Despre inteligentaInteligenta este capacitatea creierului uman de a intelege usor si repede probleme noi si nefamiliare. O problema practica sau teoretica devine familiara in urmatoarele moduri : a) comunicare-predare. Inteligenta nu se confunda cu cunoasterea. Informatia detinuta de o persoana poate avea fie o provenienta externa (comunicarea), fie o sursa interna (intelectul propriu) ; in primul caz este vorba de cunoastere (stiinta), in cel de al doilea de inteligenta. Comunicarea prin intermediul limbajului face posibila transmiterea informatiilor intre fiintele umane, insa informatia dobindita pe aceasta cale (este vorba despre "invatatura" preluata de la alte persoane : educatia parintilor, materia predata in scoli, literatura de specialitate, tehnici sau metode deprinse de la prieteni sau cunoscuti etc.) nu reprezinta inteligenta. Reprezinta inteligenta numai concluziile dobindite prin ratiune proprie, descoperirile pe care intelectul le face "de unul singur". (Motivul este unul simplu : in cazul cunoasterii este vorba despre judecata altor persoane comunicata .) Spre exemplu, un copil poate sa faca el insusi descoperiri despre lume si sa detina informatii ce nu i-au fost comunicate ("lebada e ruda cu gisca" "t si s formeaza c" etc.) in practica, inteligenta reprezinta un procent infim al cunoasterii, cea mai mare parte a informatiilor detinute de o persoana fiind dobindite pe calea comunicarii.b) memorie (experienta anterioara). Caracteristica inteligentei fiind aceea ca invata din experienta anterioara, rezulta ca inteligenta este solicitata numai atunci cind persoana se intilneste pentru prima data in decursul vietii cu o anumita problema ; memoria va permite aplicarea in viitor a solutiei invatate la toate problemele identice sau asemanatoare. Aceia care au solutionat o anumita problema, nu mai au ulterior nici o dificultate in a rezolva probleme identice sau asemanatoare ; o problema practica sau teoretica solicita inteligenta numai atunci cind este cu totul noua si nu seamana cu nici una din experientele anterioare. (Cu alte cuvinte, in materie de inteligenta nu exista antrenament, pregatire exersarea testelor i.q. nu mareste coeficientul de inteligenta). in viata de zi cu zi, in majoritatea situatiilor in care ni se cere sa rezolvam probleme, aplicam solutiile deja stiute (memoria) si nu inteligenta (rezolvari "pe loc", spontane).c) Perioada indelungata de gindire face si ea ca o problema sa devina, treptat, familiara. Din acest motiv la testele de evaluare a inteligentei subiectilor li se impune o limita de timp atunci cind li se acorda timp nelimitat gasesc fara greseala solutia, dar in acest caz testul nu are relevanta. Perioada indelungata de gindire suplineste lipsa inteligentei ; o inteligenta slaba va obtine aceleasi rezultate (sau chiar mai bune) decit o inteligenta superioara atunci cind i se acorda suficient timp. (La fel stau lucrurile si in ce priveste descoperirile din domeniul stiintei : daca ele survin intr-un interval relativ scurt, atunci se datoreaza inteligentei ; daca vin dupa cercetari indelungate si multa "bataie de cap", atunci nu.) Definitia inteligentei va contine, deci, sintagma "usor si repede". in viata de zi cu zi omul isi distribuie singur timpul alocat diferitelor activitati : munca, recreatie, distractie etc. (cu alte cuvinte, stabileste singur daca perioada de gindire va fi una indelungata sau nu). Experienta acumulata intr-un anumit domeniu va depine, deci, nu atit de coeficientul de inteligenta al persoanei, cit de aceasta repartizare a timpului (experienta acumulata depinde in mare masura de raportul harnicie/trindavie si mai putin de inteligenta). Eroarea cea mai frecventa in studiul acestei materii este aceea de a confunda talentul sau aptitudinile cu inteligenta. Se considera in zilele noastre ca persoanele care exceleaza in diferite domenii ar fi oameni cu o inteligenta iesita din comun. Spre exemplu, indeminarea motrica specifica sportivilor si categoriilor profesionale de dexteritate (scamatori, cartofori etc.) este clasificata drept "inteligenta kinestezica", talentul muzical e clasificat drept "inteligenta muzicala", talentul literar "inteligenta lingvistica", aptitudinea in diverse domenii ale stiintei "inteligenta logico-matematica" si asa mai departe. in realitate, este vorba in aceste cazuri de "cantitate de experienta" si nu de inteligenta, aceste abilitati fiind strict legate de durata exercitiului, de experienta individului in domeniul respectiv. Exista persoane care desi dispun de o inteligenta iesita din comun, nu poseda nici un talent si nici o aptitudine pentru un motiv destul de simplu lipsa interesului (gasesc ca munca grea este plictisitoare si prefera in locul ei jocuri, distractii etc.) Inteligenta superioara faciliteaza procesul de invatare, asigurind o asimilare mai rapida si durabila a informatiilor, insa nu suplineste lipsa interesului. Diferenta dintre un matematician genial si unul mediocru nu este una de inteligenta, ci de interes si de preocupare, de timp afectat studiului (cu alte cuvinte, realizarile profesionale releva daca un om e muncitor sau lenes si nu daca e inteligent sau nu). Diferenta esentiala intre cele doua este aceea ca talentul reprezinta priceperea (cantitatea de experienta) intr-un domeniu in care individul are o experienta indelungata, pe cind inteligenta reprezinta "priceperea" intr-un domeniu in care nu are experienta (intervalul de timp in care e capabil sa faca descoperiri in domeniul respectiv). Inteligenta este prin esenta polivalenta si are caracter universal (este eficienta in orice aspect al vietii treburi ingineresti, stiintifice, sociale, politice, emotionale etc.) pe cind talentul are caracter special (este eficient numai in domeniul sau). Spre exemplu, X exceleaza la matematica pentru ca petrece mult timp rezolvind exercitii de matematica ; Y exceleaza la jocuri pe calculator pentru ca petrece mult timp jucindu-se pe calculator ; pentru a afla care din cei doi poseda un coeficient superior de inteligenta vom apela la un domeniu in care atit X cit si Y nu au nici o experienta (despre care nu cunosc absolut nimic). Ilustrarea cea mai potrivita ar fi aceasta : daca un grup de persoane nefamiliare fata de o anumita activitate (spre exemplu, pescuitul) incep deodata sa o practice, fara a beneficia de sfaturi sau indrumari de specialitate, vor ajunge sa priceapa in intervale scurte sau lungi, in functie de inteligenta fiecaruia, ceea ce e de priceput in domeniul respectiv (in exempul nostru concret : locatia cea mai avantajoasa, momeala potrivita pentru fiecare tip de peste etc.) Se regasesc toate cele trei elemente constitutive ale inteligentei : a) indivizii isi folosesc propriul intelect, fara a beneficia de sfaturi sau instructiuni ; b) nu au o experienta anterioara in domeniu ; c) perioada de timp in care ajung sa inteleaga dificultatea problemei va fi mai scurta sau mai indelungata in functie de inteligenta fiecaruia. Cind unui matematician i se cere sa rezolve probleme de matematica nu ii este testata inteligenta, intrucit matematica nu este pentru el "un domeniu nou si nefamiliar". in limbaj comun termenul de "inteligenta" este perfect sinonim cu acela de "istetime" sau "ingeniozitate".Inteligenta priveste numai capacitatea de relationare (de a intelege) a intelectului, nu si alte calitati ale mintii (capacitate de memorare, capacitate de calcul, bagaj de cunostinte, indeminare motrica etc.) Numim activitate de calcul acele procese in care intelectul parcurge relatii deja cunoscute, iar procese de intelegere, acelea in care stabileste relatii noi. Procesul de intelegere se refera, in principiu, la stabilirea a doua tipuri de relatii : de asemanare si de cauzalitate. Spunem despre un fenomen ca il "intelegem" atunci cind ii cunoastem cauza sau cind cunoastem categoria de abordare in care se incadreaza (stim cu ce se aseamana). Capacitatea intelectului de a sesiza analogii si similitudini intre fapte, situatii, lucruri ii permite sa aplice o solutie nou invatata la problemele pe care ulterior le va identifica a fi asemanatoare ; datorita ei sintem capabili sa folosim in limbajul uman formule precum "etc." "si asa mai departe" "si altele" si altele insirarea unor trasaturi comune permite intelectului sa inteleaga (asemenea expresii sint, deocamdata, imposibil de introdus in limbajele artificiale de programare). in manuale si in tratatele de specialitate enuntul abstract, teoretic este insotit de exemple concrete pentru a oferi celor ce studiaza o baza in stabilirea acestor relatii (asemanari intre enuntul abstract si exemplul concret).in ce priveste celalalt tip de legaturi pe care inteligenta le stabileste (relatiile de cauzalitate), intelectul uman este capabil sa prevada consecintele sau repercusiunile unui anumit eveniment, sau sa identifice cauza care l-a determinat. Fenomenele complexe, in care o multitudine de factori se suprapun, converg sau isi anihileaza reciproc efectele (de exemplu, fenomene sociale, politice, economice etc.) sint mai dificil de inteles, intrucit necesita si o capacitate de a sesiza esentialul, de a discerne in multitudinea de factori ponderea cu care fiecare contribuie la producerea rezultatului (de a discerne ce este important si ce este detaliu, cine cauzeaza si cine doar favorizeaza). Spre exemplu, este mai dificil de inteles din ce cauza se produce inflatia, decit din ce cauza se produc valurile pe mare.Nu-si au locul intr-un test de inteligenta intrebari in care subiectului i se cere sa efectueze calcule matematice, sa numere cite paralelipipede sint intr-o imagine tridimensionala sau cite patrulatere formeaza un grup de linii intersectate, deoarece asemenea intrebari testeaza capacitatea de calcul a creierului (rezistenta lui la efort) si nu inteligenta : exista o multime de operatii de efectuat, dar nu se cere o relationare a elementelor (nu e nimic de inteles). Iata citeva exemple de intrebari ce solicita numai activitate de calcul si care au fost in mod gresit incluse in teste i.q. : "Un ceas de perete intors cu susul in jos la trei fara un sfert dupa-amiaza, va avea minutarul indreptat spre stinga sau spre dreapta?" "Cuvintul mineral poate fi scris folosind numai litere din cuvintul parlament?" "Noua gaini, doi ciini si trei pisici au in total treizeci si opt de picioare?" "Scris invers, numarul o mie o suta douazeci si cinci este cinci mii doua sute cinsprezece?" etc. Bineinteles, un test contra-timp ce contine cincizeci de asemenea intrebari este epuizant fizic si neurologic pentru om, dar testeaza inteligenta numai acele intrebari in care subiectul trebuie sa descopere o relatie ce leaga elementele ipotezei. (Este adevarat, spre exemplu, ca intrebarea cu numere cerea subiectului sa stabileasca existenta sau inexistenta unei relatii de simetrii, dar dificultatea problemei consta nu in stabilirea relatiei de simetrie (care este banala), ci in reprezentarea mentala in cifre a unui numar scris cu litere ; formulata cu cifre, intrebarea ar fi avut un grad scazut de dificultate: "Scris invers, numarul 1125 este 5215?"). Iata citeva exemple de intrebari reusite, care pentru o persoana nefamiliara cu testele i.q. sint cu adevarat dificile (desigur, pentru aceia care isi petrec vremea exersind asemenea teste, ele sint banale) :Calculul pe care un test i.q. il implica trebuie sa fie simplu si sa nu ingreuneze procesul de intelegere ; numarul de elementele grafice va fi strict limitat la numarul de relatii de descoperit (fara diversiuni). Din dorinta de a redacta intrebari dificile, se introduce adesea un surplus de elemente, o cantitate uriasa de date, culori, forme, figuri etc. ce il "ratacesc" pe subiect, incit testul contine putine relatii de descoperit, dar greu vizibile intr-o cantitate excesiva de date. Aceasta, spre exemplu, nu este buna :Se tine cont de aceste conditii :- e o activitate cu totul noua pentru subiect (un domeniu despre care nu stie nimic)- subiectii judeca ei insisi (fara sugestii sau indrumari)- activitatea e una care solicita capacitatea de intelegere a creierului, si nu alte calitati- la activitatile de durata se cere ca participantii sa manifeste acelasi entuziasm, acelasi interes fata de activitate (un concurent cu atentia indreptata spre alte treburi (care viseaza) nu va face progrese, chiar daca in fapt ar poseda o inteligenta exceptionala)Testarea inteligentei se poate face si prin obisnuitele teste i.q, cu conditia esentiala ca ele reprezinta o problema noua pentru subiect (respectivul nu a vazut niciodata asa ceva) si cu precizarea ca intervine din nou mult invocata problema a familiaritatii : cei care au facut putina scoala sau nu au facut deloc, nu sint familiari cu notiuni abstracte (de exemplu, nu prea cunosc ordinea literelor in alfabet, nu sint obisnuiti sa faca des calcule matematice etc.) desi aceasta nu inseamna ca ar avea un coeficient scazut de inteligenta. De asemenea, absolventii de profil real se vor descurca mai bine la teste cu baze de date matriciale, iar cei de profil uman la teste lingvistice sau verbale datorita familiaritatii cu acest tip de rationamente. Graficul populatiei in functie de inteligenta poarta denumirea de "curba bell" si plaseaza marea majoritate a omenirii in dreptul inteligentei medii, la cele doua extremitati (imbecilitate totala, respectiv geniu exceptional) procentul populatiei avind valori reduse. (De altfel, curba bell este un fenomen natural ce priveste aproape orice aspect al populatiilor numeroase : daca studiem, spre exemplu, inaltimea (talia), acuitatea vizuala sau acustica a oamenilor etc, vom observa ca cea mai mare parte a populatiei se axeaza in jurul unei anumite valori, pe care o numim "medie".) S-au formulat pareri conform carora inteligenta ar fi ereditara (ar deriva din genele mostenite de la parinti) si nu este influentata de factorii externi. in realitate, inteligenta este rezultatul unui proces de formare, rezultatul experientelor pe care individul le acumuleaza in timp si nu trebuie privita simplist, ca un produs care se livreaza la nastere si care ramine neschimbat de-a lungul vietii. in functie de factorii sociali : in primul rind de anturaj, dar si de experientele prin care persoana trece, inteligenta se schimba in timp ; o deprindem in mod inconstient de la oamenii pe care-i cunoastem, si mai ales de la aceia alaturi de care ne petrecem cea mai mare parte a timpului. Inteligenta, fiind un factor social, este o trasatura care "se propaga" in mod inconstient, influenta unor oameni se rasfringe asupra celor care intra in contact cu ei, asigurind o "uniformizare" a inteligentei in cadrul grupului. Variatiile in nivelul de inteligenta dintre diferitele regiuni ale globului releva nu atit diferente genetice, rasiale, cit diferente de mediu intelectual eficienta sau deficienta educationala, prezenta sau lipsa unor modele care sa inspire tinerele generatii.