Univ. Constantin Brancusi Tg.JiuFac. de Stiinte Juridice si AdministrativeMaster zi-Drept Funciar, Publicitate Imobiliara si CadastruAnul I; sesiunea-ianuarie 2008 Referat la: NOTIUNI DE DREPT CIVIL STOIAN STELA cas. BOBOLEA-STOIAN CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC Prin continut al raportului juridic se intelege totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor corelative ale subiectelor raportului juridic civil. Continutul raportului juridic civil este alcatuit din drepturile si obligatiile partilor adica din drepturile subiectului activ si din obligatiile subiectului pasiv intre care se stabileste raportul juridicIntre drepturi si obligatii exista o stransa legatura de interdependenta in sensul ca fiecarui drept subiectiv i corespunde o obligatie corelativa si invers, fiecarei obligatii i corespunde un drept corelativ al celeilalte parti. Exemplu ar fi un contract de vanzare-cumparare, unde vanzatorul are dreptul de a pretinde si a primii pretul pentru bunul vandut, drept caruia i corespunde obligatia corelativa a cumparatorului de a plati acel pret; pe de alta parte, vanzatorul are obligatia de a transmite cumparatorului proprietatea bunului vandut si obligatia de a garanta pe cumparator impotriva evictiunii si impotriva viciilor ascunse ale lucrului, iar cumparatorul are dreptul corelativ de a dobandii proprietatea lucrului si de a fi garantat. Prin urmare continutul raportului juridic civil poate fi privit din punctul de vedere al celor doi subiecti:-pentru subiectul activ continutul raportului juridic apare ca fiind alcatuit din drepturi, iar pentru subiectul pasiv acelasi continut apare ca fiind alcatuit din obligatii.In raporturile juridice obligationale, de cele mai multe ori, fiecare dintre subiecti are atat drepturi, cat si obligatii fiind subiect activ, cat si subiect pasiv.In raporturile juridice reale, in principiu, subiectul activ are drepturi, iar subiectul pasiv universal are obligatia de a nu incalca aceste drepturi. In toate cazurile insa, oricarui drept subiectiv i corespunde o obligatie corelativa: nu exista drept fara obligatie corelativa.Notiunea de drept subiectiv civil: Prin drept subiectiv intelegem posibilitatea titularului de a desfasura o anumita conduita, garantata de lege prin putinta de a pretinde subiectului pasiv o anumita comportare corespunzatoare care poate fi impusa la nevoie prin forta de constrangere a statului.Reciproca dreptului subiectiv este obligatia, adica legatura de drept prin care debitorul se gasest obligat fata de creditor sad ea, sa faca sau san u faca ceva, sub constrangere statala; obligatia este aspectul negative al raportului obligational. Dupa cum adesea s-a observat, nu este simplu de a surprinde esenta dreptului subiectiv.De aceea, in acest domeniu ceatra stiintifica a fost mare si pare ca nici astazi nu este incheiata. Dreptul obiectiv recunoasta indivizilor largi prerogative de actiune sub forma unor drepturi individuale, adica drepturi subiective.Nu exista drept subiectiv decat in cazul permis de dreptul obiectiv. De aici rezulta ca daca dreptul obiectiv este general,dreptul subiectiv este individual.Dreptul subiectiv ar fi, capacitatea care intemeiaza, de fapt, dreptul de a fi in viata.Se poate ca la temelia lui sta "nevoia", nevoie care s-a sublimat in drepturi ; aceste drepturi pot fi calificate, intr-un fel, ca drepturi naturale.Dreptul subiectiv are un fundament unanim acceptat care salasuieste in noi aproape visceral.El este inradacinat in fiinta omului de la varsta cea mai frageda.Instinctul posesiv se afla la radacina dreptului subiectiv. Nu orice prerogative individuale inseamna drept subiectiv.Trebuie asadar sa se faca distinctie intre dreptul subiectiv si prerogativele invecinate. Astfel:-libertatea nu este decat o virtualitate de drept, o posibilitate garantata de dreptul obiectiv fara a avea un obiect prcis; altfel spus, ea este posibilitatea recunoscuta persoanei de a actiona dupa propia vointa.( de pilda , libertatea contractuala care este o libertate civila si care permite persoanei incheierea oricarui contract sau refuzarea lui, sau libertatea de opinie care este o libertate publica.Daca libertatea este acordata tuturor si este egalitara, dreptul subiectiv este acordat titularului sau, este inegalitar si este intemeiat pe un interes individual.-puterea care permite unei personae de a actiona asupra patrimoniului alteia sau chiar asupra altei personae.Puterea este legata de functie" care inseamna conferirea unei asemenea puteri unei personae determinate.-Optiunea care inseamna o alegere prin contract intre doua obiecte sao doua moduri de exercitare a unui drept: este de fapt, un drept subiectiv cu doua ramuri.Exista deci si alte prerogative ale persoanei decat cele rezultate din drepturile subiective.Desi numai acestea din urma confera titularului drepturi propriu-zise si celelalte prerogative dau posibilitatea individului de a lua parte la viata juridica. Notiunea de drept subiectiv implica in mod obligatoriu sarcini.Puterii de a cere, a impune sau a interzice, in corespunde o obligatie pentru a executa sau confirma ceea ce titularului ii este admis sa ceara.Persoana fizica sau juridica care are un drept subiectiv se numeste subiect de drept sau titular. Drepturile subiective se clasifica in drepturi absolute si drepturi relative.Drepturile absolute sunt acelea carora le corespunde obligatia generala a tuturor persoanelor de a se abtine de a le incalca.Sunt drepturi absolute;-drepturile personale extrapatrimoniale( dreptul la nume, la onoare; drepturile rezultand din raporturile conjugale si din raporturile de familie; drepturile nepatrimoniale de autor, de inventator si cele conexe lor.-drepturile reale principale si cele derivate din dreptul de proprietate privata.Drepturile reale prezinta urmatoerele caractere specifice:-rezulta din raporturi juridice stabilite intre titular ( ca subiect activ) si toate celelalte personae ( subiect pasiv universal, nedeterminat).-confera titularului puterea de a-si exercita prerogativele dreptului direct asupra lucrului la care se refera, fara a avea nevoie de concursul unei alte personae;-implica obligatia generala negativa a subiectilor pasivi nedeterminati, de a nu face nimic de natura de a stanjeni exercitiul dreptului.-drepturile reale sunt absolute si deci opozabile tuturor.Drepturile reale se impart in drepturi reale principale si drepturi reale accesorii.Sunt drepturi reale principale:-dreptul de proprietate, dreptul de uz, usufruct, abitatie, servitute si dreptul de superficie. Dreptul de proprietate este prototipul drepturilor reale; el este dreptul real cel mai deplin, deoarece confera propritarului suma celor trei attribute:posesia, folosinta si dispozitia.Sunt unele situatii in care unele dintre aceste attribute sunt desprinse din dreptul proprietarului pentru a se bucura de ele alte personae. Prin aceasta desprindere sunt constituite in favoarea altor personae alte drepturi reale cam ar fi: dezmembramintele dreptului de proprietate ( dreptul de uz, usufruct, abitatie, servitute si superficie ).Dreptul de proprietate se prezinta sub doua forme: dreptul de proprietate publica si dreptul de proprietate privata.Dreptul de proprietate privata se imparte in dreptul de proprietate particulara apartine persoanelor fizice si juridice de tip particular, dreptul de proprietate privata al statului apartine unitatilor administrative-teritoriale precum si altor personae juridice infiintate de stat.Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate sunt:-dreptul de uz- care confera titularului prerogativele de a se folosi de lucru si de a- I culege fructele numai pentru nevoile sale si ale familiei; este o varietate a dreptului de uzufruct.-dreptul de uzufruc confera titularului sau posesia si folosinta asupra ce apartin altuia, avand insa indatorirea de a conserva substanta lucrurilor respective.Este un drept temporar si, de regula, se constitue asupra bunurilor neconsumptibile. Uzuarul nu poate ceda si nici inchiria dreptul sau altuia, spre deosebire de uzufructuar, care se poate bucura el insusi sau poate inchiria sau ceda exercitiul dreptului sau.-dreptul de abitatie este un drept de folosinta avand ca obiect o casa de locuit; astfel acest drept nu poate fi cedat si nici inchiriat.-dreptul de servitute este un drept real imobiliar perpetuu si indivizibil care dezmembreaza proprietatea, conferind proprietarului sau anumite prerogative strict limitate asupta lucrului altuia.-dreptul de superficie este un drept real care consta in dreptul de proprietate ce are o persoana numia superficiar asupra constructiilor, plantatiilor si alte lucruri aflate pe terenul apartinand altei personae, teren in privinta caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt incompatibile cu dreptul de proprietate publica deoarece bunurile din domeniul public sunt inalienabile.Tot in grupa drepturilor reale intra si dreptul de concesiune si dreptul de preemtiune.Dreptul de concesiune este dreptul prin care o persoana numita concedent transmite dreptul de exploatare al unui bun unei alte personae numita cesionar, pe o perioada de cel mult 49 de ani in schimbul unei redevente.Dreptul de preemtiune este acel drept care confera titularului prerogativele de a fi preferat oricarei alte personae la cumpararea unui anumit bun.Sunt drepturi reale accesorii gajul, ipoteca si unele privilegii. Ele insotesc intotdeauna un drept de creanta.Drepturile reale accesorii nu au o existenta de sine statatoare fiind atasate pe langa un alt drept principal.Astfel nasterea precum si stingerea lor depend de existenta valabila a dreptului principal de creanta.Rolul lor este deci de a consolida un drept de creanta conferind creditorului o situatie mai sigura.Dreptul de ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate de plata unei obligatii; Dreptul de gaj este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei";Privilegiile sunt drepturi care ii dau creditorului posibilitatea ca creanta sa sa fie preferata fata de alti creditori chiar daca acestia sunt creditori ipotecari.Dreptul de retentie da posibilitatea celui ce detine un bun al altuia san u-l restitue proprietarului pana nu I se plateste tot ceea ce ii datoreaza in legatura cu acel bun.Trebuie retinut ca la temelia drepturilor reale se afla posesia.Posesia nu constitue un drept subiectiv. Ea este o prerogative de fapt si de aceea nu trebuie confundata cu proprietatea , proprietatea este dreptul, posesia este faptul.Posesia produce importante consecinte juridice printre care: -dobandirea dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva ( uzucapiune) adica printr-o posesie prelungita in timp, dupa caz 10, 20 sau 30 ani.-posesorul are la indemana- pana la revendicarea bunului de catre proprietar actiunile posesiunii care il apara impotriva celor care l-ar tulbura in posesie. Drepturile relative in opozitie cu cele absolute, sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia uneia sau mai multor personae, determinate din chiar momentul stabilirii raportului juridic, de a da , adica de a constitui sau stramuta un drept real asupra unui lucru; de a face adica de a savarsi anumite acte sau fapte juridice; sau de nu face ceva adica de a se abtine de la savarsirea anumitor acte sau fapte juridice.Drepturile relative prezinta urmatoarele caractere juridice specifice:-raportul juridic care cuprinde in continutul sau un drept relative se stabileste intre titularul dreptului si una sau mai multe personae determinate.-continutul obligatiei subiectului pasiv determinat este indatorirea de a da sau de a face ceva-pozitiva, fie uneori de a nu face ceva-negativa.Sunt drepturi relative toate drepturile de creanta, adica cele care rezulta din acte juridice sau din fapte juridice in temeiul carora una sau mai multe personae determinate, in calitate de creditor, are dreptul de a pretinde si obtine de la una sau mai multe personae, in calitate de debitor, indeplinirea obligatiei corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva.Astfel sunt dreptul vanzatorului de a primi pretul si al cumparatorului de a primi lucrul cumparat, dreptul persoanei pagubite printr-o fapta ilicita si culpabila de a primi despagubiri etc.Alta categorie a dreptului sunt drepturile personalitatii de unde se desemneaza acele drepturi care sunt specifice numai calitatii de persoana umana, care apartin deci oricarui individ prin insusi faptul ca el este om.Actualmente, doctrina si jurisprudenta pune un accent deosebit pe ocrotirea drepturilor personalitatii care se refera in principal la protectia dreptului la nume, la onoare, la imagine, la intimitatea vietii private.Ocrotirea acestor drepturi vine adesea in coliziune cu libertatea presei si cu dreptul de informare a opiniei publice.Recunoasterea si ocrotirea drepturilor civilePosibilitatea desfasurarii unei anumite conduite devine un drept subiectiv numai in masura in care este recunoscuta printr-o norma juridica.Drepturile subiective civile sunt recunoscute de lege.Dincolo de recunoasterea concreta sau generica a diferitelor drepturi sau categorii de drepturi civile, legislatia noastra cuprinde si unele dispozitii de principiu, general valabile si aplicabile tuturor drepturilor civile.Drepturile subiective civile-ca si celelalte drepturi, sunt recunoscute si prin prevederiile noii Constitutii a Romaniei adoptata la 21 nov. 1991.Art. 15 arata ca:" Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatiile consecrate prin Constitutie si prin legi."Articolele urmatoare ale Constitutiei consacra si garanteaza expres drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor dintre care multe au character de drepturi civile: dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica a persoanei, dreptul la viata intima, familiala si privata, dreptul la domiciliu si la inviolabilitatea domiciliului si a resedintei.Trebuie precizat faptul ca drepturile subiective sunt ocrotite chiar impotriva incalcarii lor de catre autoritatile publice ale statului, art 44 din Constitutie care spune:"Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrative sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.Drepturile civile sunt nu numai recunoscute si garantate de lege dar sunt si aparate de stat impotriva celor ce le nesocotesc, ori le incalca.Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sunt aparate prin mijloace de drept constitutional( avocatul poporului ), de drept administrative ( contenciosul administrative, dreptul de petitionare etc.).Principalul mijloc juridic de drept civil pentru apararea drepturilor subiective este posibilitatea acordata de lege titularilor de drepturi de a cere, prin actiune in justitie, interventia fortei de constrangere a statului pentru a obtine respectarea sau restabilirea dreptului impotriva oricarei personae care l-ar nesocoti sau incalca si pentru a impune prin constrangere juridical executarea silita a hotararii judecatoresti astfel pronuntate.Principalul mijloc de ocrotire a drepturilor civile il constitue actiunea in justitie care insoteste aceste drepturi si care permite titularului sa faca apel la organelle statului si la forta de constrangere a acestuia pentru restabilirea drepturilor inculcate.Drepturile civile pot fi aparate sipe cale de exceptie, prin invocarea acestor drepturi ca mijloc de aparare impotriva pretentiilor nejustificat formulate de alte personae impotriva titularului dreptului.In toate cazurile, hotararea judecatoreasca prin care se recunoaste un drept poate fi adusa la indeplinire cu ajutorul aparatului de constrangere al statului, prin executarea silita daca nu este executata de bunavoie de catre persoana obligata. Bibliografie: -I.C. Catuneanu-Curs elementar de drept roman ed. Cluj -I. Albu-Drept civil ed Dacia Cluj 1984