Referat de psihologie. Autoapararea psihica

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu vedetutza
Dr. ec. Radu Mihai CRISANAUTOAPARAREPSIHICACUM SA DEVIIIMUN LA MANIPULARE(Textul integral al anexeiDeturnarea sistemului de invatamant si artafortificarii psihice individualedin lucrarea: Radu Mihai Crisan,SPRE EMINESCU.Raspuns romanesc la amenintarile prezentuluisi la provocarile viitorului,editia a III-a revizuita, Editura Cartea Universitara,Bucuresti, 2005, pag. 318-333)BUCURESTI20052Editura Cartea UniversitaraStr. Prof. Ion Bogdan, nr.11 A, sector 1, BucurestiTel.: 021-211 01 54; Fax: 021-211 58 47e-mail: cartea.universitara@pcnet.ro,www.carteauniversitara.roEditura acreditata de Ministerul Educatiei si Cercetarii prinConsiliul National al Cercetarii Stiintifice din invatamantulSuperior.ISBN 973-731-172-8Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale aRomanieiCRISAN, RADU I. MIHAIAutoaparare psihica: cum sa deviiimun la manipulare / Radu Mihai I. Crisan. Bucuresti : Cartea Universitara, 2005ISBN 973-731-172-8159.922.273Feriti-va de profetiimincinosi, care vin la voi inimbracaminte de oi, si pedinlauntru sunt lupi rapitori.Matei, VII, 154Nimeni dintre aceia pe carebogatia si onorurile ii asaza pe otreapta mai inalta nu e mare. Aceasta-ieroarea care ne insala, ca nu apreciempe nimeni dupa ceea ce este, ci iiadaugam si cele ce-l impodobesc.Cand vrei sa apreciezi pecineva la justa lui valoare si sa stii cefel de om este, priveste-l gol: sa lepedeaverea, sa lepede onorurile si celelalteminciuni ale soartei, sa dezbrace panasi corpul priveste-i sufletul, daca-imare prin altceva sau prin el insusi.Sa apreciem fiecare lucru,indepartand ce se spune despre el, sisa cercetam ce este, nu ce e numit.Seneca,Epistolae5invatamantul este menit sa creeze personalitatiorganice. Acestea sunt constiente ca viata este un sistemde interdependente multiple si isi pun, din proprie vointa,viata in slujba unui principiu moral supraordonator.Ancorarea profunda in spiritualitatea si experientaneamului lor le ajuta sa reactioneze eficient in fatadificultatilor, chiar si atunci cand se ivesc pe neasteptate.Acum insa, scoala creeaza tipul omului universal - denicaieri si de peste tot, lipsit de viziunea globala asupralumii si a existentei. Rupt de traditie si de mediul in care atrait, acest om este incapabil sa faca fata neprevazutului.Orice banda politica il poate manipula, fara ca el sa bagemacar de seama. ii sta in putere sa se autoredresezeindividual, utilizand parghii precum: gandirea, cultura,munca, cinstea, economia, gimnastica, meditatia,contemplatia si rugaciunea.6O investigare, amanuntita, a procesuluiistoric ce a condus la deprecierea invatamantuluiromanesc este intreprinsa de Nicolae Iorga.Acesta comenteaza: "Idealul educatiei e sadezvolti ceea ce exista ca inclinatie in om si sa nuincerci a-i da insusiri ce nu se gasesc, ca punctde plecare in insasi fiinta lui"1."Scoala are datoria de-a ajuta societatea,de-a merge mana-n mana cu ea, si nu de a-i stain cale. Fiecare scoala trebui sa iasa din (sa reflecten.n.) nevoile societatii, care trebui cunoscute siinaltate, ca sa ajunga la forma pe care s-oserveasca scoala"2."Evul mediu bazat pe initiativa individualasi pe cea colectiva avea nevoie de (ingaduia pen.n.) orice fel de oameni, care se uneau de la sine:nu-i trebuia un om tip. Omul era pregatit pentru oviata spontanee.in acel Ev Mediu, daca erai crestin, Bisericate crestea ca pe fiul ei, acolo ti se dadea lectia decatehism; acolo invatai rugaciunile, invatai sacitesti, sa scrii. Mestesugar voiai sa te faci, ilalegeai ca profesor pe mesterul cel mai bun. ApoiUniversitatea: aceasta era un invatamant absolutliber. Profesorul trata orice chestiune voia, si asacum voia el, iar studentul il asculta numai daca ilinteresa (continutul prelegerii n.n.)3.1 Nicolae Iorga, Idei asupra problemelor actuale, pag. 1392 ibidem, pag. 2083 ibidem, pag. 211, 1397A venit, pe urma, vremea stapaniriimonarhilor. Suveranul modern avea nevoie debuni supusi. Toate erau asa intocmite ca sapregateasca pe bunul cetatean, omul cu credintafata de suveran, bun ostas si, mai ales, buncontribuabil. Dar invatamantul acesta nu mergeapana jos. Scoala primara n-a existat pana larevolutia franceza. Erau doar anume (cativa n.n.)calugari care invatau pe aceia care doreau.Revolutia franceza, ca si cea sovietica,avea nevoie de anumiti oameni; ei ii trebuia sacreeze tipul revolutionarului. De aceea, a inlaturattoate formele mai vechi de invatamant, cu aceeasineimpacata ura careia i-au cazut jertfa atatea dinasezamintele capabile inca de viata ale vechiiFrancii. Creatori fara rezerve, revolutionarii auinteles sa faca nou in toate, dand contemporanilorceea ce le trebuia pentru a nu fi oameni de curtesi de lume, ci cetateni luptatori. Se creeaza, astfel,scoala publica, comuna tuturora si gratuita.Vine apoi Napoleon, care, voind sastapaneasca lumea in toate, facu din tot sistemulsau politic o imensa masina, admirabila prinputerea si regularitatea ei aproape militara, care-ipermiteau sa fie pusa in miscare de un singur om.Scoala lui facea un fel de automat in mana puteriicentrale, imbina mecanic oameni croiti (educati n.n.)pe acelasi tip, fara ingaduinta varietatilorindividuale. Ea (institutia scolii n.n.) trebuia sa fie unfel de fabrica de produs oameni, pe care statulpoate sa-i intrebuinteze pentru scopurile sale.Pentru a crea individul ascultator ca un soldat,8Napoleon crea scoala-cazarma, cuprinsa intr-oconstructie de nemiloase linii drepte, care trebuiasa primeasca, in toate treptele ei, un singurimpuls, iar acesta sa plece de la monarhul singur.Seful enormei cazarmi scolare e rectorul deAcademie, care dispune, in Universitate si in licee,de o intreaga oaste disciplinata de profesori,inspectori etc4".Asadar, in timp ce "universitateamedievala era o scoala de cugetare personala, lacare venea studentul numai daca ii placeacugetarea profesorului, astazi, universitatea este oscoala de specialitati, nelegate intre ele5, fara nici4 ibidem, pag. 212, 2135 Maniera didactica utilizata in transmiterea continutului lorinformational catre subiectii supusi educarii - neevidentiind, inmod deliberat, corelatiile organice existente intre diferiteleramuri de stiinta -, le ingreuneaza acestora posibilitatea folosiriicunostintelor dobandite intr-un domeniu la mai profundaintelegere, atat a problematicii celorlalte domenii, cat si, maiales, a substratului anumitor fenomene social-politice sieconomice dintre cele mai sensibile si, deopotriva, mai grave.Spre pilda a scopului ascuns ce sta la baza formularii, intr-unanume mod si nu in altul, a vreunui text legislativ, poate chiar avreunui articol de Constitutie ori de tratat international.Totodata, ea pagubeste si progresului general al cunoasteriistiintifice, intrucat, dupa cum releva Stefan Odobleja: "Fiecarestiinta este o portiune a unui tot care este stiinta in general.Toate stiintele se inspira reciproc, confirmandu-se oriinfirmandu-se una pe cealalta. Progresul unei stiinte determinaprogresul celorlalte stiinte si invers. Cand vrei sa studiezi ostiinta, trebui s-o compari si s-o apropii de toate celelalte9un fel de spirit comun si (mai mult n.n.), acestecreatiuni au un scop care nu e in societate, cipeste ea si, poate, chiar impotriva ei. S-a creattipul omului abstract, in afara (rupt n.n.) de oricetraditie si de orice imprejurari in care ar avea detrait, omul care stie dinainte unde va fi asezat, cegesturi va face in fiecare moment, omul pentrucare neprevazutul n-are nici o importanta (incapabilsa faca fata oricarei schimbari neasteptate a conditiilor sale deexistenta n.n.).Scoala fiind in afara de viata, invatandu-tesa nu tii cont de nimic ce e dincolo de casta culta,duce la o scolarizare formala a omenirii. De aici aiesit (rezultat n.n.) o umanitate scazuta, lipsita deenergie si de entuziasm, lipsita de putinta de aactiona si de a reactiona, o umanitate imputinatasi strambata"6. De aceea, daca "scoala deodinioara era contactul dintre cineva care vrea sainvete si cineva care stie"7, astazi (ca sa inveti n.n.)esti silit, de multe ori, sa te duci la tot felul deimbecili cu atestate, care nu cunosc, nici pedeparte, ceea ce au pretentia sa te invete"8.stiinte. Cele mai miraculoase descoperiri ale stiintei pure si aletehnicii nu sunt, adesea, decat generalizari, analogii, translatii,comparatii, imitatii, apropieri, imprumuturi, adaptari la undomeniu oarecare a ideilor si procedeelor unui alt domeniu".,Stefan Odobleja, Psihologia consonantista si cibernetica,Editura Scrisul romanesc, Craiova, 1978, pag. 107-1106 Nicolae Iorga, Idei asupra problemelor actuale, pag. 138, 1397 ibidem, pag. 2078 ibidem, pag. 20610Asa, "se creeaza acum, pentru o lumeneorganica, un tip de om universal, omul care ede nicaieri si de peste tot, omul in afara (rupt n.n.)de traditie, in afara (instrainat n.n.) de mediul in carea trait; iar de societatea aceasta nenorocita,intrata in tipicul scolii, oricine poate abuza, oriceaventurier sau orice banda politica se poate facestapanul ei"9 - speculandu-i cu abilitate lipsastilului, adica, dupa cum se exprima MirceaEliade, "a vietii proprii, ierarhice si ritmice aadevarurilor (informatiilor fiabile n.n.) adunate"10.Caci, "adevarurile nu pretuiesc nimic atunci candle posezi izolate"11, iar "ceea ce lipseste omuluimodern ca sa fie om intreg, este tocmai intuitiaierarhiei, a cosmizarii"12, adica, a "armonizarii lorintr-o viziune globala asupra lumii si aexistentei"13. Mai mult, ele nu numai ca "nu auvaloare izolata, dar ajung de-a dreptulprimejdioase cand incerci sa compensezi cu unulsingur absenta celorlalte"14.imbucurator este, insa, faptul ca fiecarefiinta umana are posibilitatea de a-si infrange,progresiv, aceasta slabiciune, prin activismpersonal. in acest sens, o serie de semeni ai9 ibidem, pag. 173, 20510 Mircea Eliade, Profetism romanesc, Editura Roza Vanturilor,Bucuresti, 1990, vol. I, pag. 11311 ibidem12 ibidem13 ibidem14 ibidem, pag. 11411nostri, printre care Scarlat Demetrescu, MirceaEliade, Mihai Eminescu si Petre Georgescu-Delafras, ne reamintesc ca dispunem, bineintelesnelimitativ, de parghii precum: gandirea, cultura,munca, cinstea, economia, gimnastica, meditatia,contemplatia, rugaciunea.Cel mai puternic instrument deautoaparare individuala impotriva agresiunilormanipulatorii, releva Scarlat Demetrescu, este"fabricarea si subtilizarea (rafinarea n.n.) continua amateriei noastre mentale, prin "propria noastragandire, reflectarea la ceea ce am facut si laurmarile faptelor noastre, reflectarea la ceea ce vatrebui sa facem si analizarea sub toate aspectelea efectelor ce vor urma. De la actele si vorbelenoastre, vom trece la vorbele si faptele celor cucare am venit in contact. Care e dedesubtulvorbelor si faptelor, de ce au procedat asa si nualtfel, ce au vrut ei sa zica etc. Deosebit de multse dezvolta puterea gandirii noastre candexaminam natura si ordinea din ea.Gandind mereu la probleme abstracte,filosofice, ne vom obisnui intr-o asemenea masuracu acest grad inalt de gandire, incat ideile banalesau (cele n.n.) josnice ne vor provoca neplacere. Oconversatie triviala ne va determina sa plecam dinacel mediu. Obisnuit cu adevarul, mentalul nostrunu mai e capabil sa emita minciuna. Cantitatea decunostinte acumulate ne va face mai intelepti, asaca zambim de mila cand primim explicatii siargumentari care denota o desavarsita ignoranta(dupa caz: necunoastere, ignorare ori incalcare n.n.) a12naturii omenesti si a legilor naturii. Spiritul se vaascuti, intr-o asemenea masura, incat, prininductie sau prin deductie, intrevedem saudescoperim adevarul in(;) situatiile si imprejurarilecele mai complexe"15.Dar, intrucat, in mod legic, pertinentarationamentelor este conditionata de fiabilitateafiltrului informational al gandirii care le efectueaza,trebui sa acordam, in permanenta, o deosebitaatentie intretinerii si potentarii acestui filtru.in acest sens, subiniaza PetreGeorgescu-Delafras, "cultura are o influentabinefacatoare asupra oricarui om, fie el oricat deslab la minte. Ea ne arata rostul vietii, ea ne aratacalea pe care trebuie sa mergem si ne-olumineaza cu raze din ce in ce mai clare, maistralucitoare. Prin ajutorul culturii, ne faurim incadin vreme un ideal, pe care tinem sa-l realizam zicu zi, si care formeaza partea cea mai buna, ceamai frumoasa, a vietii noastre. Ea neindeparteaza, de asemenea, de apucaturile releale semenilor nostri, ne invata sa fugim de alenoastre proprii, si ne deprinde sa ne ocupamnumai de ceea ce vedem ca este folositor,inaltator. Oricine isi poate da seama ca, in loc sane pierdem vremea fara vreun folos, cine stie peunde poate prin cine stie ce cafenea, carciuma,colt de strada , este mai bine sa stam acasa, sausa mergem la o biblioteca, si sa urmarim cu15 Scarlat Demetrescu, Din tainele vietii si ale universului,Editura Emet, Oradea, 1998, pag. 4913atentie filele unei carti care ne intereseaza. Dacadin doua ore libere cat avem, de regula, cel putin,pe zi, am intrebuinta numai una singura pentrulectura, ar fi de ajuns pentru ca sa obtinem ocultura demna de luat in seama. Sunt atatea cartiinteresante, ce ne dau invataminte stiintifice,sociale, etc., precum si carti literare, care nedescretesc fruntea, care ne dau (buna n.n.)dispozitie sufleteasca, care ne mai indulcescviata. Apoi sunt o sumedenie de reviste ieftine, incare se gasesc articole destul de variate si deinstructive"16.Asadar, dupa cum pledeaza si MirceaEliade, "lectura ar putea fi (poate fi n.n.) un mijloc dealimentare spirituala continua, nu numai un mijlocde informare sau de contemplatie estetica"17.insa, pentru a putea beneficia - in conditiileinspaimantatoarei eterogenitati calitative ainformatiilor cuprinse in puzderia de tiparituri dintimpul zilelor noastre de binefacerile ei, trebuie,inainte de toate, sa stim sa triem tipariturile cucare intram in contact, in sensul de "a nu citicartile (pe cele n.n.) proaste sau mediocre, si de anu citi pe cele bune la timp nepotrivit (adica, atuncicand suntem insuficient de maturizati pentru intelegereapertinenta a lor n.n.). Verificarea (selectarea n.n.)lecturilor se face foarte simplu: ne simtim (ne-am16 Petre Georgescu-Delafras, Tari si slabi, Editia a III-a, EdituraCugetarea, Bucuresti, 1937, pag. 86, 8717 Mircea Eliade, 50 de conferinte radiofonice, EdituraHumanitas, Bucuresti, 2001, pag. 12014simti n.n.) mai bogati (sufleteste si/sau informational n.n.)mai vii, mai umani, dupa o anumita carte? Asta eintrebarea care trebui sa si-o puna fiecare. Estecu desavarsire inutil sa citim acele sute de carticare nu ne spun nimic, care nu ne emotioneaza sinici nu ne imbogatesc, acele sute de cartimediocre, seci si, uneori, daunatoare. Asemeneacarti se recunosc repede: dupa zece sau douazecide pagini. Se recunosc prin fluviul lor mediocru defapte nesemnificative, prin personajele ireale,abstracte si inerte, prin mediocritatea analizelor,prin truismele filosofice si limba literara lipsita deorice valoare. in locul acestor carti, care costa sibani si timp, s-ar putea citi cartile bune, sau s-arputea descoperi carti uitate. Lectura nu ajunge oarta decat in clipa cand stie sa prevada valorile sisa distinga emotiile estetice. Si, ca si oricare altaactivitate a spiritului omenesc, si arta lecturii nuajunge o arta nobila, decat prin puterea sa de aprevedea erorile si mediocritatile, si prin virtuteade a economisi timpul, cartile esentiale pe caretrebui sa le cuprinda o biblioteca personala fiindputine la numar"18. "Problema capitala este deci:prin ce metoda lectura ajunge o functie organica,de asimilare si nutritie, depasind stadiul diletant, incare se afla majoritatea oamenilor? Prin ce mijloclectura incepe sa ne invete sa gandim, saintelegem? Majoritatea semenilor nostri citesc, incel mai bun caz, ca sa afle lucruri noi, ca sa stiecat mai multe lucruri. Dorinta aceasta este18 ibidem, pag. 151, 154, 17215excelenta la inceputul educatiei, dar e fatala lamijlocul vietii, la maturitate. Trebuie descoperite,atunci, carti care ne ajuta nu sa stim , ci saintelegem; carti care ne indeamna, fara stireanoastra, la gandire, la examen (evaluare n.n.), lareflectie personala. Daca socotim cartilefundamentale ca un izvor nesecat de energiementala, lectura ajunge o problema serioasa atatpentru individ, cat si pentru societate. Te atasezide carti pentru nesfarsitele forte spirituale carestau intre copertile lor, gata, intotdeauna, sa-tivina in ajutor, sa te inalte sau sa te fecundeze. Nune este ingaduit sa lasam nefolosite asemeneaprodigioase izvoare de energie. Nu ne esteingaduit sa trecem prin viata nefolosind energiacondensata in carti"19, cu atat mai mult cu cat"cartea este (si n.n.) un ferment spiritual de mareputere. Sa ne amintim ca, in istorie,evenimentele mari, sunt facute, de multe ori, decatre oameni entuziasmati de o idee, de ocarte"20, precum si ca "functia primordiala, mistica,a lecturii, este aceea de a stabili contacte intre omsi Cosmos, de a aminti memoriei scurte si limitatea omului, o vasta experienta colectiva, de alumina riturile"21.Iar, "daca, dupa cum precizeaza PetreGeorgescu-Delafras, "prin mici sfortari, izbutim saajungem la un grad mai inalt de cultura19 ibidem, pag. 175, 17620 ibidem, pag. 17821 ibidem, pag. 12216intelectuala, atunci pricepem, mai temeinic, camunca este conditiunea de capetenie pentrupastrarea sanatatii si a vietii, si ca numai prinmunca continua ne putem vedea idealulindeplinit. Sa muncim pentru perfectionareameseriei noastre, sa muncim pentru luminareacreierului nostru, sa muncim pentru binelesemenilor nostri.Chiar daca se intampla sa nu ne vedemidealul indeplinit pe de-a-ntregul, totusi vom fifacut un progres destul de simtitor, care se poatevedea numai comparandu-l cu starea in care negaseam mai inainte. Si acest progres,presupunand ca ar fi mic deocamdata, trebuie sane bucure, trebuie sa ne mandreasca, caci, insfarsit, am facut ceva. De la a nu face nimic, panala a face oricat de putin, este distanta mare, marede tot. Niciodata munca bine chibzuita sifolositoare noua insine si societatii intregi nuramane nerasplatita. Prin munca, multi lucratori auajuns la situatii bune si onorabile, prin munca multiinculti oameni din popor au devenitindrumatori ai omenirii.Trebuie sa ne deprindem sa nu asteptamde la nimeni nici un ajutor. Totul sa facem noiinsine, caci numai asa facem ceva trainic.inaltarea noastra sa ne-o facem singuri, cu odeplina constiinta a faptelor noastre. Si, pentru casa ne inaltam cat mai sus, trebuie sa muncim catmai mult. Munca, in definitiv (prin rezultatele pozitive pecare ni le aduce n.n.), ne procura adevarata fericire,pe care o cautam zadarnic aiurea.17Nu ma-ndoiesc ca toata lumea intelege camunca trebui sa fie cinstita. Cinstea sa necalauzeasca in toate cuvintele noastre, in toatefaptele noastre, in toate aspiratiile noastre. Nu neputem bucura cu adevarat de fructul unei munciincordate, daca aceasta nu a fost cinstita. A ficinstit insemneaza a avea un caracter frumos,nobil, a fi curat la suflet si, astfel, a merita toatastima celor cu care intram in contact. Este chiar ozicatoare: mai bine sarac, dar cu fata curata.Sa nu pierdem din vedere nici acest sfatpe care il auzim adeseori: Sa fim economi! Da, safim economi! Economia este cea mai marebogatie, pentru ca niciodata nu mergem cucheltuiala mai departe de suma de bani ce oavem"22. Caci, dupa cum atat de plastic ni seadreseaza Mihai Eminescu: "Dintre cel ce castiga10 si cheltuieste 11, si cel ce castiga 2 sicheltuieste 1, acest din urma e bogat, iar cel dintaie sarac"23. "Natural ca nu toti pot face economii,fiindca multi castiga atit de putin, ca abia isi potduce viata de azi pe maine. Dar cei care au unprisos, oricat de mic, e pacat sa nu facaeconomii. Spiritul de economie il schimba pe omcu totul: ii da tarie, ii da sperante, ii da, in sfarsit,mijlocul real de a face, mai tarziu, intreprinderi22 Petre Georgescu-Delafras, op.cit., pag. 87-8923 Mihai Eminescu, Ilustratii administrative, Timpul, 18decembrie 1877, in Opere, vol. X, Editie critica intemeiata dePerpessicius, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989,pag. 2518comerciale ori industriale. Si apoi, cate cazurineprevazute nu ni se prezinta in viata cand avemabsoluta nevoie de o suma oarecare de bani? Nue mai bine ca, in loc sa alergam la camatari, de lacari sa cerem bani-imprumut cu dobanzioneroase, sa avem banul nostru, pus deoparte, sisa fim, astfel, totdeauna linistiti? Da, e mai bine, ede o mie de ori mai bine! De aceea, sa nu uitamniciodata acest vechi sfat: sa fim economi!Cultura, munca, cinste, economie, sa fievesnic prezente in mintea noastra ele sa fieadevaratul nostru crez si sa fim siguri ca,niciodata, nu vom avea prilejul sa ne plangem deprea multe amaraciuni in viata"24.De asemenea, "ar trebui (trebui n.n.) sanumaram printre mijloacele de intarire individualainca ceva: gimnastica (exercitiile fizice n.n.). Este stiutca, multi dintre noi, facem o buna gimnastica chiarin timpul lucrului, dar aceasta gimnastica nu sepotriveste cu (este net inferioara ca efecte pozitive incomparatie cu n.n.) aceea pe care am face-o inliniste, la aer curat, intr-un timp cand nu suparampe nimeni si cand nimeni nu ne supara. Cateputina gimnastica pe zi, dimineata sau seara,intareste musculatura, ne fortifica corpul, neinzdraveneste (invioreaza n.n.) tot organismul. Sitocmai acest lucru ne trebuie mai mult decat orice.Stim ca o minte sanatoasa nu poate fi decat intruncorp sanatos. Si mai stim ca, aproape24 Petre Georgescu-Delafras, op.cit., pag. 89-9019intotdeauna, buna dispozitie pentru orice fel deactivitate e in stransa legatura cu soliditateacorpului si cu buna dispozitie a stomacului. Sa nefolosim, deci, si de acest mijloc de intarire fizica,nu pentru ca sa devenim atleti, ci pentru ca sadam corpului nostru o mai mare rezistenta, pentruca sa fim oameni intregi"25.Totodata, continua Mircea Eliade, unpretios aport la intarirea rezistentei psihice ilconstituie meditatia. in acest sens, el noteaza:"Meditatia este un exercitiu spiritual foarte putinpracticat in lumea moderna. Desi atatia oamenivorbesc de meditatie si teme de meditat, un preamic numar dintre ei cunosc intr-adevar ceinseamna acest lucru. Pentru ca, in general,oamenii moderni isi limiteaza viata mentala laprobleme mondene, la fapte si preocupari preastrans legate de lumea trecatoare. Ceasurile pecare modernii le petrec fara sa se gandeasca laasemenea lucruri sunt, de cele mai multe ori,pierdute in reverie"26, adica intr-un "automatismmental in care spre deosebire de imaginatie sifantezie, unde initiativa o are mintea umana omul e pasiv, spectator, asistand cum ii trec prinfata ochilor fel de fel de imagini, aproape toateatenuate, obscure, vagi, descompuse; asociatiimentale nefertile care ne stapanesc si ne25 ibidem, pag. 90,9126 Mircea Eliade, 50 de conferinte radiofonice, pag. 13220impiedica sa fim trezi (lucizi n.n.) chiar si in marileimprejurari (cumpene n.n.) ale vietii noastre"27."Dupa cum sunt o suma de oameni carorali se pare ca mediteaza in timp ce doar viseazatreji -, sunt si foarte multi care cred ca mediteazapentru ca se gandesc la anumite probleme, maimult sau mai putin esentiale. A te gandi la ochestiune politica, a studia un aspect al problemeisociale, a reflecta chiar la un subiect general cum ar fi liniile de dezvoltare istorica a unui popor nu inseamna a medita. inseamna, pur si simplu,a gandi; adica a cauta sa intelegi cauza unuilucru, sau legea sa de dezvoltare, sau valoarea luiobiectiva. Gandirea este un exercitiu mental foartedificil si foarte nobil, dar meditatia este cu totulaltceva. Prin meditatie se intelege numai acelexercitiu spiritual prin care omul incearca sa seapropie de marile realitati; bunaoara, de realitateamortii sau a nimicniciei vietii omenesti. Obiectelemeditatiei pot fi numeroase, dar functia ei ramaneaceeasi: de a aminti omului legile de fier care ilconduc, realitatile esentiale pe care el le uita preades, prins de valtoarea lumii si antrenat in durerilesi ambitiile ei trecatoare. A medita este un lucruresponsabil, in sensul ca, prin meditatie, omul seaseaza fata in fata cu realitatea. Noi stim ceextraordinara plasa de iluzii tesem in fata ochilornostri, ca sa nu vedem limpede si continuurealitatea. Noi stim cu ce arta ne pacalim pe noiinsine, spunandu-ne ca viata nu cunoaste legi, fie27 ibidem, pag. 126, 12721ca placerea este singura morala posibila, sau maistiu eu ce. Cu asemenea iluzii traim, ne zbatem,incercam sa invingem si, chiar, cu asemeneailuzii incercam sa ne resemnam. Dar nu ne damseama ca sunt iluzii decat cand, printr-ointamplare oarecare, suntem pusi fata in fata curealitatea, cu adevarata realitate. Asemeneaintamplari strabat in viata fiecarui om. Nu se poateca sa nu ramanem, cel putin o data in viatanoastra, singuri, cu desavarsire singuri, departede lume, departe de lumini (amagiri sclipitoare n.n.) sioameni, si sa nu intelegem, deodata, falsitateavietii pe care o vietuim, cumplita ei mediocritate,cumplita ei irealitate mai ales. Fiecare om si-afacut atunci fagaduieli solemne, ca va fi mai putinnepasator fata de sufletul lui, ca-si va dedica o catde mica parte din timpul si eforturile sale, pentrunutrirea si luminarea acestui suflet. Dar toticunoastem, din trista noastra experienta, cat derepede am uitat asemenea ceasuri revelatorii, catde repede am uitat si solemnele noastrefagaduieli. Plasa iluziilor este mai tare, cu mult maitare decat dorinta noastra de bine. Gasim atatealucruri de facut, atatea probleme de dezbatut,atatea munci de implinit trecem prin atateapasiuni, si entuziasme, si revolte, si dureri, sibucurii , incat nu mai avem nici timp, niciinclinare de a gandi putin si la fiinta noastrasufleteasca, la fericirea noastra. Fericirea seconfunda, in lumea moderna, cu nenumarateerezii (abateri de la verticalitatea morala n.n.) si simulacre,dar cea mai obisnuita confuzie este intre fericire si22confort. De aceea, oamenii care cauta, cu oricepret, confortul, imbelsugarea, stapanirea a cat maimulte si mai scumpe lucruri, nu vor intalni,niciodata, fericirea. Fericit nu poate fi decat omulcare nu se teme de realitate, care ii patrundelegile, care isi cunoaste, mai ales, sufletul.Meditatia ar fi (este n.n.) deci exercitiul spiritual princare omul se intoarce in realitate, in adevaratarealitate; pe care fiecare dintre noi o intrezarestecateodata, dar pe care fiecare dintre noi o uitaneiertat de repede. Meditatia este tocmai tehnicaprin care omul se poate apropia de realitate inorice conditiuni, in orice decor caci, chiar dacase realizeaza mai bine in singuratate, in deplinaliniste, aproape de natura, cadrul nu ii esteindispensabil. Lucrul esential este sa meditam;adica sa ne reculegem, sa ne regasim, sa luamcontact cu realitatea, sa cunoastem adevarataconditie umana, adevaratul sens al existentei -dincolo de plasa iluziilor, dincolo de micilearanjamente logice si morale ale fiecaruia dintrenoi . Ganditi-va cate lucruri incurcate s-arsimplifica si cate dureri obscure ar fi inlaturate,daca, in fiecare noapte, inainte de a se pregatipentru somn, omul ar ramane numai catevaminute singur si ar avea curajul sa priveasca dreptrealitatea. Noi, de obicei, trecem direct dinpatimile, din ambitiile, muncile si reveriile zilei, insomul inert al noptii. Nu avem nici macar cinciminute ca sa meditam; sa ne amintim, adica,adevaratul sens al vietii, sa ne amintim camoartea ne poate surprinde in orice clipa, si noi23n-am facut nimic, dar absolut nimic, pentrucresterea si luminarea sufletului nostru. Meditatiaeste o foarte buna chemare la ordine, este uninterval real intre cele doua mari perioade de vis visul cotidian al iluziilor si patimilor, si visul nocturnal trupului. Prin meditatie ne amintim ca suntemoameni, ca exista o demnitate a speciei umane, siaceasta demnitate este tocmai intelegerea (de catrenoi a n.n.) sensului existentei noastre"28, de a "neimpaca cu lumea din afara si cu sufletul nostru"29."Numai animalele traiesc fara constiinta vietii lor.Omul e dator sa-si dea seama de viata lui, deconditia umana nu numai sa lupte pentruimbunatatirea acestei vieti"30, si, mai grav, sacaute "a trece peste fragmentul de timp care ildeprima, in care se simte inert, obosit, negativ,consumandu-l in distractii cu ritm bolnavicios,febril, nevrotic. O (astfel de n.n.) distractie cheamape alta; adica fiecare distractie isi epuizeazavirtutea inainte ca omul sa fi depasit timpulnegativ, inainte ca el sa se simta stimulat,luminos, fertil"31, indeamna fiinta umana la "leneintelectuala - etern vagabondaj (mental n.n.) saudisponibilitate determinata din incapacitatea de aactiona"32.28 ibidem, pag. 132-13629 ibidem, pag. 15930 ibidem, pag. 13531 ibidem, pag. 14632 ibidem, pag. 16124Un alt exercitiu spiritual benefic estecontemplatia. "Termenul contemplatie se refera lao experienta concreta, bine precizata, prin careconstiinta noastra poate cunoaste anumite obiectecare nu ne sunt date (cognoscibile n.n.) imediat prinsimturi. Asadar, contemplatia ar fi (este n.n.) uninstrument de cunoastere, prin care omul iacunostiinta de anumite realitati dincolo de simturi;caci atat esenta operei de arta, cat si esenta luiDumezeu nu sunt obiecte care ne cad nemijlocitsub simturi. Ca si celelalte exercitii spirituale, ea,contemplatia, restaureaza echilibrul interior alomului, ii aminteste care e adevaratul sens alexistentei, il ajuta sa cunoasca realitatile ultime,pe langa care omul trece, de obicei, orb si surd"33.intr-un cuvant, exercitiul contemplatiei "nu estealtceva decat cunoasterea reala, concreta,experimentala, a acestor realitati ultime. Princontemplatie, omul intelege global marele miracolal Vietii, prin el isi aminteste de celalalt maremiracol, al mortii. Este adevarat ca nu-mi potcunoaste prin anticipatie propria mea moarte. Darpot foarte bine cunoaste moartea altora; pot,adica, observa ca oamenii mor langa mine, siaceasta observatie o pot transforma in experienta.O experienta care se deosebeste hotarat de toatecelelalte experiente cotidiene ale omului. Oexperienta pe care o pot transforma incontemplatie. Caci functiunea contemplatiei estetocmai aceasta traire, aceasta experimentare a33 ibidem, pag. 13725Adevarurilor Mari, cum sunt, bunaoara, moartea,viata, dragostea. Prin contemplatie omul se poateridica, de la experienta de fiecare zi a vietii, laintelegerea concreta a sensului vietii; dupa cumse poate ridica de la faptul mortii unei persoanescumpe, la intelegerea concreta a realitatii mortii.Contemplatia este singurul exercitiu spiritual carese refera nu la probleme si la adevaruri, ci la fiintatotala a omului. Prin celelalte mijloace decunoastere, ne apropiem de o realitatefragmentata sau ne insusim adevaruri limitate.Prin contemplatie, luam contact cu fiinta noastratotala, indivizibila, concreta. Oricate adevaruri amaduna asupra omului, sau a vietii, sau a mortii, nuputem epuiza aceste realitati, nu putem spune:Acum cunosc tot despre om sau despre viata!Sunt milioane de fapte adunate pana acumasupra vietii; milioane de fapte culese din stiintelenaturale, din biologie, din economia politica, dinsociologie, din istorie. Si totusi, aceste milioane defapte, la care se adauga, zilnic, alte mii si alte zecide mii, si al caror numar nu se va sfarsi niciodata,nu epuizeaza aceasta grava realitate : viataomului. Nu stim niciodata totul despre oasemenea realitate. Sunt atatea aspecte, atateafunctiuni, atatea fapte, incat s-au creat catevaduzini de stiinte ca sa le adune, sa le coordoneze,sa le explice. Exercitiul numit contemplatie aretocmai rolul de a chema la ordine, de a scoate peom din milioanele de fapte si miile de adevaruricare il inconjoara si a-l pune fata in fata curealitatea adevarata si simpla. Problema capitala a26omului este cautarea sensului existentei. Suntintrebari pe care nu le poate ocoli nimeni: Cinesunt? Ce sens are viata pe Pamant? De ce m-amnascut? Asemenea intrebari si le-au pus oamenii(inca n.n.) de la inceputul istoriei, si la ele trebuie saraspunda fiecare ins in parte. Demnitatea omului,constiinta lui morala, valoarea speciei umanechiar depind de asemenea intrebari. Si raspunsul(la ele n.n.) nu-l gasim prin nici o stiinta. Raspunsulla aceste intrebari nu-l putem afla cercetandmilioanele de fapte si miile de adevaruri care neinconjoara, ci contempland faptul direct, realitateaintreaga si indivizibila. S-a observat, de catrenenumarati ganditori, marea deosebire dintrefapte si fapt. Faptele sunt infinite, si colectionarealor nu se poate termina niciodata. Faptul, insa, ilintalnim mai rar; viata noastra intreaga este unasemenea fapt; iubirea sau moartea constituie unfapt. Contemplarea faptului este mult mai fertila,pentru cresterea noastra sufleteasca, decatcunoasterea a un milion de fapte. Marearealitate a vietii este viata ca fapt, ca unitate.intelegerea globala, experimentala, concreta, nuse poate obtine decat prin contemplatie. Nuintelegi viata cercetand milioanele de fragmentecare o alcatuiesc, ci incercand sa-i patrunzi sensulesential. Nu poti intelege omul studiindantropologia, istoria sau economia politica, cilamurindu-ti, tie insuti, sensul existentei umane,conditia umana. Meditatia, tacerea, singuratatea,contemplatia, sunt exercitii spirituale pe care nu lemai practica aproape nimeni astazi. De aceea se27intalnesc astazi atatia oameni care nu stiu de cetraiesc, care nu inteleg ce inseamna sensulexistentei. Aceasta inca n-ar fi prea grav. Dar seintampla si altceva. Asemenea oameni au o viatasufleteasca pipernicita si bolnava. Sunt foartemulti oameni bolnavi in jurul nostru, nu numaipiperniciti sufleteste"34. Constatam, chiar, "unfenomen general: ca, in timp ce crestereaorganica a omului (dezvoltarea trupului omenesc n.n.)este continua, ea neterminandu-se decat odata cumoartea biologica cresterea spirituala a sa seopreste in jurul varstei de 16 ani. De atunci,majoritatea oamenilor nu mai cresc, nu se maidezvolta. Aceasta din cauza unei insuficientenutritii spirituale. Omul ramane toata viata cucateva superstitii logice, cateva scheme mentale,prin care se incapataneaza sa judece lumea sispiritul"35. Iar "cauza acestei grave insulte adusedemnitatii umane o gasim in necunoastereaadevarurilor simple, in ignorarea exercitiilorspirituale care releva omului adevaratul sens alexistentei. Omul modern traieste prea multinconjurat de fapte si adevaruri abstracte,universale. Contemplatia are tocmai acest rol de atransforma adevarurile universale in experienteconcrete. Daca oamenii s-ar gandi mai des laviata, la dragoste si la moarte la aceste trei34 ibidem, pag. 137-14135 ibidem, pag. 12228realitati decisive si esentiale , lumeacontemporana ar fi, fara indoiala, altfel"36.Un extraordinar potentator al efectuluibenefic, ce-l putem obtine, fiecare dintre noi, prinutilizarea acestui mix de metode autofortificatoare,este rugaciunea. "Ea - ne dezvaluie acelasiMircea Eliade - este trairea sentimentului dedependenta, inaltarea sufletului catre Dumnezeu,setea de mantuire adica de impacare a omuluicu el insusi si cu Firea.in rugaciune se rezumadrama conditiei umane, marea ei neputinta siarzatoarea ei speranta. Ea este cel mai pur si, inacelasi timp, mai uman act al vietii religioase; esteactul de abdicare a omului in fata unei puterinevazute, actul lui de subsumare uneidivinitati"37. Rugaciunea indelungata si arzatoare"hraneste intelegerea noastra spirituala, face locin suflet sa primim pe Dumnezeu, lumineazaomului lucrurile lui Dumnezeu, ne face familiari cufulgerele Luminii, ajuta sa creasca credinta sinadejdea in Lumea Binelui"38, adica, potrivit luiGrigore Cristescu, a acelei organizari socialespiritualizate, caracterizate prin "reintegrareasufletului omenesc in sfera superioara a uneivietuiri fara umbre si fara scaderi"39.36 ibidem, pag. 14137 ibidem, pag. 108, 10938 ibidem, pag. 11339 Grigore Cristescu, Fapte si orientari crestine, EdituraRamuri, Craiova, 1924, pag. 1029"Omul - conceptualizeaza Vasile Bancila -a trait multa vreme intr-un mediu socio-cosmic.Acesta e mediul natural, sanatos, biologic sispiritual totodata. Astazi insa, el traieste numaiintr-un mediu social, si inca intr-o societateunilaterala sau de extracte epidermice (si, mai grav,mediului sau actual ii sunt caracteristice ingustimea intelectualafectivasi instinctualitatea primar-senzuala n.n.) Sufletulomenesc trebuie sa-si ceara drepturile pana incele din urma. Ceea ce se impune e orecosmizare a omului. O stabilire a legaturilor curealitatea, o reontologizare a sa"40.Prin transformarea de catre din ce in cemai multi dintre noi a mixului actional enuntat inmod de viata, "functiile majore ale omului functiamorala, functia religioasa, functia logosului vorreaparea in chip firesc in umanitate"41, avand caizvoare "resorbirea artificialitatilor si reincadrareain realitate"42. Iar ea, umanitatea, va constientizadin nou magnifica realitate a ritmurilor cosmice,surprinsa, de catre Vasile Parvan, in doar douafraze tulburator de dense: "Fenomenele vietiiomenesti sunt o parte integranta din ritmicauniversala. Aceleasi legi cosmice determina viataumana si pe cea extraumana, pe Pamant, ca si in40 Vasile Bancila, Filosofia varstelor, Editura Anastasia,Bucuresti, 1997, pag. 33, 3441 ibidem, pag. 3442 ibidem30viata lumilor nesfarsite, in Univers"43. O formulareidentica, dar relativ detaliata, a substanteiinformationale a acestor ganduri, utila, dupaparerea mea, intelegerii cat mai profunde a lor, neeste oferita de Dumitru Constantin Dulcan: "Toateplanurile existentei vizibile si (a celei n.n.) invizibilese suprapun: orice actiune in plan verbal, afectiv,organic sau functional, fizic sau pur informational,se traduce obligatoriu in termeni de energii, deatomi, de reactii chimice, de mobilizare fizica, deineluctabile legitati. Fara aceasta suprapunere deplanuri incepand de la particulele subatomice,trecand prin chimie, biochimie, fiziologie,informatie, cibernetica, Univers nimic nu exista.Legea fundamentala a Universului oconstituie corelarea armonioasa a tuturor acestorplanuri. Orice distorsiune la nivel de actiune saunumai de gand implica boala si suferinta. Solutiaprevenirii lor consta in respectarea legii armonieiprin controlul constient al intregii conduite, caretrebuie sa aiba o finalitate in exclusivitate pozitiva,negentropica"44.Si, in masura in care, gradul nostru deautodisciplina va creste, solidarizarea noastra cuurmatoarele marturii, depuse in fata eternitatii decatre Valeriu Popa, va fi mai profunda: "Din viata43 Vasile Parvan, Idei si forme istorice, Editura CarteaRomaneasca, Bucuresti, 1920, pag. 4944 Dumitru Constantin-Dulcan, Inteligenta materiei, Editia a II-arevazuta si adaugita, Editura Teora, Bucuresti, 1992, pag. 292,29331nu ramai decat cu cunostiintele stiintificeacumulate din toate domeniile si cu faptele deiubire morala. Asta e bagajul cu care pleci sus,asta e toata averea ta. Prin credinta si stiinta,trebuie sa ajungem la convingerea ca nu suntemindependenti, ci dependenti, modul dedependenta fata de Ceva sau de Cineva, va fidemonstrat maine"45. Tot ceea ce facem, de lagand, privire, gest, vorba, fapta, se inregistreazaundeva in finitul (determinabilul, astazi doar cu mijloaceextrasenzoriale, dar maine cu procedee tehnice ale carorrezultate vor putea fi observate, senzorial, de catre oricine n.n.)care ne inconjoara si, cand plecam din viata nereintalnim cu noi, fiind direct raspunzatori pentrutot ce am facut"46.--------------- * * --------------45 Valeriu Popa, Sanda Stefan, Raluca Dumitrache, Daruimlumina si iubire pentru vindecarea sufletului si a trupului,Tipografia Everest 2001, Bucuresti, 2002, pag. 1546 ibidem, pag. 832"Barbatul cuminte si-a claditcasa pe piatra.Piatra pe care n-au luat-o inseama claditorii, aceasta a fostfacuta pentru cap de unghi. De laDomnul a fost ea.Urmeaza-Mi si lasa mortii saingroape pe mortii lor"*.*Matei VII, 24; XXI, 42; VIII, 22