Referat de psihologie. Abandonul maternal
calendar_month 11 Feb 2008, 00:00
ABANDON MATERNAL1. DESCRIEREA FENOMENULUI (ISTORIC)Din 1989 si pana in prezent, rata abandonului maternal nu a cunoscut o scadere, ci, dimpotriva a crescut in ciuda liberalizarii avortului si a masurilor luate de Guvernele care s-au succedat dupa Revolutie.Fenomen cu cauze multiple , de o complexitate ce atinge punctele sensibile ale unei tari care de-abia a aderat la Uniunea Europeana, abandonul maternal reclama cu stringenta masuri de combatere si prevenireAbandonarea copiilor (la nastere) reprezinta o modalitate rudimentara de gestionare a nasterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/si economice. Prezenta sau persistenta lor in societatile moderne este generata de absenta unor servicii, de functionare a unor institutii sau de absenta culturii utilizarii lor. in Romania, ca si in alte culturi, au existat dintotdeauna copii abandonati, fara ca acest fapt sa ia vreodata o amploare, in timp si spatiu, prin care ar deveni traditie sau ar defini o trasatura culturala a poporului roman. Dupa caderea comunismului, in anii 90-91 s-a sperat la o scadere "naturala" a fenomenului de abandon, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a accesului liber la contraceptive. Dar acest lucru nu s-a intamplat. in anii scursi dupa 1989 abandonul a capatat determinari din ce in ce mai complexe care au facut dificila gasirea solutiilor pentru scaderea numarului de copii abandonati.Paralel a avut loc o criza de valoare si saracirea profunda a unor categorii largi de populatie.in acelasi timp, noile politici sociale dezvoltate fata de copiii in dificultate, au purtat amprenta vechilor mentalitati care erau atasate valorilor institutionale de protectie, dezvoltate in afara si cu ignorarea importantei familiei si a satisfacerii nevoilor copilului. Copiii abandonati in spitale stationau mult timp in aceste institutii. Plecarea lor prin instituirea unei masuri de protectie dura de la cateva luni la 4-5 ani. Dezvoltarea lor normala era periclitata nu numai de imbolnaviri, dar mai ales de ignorarea nevoilor lor de dezvoltare. Luarea tardiva a masurilor de protectie se "justifica" conjunctural in diferitele momente politice. La inceput, in spitale se considera ca nu exista personal calificat desemnat sa rezolve aceste probleme iar personalul medical era limitat in posibilitatile sale de interventie.Dupa 1989 s-au desfiintat multe leagane de dimensiuni foarte mari. Amploarea abandonului fiind aceeasi, copiii ramaneau in continuare mult timp in maternitati si spitale de pediatrie pentru ca nu aveau unde sa plece. Ulterior, inchiderea leaganelor a provocat aceleasi blocaje chiar si in conditiile dezvoltarii formelor alternative de protectie (asistenti maternali, centre maternale) pentru ca acestea nu puteau acoperi nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru ca iesirile din sistemul de protectie sunt putine. Copiii raman la asistentii maternali perioade comparabile cu cele petrecute in centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebuie create noi locuri (noi asistenti maternali).in prezent abandonul copiilor sub 5 ani continua sa fie o realitate dura pentru Romania, care a fost prea putin influentata de reformele implementate in domeniul protectiei copilului, dupa 1989. in anii 2003 si 2004, abandonul copiilor s-a manifestat pe aceleasi coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani. Reformele implementate dupa 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri institutionale si servicii in domeniul protectiei copilului au evoluat paralel cu fenomenul abandonarii copiilor, de vreme ce maternitatile si spitalele de pediatrie continua sa fie "gazdele predilecte" ale acestora. Pentru anii de referinta 2003 si 2004 s-a constatat ca aproape 4000 de copii nou-nascuti sunt abandonati (in fiecare din acesti ani) in maternitati, la care se adauga peste 5000 de copii, abandonati (anual) in spitale/sectii de pediatrie. in spitalele si sectiile de pediatrie rata abandonului exprima numarul de copii abandonati la 100 de internari si a fost de 1,5% in 2003 si de 1,4% (2,1%) in 2004.Faptul ca nu exista indicatori ai fenomenului de abandon maternal, impune masuri de urgenta pentru cunosterea manifestarilor complexe ale fenomenului, de aici derivand masurile necesare in vederea combaterii abandonului maternal.2. CAUZELE SI EFECTELE FENOMENULUICAUZELE FENOMENULUICauzele care au dus cresterea ratei de abandon maternal sunt:-Saracia-Nivelul scazut de educatie-Lipsa locuintei sau conditii improprii de locuit-Neutilizarea masurilor contraceptive si de planning familial, fie din necunostinta, dar de cele mai multe ori ignoranta-Lipsa educatiei sexuale-Lipsa sprijinului partenerului sau a familiei, relatia cu partenerul in cazul uniunilor consensuale-Problemele de sanatate ale copilului (malformatii congenitale, distrofic)-Starea de sanatate a mamei (boli psihice, infectie HIV, TBC)EFECTELE FENOMENULUICronicizandu-se deja prin lipsa masurilor concrete de prevenire si combatere, problema are efecte de lunga durata, cu consecinte nu numai asupra grupurilor direct afectate ci asupra tuturor membrilor societatii:-Cresterea numarului de copii ai strazii,-Cresterea delincventei juvenile,-Cresterea numarului de consumatori de droguri.Efectele acestui fenomen pe termen scurt implica cheltuieli materiale si umane pentru institutionalizare, dar mai ales cele pe termen lung. Dupa implinirea varstei de 18 ani, acesti copii se vor gasi in imposibilitatea de a isi asigura existenta si vor incerca sa supravietuiasca apeland la activitati ilegale (consecintele traumei pe care o poarta).Problema nu este o noutate in Romania, aceasta existand din perioada regimului comunist. Cu toate ca au fost realizate mari progrese in domeniul protectiei drepturilor, prin crearea unor noi structuri institutionale centrale si locale, dezvoltarea de servicii pentru copii si familii in dificultate si pentru prevenirea situatiilor de risc, Romania continua sa se confrunte cu problema abandonului copiilor, aparuta si acutizata cu mult inainte de 1990. Reformele, mai mult sau mai putin reusite, in sistemul de protectie sociala si de asistenta medicala, in general, si de protectie a copilului, in special, nu au actionat predilect in aceasta zona, lasand fenomenul sa devina mai amplu si mai complex. Consimtamantul, toleranta si indiferenta fata de acest fenomen ale institutiilor sau ale profesionistilor care au responsabilitati directe in protectia copilului pot fi elemente determinante. Persistenta acestui fenomen in toate determinarile sale, care afecteaza direct si pe termen lung sansele copiilor la o dezvoltare normala, reclama cunoasterea amplorii lui in vederea diminuarii acestuia.3. LEGISLATIE - (puncte tari si puncte slabe )in urma analizei fenomenului de abandon maternal, am constatat ca exista inca lacune legislative de importanta majora. Anul 1997 poate fi considerat o piatra de hotar in privinta protectiei drepturilor copilului prin intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta 26/1997, care reglementeaza in principal protectia diferitelor categorii de copii neglijati, abandonati - temporar sau definitiv - sub denumirea generica de copii aflati in dificultate. Acest act normativ evita sintagma copil abandonat din cauza unei alte legi (Legea 47/1993), in vigoare la aceea data, lege care urmareste clarificarea situatiei juridice a copilului abandonat de parinti in institutii. Conform prevederilor acestei legi, se putea atribui copilului abandonat statutul de abandonat de o instanta judecatoreasca pe baza unor criterii si conditii definite, pentru ca acesta sa poata beneficia de unele masuri de protectie cum ar fi plasamentul familial si adoptia. Dupa intrarea in vigoare a legii mai sus mentionate, multi profesionisti din sistemul de protectie al copilului au considerat ca pot fi numiti abandonati numai copiii declarati juridic abandonati, pentru ceilalti copii abandonati recomandand o notiune mai putin savanta, aceea de parasit. Perspectiva din care se confera actualmente, copilului atributul de abandonat sau parasit este aceea a mamei/parintelui. Aceasta perspectiva ignora si lasa nesanctionate juridic si moral practicile de mentinere in stare de perfecta abandonare (vreme indelungata si la varste extrem de importante) a copiilor in unitati sanitare unde dezvoltarea normala a copilului este profund periclitata pentru ca nu ii sunt satisfacute nevoile fundamentale. Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului stabileste obligatiile autoritatilor administratiei locale in garantarea si promovarea drepturilor copilului. Aceasta utilizeaza notiunile de copil parasit, gasit dar si abandonat de mama, strict din aceeasi perspectiva si fara ca sa le defineasca. Alt act legislativ care reglementeaza abandonul maternal este ordinul nr 275/2005, privind coordonarea activitatilor de prevenire a abandonului in unitatile sanitare care au in structura sectii de nou-nascuti si/sau de pediatrie. Acesta reglementeaza activitatea asistentilor sociali din cadrul acestor sectii, care vor urmari ducerea la indeplinire a tuturor masurilor privind eliminarea oricarui risc de abandon al copilului in unitatile sanitare. Totusi, din unitatile sanitare, mai putin de 45 % au asistent social. Legislatia actuala privind protectia copilului nu este explicita in privinta modului in care ar trebui sa se actioneze pentru prevenirea abandonului in unitati de tip medical . Legislatia nu cuprinde responsabilitati pentru institutie in ceea ce priveste practicile de "ingrijire a mamei si copilului. Abandonul copiilor imediat dupa nastere, sau a celui din spitale pediatrice, se datoreaza si faptului ca mamele nu cunosc procedurile prin care copiii lor pot ajunge in serviciile oferite de directia pentru protectia copilului. In ultima perioada, s-a incercat modificarea anumitor aspecte,si anume -Adaptarea legislatiei la nevoile persoanelor aflate in situatie de risc de abandon maternal,-Stabilirea unei acceptiuni unitare asupra termenilor de abandon si copil abandonat,-Elaborarea unei legi cu urmatoarele prevederi:-Obligarea maternitatilor sa se implice in prevenirea abandonului si astfel sa se responsabilizeze unitatile spitalicesti astfel incit DJPDC-urile sa poata sa actioneze in conformitate cu legislatia,-Sanctionarea unitatilor spitalicesti-sectiile pediatrie si maternitate, care nu au angajat un asistent social, conform prevederilor legislatiei in vigoare,-Reglementarea sarcinilor personalului medical, cu privire la responsabilitatile in cazul nou-nascutilor si copiilor pana in 5 ani abandonati (evidenta evolutiei starii de sanatate a acestora si acordarea ingrijirilor medicale),-Crearea obligatorie de rooming-in in maternitati. 4. POLITICI IN DOMENIU in vederea imbunatatirii actualului sistem de protectie sociala din Romania si a minimalizarii ratei abandonului maternal , Guvernul Romaniei a pomovat urmatoarele masuri : - Redimensionarea masurilor de protectie sociala pasiva /ajutor financiar pentru familiile cu nevoi speciale si dinamizarea masurilor active de solidaritate familiala; -- - Reducerea disparitatilor fata de accesul la resursele dezvoltarii existente intre familiile din mediul urban si cele din mediul rural; - Redimensionarea cadrului legal si institutional privind protectia maternitatii, cresterea natalitatii si reducerea abandonului de copii; - Reducerea fenomenului violentei in familie, cresterea gradului de educatie si securitate familiala; - Sporirea participarii active a societatii civile si dezvoltarea durabila a parteneriatului in beneficiul dezvoltarii si protectiei familiei.O importanta aparte are promovarea programului de reducerea a abandonului de copii si sporirea natalitatii avand in vedere : acordarea unei indemnizatii lunare pentru cresterea copiilor pana la 2(3) ani femeilor neasigurate in sistemul asigurarilor sociale pentru fiecare din primii trei copii; acordarea unei indemnizatii lunare pentru cresterea copilului pana la 2(3) ani, persoanelor asigurate care isi reiau activitatea in acest interval de timp.5. CONCLUZII SI PROPUNERI Prin reducerea numarului de copiii abandonati in maternitati si sectii de pediatrie, o parte din fondurile publice pot fi directionate pentru rezolvarea cazurilor existente intr-un timp scurt si crearea posibilitatii de a motiva personalul specializat din cadrul serviciilor publice de asistenta sociala prin diferite recompense.Prin implicarea sectorului non-guvernamental se pot oferi servicii de o calitate mult mai buna, se obtine o capacitate de informare mai mare si se pot atrage noi fonduri.Competitivitatea in sectorul ONG. Lupta pentru atragerea de noi fonduri va genera o competitie intre organizatiile care doresc sa se implice.Cresterea accesului la asistenta primara, de sanatate si de educatie a categoriilor marginale de populatie. Se impune astfel recomandarea in ceea ce priveste sustinerea serviciilor comunitare care isi pot converge rezultatele catre sprijinirea mentinerii copilului in mediul sau familial.Recomandari: promovarea programelor de planning familial, imbunatatirea serviciilor din maternitati si sectiile de pediatrie, cresterea competentelor profesionistilor implicati in diferite niveluri de decizie, campanii de mediatizare la nivel national privind amploarea acestui fenomen pentru sensibilizarea opiniei publice si pentru a trezi interesul atat din partea actorilor cu putere mare de decizie cit si din partea cetatenilor.Comunicarea cu persoanele aflate in situatia de risc reprezinta una din primele actiuni prin care se poate aprecia riscul si se pot lua primele masuri . Solutiile survin dezvoltarii urmatoarelor domenii : -educatie sanitara , sexuala si contraceptiva in licee , promovarea imaginii femeii si a mamei ; prevenirea sarcinilor nedorite ;-dezvoltarea serviciului de asistenta sociala ;-monitorizarea sarcinilor din punct de vedere medical , cu aprecierea din timp, a riscului social ; dezvoltarea unor activitati care sa favorizeze atasamentul mama copil ;-modificarea / adaptarea legislatiei la nevoile si la dificultatile cu care se confrunta societatea romaneasca . Pentru a diminua fenomenul de abandon maternal trebuie trezit interesul tuturor actorilor sociali implicati in solutionarea acestui fenomen si anume :1.Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (MMSSF)2.Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie (ANPCA)3.Ministerul Sanatatii4.Ministerul de Interne5.Serviciile Publice Specializate pentru Protectia Copilului si Adoptie (SPSCA)6.Consiliile locale/primariile7.Organizatiile Internationale (UNICEF, UNESCO, Fundatia Internationala pentru Copii si Familie)8.ONG-uri9.Biserica10.Beneficiarii (familii si mame aflate in situatia de risc de abandon maternal) si comunitateaBIBLIOGRAFIEFern K. Greenwell, Raportul USAID Reforma bunastarii copilului in Romania: abandon si dezinstitutionalizare, 1987-2000Mihaela Lambru, Influentarea politicilor publice- Ghid practic pentru organizatiile neguvernamentale, Bucuresti, 2005Mihaela Lambru, Ioan Marginean, Parteneriatul public-privat in furnizarea deservicii sociale, Bucuresti, 2004Studiul UNICEF Situatia abandonului copiilor in Romania, 2005Programul de Guvernare - Politica de protectie sociala (cap 7 )