AUTISMULDefinirea termenului Autismul face parte din categoria vasta a polihandicapurilor, n care includem: surdo-cecitatea, sindroamele deficientei mintale (sindromul Down, oligofrenia fenilpiruvica, idiotia amaurotica, gargoilismul, hipertelorismul, sindromul Turner, cretinismul endemic s.a.)Termenul de autism (autos (gr.) - nsusi) a fost introdus la nceputul secolului al XX-lea, de Bleuer, care l defineste ca pe o detasare de la realitate, nsotita de o predominare a vietii interioare. Leo Kanner caracterizeaza autistul ca fiind retras, multumit de sine nsusi. n 1940 acesta organizeaza activitati logopedice cu o grupa de 11 copii autisti, iar n 1943 reuseste sa diferentieze autismul sindrom comportamental (n toate sferele: actional, verbal, afectiv, cognitiv etc.) prin trasaturile sale specifice, de psihoza, schizofrenie sau handicap mintal.Cu mult nainte de deschiderea autismului de tip Kanner, n literatura de specialitate sunt consemnate o serie de date cu privire la copii cu comportamente asemanatoare, prin existenta deficitului de comunicare, de socializare, de socializare si de structurare a comportamentelor mature si armonioase:-medicul John Haslan descrie un baiat de 5 ani-medicul Jean Marc Gaspard Itard l descrie pe baiatul Victor , de 11.12 ani, gasit ntr-o padure din Franta.Diagnosticaren diagnoza autismului pot fi facute confuzii si substituiri cu alte sindroame care, la rndul lor sunt prea putin delimitate n teorie si practica, dar au unele trasaturi asemanatoare sau comune cu autismul. De exemplu, psihoza infantila, encefalopatie infantila, tulburari emotionale grave, schizofrenie infantila, oligofrenie se refera la fenomene care nu caracterizeaza n totalitate starea corecta de autism, ca entitate distincta.Lorna Wing afirma ca autismul prezinta un comportament ce poate fi definit cel mai bine.Dupa DSM III, criteriile de disgnostic pentru autismul de tip Kanner sunt:1.Debut naintea vrstei de 30 luni.2.Lipsa de raspuns la stimularile lumii nconjuratoare.3.Deficit marcant n dezvoltarea limbajului.4.Daca vorbirea este prezenta, patternul de vorbire este particular, cu ecolalie imediata si ntrziata, limbaj metaforic si inversiunea pronumelor.5.Raspunsuri bizare la aspecte ale mediului nconjurator: rezistenta la schimbare, interes pentru diverse obiecte.6.Absenta ideilor delirante, a halucinatiilor, absenta pierderii asociatiilor, absenta coerentei, ca n schizofrenie.Diagnosticul diferential se face cu :a)ntrzierea mintala de diferite grade, deoarece copilul autist poate parea ntrziat. Copilul oligofren are nsa un deficit mental global si omogen, raspunde la stimularile sociale, examinatorul reusind sa nteleaga lumea lui ngusta; conversatia este imatura, limitata la simplu si concret; i lipseste detasarea afectiva specifica autistului.b)Deficienta de auz, pentru ca prin raspuns la stimuli sonori, poate fi considerat surd. Examenul audiometric la copilul autist este uneori imposibil. Observatia releva faptul ca deficientul de auz cauta sa compenseze lipsa auzului, urmarind cu atentie interlocutorul, cu care stabileste un limbaj gestual. Pe de alta parte, ecolalia, jocul si interesul pentru unele sunete ne dovedesc ca autistul aude. c)Afazia motorie de dezvoltare n care limbajul nu este dezvoltat nainte de 4 ani. n acest caz, copilul are un contact psihic bun, o afectivitate normala, un limbaj receptiv corespunzator, imita si foloseste gestul pentru comunicare. Nu are un deficit senzorial concomitent.d)Sindroamele cerebrale degenerative, care evolueaza cu deficit mintal. n aceste cazuri, evolutia psihica este caracterizata de un regres progresiv n toate, sau numai n unele arii de dezvoltare si de aparitie a unor semne neurologice.e)Sechelele traumelor psihologice prelungite, legate de separarea sugarului de mama sa sau de o carenta afectiva, n caz de spitalizare prelungita, plasarea n crese. Lipsa antrenamentului afectiv l face pe copil apatic si treptat ntrziat n dezvoltarea psihica. Reinserarea precoce a copilului ntr-un mediu afectuos si stimulator permite disparitia simptomelor si o evolutie favorabila ulterioara. Trasaturi caracteristice ale copilului autistLeo Kanner evidentiaza o serie de trasaturi caracteristice, printre care , cele mai importante ar fi:-incapacitatea de a adopta o pozitie normala n timp ce este luat n brate. Daca debutul bolii este precoce, spre luna a 4-a a 8-a, se remarca lipsa miscarilor anticipatorii atunci cnd sunt luati n brate, precum si lipsa zmbetului ca raspuns la zmbetul mamei;-o exacerbare a memorarii mecanice;-o incapacitate de comunicare verbala; -incapacitatea utilizarii conceptelor abstracte;-teama si emotii exagerate, nejustificate: lipsit de atasament fata de parinti, el este legat de un obiect oarecare; pericolele reale nu-i provoaca frica, n schimb, se sperie de stimuli obisnuiti: fosnetul frunzelor, ropotul ploii;-incapacitatea imaginativa n activitati ludice. Jocul, activitatea cea mai importanta a acestei vrste, prezinta cteva particularitati: este marcat de un caracter stereotip, copilul folosind obiecte putin complicate, ca: sfoara, hrtie, nisip, apa, butoane, robinete. Jocul colectiv este evitat.-producerea ntrziata a unor manifestari ecolalice.-crearea impresiei de dezvoltare fizica si intelectuala normala.-izolarea si retragerea n sine.-incapacitatea de a percepe pericolul real.-aparitia si dezvoltarea unor comportamente cu caracter ritual (activitati de alimentare, de mbracat etc.).-exacerbarea unor miscari si repetarea ndelungata a acestora.-existenta unor raspunsuri paradoxale la stimulii de lumina, de zgomot, de durere etc.-comportamente stereotipe si repetitive. Stereotipiile pot fi gestuale, ca: repetitii ale miscarilor minilor, degetelor, bratelor, rotirea corpului n jurul axului sau, mersul pe vrfuri. Uneori prefera activitati ca: deschiderea si nchiderea usii, lovirea sau zgrierea unei jucarii.-Reactii bizare la schimbari din mediul ambiant. Are a memoria buna pentru diverse aranjamente spatiale si preferinta pentru ordonarea unor obiecte, deoarece el manifesta o nevoie obsedanta pentru simetrie. Astfel, poate intra ntr-o criza de mnie si panica, drept raspuns la schimbarea mediului (a mobilierului, de exemplu), sau de schimbarea secventelor din rutina zilnica. Frecventa autismului este discutabila, pentru ca nu au fost efectuate statistici complete n nici o tara. Un studiu efectuat n 1964 n Anglia, pe populatia infantila cuprinsa ntre 8-10 ani, a depistat 4-5 copii la 10.000, cu semne de autism. Un alt studiu facut n Danemarca, confirma acest lucru. Se constata ca n tarile dezvoltate, frecventa autismului este mai mare fata de tarile slab dezvoltate, ca urmare a mortalitatii crescute n cazul celor din urma, copiii cu asemenea handicapuri necesitnd o ngrijire medicala speciala, realizata cu dificultate.Se apreciaza ca autismul are o frecventa egala cu a surditatii, dar mai mare dect cecitatea. Raportat la sex, frecventa este mai mare la baieti: 3-4 la 1, fata de fete.Cercetarile nu au putut demonstra transmiterea ereditara legata de sex si nici prezenta unui caracter genetic dominant la unul din sexe. S-a remarcat nsa un numar mai mare de autisti printre copiii unici sau printre primii nascuti. Autismul infantil apare de preferinta n mediile intelectuale si n asa-zisele clase superioare, dar nu exclusiv.Teorii explicative privind etiologia autismului Lorna Wing a ncercat sa explice natura autismului prin actiunea factorilor etiologici din doua directii: -existenta unor factori ce determina anomalii organice;-existenta unor factori ce produc tulburari ale functiilor psihologice si psihofiziologice.Spre exemplu, un mecanism genetic poate determina att o anomalie structurala, ct si una biochimica, ce afecteaza o functie sau mai multe ale creierului. Studiile realizate de Coleman si O'Brien n 1970 semnaleaza prezenta, n proportii diferite, a unor anomalii biochimice n celulele sanguine ale copiilor cu autism clasic.Din punct de vedere etiologic, au fost elaborate trei categorii de teorii distincte, ce fac posibila explicarea autismului:1.Teoriile organice considera ca autismul apare ca urmare a unor disfunctii organice de natura biochimica sau a unei insuficiente dezvoltari structurale a creierului.2.Teoriile psihogene interpreteaza autismul ca pe un fenomen de retragere psihologica fata de tot ce este perceput ca rece, ostil si pedepsitor.3.Teoriile comportamentale considera ca autismul infantil ia nastere printr-un sir de comportamente nvatate, care se formeaza n urma unor serii de recompensari si pedepse ntmplatoare.1.Teoriile organice - trebuie luate n considerare, n primul rnd, dificultatile perceptuale de atentie si de nvatare prezente la autisti. Desi sunt adoptate de tot mai multi specialisti, ele nu ofera siguranta, pentru ca nu precizeaza n ce masura implicarea organica este de natura genetica sau traumatica. Etiologiile organice se refera, n principal, la afectiunile creierului, anomaliile genetice, leziunile subcorticale, disfunctia sistemului vestibular, ntrzieri ale maturizarii.2.Teoriile psihogene - Bruno Bettelheim (1967) invoca pentru prima data relatia parinte-copil, bazndu-se pe observarea unor relatii mai reci ale parintilor fata de copiii autisti. Acestea duc la disfunctii psihologice manifestate prin anomalii ale dezvoltarii starii emotionale, ale sferei cognitive, atunci cnd dificultatile utilizarii simbolurilor devin dominante n tulburarile limbajului, anomalii ale capacitatilor perceptive si ale atentiei, dificultati n imitarea actiunilor corporale si altele.3.Teoriile comportamentale sunt legate de cele psihogene deoarece implica ntotdeauna componente de ordin psihologic. Comportamentele de tip autist se formeaza si se mentin prin recompensari si pedepse ce se repeta n conditii asemanatoare sau percepute astfel de copii. n cazul crizelor de furie a autostimularilor si altele la baza lor, de cele mai multe ori, stau aberatii n structura psihica si de viata a parintilor, interventii anormale n educarea copiilor, existenta unor anomalii la copii care sunt exacerbate de atitudinea si comportamentul patologic al parintilor.Imposibilitatea precizarii cu exactitate a factorilor etiologici, duce la supozitia implicarii si a unor cauze ce sunt raspunzatoare si pentru alte categorii de handicap. Enumeram: bolile infecto-contagioase din timpul sarcinii si al nasterii; cauze ereditare; anomaliile creierului, ntlnite la o treime din autisti.Se estimeaza ca tot o treime din autisti sufera de meningita, encefalita, hidrocefalie, epilepsie, aceasta ducnd la o si mai mare dificultate n stabilirea factorilor specifici etiologici pentru autisti.SimptomatologieV. Predescu precizeaza faptul ca tabloul clinic al autismului se caracterizeaza prin trei simptome principale:-perturbarea comunicarii interpersonale (izolarea autista);-tulburarea limbajului vorbit;-stereotipiile.E. Verza grupeaza principalele anomalii ale autismului astfel: a)dificultati de limbaj si comunicare;b)discontinuitate n dezvoltare si nvatare;c)deficiente perceptuale si de relationare;d)tulburari actionale si comportamentale;e)disfunctionalitati ale proceselor nsusirilor si functiilor psihice.a)Dificultati de limbaj si comunicare-se manifesta de timpuriu prin slabul interes fata de achizitia limbajului;-autistii nu raspund la comenzile verbale si au o reactie ntrziata la apelul numelui lor;-vorbirea apare mai trziu dect la normali, iar pronuntia e defectuoasa;-n jur de 5 ani pot repeta unele cuvinte, iar dupa nsusirea limbajului au tendinta de a schimba ordinea sunetelor n cuvnt, de a nu folosi cuvintele de legatura, de a substitui cuvintele;-vocabularul e sarac, vorbirea economicoasa, lipsita de intonatie, flexibilitate, dezagreabila;-ca urmare a dificultatilor n planul ideatiei, formularile verbale sunt stereotipe si repetitive;-bizaritati n alcatuirea propozitiilor;-fenomenul ecolalic este evident si da impresia unui ecou prin repetarea sfrsitului de cuvnt sau propozitie.b) Dicontinuitatea n nvatare si dezvoltare poate produce confuzii n aprecierea capacitatilor generale ale autistului. -incapacitate de a numara, dar abilitati la operatii de nmultire;-dificultati n nvatarea literelor, dar usurinta n nvatarea cifrelor;-se orienteaza bine n spatiu, dar manifesta stereotipii n formarea unor comportamente cognitive, accentuate prin lipsa de interes pentru achizitii noi.c) Deficientele perceptuale si de relationare apar de la nastere:-este plngaret, agitat n majoritatea timpului, cu tipete sau: inhibat, fara interes si dorinta de a cunoaste lumea nconjuratoare;-unii manifesta interes pentru obiectele stralucitoare sau sunt fascinati de lumina;-altii nu percep elementele componente ale obiectelor;-unora le place sa pipaie, sa atinga obiectele, au reactie negativa la aceasta;-unora le place muzica, reactioneaza pozitiv la ritm, au abilitati de a cnta.d) Tulburarile actionale si comportamentale sunt cele mai spectaculoase prin amploarea si complexitatea lor. -actiunile si comportamentele sunt bizare si stereotipe, cu aspecte comune, dar cu aspecte comune, dar si cu diferentieri pentru fiecare caz;-automutilare si autodistrugere / autostimulare (kinestezica, tactila, auditiva, vizuala);-rotirea bratelor, mersul pe vrfuri, nvrtirea pe loc;-nevoia redusa de somn;-reactii diminuate la frig si durere;-schimbarea dispozitiei brusc, fara motiv;-rezistenta la sedative si hipnotizante;e) Disfunctionalitati n planul proceselor, nsusirilor, functiilor psihice- n plan afectiv motivational lipsa de interes pentru contactul social, indiferenta fata de suferintele altora;-unii se ataseaza exagerat fata de obiecte fara semnificatie: cutii goale, bucati de hrtie;-manifesta frica patologica fata de obiecte obisnuite;-desi nu stiu sa minta, lasa impresia ca ascund ceva, pentru ca nu privesc n fata persoanele;-vorbesc sau actioneaza penibil: mannca de pe jos, se sterg pe parul sau hainele cuiva;-nu stabilesc contact afectiv dect cu totul sporadic, fara sa adopte atitudini pozitive constante fata de persoanele apropiate;-manifesta izolare, nchidere n eul propriu;-pot trai stari de frustratie, anxietate si hiperexcitabilitate;- caracteristicile gndirii si inteligentei rezulta din activitatea de joc. Jocul e de tipul celui al sugarului, de manipulare, fara a acorda un simbol al jucariei sau un scop jocului.- deseori se asociaza cu forme ale deficientei mintale severe, ca urmare a unor anomalii ale sistemului nervos central;- dificultatile n ntelegerea imaginativa a unor situatii reale mpiedica formarea de concepte care sa permita abstractizari si generalizari, raportarea corecta la prezent sau proiectia n viitor.- aspectul facial agreabil si o memorie mecanica buna pot crea impresia unei inteligente bune;- nu manifesta atentie cnd li se vorbeste sau cnd se produc evenimente cu semnificatie, pentru ca nu nteleg semnificatia si simbolistica lingvistica.Thomas Weihs (Copilul cu nevoi speciale) mentioneaza ca descrierile tipice referitoare la copiii autisti contin urmatoarele observatii: -evita sa te priveasca n fata;-par sa nu nteleaga sau sa nu auda ce li se spune;-de obicei nu vorbesc, dar daca o fac limbajul lor are ceva bizar. Se folosesc de cuvinte ca de niste obiecte, le ntorc pe toate fetele si se amuza inventnd cele mai ciudate combinatii, dar nu le folosesc ca pe instrumente de comunicare;-evita sa foloseasca eu sau pe mine. Cel mai des si vor spune tu.-se remarca semne ale unei anxietati intense. Starile anxioase se leaga de unele obsesii sau capricii extreme, cum ar fi plasarea obiectelor, conform unui paralelism perfect;-interesul pentru mecanisme si o ndemnare iesita din comun pentru manipularea acestora, n contrast cu dezinteresul pentru cei din jur si pentru propria persoana;-copiii autisti nu vor evita contactul tactil, mbratisarea atunci cnd nu insistam sa stabilim un contact vizual sau verbal cu ei;-unii, care evita exprimarea verbala si par a nu ntelege semnificatia cuvintelor, pot fi cntareti talentati;-pot sa apara probleme privind alimentatia, refuzul total sau predilectii obsesive pentru anumite alimente.-Weihs afirma ca autistii sunt altfel situati n lume, fapt relevat de testele de inteligenta: De obicei, copilul cu handicap, a carei ntrziere mintala nu este primara, ci este consecinta unei patologii care a afectat dezvoltarea, are la testele de inteligenta, rezultate ce acopera intervalul cuprins numai n ctiva ani. Un copil de 10 ani poate raspunde la toate ntrebarile pentru vrsta de 7 sau 8 ani. Copilul autist poate adesea la ntrebari care depasesc cu mult vrsta cronologica, dar nu reusesc sa raspunda la ntrebari sub nivelul vrstei sale. Raspunsurile la testele de inteligenta sunt divers distribuite, ceea ce demonstreaza ca testele de inteligenta nu sunt aplicabile copiilor autisti. -Copilul autist nu pare sa se integreze ntr-o structura sociala si, nu pare sa se considere pe sine o persoana.-Incapacitatea de a-si percepe adecvat propriul Eu este descrisa ca o problema centrala a simptomatologiei autismului, aspect specific pentru faza n care se manifesta incipient autismul, n jur de 2-3 ani.Din cele expuse, se impune o abordare terapeutica specifica. Ea presupune o evitare a confruntarii directe, a privitului n ochi.Daca dorim sa-l facem sa mearga cu noi, vom privi numai n directia n care vrem sa-l conducem.Trebuie sa-i vorbim cu blndete, indirect , abuziv, sa nu ne impunem vointa asupra lui, sa nu-i dam ordin.Prima sarcina ce le revine parintilor si educatorilor este sa nvete sa traiasca alaturi de copilul autist, crend o atmosfera pozitiva de simpatie, fara sa se desfiinteze mediul constructiv pe care o familie normala sau scolara l ofera unui copil n crestere. Nu este de nici un folos pentru copilul autist ca familia sa cedeze n fata fiecarei toane si sa-si adapteze existenta la modul lui de viata, caci acceptnd acest compromis, se ajunge la o atmosfera insuportabila.Stabilirea unui mod de viata acceptabil pentru capacitatea adultului de a permite copilului sa simta siguranta dragostei, n ciuda dificultatilor sale de a se conforma, n ciuda comportamentului straniu are adesea va trabui ngradit.ntelegerea bazata pe caldura si empatie poate fi dezvoltata cnd acceptam situatia n care se afla copilul ca pe o problema a dezvoltarii fiecarui copil n parte, a dezvoltarii fiecarui copil n parte, a dezvoltarii omului, n general. Constienti de aceasta, vom putea cauta n noi nsine forta de compasiune necesara pentru cresterea unui copil autist. Pentru stimularea contactului cu ceilalti si dezvoltarea relatiilor interpersonale se recomanda organizarea de jocuri simple pentru stabilirea raporturilor de reciprocitate: jocuri cu mingea, sau care se joaca n cerc, dansuri simple, batai din palme simultan cu terapeutul, jocuri de copii mici, cu degetele.Terapia prin muzica poate stabili o comunicare, fara a fi necesar contactul vizual direct. n cazuri grave, un prim contact poate fi obtinut batnd ritmul cu degetul, copiii pot sa raspunda la aceasta.Este important sa-i lasam copilului autist sansa de autocunoastere si autoexprimare, sa-i acordam sprijinul pentru a se realiza n domeniul n care este nzestrat.Probleme esentiala nu este aceea a dezvoltarii intelectuale sau a succesului scolar, ci a dezvoltarii emotionale si a contactelor cu ceilalti. Pentru aceasta este necesara stimularea si ncurajarea n orice mod a ntregului potential si a personalitatii copilului.O posibilitate de a-i scoate pe copiii autisti din izolare este teatrul de papusi, cnd copilul participa la situatii dramatice fara sa se implice. Autorul amintit recomanda, pe baza observatiilor facute, punerea mpreuna, a copiilor cu autism, n scoli speciale, cu copii cu Down, paralizie cerebrala, sau n scoli obisnuite, cu copii normali, pot stimula dezvoltarea copilului autist, spre deosebire de situatiile n care, copii cu aceeasi afectiune traiesc mpreuna, accentundu-si caracteristicile specifice si involund.Masura n care acesti copii vor reusi sa se integreze n societate ca persoane adulte nu depinde de inteligenta, aptitudinile sau posibilitatile de comunicare, ci, n conceptia lui Thomas Weihs, de toleranta si de capacitatea de a-i ajuta sa-si foloseasca fixatiile ntr-un mod creator spre activitati manuale (tesut, tmplarie, gravura), dndu-si seama de propria valoare si devenind utili societatii. Bibliografie1.Verza, E., - Delimitari conceptuale n autism, n Revista de Educatie Speciala, nr. 2/1993, pag. 5-132.Verza, F., E., - Introducere n psihopedagogia speciala si asistenta sociala, Ed. Fundatiei Humanitas, 2002, pag. 201-2093.Pavelcu, V., - Psihiatrie, Ed. Medicala, 1989, pag. 773-7764.Weihs, T., J., - Copilul cu nevoi speciale, Ed. Triade, Cluj- Napoca, 1998, pag. 89-1165.Enachescu, C., - Tratat de psihopatologie, Ed. Tehnica, 2000, pag. 179-1816.Arcan, P.; Ciumageanu, D., - Copilul deficient mintal, Ed. Facla, pag. 282