Interrelatii imaginatie gandire Imaginatia si gandirea fac parte din categoria proceselor cognitive superioare(secundare). Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei.Gandirea este procesul cognitiv superior, de procesare a insusirilor esentiale, necesare si logice, cu ajutorul unor operatii abstract formale, in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale din realitate si a elaborarii unor concepte, notiuni, teorii, sisteme cognitive, ca modele mintale ale realitatii. Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitatii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi.Detasandu-se de prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile, anticipand atat drumul care va fi parcurs, cat si rezultatele care vor fi obtinute.Daca omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o directie precisa, ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un rezultat oarecare.Dispunand de imaginatie, poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut sa fie creator de cultura. Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparut alte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea:dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata etc. De fapt, imaginatia odataa aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul.Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu, insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare. Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi: reprezentari, idei, trairi afective etc. si, totodata, conserva produsele sale finale.Dar imaginatia se deosebeste clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adica este cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela fata de cele invatate, iar imaginatiaeste cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale se deosebesc de ceea ce exista in experienta subiectului si, mai ales, fata de ceea ce a dobandit societatea. Prin urmare, imaginatia trece dincolo de experienta pe care o are fiecare, transformand-o, recombinand-o si ajungand la noi rezultate. O legatura foarte puternica exista intre gandire si imaginatie.ceele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si, totodata, se afla in interactiuni reciproce.Prin gandire, omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul, viitorul. Prin urmare, gandirea, inteligenta ofera idei si date asupra realului si, totodata, ghideaza intr-o anumita masura transformarile imaginative.Imaginatia la randul ei participa la elaborarea ipotezelor, la gasirea unor strategii si procedee practice de rezolvare a problemelor. De asemenea, imaginatia implica mecanismele verbale in toate formele ei de manifestare.Cuvantul, ca instrument al activitatii mintale, permite evocarea selectiva a ideilor si reprezentarilor, vehicularea si punerea lor in cele mai variate relatii, in raport cu ideea directoare formulata tot verbal. Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginatia are o interactiune speciala cu afectivitatea.tensiunea emotionala pe care o traieste omul la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare si apoi combinarea variata si neasteptata a acestora.Emotiile si sentimentele sunt conditii activatoare si energizante al imaginatiei si totodata directionari inedite si personale ale combinarilor si recombinarilor imaginative. Se stie ca momentele de intense trairi afective sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative.Vestea despre obtinerea unui premiu la olimpiada ne proiecteaza repede, imaginativ, intr-un posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment. Cercetarile au aratat ca nivelul crescut al afectivitatii, chiar cand are o tonalitate negativa, este mai favorabil combinarilor imaginative decat trairile afective pozitive, dar slabe. La fel ca si trairile afective, motivele intresin o receptivitate crescuta pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora in prim-plan, reliefarea lor dupa alte criterii decat cele ale gandirii, generarea unor noi legaturi si restructurari.Dorinta puternica de a dispune de un telefon mobil de ultima generatie ne face repede sa ne proiectam imaginativ in grupul prietenilor si sa starnim admiratia lor.Aspiratia de a urma medicina dupa terminarea liceului face ca cel in cauza sa se viseze adesea in spatiul specific institutiilor medicale. Imaginatia este legata intr-un fel specific chiar cu intreaga personalitate.Experienta proprie de viata, orientarile dominante, dinamica temperamentala, configuratia caracteriala ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice pentru fiecare.Procesul si produsul imaginativ exprima personalitatea, originalitatea acesteia si sunt ele insele noi si originale, atat fata de experienta individuala, cat si fata de cea sociala. Ca proces cognitiv, imaginatia realizeaza o procesare speciala a datelor initiale provenite din experienta, datorita nu numai interactiunilor complexe cu celelalte procese psihice, ci si unor procedee proprii si unei combinatorici care-i sunt caracteristice. Spre deosebire de gandire, care dispune de operatii, imaginatia pune in lucru procedee numeroase si variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea si rearanjarea, substituirea, modificarea, schematizarea, analogia si empatia. Gandirea inglobeaza datele cunoasterii perceptive, imaginile din reprezentare, le valorifica, dar in desfasurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe.Gandirea este procesul psihic care se desfasoara intr-un plan mintal, intern, subiectiv, uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive, cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda a realitatii. Demersurile gandirii se desfasoara cu grade mari de libertate pe verticala cunoasterii si pe axa timpului.Pe verticala cunoasterii, gandirea evolueaza in sens ascendent si in sens descendent, demers ce vizeaza modul si nivelul de procesare al informatiilor.Cele doua demersuri ale gandirii pe verticala cunoasterii sunt complementare si stau la baza constituirii si achizitionarii conceptelor, a notiunilor.Procesualitatea, caracterul discursiv al gandirii rezulta si din desfasurarea ei temporala, ceea ce sugereaza gradele mari de libertate de care se bucura acest proces.Pe axa timpului gandirea se desfasoara intre trecut, prezent si viitor.Gandirea investigheaza trecutul, experienta si cunostintele stocate de memorie sau reprezentari, le prelucreaza si le combina in raport cu cerintele prezentului si exploreaza viitorul pentru a emite predictii si previziuni.Cea mai mare parte din continuturile, datele cu care opereaza gandirea sunt, deci, extrase din memorie.Psihologii cognitivisti definesc gandirea ca o organizare si manipulare a reprezentarilor interne sau a informatiilor si cunostintelor stocate in memorie, in vederea intelegerii unei situatii si crearii unor noi informatii. Procesarea gandirii este mijlocita, mediata si nu directa.in procesarea directa, dirijata de date empirice, gandirea este mijlocita prin experienta perceptiva, prin imaginile din reprezentare, iar toate aceste date sunt stocate in memorie si vehiculate cu ajutorul limbajului.in procesarea ascendenta, limbajul natural, cotidian este mijlocul cel mai des folosit.Experientele, imaginile sunt vehiculate in termenii limbajului cotidian.in procesarea descendenta, indirecta, dirijata de reguli, norme, legi, caracteru mijlocit al gandirii este asigurat prin cunostintele acumulate la un moment dat, prin informatiile acumulate in lucrarile stiintifice.Se foloseste un limbaj al definitiilor, al legilor.Sunt formulari precise, clare, care nu lasa loc de dubii, fiind folosite cu precadere limbajele de specialitate. Gandirea se desfasoara intr-un plan mintal, intern, subiectiv.Ea "lasa de o parte", "face abstractie" de restul si se focalizeaza asupra unui proces mintal, aceasta fiind doar o fateta a caracterului abstrac al gandirii.Cealalta fateta rezulta din faptul ca gandirea extrage si utilizeaza insusiri esentiale tot mai "sarace" in continut, dar cu un grad tot mai ridicat de generalizare.Selectivitatea constituie o trasatura fundamentala a proceselor de cunoastere.in gandire, selectivitatea opereaza in baza operatiei de abstractizare, ceea ce permite surprinderea unor insusiri esentiale, necesare, a unor invarianti cognitivi.Aceste traspturi pot fi generalizate la o intreaga categorie de obiecte, fenomene, situatii sau evenimente. Caracterul abstract este legat de cel formal.Savantul elvetian J. Piaget denumeste ultima etapa de dezvoltare a inteligentei ca stadiu al inteligentei formale.Gandirea se ghideaza dupa reguli si norme ale logicii, este o gandire propozitionala, care utilizeaza "propozitii", adica judecati ipotetico-deductive, avanseaza ipotezepe care incearca sa le verifice.O alta acceptiune a termenului de formal tine de aparenta, de acea particularitate a gandirii de a se desfasura intr-un plan mintal, ascuns, invizibil si inaccesibil.Toate aceste trasaturi sugereaza profunzimea procesarii cognitive, gradul ridicat de autonomie mintala, de libertate a gandirii in plan temporal, nivelu maximal de selectivitate in raport cu insusirile lumii si vietii.Este un demers abstract. Gandirea are si un caracter finalist.Toate demersurile noastre au finalitate, un scop bine definit:elaborarea unui model mintal, a unor explicatii si a unor raspunsuri cu privire la implicatiile, consecintele situatiilor problematice. Prezenta imaginatie in gandire se observa atat in intelegere, cat si in procesul complex al rezolvarii de probleme. intelegerea exprima cel mai bine dimensiunea procesulaa a gandirii, care descrie modul cum sunt procesate informatiile.in procesarea ascendenta, intelegerea este rezultatul unui demers mai indelungat (uneori de ani de zile) de acumulare de informatii care sunt reunite in grupari succesive.in acest caz, intelegerea este o inmanunchere, o integrare de insusiri intr-o reprezentare generala, un concept empiric.in procesarea descendenta, intelegerea este rezultatul impunerii unor modele explicative ale realitatii prin invatare, instruire, educatie.De asta data, intelegerea se manifesta prin expansiune, ca si cum ar lua in posesie o serie de date, situatii, fenomene care i se subordoneaza.Daca in procesarea ascendenta intelegerea este o consecinta, in cea descendenta este o premisa.Rezulta ca a gandi este sinonim cu a intelege.Conceptele, notiunile au o existenta psihologica, adica functioneaza in mintea noastra in masur in care stim ce inseamna, in masura in care intelegem continuturile lor, adica suntem in posesia semnificatiei lor.intelegerea ne conduce la o explicatie, iar explicatia ne permite elaborarea unui model functional al realitatii reflectate. Rezolvarea de probleme este domeniul performantial al gandirii.Este un proces complex, care uzeaza de strategii, se desfasoara in etape si poate lua forma rezolvarii creative.Strategiile rezolutive sunt numeroase, dar pot fi grupate in doup mnari categorii, in functie de tipul de probleme si de mijloacele utilizate in rezolvarea lor.Vorbim astfel despre strategii algoritmice si strategii euristice. Strategia euristica exprima o divergenta, un conflict, o discordanta intre problema, mijloace si solutie.De obicei, promblema este slab definita, slab structurata, cerintele sunt vag formulate, au mai mult un caracter ipotetic, probabilist, dupa formula "ce ar fi daca...", mijloacele, formulele de lucru nu ne conduc automat la rezultat, trebuie sa exploram, sa inventariem mai multe cai si mijloace, iar solutia se releva ca o descoperire.Este modul de rezolvare a problemelor foarte complexe, prin explorare, descoperire, este un mod de rezolvare productiv sau creativ. Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate in doua momente majore:punerea problemei si rezolvarea problemei.Elementul esential al primei etape este elaborarea unei reprezentari mintale interne a problemei.Acesasta se realizeaza in baza definirii datelor problemei, a explorarii bazei de cunostinte proprii cu privire la tipul de problema cu care ne confruntam, la mijloacele adecvate de lucru si prin avansarea unor ipoteze asupra solutiilor posibile.Rezolvarea propriu-zisa face apel la strategii de tip algoritmic, euristic sau combinate, apoi rezultatul este supus verificarii si procesul poate fi incheiat daca s-a ajuns la solutia corecta sau relua daca rezolvarea este incompleta sau incorecta. in ceea ce priveste interrelatiile gandirii cu imaginatia se poate observa prezenta demersurilor si operatiilor gandirii care intervin in procedeele imaginatiei,dar si prezenta gandirii la nivelu imaginatiei creatoare. Un procedeu imaginativ este un mod de operare mintala, presupunand o succesiune mai mult sau mai putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri, de integrari si deintegrari, care duc la rezultate variabile cantitaiv si calitativ. Originalitatea combinarilor imaginative se explica atat prin varietatea procedeelor, cat si prin libertatea de organizare si desfasurare a acestora.Combinatorica imaginativa este atat de noua, inedita, originala, incat este considerata ca aflandu-se intr-o continua nastere, intr-o nelimitata generare de noi si noi procedee si organizari ale acestora.Cele mai cunoscute si mai des folosite procedee ale imaginatiei sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea si rearanjarea, substituirea, modificarea, schematizarea, analogia, empatia.Majoritatea se formeaza in baza operatiilor de analiza, dar apar si sinteza, abstractizarea, analogia si comparatia. Aglutinarea se formeaza pe baza operatiei de analiza si consta dintr-o noua organizare a unor parti usor de identificat si care au apartinut unor lucruri, fiinte, fenomene.Acest procedeu a fost mult folosit in mitologie, creandu-se imaginea sirenei, centaurului etc.Astazi se foloseste in tehnica. Amplificarea sau diminuarea apar in urma operatiilor de analiza si sinteza si se refera la modificarea dimensiunilor unei structuri initiale, obtinandu-se efecte noi.Au fost foarte mult folosite in crearea povestilor pentru copii si a personajelor cum ar fi Setila, Flamanzila, Uriasul si Piticul.Au fost si sunt folosite in literatura stiintifico-fanatstica, dar si in tehnica. Tot in urma operatiei de analiza apar si multiplicarea sau omisiunea, diviziunea si rearanjarea, substituirea si modificarea. Multiplicarea si omisiunea se refera la modificarea numarului elementelor, pastranduse identitatea lor.Efectul nou rezulta din inmultirea unor componente sau eliminarea unora.in creatia artistica, aceste procedee sunt mereu utilizate."Coloana infinitului" si "Masa tacerii", creatii celebre ale lui C. Brancusi, ilustreaza multiplicarea.Ciclopul din mitologie ilustreaza omisiunea. Diviziunea si rearanjarea.Primul procedeu conta in gasirea unor noi criterii de diferentiere a componentelor unor obiecte existente, selectarea unora dintre ele si transformarea lor in produse noi.Astfel, pornindu-se de la functiile organismului uman, s-a realizat in tehnica bratul mecanic.Rearanjarea presupune pastrarea elementelor unei structuri cunoscute, dar dispunerea lor intr-o alta pozitie.de exemplu, construirea unor autoturisme cu motor in fata sau in spate. Substituirea consta in inlocuirea intr-o structura existenta a unui element sau a unei functii cu ceva nou.De exemplu, in arta substituirea de personaje da efecte deosebite. Modificarea presupune pastrarea neschimbata a unor componente si functii ale obiectelor cunoscute si modificarea altora.De exemplu, botanistii au modificat culoarea si au obtinut laleaua neagra. Schematizarea este un procedeu ce se formeaza in baza operatiei de schematizare si se foloseste mult in proiectarea tehnica, in grafica, in arhitectura.Consta in selectia numai a unor insusiri si omiterea cu buna stiinta a altora pentru a servi mai bine activitatii omului.Schita unui traseu intr-un mare oras oferita de cineva unui sofer a fost alcatuita pe baza acestui procedeu si a fost debarasata de amanuntele inutile. Analogia apare in urma operatiei cu acelasi nume.Analogia a stat la baza multor inovatii si a unor descoperiri in stiinta.Acest procedeu presupune, mai intai, relevarea insusirilor comune a doua obiecte sau fenomene si a celor cunoscute numai la unul din obiecte.Apoi, pe baza insusirilor comune, se pot trage concluzii referitoare si la prezenta celorlalte insusiri ale celui de-al doilea obiect, care nu pot fi cunoscute direct.Pe baza unui astfel de procedeu, s-a elaborat, prin analogie cu Universul, ,odelul atomului, care a permis cunoasterea multor aspecte relationale intre particulele sale elementare. Analogia, alaturi de comparatie, isi face simtita prezenta si in empatie.Empatia este aplicata in arta, tehnica, educatie.este o transpunere imaginara in plan perceptiv, intelectiv, afectiv in altceva, acest altceva putand fi o alta persoana, un obiect, un fenomen etc., facilitand descoperirea de noi aspecte si intelesuri.Manifestand empatie fata de elevi, profesorul reuseste sa-i inteleaga mai bine, sa descopere greutatile pe care le-ar putea avea si sa gaseasca modalitasi de predare care i-ar ajuta sa le depaseasca. Produsul procesului imaginativ exprima particularitatile desfasurarii acestuia si, prin urmare, este un proiect mintal, adica o imbinare caracteristica de imagini si idei, caracterizata prin noutate, originalitate si specificitate personala(reflectand personalitatea). Fiind un proces foarte complex, imaginatia se desfasoara in forme variate.Ele au fost clasificate dupa mai multe criterii, dar cele mai des folosite au fost prezenta intentionalitatii si implicarea in actele imaginative.Astfel se disting forme involuntare ale imaginatiei(visul din timpul somnului si reveria) si forme voluntare(imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare si visul de perspectiva). Imaginatia creatoare este cea mia activa, mai complexa si voluntara forma a imaginatiei.Ea se deosebeste de cea reproductova, pentru ca este orientata spre ceea ce este posibil, ce tine de viitor si este nou. Combinatorica sa este complexa, desfasurata an mai multe faze si caracterizata prin: bogatia procedeelor, ineditul utilizarii lor, valorificarea combinatiilor inconstiente, implicarea tuturor disponibilitatilor personalitatii, sustinerea afectiv-motivationala valoroasa. Produsul imaginatiei creatoare este un proiect mintal caracterizat prin:noutate, originalitate, ingeniozitate, personalizare. Printre cei mai puternici stimuli ai imaginatiei creatoare sunt:interesul pentru nou, trebuinta de autorealizare, increderea in posibilitatile proprii, curiozitatea, tendinta de a explora necunoscutul. Ea este implicata in toate activitatile omului, favorizand aparitia ipotezelor, inventarea de cai si mijloace de actiune, ducand la noi rezultate. Prin specificul sau, imaginatia exploreaza necunoscutul, inexistentul, chiar incredibilul, largind considerabil campul cunoasterii umane, inovand, inventand, generand noul.in actul creatiei, imaginatia intercationeaza cu gandirea convergenta, dar mai ales cu cea divergenta, productiva, dar pe care le completeaza si depaseste.