AUTISMULDefinirea termenului Autismul face parte din categoria vasta a polihandicapurilor, in care includem: surdo-cecitatea, sindroamele deficientei mintale (sindromul Down, oligofrenia fenilpiruvica, idiotia amaurotica, gargoilismul, hipertelorismul, sindromul Turner, cretinismul endemic s.a.)Termenul de autism (autos (gr.) - insusi) a fost introdus la inceputul secolului al XX-lea, de Bleuer, care il defineste ca pe o "detasare de la realitate, insotita de o predominare a vietii interioare". Leo Kanner caracterizeaza autistul ca fiind "retras, multumit de sine insusi". in 1940 acesta organizeaza activitati logopedice cu o grupa de 11 copii autisti, iar in 1943 reuseste sa diferentieze autismul sindrom comportamental (in toate sferele: actional, verbal, afectiv, cognitiv etc.) prin trasaturile sale specifice, de psihoza, schizofrenie sau handicap mintal.Cu mult inainte de deschiderea autismului de tip Kanner, in literatura de specialitate sunt consemnate o serie de date cu privire la copii cu comportamente asemanatoare, prin existenta deficitului de comunicare, de socializare, de socializare si de structurare a comportamentelor mature si armonioase:-medicul John Haslan descrie un baiat de 5 ani-medicul Jean Marc Gaspard Itard il descrie pe baiatul Victor , de 11.12 ani, gasit intr-o padure din Franta.Diagnosticarein diagnoza autismului pot fi facute confuzii si substituiri cu alte sindroame care, la randul lor sunt prea putin delimitate in teorie si practica, dar au unele trasaturi asemanatoare sau comune cu autismul. De exemplu, "psihoza infantila", "encefalopatie infantila", "tulburari emotionale grave", "schizofrenie infantila", "oligofrenie" se refera la fenomene care nu caracterizeaza in totalitate starea corecta de autism, ca entitate distincta.Lorna Wing afirma ca autismul prezinta un comportament ce poate fi definit cel mai bine.Dupa DSM III, criteriile de disgnostic pentru autismul de tip Kanner sunt:1.Debut inaintea varstei de 30 luni.2.Lipsa de raspuns la stimularile lumii inconjuratoare.3.Deficit marcant in dezvoltarea limbajului.4.Daca vorbirea este prezenta, patternul de vorbire este particular, cu ecolalie imediata si intarziata, limbaj metaforic si inversiunea pronumelor.5.Raspunsuri bizare la aspecte ale mediului inconjurator: rezistenta la schimbare, interes pentru diverse obiecte.6.Absenta ideilor delirante, a halucinatiilor, absenta pierderii asociatiilor, absenta coerentei, ca in schizofrenie.Diagnosticul diferential se face cu :a)intarzierea mintala de diferite grade, deoarece copilul autist poate parea intarziat. Copilul oligofren are insa un deficit mental global si omogen, raspunde la stimularile sociale, examinatorul reusind sa inteleaga lumea lui ingusta; conversatia este imatura, limitata la simplu si concret; ii lipseste detasarea afectiva specifica autistului.b)Deficienta de auz, pentru ca prin raspuns la stimuli sonori, poate fi considerat surd. Examenul audiometric la copilul autist este uneori imposibil. Observatia releva faptul ca deficientul de auz cauta sa compenseze lipsa auzului, urmarind cu atentie interlocutorul, cu care stabileste un limbaj gestual. Pe de alta parte, ecolalia, jocul si interesul pentru unele sunete ne dovedesc ca autistul aude. c)Afazia motorie de dezvoltare in care limbajul nu este dezvoltat inainte de 4 ani. in acest caz, copilul are un contact psihic bun, o afectivitate normala, un limbaj receptiv corespunzator, imita si foloseste gestul pentru comunicare. Nu are un deficit senzorial concomitent.d)Sindroamele cerebrale degenerative, care evolueaza cu deficit mintal. in aceste cazuri, evolutia psihica este caracterizata de un regres progresiv in toate, sau numai in unele arii de dezvoltare si de aparitie a unor semne neurologice.e)Sechelele traumelor psihologice prelungite, legate de separarea sugarului de mama sa sau de o carenta afectiva, in caz de spitalizare prelungita, plasarea in crese. Lipsa antrenamentului afectiv il face pe copil apatic si treptat intarziat in dezvoltarea psihica. Reinserarea precoce a copilului intr-un mediu afectuos si stimulator permite disparitia simptomelor si o evolutie favorabila ulterioara. Trasaturi caracteristice ale copilului autistLeo Kanner evidentiaza o serie de trasaturi caracteristice, printre care , cele mai importante ar fi:-incapacitatea de a adopta o pozitie normala in timp ce este luat in brate. Daca debutul bolii este precoce, spre luna a 4-a a 8-a, se remarca lipsa miscarilor anticipatorii atunci cand sunt luati in brate, precum si lipsa zambetului ca raspuns la zambetul mamei;-o exacerbare a memorarii mecanice;-o incapacitate de comunicare verbala; -incapacitatea utilizarii conceptelor abstracte;-teama si emotii exagerate, nejustificate: lipsit de atasament fata de parinti, el este legat de un obiect oarecare; pericolele reale nu-i provoaca frica, in schimb, se sperie de stimuli obisnuiti: fosnetul frunzelor, ropotul ploii;-incapacitatea imaginativa in activitati ludice. Jocul, activitatea cea mai importanta a acestei varste, prezinta cateva particularitati: este marcat de un caracter stereotip, copilul folosind obiecte putin complicate, ca: sfoara, hartie, nisip, apa, butoane, robinete. Jocul colectiv este evitat.-producerea intarziata a unor manifestari ecolalice.-crearea impresiei de dezvoltare fizica si intelectuala normala.-izolarea si retragerea in sine.-incapacitatea de a percepe pericolul real.-aparitia si dezvoltarea unor comportamente cu caracter ritual (activitati de alimentare, de imbracat etc.).-exacerbarea unor miscari si repetarea indelungata a acestora.-existenta unor raspunsuri paradoxale la stimulii de lumina, de zgomot, de durere etc.-comportamente stereotipe si repetitive. Stereotipiile pot fi gestuale, ca: repetitii ale miscarilor mainilor, degetelor, bratelor, rotirea corpului in jurul axului sau, mersul pe varfuri. Uneori prefera activitati ca: deschiderea si inchiderea usii, lovirea sau zgarierea unei jucarii.-Reactii bizare la schimbari din mediul ambiant. Are a memoria buna pentru diverse aranjamente spatiale si preferinta pentru ordonarea unor obiecte, deoarece el manifesta o "nevoie obsedanta" pentru simetrie. Astfel, poate intra intr-o criza de manie si panica, drept raspuns la schimbarea mediului (a mobilierului, de exemplu), sau de schimbarea secventelor din rutina zilnica. Frecventa autismului este discutabila, pentru ca nu au fost efectuate statistici complete in nici o tara. Un studiu efectuat in 1964 in Anglia, pe populatia infantila cuprinsa intre 8-10 ani, a depistat 4-5 copii la 10.000, cu semne de autism. Un alt studiu facut in Danemarca, confirma acest lucru. Se constata ca in tarile dezvoltate, frecventa autismului este mai mare fata de tarile slab dezvoltate, ca urmare a mortalitatii crescute in cazul celor din urma, copiii cu asemenea handicapuri necesitand o ingrijire medicala speciala, realizata cu dificultate.Se apreciaza ca autismul are o frecventa egala cu a surditatii, dar mai mare decat cecitatea. Raportat la sex, frecventa este mai mare la baieti: 3-4 la 1, fata de fete.Cercetarile nu au putut demonstra transmiterea ereditara legata de sex si nici prezenta unui caracter genetic dominant la unul din sexe. S-a remarcat insa un numar mai mare de autisti printre copiii unici sau printre primii nascuti. Autismul infantil apare de preferinta in mediile intelectuale si in asa-zisele clase superioare, dar nu exclusiv.Teorii explicative privind etiologia autismului Lorna Wing a incercat sa explice natura autismului prin actiunea factorilor etiologici din doua directii: -existenta unor factori ce determina anomalii organice;-existenta unor factori ce produc tulburari ale functiilor psihologice si psihofiziologice.Spre exemplu, un mecanism genetic poate determina atat o anomalie structurala, cat si una biochimica, ce afecteaza o functie sau mai multe ale creierului. Studiile realizate de Coleman si O'Brien in 1970 semnaleaza prezenta, in proportii diferite, a unor anomalii biochimice in celulele sanguine ale copiilor cu autism clasic.Din punct de vedere etiologic, au fost elaborate trei categorii de teorii distincte, ce fac posibila explicarea autismului:1.Teoriile organice considera ca autismul apare ca urmare a unor disfunctii organice de natura biochimica sau a unei insuficiente dezvoltari structurale a creierului.2.Teoriile psihogene interpreteaza autismul ca pe un fenomen de retragere psihologica fata de tot ce este perceput ca rece, ostil si pedepsitor.3.Teoriile comportamentale considera ca autismul infantil ia nastere printr-un sir de comportamente invatate, care se formeaza in urma unor serii de recompensari si pedepse intamplatoare.1.Teoriile organice - trebuie luate in considerare, in primul rand, dificultatile perceptuale de atentie si de invatare prezente la autisti. Desi sunt adoptate de tot mai multi specialisti, ele nu ofera siguranta, pentru ca nu precizeaza in ce masura implicarea organica este de natura genetica sau traumatica. Etiologiile organice se refera, in principal, la afectiunile creierului, anomaliile genetice, leziunile subcorticale, disfunctia sistemului vestibular, intarzieri ale maturizarii.2.Teoriile psihogene - Bruno Bettelheim (1967) invoca pentru prima data relatia parinte-copil, bazandu-se pe observarea unor relatii mai reci ale parintilor fata de copiii autisti. Acestea duc la disfunctii psihologice manifestate prin anomalii ale dezvoltarii starii emotionale, ale sferei cognitive, atunci cand dificultatile utilizarii simbolurilor devin dominante in tulburarile limbajului, anomalii ale capacitatilor perceptive si ale atentiei, dificultati in imitarea actiunilor corporale si altele.3.Teoriile comportamentale sunt legate de cele psihogene deoarece implica intotdeauna componente de ordin psihologic. Comportamentele de tip autist se formeaza si se mentin prin recompensari si pedepse ce se repeta in conditii asemanatoare sau percepute astfel de copii. in cazul crizelor de furie a autostimularilor si altele la baza lor, de cele mai multe ori, stau aberatii in structura psihica si de viata a parintilor, interventii anormale in educarea copiilor, existenta unor anomalii la copii care sunt exacerbate de atitudinea si comportamentul patologic al parintilor.Imposibilitatea precizarii cu exactitate a factorilor etiologici, duce la supozitia implicarii si a unor cauze ce sunt raspunzatoare si pentru alte categorii de handicap. Enumeram: bolile infecto-contagioase din timpul sarcinii si al nasterii; cauze ereditare; anomaliile creierului, intalnite la o treime din autisti.Se estimeaza ca tot o treime din autisti sufera de meningita, encefalita, hidrocefalie, epilepsie, aceasta ducand la o si mai mare dificultate in stabilirea factorilor specifici etiologici pentru autisti.SimptomatologieV. Predescu precizeaza faptul ca tabloul clinic al autismului se caracterizeaza prin trei simptome principale:-perturbarea comunicarii interpersonale (izolarea autista);-tulburarea limbajului vorbit;-stereotipiile.E. Verza grupeaza principalele anomalii ale autismului astfel: a)dificultati de limbaj si comunicare;b)discontinuitate in dezvoltare si invatare;c)deficiente perceptuale si de relationare;d)tulburari actionale si comportamentale;e)disfunctionalitati ale proceselor insusirilor si functiilor psihice.a)Dificultati de limbaj si comunicare-se manifesta de timpuriu prin slabul interes fata de achizitia limbajului;-autistii nu raspund la comenzile verbale si au o reactie intarziata la apelul numelui lor;-vorbirea apare mai tarziu decat la normali, iar pronuntia e defectuoasa;-in jur de 5 ani pot repeta unele cuvinte, iar dupa insusirea limbajului au tendinta de a schimba ordinea sunetelor in cuvant, de a nu folosi cuvintele de legatura, de a substitui cuvintele;-vocabularul e sarac, vorbirea economicoasa, lipsita de intonatie, flexibilitate, dezagreabila;-ca urmare a dificultatilor in planul ideatiei, formularile verbale sunt stereotipe si repetitive;-bizaritati in alcatuirea propozitiilor;-fenomenul ecolalic este evident si da impresia unui ecou prin repetarea sfarsitului de cuvant sau propozitie.b) Dicontinuitatea in invatare si dezvoltare poate produce confuzii in aprecierea capacitatilor generale ale autistului. -incapacitate de a numara, dar abilitati la operatii de inmultire;-dificultati in invatarea literelor, dar usurinta in invatarea cifrelor;-se orienteaza bine in spatiu, dar manifesta stereotipii in formarea unor comportamente cognitive, accentuate prin lipsa de interes pentru achizitii noi.c) Deficientele perceptuale si de relationare apar de la nastere:-este plangaret, agitat in majoritatea timpului, cu tipete sau: inhibat, fara interes si dorinta de a cunoaste lumea inconjuratoare;-unii manifesta interes pentru obiectele stralucitoare sau sunt fascinati de lumina;-altii nu percep elementele componente ale obiectelor;-unora le place sa pipaie, sa atinga obiectele, au reactie negativa la aceasta;-unora le place muzica, reactioneaza pozitiv la ritm, au abilitati de a canta.d) Tulburarile actionale si comportamentale sunt cele mai spectaculoase prin amploarea si complexitatea lor. -actiunile si comportamentele sunt bizare si stereotipe, cu aspecte comune, dar cu aspecte comune, dar si cu diferentieri pentru fiecare caz;-automutilare si autodistrugere / autostimulare (kinestezica, tactila, auditiva, vizuala);-rotirea bratelor, mersul pe varfuri, invartirea pe loc;-nevoia redusa de somn;-reactii diminuate la frig si durere;-schimbarea dispozitiei brusc, fara motiv;-rezistenta la sedative si hipnotizante;e) Disfunctionalitati in planul proceselor, insusirilor, functiilor psihice- in plan afectiv motivational lipsa de interes pentru contactul social, indiferenta fata de suferintele altora;-unii se ataseaza exagerat fata de obiecte fara semnificatie: cutii goale, bucati de hartie;-manifesta frica patologica fata de obiecte obisnuite;-desi nu stiu sa minta, lasa impresia ca ascund ceva, pentru ca nu privesc in fata persoanele;-vorbesc sau actioneaza penibil: mananca de pe jos, se sterg pe parul sau hainele cuiva;-nu stabilesc contact afectiv decat cu totul sporadic, fara sa adopte atitudini pozitive constante fata de persoanele apropiate;-manifesta izolare, inchidere in eul propriu;-pot trai stari de frustratie, anxietate si hiperexcitabilitate;- caracteristicile gandirii si inteligentei rezulta din activitatea de joc. Jocul e de tipul celui al sugarului, de manipulare, fara a acorda un simbol al jucariei sau un scop jocului.- deseori se asociaza cu forme ale deficientei mintale severe, ca urmare a unor anomalii ale sistemului nervos central;- dificultatile in intelegerea imaginativa a unor situatii reale impiedica formarea de concepte care sa permita abstractizari si generalizari, raportarea corecta la prezent sau proiectia in viitor.- aspectul facial agreabil si o memorie mecanica buna pot crea impresia unei inteligente bune;- nu manifesta atentie cand li se vorbeste sau cand se produc evenimente cu semnificatie, pentru ca nu inteleg semnificatia si simbolistica lingvistica.Thomas Weihs (Copilul cu nevoi speciale) mentioneaza ca descrierile tipice referitoare la copiii autisti contin urmatoarele observatii: -evita sa te priveasca in fata;-par sa nu inteleaga sau sa nu auda ce li se spune;-de obicei nu vorbesc, dar daca o fac limbajul lor are ceva bizar. Se folosesc de cuvinte ca de niste obiecte, le intorc pe toate fetele si se amuza inventand cele mai ciudate combinatii, dar nu le folosesc ca pe instrumente de comunicare;-evita sa foloseasca "eu" sau "pe mine". Cel mai des isi vor spune "tu".-se remarca semne ale unei anxietati intense. Starile anxioase se leaga de unele obsesii sau capricii extreme, cum ar fi plasarea obiectelor, conform unui paralelism perfect;-interesul pentru mecanisme si o indemanare iesita din comun pentru manipularea acestora, in contrast cu dezinteresul pentru cei din jur si pentru propria persoana;-copiii autisti nu vor evita contactul tactil, imbratisarea atunci cand nu insistam sa stabilim un contact vizual sau verbal cu ei;-unii, care evita exprimarea verbala si par a nu intelege semnificatia cuvintelor, pot fi cantareti talentati;-pot sa apara probleme privind alimentatia, refuzul total sau predilectii obsesive pentru anumite alimente.-Weihs afirma ca autistii sunt "altfel situati in lume", fapt relevat de testele de inteligenta: De obicei, copilul cu handicap, a carei intarziere mintala nu este primara, ci este consecinta unei patologii care a afectat dezvoltarea, are la testele de inteligenta, rezultate ce acopera intervalul cuprins numai in cativa ani. Un copil de 10 ani poate raspunde la toate intrebarile pentru varsta de 7 sau 8 ani. Copilul autist poate adesea la intrebari care depasesc cu mult varsta cronologica, dar nu reusesc sa raspunda la intrebari sub nivelul varstei sale. Raspunsurile la testele de inteligenta sunt divers distribuite, ceea ce demonstreaza ca testele de inteligenta nu sunt aplicabile copiilor autisti. -Copilul autist nu pare sa se integreze intr-o structura sociala si, nu pare sa se considere pe sine o persoana.-Incapacitatea de a-si percepe adecvat propriul Eu este descrisa ca o problema centrala a simptomatologiei autismului, aspect specific pentru faza in care se manifesta incipient autismul, in jur de 2-3 ani.Din cele expuse, se impune o abordare terapeutica specifica. Ea presupune o evitare a confruntarii directe, a "privitului in ochi".Daca dorim sa-l facem sa mearga cu noi, vom privi numai in directia in care vrem sa-l conducem.Trebuie sa-i vorbim cu blandete, indirect , abuziv, sa nu ne impunem vointa asupra lui, sa nu-i dam ordin.Prima sarcina ce le revine parintilor si educatorilor este sa invete sa traiasca alaturi de copilul autist, creand o atmosfera pozitiva de simpatie, fara sa se desfiinteze mediul constructiv pe care o familie normala sau scolara il ofera unui copil in crestere. Nu este de nici un folos pentru copilul autist ca familia sa cedeze in fata fiecarei toane si sa-si adapteze existenta la modul lui de viata, caci acceptand acest compromis, se ajunge la o atmosfera insuportabila.Stabilirea unui mod de viata acceptabil pentru capacitatea adultului de a permite copilului sa simta siguranta dragostei, in ciuda dificultatilor sale de a se conforma, in ciuda comportamentului straniu are adesea va trabui ingradit."intelegerea" bazata pe caldura si empatie poate fi dezvoltata cand acceptam situatia in care se afla copilul ca pe o problema a dezvoltarii fiecarui copil in parte, a dezvoltarii fiecarui copil in parte, a dezvoltarii omului, in general. Constienti de aceasta, vom putea cauta in noi insine forta de compasiune necesara pentru cresterea unui copil autist. Pentru stimularea contactului cu ceilalti si dezvoltarea relatiilor interpersonale se recomanda organizarea de jocuri simple pentru stabilirea raporturilor de reciprocitate: jocuri cu mingea, sau care se joaca in cerc, dansuri simple, batai din palme simultan cu terapeutul, jocuri de copii mici, cu degetele.Terapia prin muzica poate stabili o comunicare, fara a fi necesar contactul vizual direct. in cazuri grave, un prim contact poate fi obtinut batand ritmul cu degetul, copiii pot sa raspunda la aceasta.Este important sa-i lasam copilului autist sansa de autocunoastere si autoexprimare, sa-i acordam sprijinul pentru a se realiza in domeniul in care este inzestrat.Probleme esentiala nu este aceea a dezvoltarii intelectuale sau a succesului scolar, ci a dezvoltarii emotionale si a contactelor cu ceilalti. Pentru aceasta este necesara stimularea si incurajarea in orice mod a intregului potential si a personalitatii copilului.O posibilitate de a-i scoate pe copiii autisti din izolare este teatrul de papusi, cand copilul participa la situatii dramatice fara sa se implice. Autorul amintit recomanda, pe baza observatiilor facute, punerea impreuna, a copiilor cu autism, in scoli speciale, cu copii cu Down, paralizie cerebrala, sau in scoli obisnuite, cu copii normali, pot stimula dezvoltarea copilului autist, spre deosebire de situatiile in care, copii cu aceeasi afectiune traiesc impreuna, accentuandu-si caracteristicile specifice si involuand.Masura in care acesti copii vor reusi sa se integreze in societate ca persoane adulte nu depinde de inteligenta, aptitudinile sau posibilitatile de comunicare, ci, in conceptia lui Thomas Weihs, de toleranta si de capacitatea de a-i ajuta sa-si foloseasca fixatiile intr-un mod creator spre activitati manuale (tesut, tamplarie, gravura), dandu-si seama de propria valoare si devenind utili societatii. Bibliografie1.Verza, E., - Delimitari conceptuale in autism, in Revista de Educatie Speciala, nr. 2/1993, pag. 5-132.Verza, F., E., - Introducere in psihopedagogia speciala si asistenta sociala, Ed. Fundatiei Humanitas, 2002, pag. 201-2093.Pavelcu, V., - Psihiatrie, Ed. Medicala, 1989, pag. 773-7764.Weihs, T., J., - Copilul cu nevoi speciale, Ed. Triade, Cluj- Napoca, 1998, pag. 89-1165.Enachescu, C., - Tratat de psihopatologie, Ed. Tehnica, 2000, pag. 179-1816.Arcan, P.; Ciumageanu, D., - Copilul deficient mintal, Ed. Facla, pag. 282