~ CUPRINS ~Pag.-Istoria antraxului2-Raspandire geografica3-Importanta economica si sanitara4-Etiologie5-Caracterele epizootologice7-Mecanismul de infectie12-Tabloul clinic14-Modificari anatomo-patologice17-Diagnosticul18-Tratamentul21-Profilaxia si combaterea21-Antraxul la OM25-Participare personala26-Bibliografie27 ANTRAXAntraxul este o boala infectioasa cu caracter septicemicin marea majoritate a cazurilor. Afecteaza mai multe specii de animale domestice si salbatice si este transmisibila si la om. Clinic se caracterizeaza prin tulburari grave respiratorii, circulatorii, digestive si uneori prin hematurie iar anatomo-patologic, prin tumefierea splinei, ramolismentul pulpei splenice si infiltratia sero-hemoragica a testului conjunctiv subcutanat sau subseros.Istoria antraxuluiAntraxul a fost cunoscutinca din antichitati ca o boala care produce epizootii pustiitoare printre animale, transmitandu-se si la om. Este originar probabil, din sudul Asiei.In Europa, antraxul a capatat o raspandire mare prin sec. XVI, impunandu-se luarea de masuri care au fost elaborate prima oara la Venetia (1596) si constauin linii mari, din carantina si izolarea animalelor bolnave.Descrieri exacte ale bolii au fost facutein sec. XVIIIin Rusia si Franta.in 1792, Gamaleia a semnalat transmiterea bolii prin insectele hematofage.Etiologia bacteriana a bolii a fostintrevazuta de Devaine (Franta 1860), Pollender (Germania 1855), Brauell (Rusia 1857), Delafond (1860), dar abiain 1876, R.Koch si L.Pasteurinin acelasi timp si independent unul de altul, au izolat bacilul antraxului si au reprodus boala experimental cu ajutorul culturilor. R.Koch, a pusin evidenta proprietatea bacilului de a sporulain mediul exterior iar L.Pasteur si Jouber studiaza circulatia sporilorin sol.in 1881, Pasteurimpreuna cu Chamberland si Roux, prepara primul vaccin anticarbunos, facand celebra demonstratie de la Pouilly de Fort.in 1882, Tencovschi prepara primul vaccin sporulat.in tara noastra, primele documente scrise despre antrax, dateaza din 1808 si cuprind masuri sanitare veterinare aplicatein judetul Ilfov. Dupa aceasta data au aparut diverse semnalari si descrieri ale bolii.in 1902, Motas face un studiu al bolilor infectioase pentru perioada 1889-1900,in care ne arata ca antraxul existain majoritatea judetelor.Cercetari privind antraxul au facutin tara noastra Ciuca, Combiescu, Cernmianu si altii.Cele mai importante cercetariin aceasta boala, au fost facuteinsa de N.Stamatin, dintre care, mentionam crearea tykoubuu 1190 R (1931-1938), tulpina sporogena, edmatogena, acapsulegena si apatogena, din care, Isopescu pune la punct prepararea unui vaccin anticarbunos, cel mai bun vaccin anti-bacterian care se folosestein tara noastra.Independent de N.Stamatin si camin acelasi timp, Stenne (1937-1939) obtine variante asemanatoare de bacili carbunosi (acapsulogene, sporogene, edmatogene ) care au fost folosite pentru prepararea vaccinului anticarbunos utilizatin Africa de Sud. Raspandire GeograficaAntraxul este raspanditin aproape toate tarile lumii dar frecventa este variabila si dependentain special de clima. Raspandirea bolii este mai micain tarile cu clima rece din cauza conditiilor nefavorabile pentru sporulare, acest proces fiind slab la 20 siincetand complet sub 14.in zonele cu clima temperata sau calda, antraxul este mai desintalnit.in Europa,in trecut, antraxul a cunoscut o mare raspandire si a produs mari pierderi darin prezent, pierderile produse de antrax suntin continua scadere. Scaderea frecventei aparitiei de antrax se explica prin extinderea vaccinarilor anticarbunoase si prin aplicarea mai severa a masurilor sanitare veterinare privindin special distrugerea cadavrelor.Dupa Manninger, Asia este continentulin care antraxul are raspandirea cea mai mare.in Indonezia, antraxul bantuie printre bivoli iarin Birmania chiar si printre elefanti.in Africa de Sud, antraxul reprezintainca boala cea mai pagubitoare. Esteintalnit siin America iarin Australia produceinca pierderi simtitoare.in tara noastra, antraxul a avut o mare raspandirein trecut din cauza insuficientei organizarii veterinare care a avut ca urmare, neglijarea celor mai elementare masuri de profilaxie referitoare mai ales la distrugerea cadavrelor care erau lasate prada animalelor carnivore, creandu-se astfel focare permanente de infectie.incepand cu anul 1908 s-au introdus vaccinarile anticarbunoase, dar boala s-a raspandit totusi. Astfel, (dupa Ciuca )in 1908 au fost 447 cazuri de antrax,in 1910, 558 cazuri,in 1912, 1083 cazuri,in 1915, 724 cazuri,in 1936, (dupa Lupa) 2417 cazuri iarin 1938, 16221 cazuri.in timpul de fata,in urma introduceriin practica a vaccinului preparat de Stamatin si Isopescu si a luarii unor masuri planificate de combatere, antraxul apare numai sub forma de cazuri sporadice.Importanta economica si sanitaraAntraxul este o boala mortalain imensa majoritate a cazurilor. De la animalele bolnave nu se poate valorifica nimic, data fiind rezistenta deosebita a sporilor si transmisibilitatea la om. Acestea fac ca importanta antraxului sub raport economic sa fie foarte mare.Pentru profilaxie se cheltuiesc sume mari reprezentate de materiale biologice folosite pe scara larga si de fortele de munca ocupate cu aplicarea lor. La acestea, se adauga si lucrarile necesitate pentru asanarea terenurilor infectate. Antraxul are si o importanta sanitara, prin faptul ca se transmite la om. Infectia se face prin manipularea carnii, a cadavrelor sau a produselor de origine animala, lana, piei, par, coarne etc.EtiologieAntraxul este produs de B.Anthracis, un bacil aerob, imobil, carein culturile tinerein special, se prezinta sub forma dreptunghiulara regulata. Este lung de 4 6 microni, si gros de 1 1,35 microni, Gram pozitiv.in organism ca si pe medii de cultura cu lichide organice (sange, ser) capsuleaza si capsula poate fi pusain evidenta prin coloratia Giemsa. (Capsula se coloreazain roz iar bacilulin albastru). Bacillus anthracis are proprietatea de a sporulain anumite conditii. Acestea sunt determinate de factori interni (unele tulpini sporuleaza intens, altele mai slab) si de factori externi, de mediu (uscarea, prezenta aerului, pH. Alcalin, saraciain substante anutritive, favorizeaza sporularea). Dintre factorii externi temperatura are rol important.Procesul de sporulare este intens la temperaturi de 30 37. Sporii sunt ovali, situatiin centrul formei vegetative si nu diformeaza corpul bacilului. Sub 14 sau peste 42, sporulareainceteaza.in cadavrele nedeschise, bacilul nu sporuleaza, ori se lizeaza sub actiunea proceselor de putrefactie.in cazul cand cadavrul a fost deschis si bacilii au venitin contact cu aerul, ei sporuleaza si procesul este cu atat mai intens, cu cat materialul infectios a fost maiintins,imprastiat, raspanditin straturi mai subtiri si mai supus uscaciunii si contactului cu aerul.Bacilul creste pe mediile de cultura uzuale.in bulion formeaza un depozit cu aspect de vata, mediul ramanand limpede. Pe ogor, creste sub forma de colonii albe, asemanatoare fulgilor de zapada, cu margini neregulate care privite cu lupa, au aspectul de par frizat.Formele vegetative sunt putin rezistente fiind distruse cu usurinta de catre lumina solara (6 12 ore), caldura la (la 55 60 -in 15 minute), suc gastric, dezinfectante ( formol, fenol, soda caustica, var clorosin solutie de 1-5 %, sublimat 1% )in cateva minute sau prin putrefactie (dependent de temperatura,in cateva ore sau zile).Sporiiinsa sunt foarte rezistenti.in el rezista multi ani chiar zeci de aniin solurile afanate cu humus.in balegar rezista 8 luni iarin apa 2 ani si jumatate. Rezista mult timpin piei, lana etc. Rezista cateva ore la 14 caldura uscata dar la 120 caldura umeda sunt distrusi instantaneu.Nu sunt distrusi prin putrefactie nici de sucul gastric.Dezinfectantele distrug sporii numaiin solutii concentrate si fierbinti. Glicerina care distruge formele vegetative, nu are nici o actiune asupra sporilor. Antibioticele si sulfamidele lizeaza formele vegetative dar nu au actiune asupra sporilor.Tulpinile virulente sunt inhibate de 8 10 U.I. penicilina la 1 ml. Mediu sau de 5 gama streptomicina. Germenii capsulatiin urma cultivarii pe medii cu lichide organice, au aceeasi sensibilitate fata de aceste antibiotice. Sulfamidele sunt inhibate pentru B. Anthracisin doze de 0,04 grame pe 1 ml.Soma germenului contine un poliosid de natura glucidica) iar capsula, o polipeptida, care contine un acid glutamic dextrogir. Din bacili fie capsulati sau necapsulati, se extrage si o nucleoproteida care se comporta ca un antigen complet.Continutulin acid ribonucleic al corpilor microbioni variaza cu varsta culturii dar acidul dezoxiribonucleic variazain raport cu tulpina. Continutulin acizi nucleici este mai mare la tulpinile virulente decat la cele atenuate. Antigenic, B. Antharacis este apropiat de o serie de germeni din genul Bacillus (cereus, myciudes, megaterium etc.).Cultivatin anumite conditii, se obtin variante cu patogenitate scazuta sau fara proprietatea de a capsula. Scaderea virulentei germenilor cultivati la temperatura de 42-43, a fost demonstrata prima data de Pasteur apoi de numerosi alti cercetatori. La aceste temperaturi, bacilul nu sporuleaza dar virulenta scade. Rezultatele asemanatoare se obtin si prin cultivarea pe medii care contin diverse substante antisepticein concentratii care nu inhiba cresterea.Cultivarea bacililor pe medii care contin lichide organice, duce la aparitia de variante atenuate, care nu-si mai recapata virulenta.Fermenteaza repede glucoza si trehaloza si maiincet zaharoza, maloza, levuloza etc. Lichefiaza gelatina, reduce nitratiiin nitriti, nu produce indol si are proprietati hemolitice mai slabe decat bacilii antracoizi dar lizeaza globulele de om si iepure.B. Antracis precipita cazeina din lapte. Alcalinizeaza mediul ca o consecinta a productiei de amoniac rezultat din dezintegrarea peptonelor, albumozelor si proteinelor serice.in organism, bacilul secreta agrezine siisi formeaza o capsula, care are dupa unii un rol importantin patogeneza bolii. Elaboreaza substante antigenice precipitante, rezistente la caldura si putrefactie si pe aceasta se bazeaza reactia de termoprecipitare, folosita curentin diagnosticul bolii.Animalele de experienta cele mai sensibile sunt soarecii apoi cobaii, care inoculati, mor de antrax in 48 -72 ore. Iepurii si sobolanii sunt mai rezistenti.Caracterele epizootologiceSpecii receptive. in mod natural, animalele cele mai receptive sunt caprele, urmandin ordinea receptivitatii oile, taurinele, caii, bivolii, camilele, porcii, carnivorele apoi pasarile care sunt cele mai rezistente, desi seimbolnavesc si elein mod natural, mai ales dupa consumul de carne contaminata.Sunt receptive si animalele salbatice, atat rumegatoarele (cerbi, caprioarele), carnivorele (lupi, vulpi), rozatoarele (iepuri) si alte animale.Omul este mai putin receptiv decat erbivorele si seimbolnaveste fie prin consumul de carne contaminata fie prin manipularea produselor animale, (lana, piei, coarne). Animalele mai tinere, de rase perfectionate, fac mai usor boala, pe cand animalele de rase rustice, mai batrane si care au traitin zone contaminate, sunt mai rezistente.Receptivitatea crestein cazul oboselii, inanitiei, racelii, supraincalzirii,in caz de hipo sau avitaminoze,in timpul schimbarii dintilor,in cazul tulburarilor digestive.Frecventa bolii la anumite specii depinde nu numai de gradul de receptivitate, ci si de felul de viata al animalelor, de sursa de infectie, tipul de alimentatie, conditiile geo-climatice.Astfel, caprele care circulain turma cu oile, fac antraxul mai rar, desi sunt mai receptive, din cauza caisi culeg hrana altfel decat oile care o cauta pe pamant.in tara noastra, dupa statisticile existente antraxul este mai frecvent la taurine decat la oi darin unii ani cu conditii meteorologice deosebite (ploi, inundatii), antraxul apare mai frecvent la oi. Datele referitoare la frecventa mai mare a antraxului la taurine pot fi datorateinsa faptului ca declararea cazurilor de mortalitate la taurine se face mai regulat decat la ovine.Sursele de infectiein antrax, sunt constituite mai ales de animalele bolnave, cadavrele si solul si apa contaminate de acestea.Cadavrele animalelor moarte din cauza antraxului septicemic, constituie sursa primara. Dupa A. Popovici,intr-un mililitru de sange de cobai mort de antrax se gasesc 1690 milioane de bacili iarintr-un centimetru cub de splina de bou mort de antrax, de la 132 de milioane pana la 4.050.000.000.Animalele bolnave cu forma septicemica pot elimina bacili prin toate secretiile si excretiile din cauza leziunilor vasculare si a hemoragiilor.Animalele bolnave cu forma cronica, localizata, sunt mai putin bogatein bacili, germenii fiind cantonatiin organul lezat (amigdale, ganglioni).Cadavrele animalelor moarte, jupuite, autopsiate, sfasiate de animale si pasari rapitoare, reprezinta cea mai periculoasa sursa de infectie,intrucat baciliiin contact cu oxigenul atmosferic sporuleaza, mentinandu-sein stare virulenta un timp foarteindelungat. Sporularea la temperaturi favorabile (30-37) se facein cateva ore.in cadavrele nedeschise, bacilii se lizeaza sub actiunea proceselor de putrefactieintr-un timp invers proportional cu temperatura. La temperaturi joase, sporularea nu are loc darin lipsa fenomenelor de putrefactie, formele vegetative pot ramane viabile timp de o luna, astfel ca, dacain acest interval de timp apar conditiile necesare sporularii, aceasta se poate produce.Vara temperatura este favorabila sporularii dar favorizeaza si procesele de putrefactie, astfel ca o parte din bacili se distrug dar o parte pot sa sporuleze iar sporii daca s-au format, persista un timpindelungat.Produsele animale : piei, blanuri, lana, par, coarne, oase etc.impreuna cu obiectele confectionate din ele contin spori si pot contamina animalele si oamenii care vinin contact cu ele.Dintre aceste produse pieile prezinta pericolul cel mai mare. Intr-adevar, daca parul, lana, coarnele, oasele, pot fi sterilizatein mod cert prin autoclavare, pieile nu suporta aceasta operatie iar prelucrarile la care sunt supusein procesul de tabacire, nu distrug sporii. Prezinta de asemenea pericol venisectiile practicate la animalele bolnave de antrax,intrucat sangele contine un numar mare de germeni, care ajunsiin mediul exterior, sporuleaza si sporii odata formati, persistain sol cu zecile de ani.Furajele de origine animala (faina de sange, de carne, de oase) pot fi contaminate daca au fost preparate din materie prima insuficient autoclavata.in acest caz, prin exportul si importul lor, pot determina o redistribuire a antraxului pe scara intercontinentala, asa cum se citeaza cazuriin S.U.A. siin alte state undein urma importului de furaje de origine animala au izbucnit enzootii importantein localitatiin care antraxul nu aparea de obicei.Sursele secundare de infectie sunt reprezentate de obiectele, solul si apa, care au venitin contact cu produsele infectioase constituite mai ales din cadavre. Este de subliniat ca pot sporula bacilii nu numai la suprafata solului, ci siin cazul cadavreloringropate. Este adevarat cain interiorul cadavrelor, bacilii nu sporuleaza dar de regula, cadavrele prezinta scursori sanguinolente care vinin contact cu aerul un oarecare timp. Din aceasta cauza, laingroparea cadavrelor cu antrax, se recomanda sa se toarne var nestins dar cel mai bine este ca acestea sa fie arsein crematoriu sau sa se aruncein putul sec unde sub influenta proceselor de putrefactie si concurentei vitale dintre germeni, sporii se distrug.Solul contaminat reprezinta sursa telurica de antrax. Persistenta germenilor sporulatiin sol se explica numai partial prin rezistenta sporilor,intrucat acestia, sub influenta concurentei vitale a germenilor, se distrugin cele din urma. Intr-adevar, sporii pot dispare dupa un oarecare timpin urma actiunii antibiotice a bacteriilor solului sauin urma actiunii unor plante de cultura (grau, secara, mazariche, trifoi, usturoi, ceapa) prin fitocidele ce le contin. Totusi, solul se poateimbogatiin germeni, printr-o noua contaminare sau prin multiplicarea bacililorin sol.in solurile cu humusin special, dupa Stamatin si col.(1950) bacilii se pot multiplica daca temperatura este convenabila (25-26) pH 6 8 si umiditatea este de 16 44 %.Cand aceste conditiiinceteaza, bacilii sporuleaza din nou si procesul s-ar repeta, astfel ca pana la urma, solul s-arimbogatiin spori.Sporii pot fi antrenati cu apele de ploaie, pot fi scosi la suprafata prin apele freatice si pot fi dusi cu apa la distante mari, spre zonele joase mlastinoase si inundabile.Sporii mai pot fi scosi din adancime si de catre rame ( asa cum a aratat Pasteur si Joubert ) si prin lucrari agricole sapaturi, araturi si de catre plante. Din aceasta cauza,in cazulingroparii superficiale a cadavrelor antraxul apare periodic sub forma de enzootiiin fiecare an.Intr-adevar, cercetarea cauzelor care au dus la aparitia enzootiei, nu rare ori duc la constatarea ca un cadavru a fostingropat pe pasune sau ca pasunea se aflain apropierea sauin aval de cimitirul de animale sau ca pe locul de pasunat, cu 10 20 aniin urma a fost un cimitir de animale.Pot constitui surse de infectie siintreprinderile care prelucreaza produse animale precum si institutiile unde se lucreaza cu animale bolnave si germeni patogeni, tabacarii, ecarisaje, laboratoare, fabrici unde se prelucreaza lana, parul de animale etc. De aici germenii sunt dusi cu apele de canalizare sau cu deseurilein rauri de unde se pot raspandi pe suprafete mari si la distante apreciabile.Furajele recoltate de pe terenurile infectate prin revarsarea acestor ape, pot genera focare de antrax mai ales sub forma aparitiei de cazuri sporadice.Insectele hematofage au un anumit rolin raspandirea antraxului, mai alesin locurile mlastinoase, umede,impadurite, unde acestea se gasescin numar mare. Ele pot zbura pe distanta de cativa km. Siintepand animalele bolnave si apoi pe cele sanatoase, pot transmite boala pe terenuriintinse dand nastere la adevarate epizootii mai ales la cai si taurine.Contribuie la raspandirea antraxului si carnasierele salbatice si domestice si pasarile care, fiind rezistente laimbolnavirea naturala, nu fac boala dar pot elimina sporii prin fecale, la mari distante daca au sfasiat si au consumat cadavre provenite de la animalele moarte din cauza antraxului.Este adevarat cain cadavrele proaspete nu exista decat forme vegetative darin cazul cand un cadavru a stat un oarecare timp neingropat, bacilii aflati la suprafata, pot sporula. Sucul gastric distruge formele vegetative darin cazul deglutitiei unor bucati mari, acestea pot trecein intestin incomplet digerate si continand germeni vii.Frecventa sezoniera a antraxului este destul de evidenta dar aceasta nu are un caracter strict. Antraxul poate aparein tot cursul anului daca animalele consuma furaje contaminate cu spori.in tara noastra, frecventa cea mai mare a antraxului se constatain luna august. Frecventa mai mare a antraxuluiin timpul verii, se datoreaza faptului ca vara, animalele vin mai usorin contact cu sursele de infectie (terenuri infectate) iarin perioadele de seceta, cand animalele sunt obligate sa rupa iarba langa pamant, au posibilitatea de a ingera multi spori. Pe de alta parte, vara zboara insectele hematofage care au rol importantin raspandirea bolii.in unele tari, frecventa sezoniera a antraxului este mai putin exprimata si aceasta se explica atat prin caracteristicile climei cat si prin felul de exploatare a animalelor, mai mult la grajd si mai putin la pasune.Dinamica epizootica. Cu toate ca antraxul nu este propriu zis o boala contagioasa si apare de regula sub forma de cazuri sporadice sau enzootii fara tendinta de difuzare, uneori poate lua si un caracter epizootic. Antraxul apare de obicei vara la pasune, sub forma de enzootii dar daca vaccinarile anticarbunoase nu se fac regulat,in locurile contaminate, el aparein mod periodic.in perioada de stabulatie, antraxul apare de obicei sub forma de cazuri sporadice, atunci cand animalele consuma furaje recoltate de pe locuri infectate sub forma de enzootii daca este vorba de furaje de origina animala contaminate (faine de carne, oase etc.).Aparitiile cu caracter epizootic se datoresc de obicei insectelor hematofage care pot transmite boala pe teritorii si la distante mari dar ele pot fi datorate si furajarii cu alimente puternic contaminate sau pot fi urmarea unor inundatii, sporii fiind adusi de ape din locuri contaminate. Mecanismul de infectieCaile de infectie. in antrax, infectia se realizeaza de obicei prin ingestia de spori, formele vegetative fiind distruse de sucul gastric. Germenii patrundin organism prin solutiile de continuitate de la nivelul cavitatii bucale, farinxului, amigdalelor si intestinului subtire.Uneori, infectia se realizeaza prin contaminarea solutiilor de continuitate ale pielii de catre materialul infectios (direct sau prin intermediul insectelor hematofage).Rolul insectelor hematofagein transmiterea antraxului a preocupat pe multi cercetatori, stabilindu-se ca poate fi transmis de catre Tabanide (T.rubidus , T.striatus, T.autumnalis, T.bovinus, etc.). Stomoxis calcitrans, Stegomya fasciata, tantari din genul Anopheles si altele.La carnasiere, pasari si porci, infectia se poate realiza si cu ajutorul formelor vegetative care daca sant ingeratein cantitate mare, pot trece prin stomac fara a fi distruse in totalitate sau pot patrunde prin solutiile de continuitate din cavitatea bucala.La oi, din cauza felului de viata, infectia se realizeaza adesea si pe cale respiratorie, inhalarea prafului care contine spori.Pulmonul reprezinta o poarta de intrare importanta pentru sporii bacilului carbunos si acest lucru rezulta atat din observatia ca antraxul este mai frecvent la oaiein anotimpul secetos, cand are ocazia de a inhala mai multi spori, cat si din observatii asupra antraxului la om. Scarmanatorii de lana care inhaleaza sporii din lana oilor moarte de carbune, fac antrax pulmonar. Antraxul pulmonar a fost descris si la porc. (Cernaianu si Popovici).Patogeneza. Sporii patrunsiin organism germineaza dand forme vegetative care ies din spori necapsulati. Daca numarul lor este mic, germenii sunt distrusi de catre fagocite dar daca sunt mai multi, unii reusesc sa-si formeze capsula siincep sa secrete agresiuneimpiedicand fagocitoza. Capsulareaincepe dupa 5 10 minute si la o jumatate de ora procesul de capsulare este terminat. De aiciinainte, multiplicarea devine intensa si prin vasele limfatice, bacilii ajungin ganglionii regionali respectivi. Sub actiunea exotoxinelor ca si a endotoxinelor pusein libertate prin dezagregarea bacililor, se produce reactia locala infiltratia seroasa sau sero-hemoragica (carbunculul primar).Pe cale limfatica, bacilii desi suntin parte distrusi la nivelul ganglionilor, ajung totusi de la un ganglion la altul, panain canalul toracic de unde se varsain torentul circulator. Aici sub actiunea substantelor antibacteriene, o parte din bacili sunt distrusi dar o parte ajungin tesuturi si organe unde se multiplica intens, mai alesin splina, maduva osoasa, tesutul conjunctiv subcutant. Cand toate substantele bactericide ale sangelui au fost neutralizate, din aceste organe, bacilii ajungin sange siincep sa seinmulteasca invadand toate organele si tesuturile, producandu-se septicemia care este urmata de moarte.La animalele foarte sensibile (oi, capre) procesul infectios capata de lainceput un aspect septioomic din cauza slabei fagocitoze si slabei puteri bactericide a sangelui.La animalele foarte rezistente (carnivore, porci, pasari) procesul infectios este oprit la nivelul portii de intrare sau la nivelul ganglionilor regionali respectivi, fara ca bacilii sa ajungain sange.in acest caz, se produc leziuni hemoragice si necroticein organele respective (in amigdale, farinx, intestin sauin ganglionii retrofaringieni, submandibulari si mezenterici).in acest caz, simptomatologia este mai stearsa sau inaparenta, boala putandu-se vindeca.Moartea animalelor bolnave de antrax se datorestein specia hipoxiei si anaxiei tisulare consecutive absorbtiei oxigenului de catre bacili care sunt strict aerobi precum si actiunii exotoxinelor si andotoxinelor eliberate din corpii microbieniin urma dezintegrarii lor. Aceste toxine provoaca, tulburari circulatorii si actionand asupra endoteliului vascular, produc alteratii ale vaselor urmate de hemoragii.in mecanismul mortii este incriminata siinmultirea externa a germenilor care produc embolii siingreuneaza circulatia, ajungadu-se la rupturi vasculare si hemoragii consecutive.Tabloul clinicPerioada de incubatie variazain infectia naturala de la cateva ore la 5 8 zile si durata ei depinde de mai mult factori, receptivitatea organismului, cantitatea si virulenta germenilor, calea de infectie.in medie, perioada de incubatie este de 1-3 zile si numai rareori este mai lunga.in forma fulgeratoare, este foarte scurta ( cateva ore ). La porci, perioada de incubatie este mai lungain comparatie cu alte specii de animale.Alterarea starii generaleincepe de obiceiin momentul instalarii septicemiei. Boala evolueaza cu foarte rari exceptii, ca o boala acuta, febrila. Cand infectia s-a facut pe cale faringiana, pot apare aici edeme care preceda aparitia tulburarilor generale.Dupa durata evolutiei, se disting urmatoarele forme clinice :-Forma supraacuta, fulgeratoare sau apoplectica esteintalnita la speciile cele mai receptive (oi si capre).Semnele clinicein aceasta forma sunt de cele mai multe ori trecute cu vederea din cauza rapiditatii cu care se succed si a mortii care se poate producein 10 16 minute.Cand boala dureaza mai mult (durata de ordinul orelor) se observa hipertermie, 41, (hipertermia preceda de regula aparitia tulburarilor generale) hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiratia accelerata, dispneica, mersul vaccilant, frisoane, hematurie.in cele din urma, animalul prezinta scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cadein decubit, are contractii musculare, moartea producandu-sein 1 - 4 ore de la debut.-in forma acutaintalnita la taurine si cai, boala are o durata mai lunga. Temperatura urca la 40 - 41 si peste 41 si se mentine la acest nivel tot timpul evolutiei bolii, pentru a scadea bruscinainte de moarte.Caii prezinta colici, taurinele meteorisme, se observa hiperemia mucoaselor, pulsul este filiform,in discordanta cu bataile cordului care sunt puternice, cu sunet metalic, uneori atat de violente,incat pot fi percepute de la distanta.Discordanta aceasta dintre violenta batailor cordului si pulsul foarte slab, aproape imperceptibil, are importantain diagnosticul clinic al bolii.Respiratia este accelerata si se observa tremurari musculare.Dupa cateva ore, mucoasele devin cianotice, cu echimoze, apare diareea sanguinolenta, hematuria siin cele din urma animalul transpira (este vorba de cal) are tenesme care pot duce chiar pana la prolaps rectal. Aceasta forma are o durata de 10 24 ore si animalul moarein hipotermie si convulsii.-in forma subacuta, semnele clinice suntin linii generale aceleasi doar ca pot apare perioade de ameliorare urmate de agravari si foarte rar, de vindecari spontane dar de obicei, boala se termina cu moarteain 2 7 zile de la debut.-Forma septicemica cu tumori seintalneste la porci, cai, taurine. La porci, tumorile edematoase apar mai alesin regiunea gloso-faringiana si din aceasta cauza, se numeste glosantrax sau angina carbunoasa. La cai si taurine, edemele numite si tumori carbunoase sau carbunculi, aparin regiunile bogatein tesut conjunctiv (regiunea prescapulara, substernala, inguinala, etc.) jenand functiunea membrului respectiv din cauza caracterului lor invadator.Tumorile carbunoase la cabaline si taurine, apar mai alesin cazul infectiei pe cale cutanata,in timpul pasunatuluiin locuri umede,impadurite, cand transmiterea bolii s-a facut prin intermediul insectelor hematofage.in acest caz este vorba de o leziune primara dar tumoarea carbunoasa poate apare si ca leziune secundara cand poarta de intrare a fost alta decat solutiile de continuitate ale pielii. Tumoarea carbunoasa se prezinta sub forma unei tumefactii de consistenta pastoasa cu caracter edematos si evolutiei navalitoare ajungandin cateva ore la dimensiuni foarte mari.Aceasta forma poate evolua scurt (2 4 zile) sau subacut (5 10 zile).in cazul formei anginoase, boala se poate termina cu moartea prin asfixieinaintea septicemiei sau, la porc, poate trecein forma cronica.Forma anginoasa de antrax a fost descrisa si la rate ( Marian si col. 1959 ).-Forma cronica seintalneste de obicei la porc si se manifestaprin simptome dependente de localizarea procesului.in cazul localizarii amigdaliene, sunt afectati si ganglionii regionali si dupa faza acuta cu tulburari locale si generale intense, procesul inflamator regreseaza, starea generala se amelioreaza si evolutia devine subclinica.in cazul formei intestinale cronice, semnele clinice sunt necaracteristice sau lipsescincat aceasta forma constituie adesea o surpriza de autopsie.Antraxul se poate manifesta si prin forme atipice care sunt rarintalnite.-Forma cutanata apare mai ales la om.-Forma intestinala si pulmonara se manifesta clinic ca siantraxul septicemic acut, cu deosebirea ca predomina semnele determinate de organele afectate.Forma intestinala este observata mai frecvent la carnasiere si la porc decat la cabaline si taurine si aparein cazul ingerarii unui numar mare de germeni.in aceasta forma pe langa tulburarile generale deschise se observa la caine si porc vomizari la cai colici iar la rumegatoare meteorisme.Forma pulmonara este observatain cazul infectiei pe cale respiratorie. Este mai frecventa la oi, mai rara la porci si mai rara la alte specii. Aceasta forma este observata uneori si la om (boala scarmanatorilor de lana).-Forma avortata este rarintalnita. Este observata mai ales la taurinele de rase rustice si batrane. Se manifesta printr-o simptomatologie stearsa (stare subfebrila, indispozitie, inapetenta ) urmata de vindecare.-Antraxul apiretic se observa la cal. Temperatura ramane normala si exista manifestari din partea aparatului digestiv (colici).In antrax numarul globulelor rosii scade (25 50 %) iar elementele albe cresc ca numar ( 62.000 mm3 ).Modificari anatomo- patologiceDecretul 167/955 interzice deschiderea cadavrelor animalelor moarte de antrax din cauza pericolului diseminarii germenilor. Daca aceste cadavre sunt totusi deschise, leziunile constatate sunt dependente de forma clinica si sunt cu atat mai putin pronuntate si mai necaracteristice, cu cat boala a durat mai putin timp.in forma supraacuta, leziunile sant slab pronuntate si se constata mai ales o diateza hemoragica, uneori linfadenita sero-hemoragica si edeme subcutanate. La acestea se poate adauga si un edem gelatinos si hemoragic al meningelor.in formele septicemice acuta si subacuta, leziunile sunt caracteristice.Cadavrele sunt de obicei balonate, intra repedein putrefactie, nu au rigiditate cadaverica iar din orificiile naturale se scurge un lichid sanguinolent. Mucoasele sunt cianotice si au petesii. La deschiderea cadavrului, se constata congestii si hemoragii ale organelor interne. Sangele este necoagulat, negru ca pacura si vascos.in cavitatile seroase, se gaseste un lichid seros sau sero-hemoragic. Splina este marita de 5-10 ori, este tumefiata, turgescenta, cu marginile rotunjite, cu pulpa moale, cu aspect noroios, negru vascos si filant. De multe ori se constata ruptura splinei. Microscopic se constata dezintegrarea structurii organului si cantitati mari de bacili.La porci, splina poate avea aspect si dimensiuni normale dar uneori, prezinta zone tumefiate, asemanatoare infarctelor la nivelul carora, pulpa splenica este noroioasa.Cordul, ficatul si rinichii, sunt degenerati si friabili.in bazinet si vezica, se gaseste urina amestecata cu sange ca urmare a hemoragiilor la nivelul glomerulilor renali. Se mai pot gasi leziuni de enterita hemoragica difuza sauin focare, cu infiltratia sero-hemoragica a mucoasei sau cu focare de necroza.in formele cu tumori, se mai gasesc infiltratii sero-hemoragice ale tesutului conjunctiv subcutanin zona tumorii.in glosantrax, moartea se poate produce dese ori prin asfixie,inainte de a se instala septicemia siin acest caz, numaiin regiunea gloso-faringiana si ganglionii regionali, se gasesc infiltrate seroase sau sero-hemoragice.in forma cronica, se gasesc leziuni de tip hemoragic necroticin amigdale si ganglionii regionali sauin intestin si ganglionii mezenterici.DiagnosticulDiagnosticul clinic al antraxului este destul de nesigur din care cauza, se va suspiciona antraxulin toate cazurile de moarte subita sauin caz de edemin regiunea faringiana sauin alte regiuni.Antraxul se poate confunda:-la porci, cu forma edematoasa a pasteurelozei;-la taurine, cu pasteureloza, carbunele emfizematos, piroplasmozele, edemul malign;-La oi, cu exterotoxiemia anaerob[, piroplasmoza;-La cal, cu anemia infectioasa forma acut[, pasteureloza, colicile de diverse entiologii;La toate speciile, antraxul se poate confunda cu congestia sau edemul pulmonar acut, cu hemoragiile cerebrale, insolatia.La stabilirea diagnosticului, trebuie sa se tina cont daca animalele au fost vaccinate contra antraxului si dacain zona respectiva apar bolile cu care antraxul se poate confunda.Lipsa datelor epizootologiceingreuneaza sau uneori, face imposibila stabilirea diagnosticului de antrax, pe animalulin viata.Pentru diferentierea antraxului de piroplasmoza, se fac frotiuri din sangele periferic si se coloreaza cu May-Grunald-Giemsa pentru a se punein evidenta parazitul. Se va tine cont de asemenea de stricta sezonicitate a piroplasmozei si de prezenta capuselor.Diferentierea antraxului de carbunele emfizematos si edemul malign, se face prin examenul atent al edemului care este crepitantin cazul carbunelui emfizematos si edemului malign.Diferentierea clinica a antraxului de pasteureloza este mai dificila mai ales daca lipsesc datele epizootologice.Diagnosticul anatomo-patologic nu se face de obicei din cauza interdictiei deschiderii cadavrelor cu suspiciune de antrax. Daca totusi cadavrul a fost deschis, se va tine cont de leziunile deschise la cap modificari anatomo-patologice .Diagnosticul de laborator, se facein toate cazurile cand se banuieste antraxul. La laborator se trimite de la cadavrul nedeschis, os cu maduva (metacarp, metatars) cu tot cu piele si frotiuri de sange. Osul se ambaleazain vata muiatain sublimat 1%0 si stoarsa.Daca suspiciunea de antrax s-a ivitin timpul autopsiei, se va trimite si un fragment de splina ambalat dupa cum s-a mentionat.in cazurile de glosantrax, este obligatorie trimiterea unei portiuni de edem cu ganglionii respectivi.in cazul cand nu se gaseste altceva, cadavrul fiind gasit distrus, se trimite o portiune de piele sau portiune de ureche. Antigenul precipitant nu este distrus prin putrefactie si poate fi decelat prin reactia Ascoli-Valenti.Recoltarea probelor pentru laborator se face la cimitirul de animale, putul sec sau crematoriu, spre a se evita raspandirea germenilor. Se iau deasemenea masuri pentru protectia persoanelor care manipuleaza materialul patologic.Examenul de laborator constain primul rand din examenul fortiurilor colorate cu metoda Giemsa pentru punereain evidenta a capsulei.Punereain evidenta a capsuleiin frontiurile din sange si organe, nu prezinta nici o dificultate si se poate face chiar la nivelul si cu mijloacele unui dispensar veterinar.in materialele patologice putrefiate, bacilii se lizeaza dar raman capsulele goale care pot fi pusein evidenta.in laboratoare, din materialul patologic se facinsamantari pe medii de cultura obisnuite,in scopul izolarii bacilului. Daca bacilii sunt sporulati si materialul este infectat cu alti germeni, suspensia de organ seincalzeste la 80 pentru a distruge formele vegetative iar culturile se facin placi,in scopul de a obtine colonii izolate.Examenul serologic se executa prin reactia de seroprecipitare Ascoli-Valenti. Din organe (chiar putrefiate) se fac extrase la cald, prin fierberea unor fragmentein ser fiziologic (in proportie de 1 gr. organe la 5 ml ser fiziologic) timp de 10 minute. Din piei, extractul se face la rece, timp de 48 de ore,in ser fiziologic fenicat 0,5%Extractele se filtreaza prin vata de azbest pentru a fi perfect limpezi. Serul precipitant se introduce cu o pipeta bine efilata spre a se forma doua straturi distincte. Reactia se socoteste pozitiva daca la nivelul de separare a straturilor, se formeaza un inel tulbure.Extractele de organe,in care precipitinogenul se aflain cantitate prea mica, pot fiimbogatite prin tratarea lor cu ser precipitant, resuspendarea precipitatuluiintr-un volum mic de ser fizilogic si repunereain libertate a precipitinogenului prin fierbere ( V.Popovici 1958 ) .Reactia Ascoli nu este strict specifica. Ea poate fi falsificata prin prezentain materialul de cercetat (in specialin mezeluri, pastrami, carne tocata) a bacililorinruditi antigenic (B.mezentericus, antracoides, subtilis, megaterium, etc.) . Fiecare dintre procedeele de diagnostic mentionate da un procent oarecare de erori. Astfel, dupa datele serviciului de diagnostic al Institutului Pasteur Bucuresti din anii 1936 1940, frotiurile au dat cca. 18% erori, culturile cc. 24% iar reactia Ascoli 15%.Procesul de erori estein functie si de organul examinat. Dintre toate organele, splina da cel mai mic procent de erori.TratamentulTratamentul se poateincercain faza incipienta a bolii. Se injecteaza subcutan si intravenos ser anticarbunos 200 500 ml la cal, 100 200 ml la taurine, 30 50 ml la animalele mici. Tratamentul se repeta dupa 5 6 ore daca temperatura nu scade.Rezultate mai bune se obtin cu penicilinain asociatie cu serul anticarbunos. Se injecteaza la animalele mari 400.000 500.000 UI intramuscular, doza repetandu-se la interval de 12 ore. Se foloseste deasemenea teramicina intravenos 4 mg/1 kg viuin prima zi si 2 mg/kgin zilele urmatoare. Streptomicina se administreazain doza de 10 mg/Kg.Profilaxia si combatereaAntraxul fiind o boala telurica, este necesar sa se ia masuri pentru asanarea terenurilor infectate si prevenirea reinfectarii lor, prin distrugerea cadavrelorintr-un mod corespunzator (puturi seci, crematorii). Aceste terenuri daca nu se reinfecteaza, sporii disparin cativa ani dar actiunea de asanare poate fi grabita prin cultivarea lor cu plante trifoliene.Terenurile cunoscute ca infectate nu vor fi folosite ca pasuni sau loc de constructie pentru adaposturi de animale.Se vor aplica prevederile decretului 167/ 955 privind prevenirea formarii de noi focare.Se va exercita controlul circulatiei animalelor si produselor de origine animala (carne, lana, piei etc.).Controlulintreprinderilor care colecteaza, transporta si prelucreaza produse animale (targuri, centre de colectare, abatoare, depozite de piei si lana, tabacarii, ecarisaje, cimitire de animale, laboratoare, institute).Vaccinarea preventiva periodica a animalelorin zonelein care apare antraxul.Este necesar sa se execute un control severin specialin ce priveste colectarea pieilor iarintreprinderile care manipuleaza produse animale trebuie sa aiba instalatii pentru purificarea apelor reziduale.Imunizarea activa a animalelor este unul dintre cei mai importanti factori din ansamblul masurilor profilactice ale antraxului.Vaccinarea anticarbunoasa periodica a animalelor satisface dezideratul imediat de a se preveniimbolnavirea animalelor dar are si rezultate de perspectivaintrucat, daca se previne aparitia de noi cazuri, se previne siimbogatirea solului cu spori. Astfel, daca vaccinarea se aplica regulat, la toate animalele receptive, o perioada de timp maiindelungata, sporii din sol sfarsesc prin a dispare, ca urmare a lipsei de aprovizionare a lui cu germeni din cadavre.Pentru imunizarea activa se foloseste vaccinul anti-carbunos.De la vaccinurile pasteuriene, intratein practica din 1881 si obtinute prin atenuarea bacililor prin caldura, s-au obtinut progrese importante sub raportul evitarii accidentelor ce le dadeau uneori aceste vaccinuri.Accidentele frecvente date de vaccinurile pasteuriene erau datorite fie virulentei tulpinilor folosite la prepararea lor fie actiunii altor germeni care infectau vaccinul fie imunizarii nesatisfacatoare conferite de vaccin,Tencovshi a fost primul care ainlocuit formele vegetative din vaccinul anticarbunos cu sporii,in excipient glicerinat.Astazi,in toate tarile, vaccinurile anticarbunoase sunt constituite din suspensii de spori si nu de forme vegetative,La noiin tara, pentru prepararea vaccinului anti-carbunos, se foloseste tulpina sporogena, acapsulogena, edematogena, apatogena, creata de Stamatinin 1936 ( tulpina 1190 R ).Pentru imunizarea pasiva se foloseste serul anticarbunos care se prepara prin hiperimunizarea cailor.in tara noastra se foloseste pentru hiperimunizare tot tulpina 1190 R. Imunizarea pasiva conferita de aer, dureaza doar aproximativ doua saptamani.Vaccinul anticarbunos folosit la noiin tara, este o suspensie de spori din tulpina 1190 R,in proportie de 60 de milioane spori la 1 ml. Intru-un excipient care contine glicerina 50%, saponina 1% si geloza 2% ca substante adjuvante.El se inoculeazain doza de 0,25 1 ml, dependent de specia si varsta animalului. Vaccinul anticarbunos folositin tara noastra da accidente postvaccinalein proportii mult mai reduse si de gravitate mult mai mica decat vaccinurile pasteuriene. Aceste rare accidente constau din edeme care depasesc 20 cmin diametru si au tendinta de extindere.in aceste cazuri, se injecteaza ser anticarbunosin doza de 50 300 ml subcutan si intravenos.in afara de ser,in asemenea cazuri se aplica comprese reci, se administreaza clorura de calciu, tonice cardiace si penicilina. Unele accidente postvaccinale pot fi cauzate de acutizarea unor infectii latente cu pasteurele, Cl.chauvei, streptococi, germeni ai gangrenelor gazoase, stafilococi.in aceste cazuri se aplica un tratament adecvat.in planurile de actiuni sanitare veterinare, se prevad vaccinari ale animalelor in zonelein care antraxul a aparulin ultimii 10 ani. Vaccinarea se faceinainte de iesirea animalelor la pasune si se aplica la toate taurinele trecute de 6 luni si la toate ovinele. Porcii se vaccineaza numaiin focare siin efective amenitate de contaminare (vaccinare de necesitate).Vaccinarea este o metoda de profilaxie foarte eficace si a redus mult aparitia antraxului dar nu trebuieste privita ca metoda exclusivaintrucat masurile de profilaxie nespecifica siin special evitarea infectiei solului prin cadavre, au o mare importantain actiunea de eradicare a bolii.in caz de aparitie a antraxului, se vor luain linii mari urmatoarele masuri :-Cadavrele se vor distruge transportandu-le la putul sec unde se arunca cu piele cu tot. Transportul se facein conditii care sa evite raspandirea infectiei.-Dezinfectia obiectelor contaminate si adaposturilor.-Termometria animalelor, cu izolarea acelor gasite febrile sau cu semne clinice suspecte si supunerea lor la tratament.-Serumizarea animalelor sanatoase cu 20-50 ml ser la animalele mari si 10-20 ml. la animalele mici.-Vaccinarea acestora dupa 10 zile de la serumizare.Activitatea preventiva a serului imun nu este la fel folosita de catre toate speciile de animale. Cercetari de laborator ( Isopescu ) si mai ales observatii de pe teren arata caimbolnavirea naturala a oilor nu este prevenita nici de doza de 30 ml.ser. Din aceasta cauza oile se vaccineaza direct fara serumizare prealabila.Pe animalele bolnave nu se vor face operatii sangeroase (venisectii) iar cadavrele nu se vor autopsia.Cadavrele si produsele de la animalele bolnave (piei, lana, par etc.) se vor transporta la putul sec sau se voringropa, turnadu-se peste ele var nestins. Acolo unde se poate, este mai bine ca acestea sa se arda.Dezinfectiea terenului, adaposturilor, vehiculelor etc. Se va face cu solutie de soda caustica 10% . Obiectele se spala cu cloramina 10% sau formol 4%.in decretul 167/ 955, antraxul este trecut ca o boala declarabila supusa masurilor de carantina.Ridicarea masurilor de carantina se face dupa ce au trecut 14 zile de la ultimul caz de moarte sau vindecare si cel putin 6 zile de la vaccinarea animalelor si dupa executarea dezinfectiei.Antraxul la omOmul este receptiv la antrax, situandu-se din acest punct de vedereintre ierbivore si carnasiere. La om, antraxul apare ca o boala profesionala la macelari, jupuitori, lucratori de la ecarisaj, tabacari, manipulanti de lana etc. Dar infectia se poate realiza si prin intermediul blanurilor, periilor etc. confectionate din materiale infectate.La om, forma cea mai desintalnita este forma cutanata - pustula maligna sau popular buba neagra.in cazurile de infectii aerogene, - la scarmanatorii de lana apare forma pulmonara iarin cazurile de consum de produse alimentare infectate apare forma intestinala.Pustula maligna apare la 12 24 ore la locul de infectie, sub forma unui nodul rosu-vanat care se transformain vezicula cu lichid hemoragic.in jurul pustulei se formeaza un edem care se extinde iar centrul pustulei se necrozeaza.Aceste manifestari locale seinsotesc de manifestari generale : febra, stare generala rea si daca nu se trateaza, se termina deseori cu moartea.Antraxul pulmonar evolueaza ca o pleuro-pneumonie sau bronhopneumonie si netrat, este mortal.Antraxul intestinal, evolueaza ca o enterita hemoragica grava.Diagnosticul se stabileste pe cale bacteriologica.Tratamentul se face cu ser anticarbunos asociat cu antibiotice (penicilina, teramicina, streptomicina). PARTICIPARE PERSONALAAm participat la vaccinarea anticarbunoasa a unui efectiv de 400 bovine, 250 cabaline, 145 ovine si 200 suine din comuna Cosoveni, judetul Dolj,impreuna cu medical veterinar si cu subalternii sai,in primavara anului 2007.Am facut vaccinarea folosind vaccin Antravac, la bovine in varsta de peste 2 luni.S-a facut contentia animalelor si s-a administrat subcutanat o doza de 0,5 ml antravac pe una din laturile gatului.La cabaline in varsta de peste 6 luni am administrat 0,2 ml antravac subcutanat pe una din laturile gatului.La ovine si caprine in varsta de peste 2 luni s-au administrat 0,2 ml antravac subcutanat.S-a evitat vaccinarea animalelor febrile,in gestatie avansata ( in ultima luna ), fatate recent ( in primele 3 saptamani ), sub varsta de 2 luni cu 7 zile inainte sau dupa imbaierea antiparazitara.La animalele cu reactii foarte puternice, manifestate prin febra persistenta si edeme mari cu tendinte de extindere s-a aplicat tratamente cu ser anticarbunos si antibiotice, cunoscute ca active contra B.anthracis.Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare s-a efectuat prin fierbere. B I B L I O G R A F I AAxente P.Valoarea diferitelor metoade de diagnostic in antrax. Probl.Zoot. si Vet.Nr.2.1956.p.37.Isopescu I.Vaccinarea anticarbunoasa in conditii experimentale si de teren cu tulpini edematogene-acapsu-logene. Anuarul I.P.I.A. 1949. I. p.34.Isopescu I.,Grasoiu G.,Danescu A.Relatii intre locul de inoculare, reactia vaccinala si imunitate in vaccinarea anticarbunoasa.Probl.Zoot. si Vet.N.5.1959.p.37.Kolesov S.G.Marian A.,Adamesteanu C.,Cotiga O.Problema vaccinoprofilaxiei antraxului la animalele in alte tari. Veterinaria 1957 N.1.p.86.Cazuri de antrax la rate.Probl. Zoot.si Vet.Popa O., Bica-Popii V.,Roth R.Modificari sezoniere privind durata infectiei si numarul de germeni din sange la cobali si iepurii morti in urma infectiei cu B.Antharacis.Anuarul I.P.I.A. V.4.1953.p.165Popovici Aurel.Numarul germenilor vii continuti de organelle animalelor moarte sau sacrificate din cauza in fectiei carbunoase.Anuarul I.P.I.A. V.II.1950.p.33Popovici V.O metoda de concentrare a precipitinohenului carbunos din extractele folosite in R.Ascoli. Anuarul I.P.I.A. V.VIII.1958.p.217.Stamatin N.,Lungu I.,Isopescu I.,Popa O.,Draghici D.Stamatin N.,Popa O,. Ce se intampla cu bacili carbunosi raspanditi pe sol odata cu sangele animalelor infectate.(I) Anuarul I.P.I.A. 1950.p.26.Ce se intampla cu sporii carbunosi din solurile infectate si supuse unor conditii variate de mediu.Anuarul I.P.I.A. 1953.p.155.LICEUL DE SPECIALITATE VETERINA MALU MARE PROIECT PENTRU DIPLOMA DE ATESTAT CLSASA A XII.