul art. 72 lit.c din Statut, n conditiile n care acesta vorbeste despre raspunderea civila pentru "daunele platite de autoritatea sau institutia publica (subl.ns.D.C.D), n calitate de comitent, unor terte persoane, n temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile", prin urmare despre paguba adusa bugetului institutiei, nu despre amenzi platite de conducatorul acesteia, ca persoana fizica. Consideram ca legea contenciosului administrativ extinde raspunderea civila a functionarului public si la astfel de cazuri, fiind o modificare expresa a legii speciale n materie, deci art.72 este aplicabil.Executarea hotararilor de contencios administrativ este, pe de alta parte, o atributie de serviciu a functionarului public care activeaza n domeniul ce face obiectul actului administrativ anulat sau a cererii care trebuie rezolvata, prin urmare neexecutarea hotararii de contencios administrativ constituie abatere disciplinara, si atrage raspunderea disciplinara a functionarului, n temeiul art.65 din Statut. Functionarul public se poate nsa apara invocand ordinul scris, primit chiar prin e-mail de la conducatorul autoritatii publice sau al unui departament. n cazul salariatilor, este evident ca se va declansa un litigiu de dreptul muncii.g) n cazul contractelor administrative, amenda si despagubirile pentru ntarziere n executare pot fi aplicate (acordate) n cazul obligarii autoritatii publice la emiterea unor acte sau efectuarea unor operatiuni n faza prealabila ncheierii contractului (1), sau chiar la ncheierea contractului (2), respectiv n cazul obligarii uneia din partile contractului la ndeplinirea unei obligatii (3), si, n fine, atunci cand o parte este obligata la plata unor despagubiri (4).G L O S A RSemnificatia unor termeni si expresii, n ntelesul Legii contenciosului administrativ nr. 554 / 2.12.2004 ( art.2 )( M.Of. nr. 1.154/7.12.2004 )Act administrativ- actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica n vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, n sensul prezentei legi, si contractele ncheiate de autoritatile publice care au ca obiect: - punerea n valoare a bunurilor proprietate publica; - executarea lucrarilor de interes public; - prestarea serviciilor publice; - achizitiile publice.Act administrativ-jurisdictional- actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale n solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.Act de comandament cu caracter militar- actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor n aspecte privitoare la conducerea trupei, n timp de pace sau razboi, sau, dupa caz, la ndeplinirea serviciului militar.Act asimilat actelor administrative unilaterale - se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului n termenul legal.Autoritate publica- orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, n regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, n sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.( Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 197/1997 s-a stabilit ca notiunea de autoritate administrativa a fost nlocuita de Constitutie (art. 48) cu notiunea de autoritate publica, si ca aceasta notiune are o sfera mai larga decat notiunea de autoritate administrativa )Contenciosul administrative- activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.Drept vatamat- orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrative.Exces de putere- exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin ncalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege.Instanta de contencios administrative- Sectia de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale.Interes public- interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor libertatilor si ndatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.Interes legitim privat- posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, n considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.Interes legitim public- posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, n considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita n colectiv ori, dupa caz, n considerarea apararii unui interes public.Instanta de executare- instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrative.Nesolutionarea n termenul legal a unei cereri- faptul de a nu raspunde solicitantului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen.Organisme sociale interesate- structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative.Paguba iminenta- prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.Persoana vatamata- orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative; n sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.Plangere prealabila- plangerea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, n sensul revocarii acestuia.Refuzul nejustificat de a solutiona o cerere- exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea.Serviciu public- activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, n scopul satisfacerii, dupa caz, a unui interes public.Dreptul subiectiv- posibilitatea subiectului activ de a avea el nsusi o anumita conduita, in limitele prevazute de lege, - posibilitatea subiectului activ de a pretinde, in limitele stabilite de lege, subiectului pasiv sa aiba o conduita corespunzatoare (sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva), - posibilitatea subiectului activ de a recurge la concursul fortei de constrangere a statului, daca dreptul este nesocotit sau ncalcat.Subiect de sezina- posesor al dreptului la actiune n contencios administrativNTREBaRI ORIENTATIVE1.Care este ntelesul contenciosului administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ?Activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;2.Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata n M.Of. nr. 1.154/7.12.2004, prevede intrarea ei n vigoare la 30 de zile de la data publicarii n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I ( respectiv, 6.01.2005).Care actiuni la instante NU vor intra sub incidenta acestei legi ?-Cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii n vigoare a prezentei legi vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile n momentul sesizarii instantei.3.Ce este un act administrativ-actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica n vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice.4.Ce este un act administrativ-jurisdictional- actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale n solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.5.Ce este un act de comandament cu caracter militar- actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor n aspecte privitoare la conducerea trupei, n timp de pace sau razboi, sau, dupa caz, la ndeplinirea serviciului militar.6.Care este ntelesul unui act asimilat actelor administrative unilateraleSunt asimilate actelor administrative, n sensul prezentei legi, si contractele ncheiate de autoritatile publice care au ca obiect:-punerea n valoare a bunurilor proprietate publica;-executarea lucrarilor de interes public;-prestarea serviciilor publice;-achizitiile publice.7.Ce reprezinta o autoritate publica- orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, n regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, n sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.8.Ce reprezinta un drept vatamat-orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;9.Cine poate fi persoana vatamata, sau asimilata acesteia, conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ-orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative.-sunt asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.10.Care sunt ntelesurile unui drept subiectiv-posibilitatea subiectului activ de a avea el insusi o anumita conduita, in limitele prevazute de lege, -posibilitatea subiectului activ de a pretinde, in limitele stabilite de lege, subiectului pasiv sa aiba o conduita corespunzatoare (sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva), -posibilitatea subiectului activ de a recurge la concursul fortei de constrangere a statului, daca dreptul este nesocotit sau ncalcat.11.Care este semnificatia excesului de putere-exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin ncalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege.12.Care sunt elementele componente ale controluluia). baza de referinta a controlului, respectiv legalitatea si oportunitatea actelor si actiunilor autoritatii publice si a functionarilor acesteia ;b). obiectul controlului - actiunile si inactiunile autoritatii publice si a functionarilor acesteia ;c). operatiunile de control propriu-zise.13.Ce se ntelege prin baza de referinta a controlului-legalitatea si oportunitatea actelor si actiunilor autoritatii publice si a functionarilor acesteia ;14.Ce semnifica legalitatea actelor si actiunilor autoritatii publice si a functionarilor acesteia -conformitatea elementelor supuse verificarii cu o regula juridica. 15.Ce semnifica oportunitatea actelor si actiunilor autoritatii publice si a functionarilor acesteia-conformitatea elementelor supuse verificarii cu cerintele si conditiile materiale.16.Ce se ntelege prin obiectul controlului-actiunile si inactiunile autoritatii publice si a functionarilor acesteia.17.Dupa regimul juridic, ce fel de control reprezinta contenciosul administrativ-de drept public, administrativ18.Ce autoritati exercita controlul jurisdictional -unele autoritati administrative centrale sau locale, care dispun, prin lege, si de atributii jurisdictionale, adica sa solutioneze anumite litigii administrative, la sesizarea celor interesati. 19.Cum se mai numesc autoritatile care exercita controlul jurisdictional-jurisdictii speciale administrative 20.Cum se mai numesc actele autoritatile care exercita controlul jurisdictional-acte administrative de jurisdictie21. Actele administrative de jurisdictie pot face obiectul actiunii n contencios ?-Da22.Care sunt instantele de contencios administrativ- Sectia de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale.23.Ce se ntelege prin interes public-interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor libertatilor si ndatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.24.Ce se ntelege prin interes legitim privat-posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, n considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.25.Ce se ntelege prin interes legitim public-posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, n considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita n colectiv ori, dupa caz, n considerarea apararii unui interes public.26.Care este instanta de executare-instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrative.27.Ce se ntelege prin nesolutionarea n termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen.28.Care sunt considerate organisme sociale interesate-structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative.29.Ce nseamna o paguba iminenta-prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.30.Cine poate fi considerata persoana vatamata-orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative; n sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.31.Ce este o plangere prealabila-plangerea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, n sensul revocarii acestuia.32.Cum se mai numesc plangerile prealabile-procedurile administrative prealabile33.Sub ce denumire se mai ntalnesc procedurile administrative prealabile -recursuri administrative34.Care sunt tipurile de recursuri administrative-recursul gratios-recursul ierarhic 35.Ce este recursul gratios-plangerea adresata autoritatii publice emitente a actului administrativ unilateral 36.Ce este recursul ierarhic -plangerea adresata organului ierarhic superior autoritatii publice emitente a actului administrativ unilateral 37.n ce consta refuzul nejustificat de a solutiona o cerere-exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea.38.Ce reprezinta un serviciu public- activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, n scopul satisfacerii, dupa caz, a unui interes public.39.Care este semnificatia subiectului de sezina-posesor al dreptului la actiune n contencios administrativ40.Care sunt subiectele de sezina de tutela administrativa-prefectul-Agentia Nationala a Functionarilor Publici41.Care sunt subiectele de sezina prevazute de lege -Orice persoana care se considera vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termenul legal a unei cereri-Persoana vatamata ntr-un drept al sau sau ntr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.-Avocatul Poporului-Ministerul Public-Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal-Persoana vatamata n drepturile sale sau n interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale,-prefectul-Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si de -orice persoana de drept public vatamata ntr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim.42.Care sunt actele pe care prefectul le poate ataca, n termenele legale, n fata instantei de contencios administrativ -actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale.43.Care sunt actele pe care Agentia Nationala a Functionarilor Publici le poate ataca, n termenele legale, n fata instantei de contencios administrativ - actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se ncalca legislatia privind functia publica44.Care sunt actele administrative nesupuse controlului si limitele controluluia)actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;b)actele de comandament cu caracter militar.c)actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.d)actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru nlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.45.n ce termen trebuie sa adreseze - de regula - un subiect de sezina, autoritatii emitente, o plangere prealabila-n termen de 30 de zile de la data comunicarii actului46.Ce poate solicita subiectul de sezina, autoritatii publice emitente a actului administrativ unilateral, n plangerea prealabila -revocarea, n tot sau n parte, a acestuia.47.Care este termenul de prescriptie, n care se poate introduce o plangere prealabila n cazul actelor administrative unilaterale, n mod exceptional, pentru motive temeinice, peste termenul de 30 de zile de la data comunicarii actului-nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului48.n cazul persoanei vatamate printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, n ce termen poate introduce plangerea prealabila-n limitele termenului de 6 luni din momentul n care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia49.n ce termen trebuie sa solutioneze o autoritate publica o plangere pealabila -30 de zile de la nregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen50.n ce cazuri nu este obligatorie procedura prealabila-n cazul actiunilor introduse de-prefect, -Avocatul Poporului, -Ministerul Public, -Agentia Nationala a Functionarilor Publici-al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante -n cazul procedurii de urgenta, pentru solutionarea n instanta a unei cauze, pe calea exceptiei de legalitate51.Care este obiectul actiunii judiciare la instanta de contencios administrativ-anularea, n tot sau n parte, a actului-repararea pagubei cauzate ,-reparatii pentru daune morale.52.n ce termen pot fi introduse la instanta de contencios administrativ competenta cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate -6 luni, cu ncepere n functie de cazurile prevazute la art. 11 din lege53.Competenta materiala a instantelor de contencios administrativ54.Competenta materiala, n fond, a instantelor de contencios administrativ 55.Competenta materiala, n recurs, a instantelor de contencios administrativ56.Tribunalele administrativ-fiscale judeca - n fond ( daca prin lege speciala nu se prevede altfel ):a)litigiile privind actele administrative emise sau ncheiate de autoritatile publice locale si judetene; b)litigiile de pana la 5 miliarde lei, care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora.57.Sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel judeca - n fond ( daca prin lege speciala nu se prevede altfel ) :a)litigiile privind actele administrative emise sau ncheiate de autoritatile publice centrale;b) litigiile mai mari de 5 miliarde lei, care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora.58.Sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel judeca - n recurs ( daca prin lege speciala nu se prevede altfel ):-sentintele pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale59.Sectia de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie judeca - n recurs ( daca prin lege speciala nu se prevede altfel ): -sentintele pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel60.n ce termen pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale -oricand.61.n ce termen pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale-oricand.62.Competenta teritoriala a instantelor de contencios administrativ-Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.63.Ce documente trebuie sa anexeze petentul, la actiunea n contencios administrativ - n fond-copia actului administrativ pe care l ataca-raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. -copia cererii, certificata prin numarul si data nregistrarii la autoritatea publica, -orice nscris care face dovada ndeplinirii procedurii prealabile,(n situatia n care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa)64.Care este sanctiunea pe care o poate hotara instanta de contencios administrativ, prin ncheiere interlocutorie, mpotriva conducatorului autoritatii publice, n cazul n care aceasta nu trimite n termenul stabilit de instanta lucrarile cerute- va fi obligat, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de ntarziere nejustificata.65.n cazul n care reclamantul solicita instantei si plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru ntarziere, mpotriva cui vor putea fi formulate cererile n justitie prevazute de Legea contenciosului administrativ - mpotriva autoritatii publice si personal mpotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a ncheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim66.n cazul n care instanta admite actiunea reclamantului, de plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru ntarziere, care este consecinta asupra persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a ncheiat actul vatamator ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim-persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.67.Ce actiune poate ntreprinde, n apararea sa, persoana fizica obligata de instanta de contencios administrativ, la plata unor despagubiri, solidar cu autoritatea publica.- Persoana actionata astfel n justitie l poate chema n garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.68.n cat timp de la pronuntare trebuie sa fie redactate si motivate hotararile instantei de contencios administrativ-de urgenta, n cel mult 10 zile de la pronuntare.69.Ce masuri poate hotara instanta n solutionarea cererii-sa anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ, -sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ -sa elibereze un certificat, -sa elibereze o adeverinta sau -sa elibereze orice alt nscris-sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.-va hotar si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.70.Ce masuri poate hotara instanta atunci cand obiectul actiunii n contencios administrativ l formeaza un contract administrativ n functie de starea de fapt, instanta poate:a)dispune anularea acestuia, n tot sau n parte;b)obliga autoritatea publica sa ncheie contractul la care reclamantul este ndrituit;c)impune uneia dintre parti ndeplinirea unei anumite obligatii;d)suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;e)obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.71.n ce termen poate fi atacata cu recurs hotararea pronuntata n prima instanta, n fond, de contencios administrativ, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004-15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.72.n ce termen se judeca recursul la instanta de contencios administrativ competenta-de urgenta73.Ce efect produce declararea recursului n contencios, asupra executarii hotararii pronuntata n prima instanta, n fond, de contencios administrativ-suspenda executarea74.Ce caracter au - cu privire la executare - hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile n contencios administrativ -constituie titluri executorii.75.Ce caracter au - cu privire la ntinderea efectelor juridice - hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, -sunt general obligatorii-au putere numai pentru viitor.76.Ce putere au - cu privire la ntinderea n timp a efectelor juridice - hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, -putere numai pentru viitor.77.Care sunt prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la obligatia publicarii hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ-se publica n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, -dupa caz, se publica n monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti-se publica la cererea instantei de executare ori a reclamantului, -sunt scutite de plata taxelor de publicitate.78.n ce termen se executa hotararea definitiva si irevocabila prin care autoritatea publica este obligata sa ncheie, sa nlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt nscris-n termenul prevazut n cuprinsul ei-n lipsa unui termen prevazut n hotarare, n cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.79.Ce efecte produce nerespectarea termenului n care autoritatea publica este obligata - prin hotararea definitiva si irevocabila - sa ncheie, sa nlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt nscris-se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de ntarziere-reclamantul are dreptul la despagubiri pentru ntarziere.80.Care este caracterul juridic al abaterii si care sunt sanctiunile pentru neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii nitiale de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de ntarziere -constituie infractiune si-se sanctioneaza cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani -n locul nchisorii, se sanctioneaza cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.81.Ce actiune poate deschide si mpotriva cui, conducatorul autoritatii publice sanctionat pentru neexecutarea unei hotarari definitive si irevocabile-actiunea n regres, indrepta impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii82.Pe baza caror norme se judeca actiunea n regres, indreptata de conducatorul autoritatii publice impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii-de regula - pe baza normelor de drept comun -pe baza reglementarile speciale - n cazul n care cei vinovati sunt functionari publici83.Ce instante judecatoresti solutioneaza litigiile referite de Legea nr. 554/2004, pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale-sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.BIBLIOGRAFIE DE REFERINta:I. LEGISLAtIE : Acte normative care vizeaz cadrul constitutional al administratiei publiceLegea nr. 429 din 23/10/2003 de revizuire a Constitutiei Romaniei, Publicata n Monitorul Oficial, Partea I nr. 758 din 29/10/2003Constitutia din 31/10/2003, Re-Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003, Modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, n temeiul art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotareII.LEGISLAtIE : Acte normative care vizeaz contenciosul administrativLegea nr. 554/2004 privind contenciosului administrativTRATATE sI CURSURI DE DREPT ADMINISTRATIV1.Actele si faptele de drept administrativ / Valentin I. Prisacaru. - Bucuresti : Lumina Lex, 2001. - 404 p. ; 24 cm. - Bibliogr. si index. - ISBN 973-588-362-7 : 200000 lei . III 17558 (1 ex). 2.Contenciosul administrativ roman / Valentin I. Prisacaru. - Bucuresti : ALL, 1994. - VII, 470 p. ; 24 cm. - Contine bibliogr. si index. - Cuprins si in lb. en si fr. - ISBN 973-571-022-6 : 17500 lei. - (Juridica) . III 14651 (10 ex). 3.Drept administrativ / Ion Rusu. - Bucuresti : Lumina Lex, 2001. - 414 p. : diagr. ; 20 cm. - ISBN 973-588-340-6 : 100000 lei . II 45004 (2 ex). 4.Drept administrativ : Partea generala / Mircea Preda. - Ed. rev. si actualizata. - Bucuresti : Lumina Lex, 2000. - 399 p. ; 24 cm. - ISBN 973- 588-286-8 : 90000 lei . III 16884 (1 ex). 5.Drept administrativ : Tratat elementar / Corneliu Manda. - Bucuresti : Lumina Lex, 2001. - 511 p. ; 24 cm. - ISBN 973-588-368-6 : 150000 lei . III 17222 (3 ex). 6.Drept administrativ comparat / Ioan Alexandru. - Bucuresti : Lumina Lex, 2000. - 208 p. ; 20 cm. - ISBN 973-588-207-8 : 70000 lei . II 44692 (1 ex). 7.Drept administrativ si institutii politico - administrative : Manual practic / Verginia Vedinas. - Bucuresti : Lumina Lex, 2002. - 656 p. ; 24 cm. - Bibliogr. - ISBN 973-588-465-8 : 250000 lei . III 17560 (1 ex). 8.Dreptul colectivitatilor locale / Corneliu Manda si Cezar Corneliu Manda. - Bucuresti : Lumina Lex, 2002. - 418 p. ; 24 cm. - ISBN 973-588-467-4 : 200000 lei . III 17553 (1 ex). 9.Mari institutii ale dreptului administrativ : Curs universitar / Eugen Popa. - Bucuresti : Lumina Lex, 2002. - 472 p. ; 21 cm. - ISBN 973-588-252- 5 : 350000 lei . II 45842 (1 ex). 10.Tratat de drept administrativ / Antonie Iorgovan. - Ed. a 2-a, rev. si adaugita. - Bucuresti : Nemira, 1996. - 2 vol. (538, 687 p.) ; 24 cm. - Cuprins si in lb. fr la vol. 1. - ISBN 973-9177-96-4. - ISBN 973-9177-97-2 : 100000 lei (vol. 1). - ISBN 973-9177-98-0 : 100000 lei (vol. 2) - (Biblioteca juridica Nemira) . III 15878 (4 ex). 11.Tratat de drept administrativ roman : Partea generala / Valentin I. Prisacaru. - Ed. a 2-a, rev. si adaugita de autor. - Bucuresti : All, 1996. - 601 p. ; 24 cm. - Contine bibliogr. si index. - Lucrarea are in vedere legislatia in vigoare la data de 30 iunie 1996. - ISBN 973-571-195- 8 : 39900 lei - (Juridica) . III 15191 (10 ex). 12.Tratat de drept administrativ roman : Partea generala / Valentin I. Prisacaru. - Bucuresti : Lumina Lex, 1993. - 544 p. ; 23 cm. - ISBN 973- 96296-7-9 : 5000 lei (181073-181083); 9000 lei . III 14080 (22 ex). 13.Tratat elementar de drept administrativ roman / Mircea Preda. - Editie revazuta si actualizata cu practica judiciara de profil. - Bucuresti : Lumina Lex, 1996. - 3 parti ; 23 cm Parti: Partea 1 : Partea generala. III 1524014.Administratia publica : Teorii, realitati, perspective / Ioan Alexandru. - Bucuresti : Lumina Lex, 1999. - 646 p. : diagr. ; 24 cm. - Cuprins si in lb. fr si en. - ISBN 973-588-183-7 : 70000 lei . III 16712 (1 ex). 15.Administratia publica : Teorii, realitati, perspective / Ioan Alexandru. - Ed. a 2-a. - Bucuresti : Lumina Lex, 2001. - 646 p. : diagr. ; 24 cm. - Cuprins si in lb. fr si en. - ISBN 973-588-183-7 : 200000 lei . III 17216 (3 ex). Nota: TOATE REFERINtELE BIBLIOGRAFICE SE REGaSESC LA BIBLIOTECA UNIVERSITatII SI AU MENtIONATE COTELE DE CAUTARE!Bibliografie suplimentara:1.Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol.I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 19972.Iorgovan, Drept administrativ, voi. I, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 19943.I.Alexandru s.a., Drept administrativ, Ed. Economica, 2002A.Iorgovan, Tratat de drept administrative, Editura Nemira, Bucuresti, 1996, voi. I4.lovanas, Drept administrativ, Ed. Servo-Sat, Arad, 19975.Emil Balan, Elemente de drept administrativ, Ed. Trei, 19996.Mihai T. Oroveanu, Tratat de Drept administrativ, Editura Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir", Bucuresti, 19947.Al. Negoita, Drept administrativ, Ed. Sylvi", Bucuresti, 1996A.Trailescu, Tratat elementar de drept administrativ, Ed. ALL BECK, 20028.Al. Negoita, Drept adminstrativ si stiinta administratiei, Ed. AtlasLex, Bucuresti, 19939.Al. Negoita, stiinta administratiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.Lege nr. 554 din 02/12/2004Legea contenciosului administrativ __________ Text actualizat la data de 02.08.2007. Actul include modificarile din urmatoarele acte: - O.U.G. nr. 190/2005 - Decizia Curtii Constitutionale nr. 189/2006 - Decizia Curtii Constitutionale nr. 647/2006 - Legea nr. 262/2007 publicata n MOF nr. 510 din 30/07/2007 - Decizia Curtii Constitutionale nr. 660/2007 publicata n MOF nr. 525 din 02/08/2007. Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. CAPITOLUL I Dispozitii generale Subiectele de sesizare a instantei Art. 1. - (1) Orice persoana care se considera vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public. (2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata ntr-un drept al sau sau ntr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (3) Avocatul Poporului, n urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau refuzul autoritatii administrative de a-si realiza atributiile legale nu poate fi nlaturat decat prin justitie, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste de drept calitatea de reclamant, urmand a fi citat n aceasta calitate. Daca petitionarul nu si nsuseste actiunea formulata de Avocatul Poporului la primul termen de judecata, instanta de contencios administrativ anuleaza cererea. (4) Ministerul Public, atunci cand, n urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca ncalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste de drept calitatea de reclamant, urmand a fi citat n aceasta calitate. (5) Cand Ministerul Public apreciaza ca prin emiterea unui act administrativ normativ se vatama un interes legitim public, sesizeaza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente. (6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, n situatia n care actul nu mai poate fi revocat ntrucat a intrat n circuitul civil si a produs efecte juridice. n cazul admiterii actiunii, instanta se pronunta, daca a fost sesizata prin cererea de chemare n judecata, si asupra validitatii actelor juridice ncheiate n baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusa n termen de un an de la data emiterii actului. (7) Persoana vatamata n drepturile sau n interesele sale legitime prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale se poate adresa instantei de contencios administrativ, n conditiile prezentei legi. (8) Prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice subiect de drept public pot introduce actiuni n contencios administrativ, n conditiile prezentei legi si ale legilor speciale. (9) La solutionarea cererilor n contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, n orice faza a procesului, ori de cate ori apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor. __________ Titlul articolului a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 262/2007. - Alineatele (3)-(9) au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 262/2007. Semnificatia unor termeni Art. 2. - (1) n ntelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: a) persoana vatamata - orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termenul legal a unei cereri; n sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si grupul de persoane fizice, fara personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; b) autoritate publica - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, n regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, n sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, n regim de putere publica; c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, n regim de putere publica, n vederea organizarii executarii legii sau a executarii n concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, n sensul prezentei legi, si contractele ncheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea n valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ; d) act administrativ-jurisdictional - actul emis de o autoritate administrativa nvestita, prin lege organica, cu atributii de jurisdictie administrativa speciala; e) jurisdictie administrativa speciala - activitatea nfaptuita de o autoritate administrativa care are, conform legii organice speciale n materie, competenta de solutionare a unui conflict privind un act administrativ, dupa o procedura bazata pe principiile contradictorialitatii, asigurarii dreptului la aparare si independentei activitatii administrativ-jurisdictionale; f) contencios administrativ - activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim; g) instanta de contencios administrativ, denumita n continuare instanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale; h) nesolutionare n termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen; i) refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea n executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile; j) plangere prealabila - cererea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, n sensul revocarii sau modificarii acestuia; k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publica, n realizarea atributiilor sale, prevazute de Constitutie sau de o lege organica, n raporturile de natura politica cu Parlamentul; l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor n aspecte privitoare la conducerea trupei, n timp de pace sau razboi ori, dupa caz, la ndeplinirea serviciului militar; m) serviciu public - activitatea organizata sau, dupa caz, autorizata de o autoritate publica, n scopul satisfacerii unui interes legitim public; n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin ncalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin ncalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor; o) drept vatamat - orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, n considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat; r) interes legitim public - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si ndatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice; s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative; s) paguba iminenta - prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - mprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o ndoiala serioasa n privinta legalitatii actului administrativ; t) instanta de executare - instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ. (2) Se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului n termenul legal. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007. Tutela administrativa Art. 3. - (1) Prefectul poate ataca direct n fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale; actiunea se formuleaza n termenul prevazut la art. 11 alin. (1), care ncepe sa curga de la momentul comunicarii actului catre prefect si n conditiile prevazute de prezenta lege. Actiunea introdusa de prefect este scutita de taxa de timbru. (2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate ataca n fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se ncalca legislatia privind functia publica, n conditiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata. (3) Pana la solutionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) si (2) este suspendat de drept. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 262/2007. Exceptia de nelegalitate Art. 4. - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand n cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. n acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin ncheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza. ncheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar ncheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune n ipoteza n care instanta n fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze. (2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, n sedinta publica, cu citarea partilor si a emitentului. n cazul n care exceptia de nelegalitate vizeaza un act administrativ unilateral emis anterior intrarii n vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale n vigoare la momentul emiterii actului administrativ. (3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara n termen de 5 zile de la comunicare si se judeca de urgenta si cu precadere. (4) n cazul n care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta n fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata. __________ Alineatele (1)-(3) au fost modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007. Actele nesupuse controlului si limitele controlului Art. 5. - (1) Nu pot fi atacate n contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar. (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. (3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru nlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. (4) n litigiile prevazute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 si 21. Actele administrativ-jurisdictionale Art. 6. - (1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite. (2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, sa faca obiectul unei jurisdictii speciale administrative pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, cu respectarea dispozitiilor art. 7 alin. (1), daca partea ntelege sa nu exercite procedura administrativ-jurisdictionala. (3) Actul administrativ-jurisdictional pentru care, prin lege organica speciala, se prevede o cale de atac n fata unei alte jurisdictii administrative speciale poate fi atacat direct la instanta de contencios administrativ, n termen de 15 zile de la comunicare, daca partea ntelege sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala de atac. (4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdictional ntelege sa renunte la aceasta n timpul solutionarii litigiului, este obligata sa notifice decizia de renuntare organului administrativ-jurisdictional n cauza. Partea sesizeaza instanta de contencios administrativ n termen de 15 zile de la notificare. n aceasta situatie, procedura administrativa prealabila prevazuta de art. 7 nu se mai efectueaza. __________ Alineatele (2)-(4) au fost modificate prin art. I pct. 6 din Legea nr. 262/2007. CAPITOLUL II Procedura de solutionare a cererilor n contenciosul administrativProcedura prealabila Art. 7. - (1) nainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, n termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, n tot sau n parte, a acestuia. (11) n cazul actului administrativ normativ, plangerea prealabila poate fi formulata oricand. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si n ipoteza n care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta. (3) Este ndreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata ntr-un drept al sau sau ntr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul n care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, n limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. (7). (4) Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se solutioneaza n termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g). (5) n cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si n cazurile prevazute la art. 2 alin. (2) si la art. 4 nu este obligatorie plangerea prealabila. (6) Plangerea prealabila n cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificatia concilierii n cazul litigiilor comerciale, dispozitiile Codului de procedura civila fiind aplicabile n mod corespunzator. n acest caz, plangerea trebuie facuta n termenul de 6 luni prevazut la alin. (7), care va ncepe sa curga: a) de la data ncheierii contractului, n cazul litigiilor legate de ncheierea lui; b) de la data modificarii contractului sau, dupa caz, de la data refuzului cererii de modificare facute de catre una dintre parti, n cazul litigiilor legate de modificarea contractului; c) de la data ncalcarii obligatiilor contractuale, n cazul litigiilor legate de executarea contractului; d) de la data expirarii duratei contractului sau, dupa caz, de la data aparitiei oricarei alte cauze care atrage stingerea obligatiilor contractuale, n cazul litigiilor legate de ncetarea contractului; e) de la data constatarii caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, n cazul litigiilor legate de interpretarea contractului. (7) Plangerea prealabila n cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007. - Alineatul (11) a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 262/2007. - Alineatele (5) si (6) au fost modificate prin art. I pct. 9 din Legea nr. 262/2007. Obiectul actiunii judiciare Art. 8. - (1) Persoana vatamata ntr-un drept recunoscut de lege sau ntr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns n termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea n tot sau n parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat ntr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea n termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (11) Persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai n subsidiar, n masura n care vatamarea interesului legitim public decurge logic din ncalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. (12) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), actiunile ntemeiate pe ncalcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autoritatii parate sa emita un act sau un alt nscris, respectiv sa efectueze o anumita operatiune administrativa, sub sanctiunea penalitatilor de ntarziere sau a amenzii, prevazute la art. 24 alin. (2). (2) Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar n fazele premergatoare ncheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de ncheierea, modificarea, interpretarea, executarea si ncetarea contractului administrativ. (3) La solutionarea litigiilor prevazute la alin. (2) se are n vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 262/2007. - Alineatele (11) si (12) au fost introduse prin art. I pct. 11 din Legea nr. 262/2007. - Alineatele (2) si (3) au fost modificate prin art. I pct. 12 din Legea nr. 262/2007. Actiunile mpotriva ordonantelor Guvernului Art. 9. - (1) Persoana vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, nsotita de exceptia de neconstitutionalitate. (2) Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia ndeplineste conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin ncheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond. (3) Dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios administrativ repune cauza pe rol si da termen, cu citarea partilor. Daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala, instanta solutioneaza fondul cauzei; n caz contrar, actiunea se respinge ca inadmisibila. (4) n situatia n care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate n alta cauza, actiunea poate fi introdusa direct la instanta de contencios administrativ competenta, n limitele unui termen de decadere de un an, calculat de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (5) Actiunea prevazuta de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale Guvernului, anularea actelor administrative emise n baza acestora, precum si, dupa caz, obligarea unei autoritati publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative. __________ Alineatele (3) si (4) au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 262/2007. - Alineatul (5) a fost introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 262/2007. - Prin Decizia nr. 660/2007, Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale n masura n care permit ca actiunea introdusa la instanta de contencios administrativ sa aiba ca obiect principal constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante sau a unei dispozitii dintr-o ordonanta. Instanta competenta Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau ncheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se solutioneaza n fond de catre tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau ncheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza n fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel. Completul de judecata este format din 2 judecatori. (2) Recursul mpotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul mpotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel. (3) Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale. __________ Alineatele (1) si (2) au fost modificate prin art. I pct. 15 din Legea nr. 262/2007. Termenul de introducere a actiunii Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce n termen de 6 luni de la: a) data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila; b) data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii; c) data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, respectiv data expirarii termenului legal de solutionare a cererii; d) data expirarii termenului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis n solutionarea favorabila a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile; e) data ncheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, n cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, n cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data ncheierii procesului-verbal de conciliere, dupa caz. (21) n cazul suspendarii, potrivit legii speciale, a procedurii de solutionare a plangerii prealabile, termenul prevazut la alin. (1) curge dupa reluarea procedurii, de la momentul finalizarii acesteia sau de la data expirarii termenului legal de solutionare, dupa caz, daca a expirat termenul prevazut la alin. (2). (3) n cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile n mod corespunzator prevederile alin. (2). (4) Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand. (5) Termenul prevazut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevazut la alin. (2) este termen de decadere. __________ Alineatele (1) si (2) au fost modificate prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007. - Alineatul (21) a fost introdus prin art. I pct. 17 din Legea nr. 262/2007. Documentele necesare Art. 12. - Reclamantul anexeaza la actiune copia actului administrativ pe care l ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. n situatia n care reclamantul nu a primit niciun raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data nregistrarii la autoritatea publica, precum si orice nscris care face dovada ndeplinirii procedurii prealabile, daca acest demers era obligatoriu. n situatia n care reclamantul introduce actiune mpotriva autoritatii care refuza sa puna n executare actul administrativ emis n urma solutionarii favorabile a cererii ori a plangerii prealabile, va depune la dosar si copia certificata dupa acest act. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 262/2007. Citarea partilor, relatii Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanta dispune citarea partilor si poate cere autoritatii al carei act este atacat sa i comunice de urgenta acel act, mpreuna cu ntreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei. (2) n situatia n care reclamant este un tert n sensul art. 1 alin. (2) sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii publice emitente sa i comunice de urgenta actul atacat mpreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei. (3) n mod corespunzator situatiilor prevazute la alin. (1) si (2), dupa caz, se procedeaza si n cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim. (4) Daca autoritatea publica nu trimite n termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin ncheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de ntarziere nejustificata. __________ Alineatele (1) si (3) au fost modificate prin art. I pct. 19 din Legea nr. 262/2007. Suspendarea executarii actului Art. 14. - (1) n cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, n conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. n cazul n care persoana vatamata nu introduce actiunea n anularea actului n termen de 60 de zile, suspendarea nceteaza de drept si fara nicio formalitate. (2) Instanta solutioneaza cererea de suspendare, de urgenta si cu precadere, cu citarea partilor. (3) Cand n cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se n mod corespunzator. (4) Hotararea prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs n termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. (5) n ipoteza n care se emite un nou act administrativ cu acelasi continut ca si cel suspendat de catre instanta, acesta este suspendat de drept. n acest caz nu este obligatorie plangerea prealabila. (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive. (7) Suspendarea executarii actului administrativ are ca efect ncetarea oricarei forme de executare, pana la expirarea duratei suspendarii. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 262/2007. Solicitarea suspendarii prin actiunea principala Art. 15. - (1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, n tot sau n parte, a actului atacat. n acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii n fond. (2) Dispozitiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplica n mod corespunzator. (3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspenda executarea. (4) n ipoteza admiterii actiunii de fond, masura suspendarii, dispusa n conditiile art. 14, se prelungeste de drept pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, chiar daca reclamantul nu a solicitat suspendarea executarii actului administrativ n temeiul alin. (1). __________ Alineatele (1) si (2) au fost modificate prin art. I pct. 21 din Legea nr. 262/2007. - Alineatul (4) a fost introdus prin art. I pct. 22 din Legea nr. 262/2007. Introducerea n cauza a functionarului Art. 16. - (1) Cererile n justitie prevazute de prezenta lege pot fi formulate si personal mpotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau ncheierea actului ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru ntarziere. n cazul n care actiunea se admite, persoana respectiva poate fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica parata. (2) Persoana actionata astfel n justitie l poate chema n garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007. Introducerea n cauza a altor subiecte de drept Art. 161. - Instanta de contencios administrativ poate introduce n cauza, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune n discutie, din oficiu, necesitatea introducerii n cauza a acestora, precum si a altor subiecte de drept. __________ Articolul a fost introdus prin art. I pct. 24 din Legea nr. 262/2007. Judecarea cererilor Art. 17. - (1) Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere n sedinta publica, n completul stabilit de lege. (2) Pentru cererile formulate n baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile n bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare. (3) Hotararile se redacteaza si se motiveaza n cel mult 30 de zile de la pronuntare. __________ Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 262/2007. Solutiile pe care le poate da instanta Art. 18. - (1) Instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt nscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa. (2) Instanta este competenta sa se pronunte, n afara situatiilor prevazute la art. 1 alin. (6), si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii. (3) n cazul solutionarii cererii, instanta va hotar si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru. (4) Atunci cand obiectul actiunii n contencios administrativ l formeaza un contract administrativ, n functie de starea de fapt, instanta poate: a) dispune anularea acestuia, n tot sau n parte; b) obliga autoritatea publica sa ncheie contractul la care reclamantul este ndrituit; c) impune uneia dintre parti ndeplinirea unei anumite obligatii; d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere; e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale. (5) Solutiile prevazute la alin. (1) si alin. (4) lit. b) si c) pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalitati aplicabile partii obligate, pentru fiecare zi de ntarziere. (6) n toate situatiile, instanta poate stabili, prin dispozitiv, la cererea partii interesate, un termen de executare, precum si amenda prevazuta la art. 24 alin. (2). __________ Alineatele (1), (2) si (5) au fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007. - Alineatul (6) a fost introdus prin art. I pct. 27 din Legea nr. 262/2007. Termenul de prescriptie pentru despagubiri Art. 19. - (1) Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere n acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca ntinderea pagubei. (2) Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, n termenul de un an prevazut la art. 11 alin. (2). (21) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica, n mod corespunzator, si contractelor administrative. (3) Cererile prevazute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi n ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru. __________ Alineatul (21) a fost introdus prin art. I pct. 28 din Legea nr. 262/2007. Recursul Art. 20. - (1) Hotararea pronuntata n prima instanta poate fi atacata cu recurs, n termen de 15 zile de la comunicare. (2) Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta. (3) n cazul admiterii recursului, instanta de recurs, modificand sau casand sentinta, va rejudeca litigiul n fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta. __________ Alineatele (1) si (3) au fost modificate prin art. I pct. 29 din Legea nr. 262/2007. Caile extraordinare de atac Art. 21. - (1) mpotriva solutiilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ se pot exercita caile de atac prevazute de Codul de procedura civila. (2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin ncalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata. Cererea de revizuire se introduce n termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrata de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivata a partii interesate, n termen de 15 zile de la pronuntare. Cererea de revizuire se solutioneaza de urgenta si cu precadere, ntr-un termen maxim de 60 de zile de la nregistrare. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 30 din Legea nr. 262/2007. CAPITOLUL III Procedura de executareTitlul executoriu Art. 22. - Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au respins actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi si s-au acordat cheltuieli de judecata se investesc cu formula executorie si se executa silit, potrivit dreptului comun. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 31 din Legea nr. 262/2007. Obligatia publicarii Art. 23. - Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat n tot sau n parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Acestea se publica obligatoriu dupa motivare, la solicitarea instantelor, n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, n monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, fiind scutite de plata taxelor de publicare. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 262/2007. Obligatia executarii Art. 24. - (1) Daca n urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa ncheie, sa nlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt nscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face n termenul prevazut n cuprinsul acesteia, iar n lipsa unui astfel de termen, n cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii. (2) n cazul n care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de ntarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru ntarziere. (3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ, n termen de 30 de zile de la data aplicarii amenzii prevazute la alin. (2), constituie infractiune si se pedepseste cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 2.500 lei la 10.000 lei. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 33 din Legea nr. 262/2007. Instanta de executare Art. 25. - (1) Sanctiunea si despagubirile prevazute la art. 24 alin. (2) se aplica, respectiv se acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotararea se ia n camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. (2) Cererea prevazuta la alin. (1) este scutita de taxa de timbru. (3) Hotararea pronuntata de instanta de executare poate fi atacata cu recurs, n termen de 5 zile de la comunicare. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica, n mod corespunzator, si pentru punerea n executare a hotararilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative. __________ Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 34 din Legea nr. 262/2007. Actiunea n regres Art. 26. - Conducatorul autoritatii publice se poate ndrepta cu actiune mpotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. n cazul n care cei vinovati sunt demnitari sau functionari publici, se aplica reglementarile speciale. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 262/2007. CAPITOLUL IV Dispozitii tranzitorii si finaleJudecarea cauzelor aflate pe rol Art. 27. - Cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii n vigoare a prezentei legi vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile n momentul sesizarii instantei. Completarea cu dreptul comun Art. 28. - (1) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila, n masura n care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate n drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte. Compatibilitatea aplicarii normelor de procedura civila se stabileste de instanta, cu prilejul solutionarii cauzei. (2) Instanta de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii cand s-a nceput urmarirea penala pentru o infractiune savarsita n legatura cu actul administrativ atacat, daca reclamantul - persoana vatamata - staruie n continuarea judecarii pricinii. (3) Actiunile introduse de persoanele de drept public si de orice autoritate publica, n apararea unui interes public, precum si cele introduse mpotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu exceptia situatiei n care sunt formulate si pentru apararea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 36 din Legea nr. 262/2007. Corelarea terminologica Art. 29. - Ori de cate ori ntr-o lege speciala anterioara prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanta de contencios administrativ, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzatoare din prezenta lege. Dispozitii tranzitorii Art. 30. - Pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se solutioneaza de sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor. Intrarea n vigoare Art. 31. - (1) Prezenta lege intra n vigoare la 30 de zile de la data publicarii n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) Pe aceeasi data se abroga Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata. Bucuresti, 2 decembrie 2004. Nr. 554.
Referat CONTENCIOS ADMINISTRATIV
label
Referate
calendar_month
2008-03-26, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
virgo
