Cuprins:1. Tratamentul penal al recidivei21.1.Unele particularitati psihologice ale infractorului recidivist32. Aspecte psihologice determinate pentru delicventa si recidiva minorilor7Bibliografie12Avand in vedere elementele de diferentiere fata de concursul de infractiuni, ca forma a pluralitatii de infractiuni, recidiva poate fi definita ca starea, situatia, imprejurarea in care se gaseste o persoana ce savarseste din nou o infractiune dupa ce anterior a fost condamnata sau a si executat o pedeapsa pentru infractiune.Modalitatile recidivei sunt formele pe care aceasta le poate avea in functie de variatiunile celor doi termeni ai sai si anume:-Condamnarea definitiva la o pedeapsa privata de libertate.-Savarsirea din nou a unei infractiuni.Vom avea in vedere modalitatile recidivei in functie de momentul savarsirii noii infractiuni.Recidiva postcondamnatorie presupune comiterea unei noi infractiuni dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru infractiunea anterioara si mai inainte de executarea in intregime a pedepsei pronuntate pentru acea infractiune.Recidiva postexecutorie presupune savarsirea unei noi infractiuni dupa executarea pedepsei sau stingerea executarii pedepsei prin gratiere, prescriptie, pronuntare pentru infractiunea anterioara.1. Tratamentul penal al recidiveiPrin savarsirea din nou a unei infractiuni dupa o condamnare definitiva la pedeapsa de inchisoare, pentru care a si executat eventual pedeapsa, infractorul dovedeste o periculozitate sporita si, de aceea, fata de el reactia represiva trebuie sa mai energica.Caracterul de cauza de agravare facultativa a pedepsei, pe care il are recidiva, rezulta din sisitemul de sanctionare prevazut de Codul penal roman, care apreciaza ca este posibila agravarea pedepsei pentru cel ce savarseste infractiuni in stare de recidiva. Prin dispozitiile art. 39 alin. 1 Cod penal, s-a consacrat, ca sisitem de sanctionare, pentru recidiva postcondamnatorie, sistemul cumulului juridic cu spor facultative, system prevazut pentru concursul de infractiuni.Pedeapsa pentru infractiunea comisa in stare de recidiva postexecutorie se stabileste tinandu-se seama de aceasta stare, intre limitele speciale prevazute de lege pentru respective infractiune, putand fi chiar maximul special, la care se mai poate aplica un spor.1.1.Unele particularitati psihologice ale infractorului recidivistCriminologul german Erich Wulffen caracterizeaza pe infractorii profesionisti ca fiin acele persoane care au o incapacitate psihica de a desfasura o munca sociala sustinuta. Aceasta incapacitate se dubleaza si cu un dispret fata de munca, cu o atitudine negativa fata de cei ce desfasoara o munca organizata."Incapacitatea psihica" de a munci nu provine in nici un caz dintr-o lipsa de vointa. Procesele volitive functioneaza la acesti indivizi in mod normal, insa continutul lor se indreapta spre actiuni conflictuale in raport cu societatea.Dezgustul de lucru si lipsa unor preocupari sustinute care sa dea un scop mai consistent vietii provoaca la infractorii recidivisti o stare continua de neliniste, de nemultumire de sine, o continua stare de irascibilitate. Aceasta neliniste este aceea care alimenteaza tendinta elaborata in cursul vietii lor de vagabontaj si aventuri. Pe de alta parte, viata de instabilitate normal-vagabonda convine de minune si favorizeaza stralucit activitatea lor infractionala. Viata afectiva a infractorilor se indreapta spre un hedonism de speta inferioara, brutala, exemplificata prin consumul de alcool, stupefiante, desfrau sexual si placeri "artistice" in genul varietului de mahala.Trairea in acest mod a vietii afective le provoaca o stare continua de excibilitate psihica la nivel subcortical si astfel ei devin din ce in ce mai mult robi ai instinctelor. Din aceasta cauza, singurul amanunt important pentru ei este clipa, acesti oameni traiesc vesnic in present sau intr-un viitor foarte apropiat.Infractorul se simte mereu in continua aparare legitima fata de "societatea nemiloasa" care refuza sa-i ofere de buna voie ceea ce capriciul lui de moment ii pretinde. Traind in conflict cu societatea si actionand mereu impotriva ei, infractorii recidivisti, prin "succesele" obtinute, ajung sa se supraaprecieze si manifesta uneori excese de vanitate.Indiferenta fata de viitor este determinata de lipsa unor radacini in vita colectiva si a unor valori etice spre care sa tinda, iar acest lucru creeaza aparenta unei totale nepasari fata de propria soarta. Din acest motiv, ei par a fi curiosi, dar in realitate nu sunt decat mult mai sensibili. ii caracterizeaza o indiferenta elaborata in urma tensiunii continue, in urma obisnuintei de a fi mereu in pericol.Se cunoaste sentimentalismul ieftin al infractorului recidivist. Aceasta nu duce lipsa nici de sentimente "simpatice", nici de sentimente "nesimpatice". Un lucru sigur este faptul ca sentimentele "nesimpatice" sunt cele cu forte mobilizare, ele fiind resorturile principale care adesea il imping la actiunile nelegiuite.Dar se constata ca nivelul de recidiva este cu atat mai scazut, cu cat se incarcereaza mai multe persoane pentru prima data, adica faptul ca exista tendinta puternica de folosire a inchisorii ca o solutie de prima instanta. Se poate spune in acest caz ca s-a reusit sa se ingradeasca recidiva?Fenomenul recidivei poate fi analizat plecand si de la relatia somaj-criminalitate.Merton propune teoria incordarii, a carei ide centrala este aceea ca inegalitatea si saracia pot impinge individual spre crima. Faptul ca majoritatea oamenilor nu comit acte criminale este explicat de el prin acea ca acestia sunt legati de ordinea conventionala prin atat de multe legaturi, incat nu se simt destul de liberi pentru a incalca legea.Tensiunea dintre individ si societate poate explica starea infractionala doar daca este insotita de o suprastructura culturala care promoveaza justificari impotriva inegalitatii. in perioada actuala, schimbarile sociale au facut ca ideea de egalitate sa marcheze profound sentimental de justitie al oamenilor. Ca urmare, sentimental justitiei s-a intarit. Desigur, sentimental de injustitie nu duce automat la criminalitate, Mertor aratand ca mai pot exista alte cinci reactii diferite la inegalitatea sociala: conformismul, inovatia, ritualismul, retragerea, revolta.Punctul de plecare motivational al recidivei il constituie idea ca inegalitatea prezenta in societate nu poate fi legitima pentru toti cetatenii. Faptul ca mediul de provenienta are o influenta hotaratoare asupra marimii salariului este deja demonstrate in literature de specialitate. De aici, sentimental de nedreptate si insatisfactie fata de propria pozitie sociala, care poate conduce la o tensiune ce creste sansele criminalitatii.in ce-i priveste pe somerii care au ajuns in penitenciar, acestia isi pot pune intrebarea fireasca: de ce ar trebui sa respecte legile de vreme ce din cauza lor au fost indepartati de pe piata muncii? Cu toate acestea numai 10% dintre someri comit infractiuni.Dintre factorii inhibatori care impiedica marea majoritate a cetatenilor sa comita infractiuni putem mentiona:-domeniul relatiilor semnificative: familie, prieteni, colegi etc: calitatea acestor relatii uneste pe participanti, impiedicandu-i sa comita fapte antisociale;-domeniul social: investitiile affective in familie, educatie, cariera, perspective de viitor il determina pe individ sa evalueze pierderile si profiturile pe care i le-ar aduce conduita criminala;-convingerile morale: sunt functii ale pozitiei persoanei in cadrul relatiilor sociale, modificandu-se o data cu schimbarea acesteia. De aceea, somajul prelungit va produce modificari in opiniile persoanei.2. Aspecte psihologice determinate pentru delicventa si recidiva minorilorStudii privind etiologia comportamentului juvenilStudiile de caz releva ca este necesara interventia unor factori si circumstante speciale care sa determine "ruperea" echilibrului comportamental, contribuind la transformarea conduitei benigne, nonconformiste a adolescentului, minorului, intr-una maligna, infractionala. Identificarea acestor factori de risc de natura familiala, scolara, stradala, confirma faptul ca o buna parte din acesti minori delicventi sunt victime ale educatie gresit dirijate sau ale unor imprejurari nefericite.Asadar, climatul educational familial poate fi analizat dupa mai multi indicatori, cei mai importanti fiind urmatorii:1.modul de raportare interpersonala a parintilor (nivelul de apropriere si intelegere, acordul sau dezacordul in legatura cu diferite probleme);2.sistemul de atitudini parentale in raport cu diferitele norme si valori sociale;3.modul in care este perceput si considerat copilul;4.modul de manifestare a autoritatii parintesti (unitar sau diferential);5.gradul de acceptare a unor comportamente variate a copiilor;6.dinamica aparitiei unor stari tensionale si conflictuale;7.modul de aplicare a recompenselor si sanctiunilor.8.gradul de deschidere si sinceritate al copilului in raport cu parintii.Fara a avea pretentia stabilirii ponderii si ierarhiei acestor factori delictogeni, mai reprezentativi sunt:1). Disfunctii si carente educative ale mediului familial: - dezorganizarea grupului familial prin abandon, despartire in fapt, deces, detentie; - deprecierea morala si afectiva a climatului conjugal; - insuficiente ale controlului parental; - deficiente ale stilului educativ; - climat familial hiperautoritar sau hiperpermisiv.2). Esecul si abandonul scolar: lipsa de supraveghere a scolii. Acest factor de risc are drept consecinta imposibilitatea dobandirii unei calificari profesionale si a unui statut socio-economic ridicat, ceea ce ii determina pe unii minori sa incerce sa obtina venituri ilicite sau sa duca o viata parazitara. Copii inadaptati sau dezadaptati scolar intra in categoria "copiilor problema", care adopta o conduita devianta in raport cu cerintele vietii si activitatile scolare.Acesti copii se caracterizeaza de obicei prin: insubordonare in raport cu regulile si normele scolare, lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare, absenteismul, repetentia, conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie intre conduita delicventa si nivelul pregatirii scolare in sensul ca delicventii minori, de regula, prezinta un nivel de pregatire scolara foarte scazut.3). Asocierea in grup cu alti minori sau majori in unele anturaje dubioase scare-l influenteaza pe minor in comiterea unor acte antisociale.4). Consumul de alcool; acesta actineaza in directia dezinhibarii tanarului de unele tendinte de autocontrol si autostapanire si accentuarii tendintelor agresive potentiale. Astfel, analizand fenomenul infractional, se descopera ca devianta sociala reprezinta rezultatul unor circumstante ale vietii, al unor instrainari dobandite, in care traseul catre comiterea delictului strabate 3 etape:-faza predelictuala in care nu se ajunge la intalnirea cu justitia, minorul incercand experimente noi, de la micile furtisaguri sau practicarea jocurilor de norocpana la alcool sau experienta prematura a unor relatii sexuale. Este momentul primului semnal de alarma, cand interventia factorilor responsabili (familia, scoala) are maxim de eficienta.-faza comportamentului delictual stabilizat in care se pune deja problema interventiei politiei si a justitiei, dar sansele de resocializare se reduce simtitor;-faza comportamentului infractional recurent care se desfasoara pana in sfera patologicului, infractorul comitand acte de maxima gravitate si de mare pericolsocial, si in care infractorul recidiva devine preponderant, recuperarea fiind aproape imposibila.Societatea ne prezinta cateva cazuri oarecum tipice de delincventa juvenila pe care le subscrie unor cauzalitati exacte, plecand de la refuzul tutelarii de orice fel, deci abandonarea formalismelor sociale, pana la nevoia de compensatie sau cautarea unor stimuli sociali artificial creati care sa lunge minorului plictisul bunastarii materiale.in toate situatiile prezentate apare, ca o trasatura definitorie, inadaptabilitatea subiectilor evoluand pana la spatiul delictual. Orice comportament deviant reprezinta manifestarea, mai mult sau mai putin brutala, a unei stari conflictuale aparute intre individ si colectivul caruia ii apartine, in lantul stimul-rectie sau cauzaefect intervenind catalizatorul numit personalitate.Minorii revenitiin cazul in care minorii comit acte antisociale, se ridica problema reactiei sociale organizate in raport cu ei. Aceasta reactie vizeaza, pe de o parte, sanctiunea aplicata si, pe de alta parte, masurile de reeducare si reinsertie sociala.in cadrul sisitemului nostrum juridic (Codul penal), fata de minorii cu comportamente delicvente se aplica urmatoarele sanctiuni educative:-iternarea intr-o scoala de munca si reeducare;-internarea intr-un institute medical-educativ;-incredintarea unui colectiv de munca sau invatatura;in lucrarea sa Psihologie penitenciara, Gheorghe Florian remarca faptul ca in scolile speciale de munca si reeducare, din efectivul de minori, aproximativ 10% sunt reveniti. Din aceasta cauza, sus numitul autor efectueaza un studio pentru a stabili masuri de perfectionare a procesului de recuperare a lor. Studiul, efectuat in 1986, a fost conceput ca o discutie cu fiecare minor separate, urmarind dezvaluirea cauzelor care i-au facut ca dupa liberare sa savarseasca noi infractiuni; lotul de minori care au facut parte din acest studio este format din 330 de tineri liberati in baza Decretului nr. 290/1984. Tinerii aveau varste de 16, 17 si 18 ani in proportie de 82,45%, iar in acest lot analizat nu se afla nici o fata.Din realizarea acestui studiu au rezultat o serie de aspecte semnificative pentru orientarea procesului de recuperare si de reintegrare socio-profesionala a minorilor.Retine atentia faptul ca o mare parte din lotul mentionat a savarsit infractiuni la un interval scurt de timp dupa liberare: 40,48% sub 3 luni; 24,71% intre 3-6 luni; 34,82% peste 6 luni.Din analiza raspunsurilor date de minori se desprind unele concluzii cu privire la cauzele si conditiile in care acestia au savarsit noile infractiuni. Faptul ca dupa liberare 82,14% dintre ei s-au intors in familie si 8,93% la rude ar fi trebuit sa fie un factor favorizant pentru reintegrarea lor sociala. Parintii sau rudele apropiate nu au fost in masura ori nu s-au preocupat de supravegherea si indrumarea minorilor respective, lasandu-i sa savarseasca alte fapte penale.Din aceeasi cauza a lipsei de indrumare si chiar a unor exemple negative din partea acestora, peste 21% dintre cei aflati in studio au savarsit noile infractiuni aflandu-se sub influenta alcoolului. Din dorinta de distractie si aventura, 12,5% dintre minorii analizati au savarsit din nou fapte penale.O alta cauza o constituie influenta negativa exercitata asupra unor grupuri sau mediile in care au fost atrasi. Ei insisi apreciaza, in proportie de 52,38% ca au savarsit infractiunea sub influenta anturajului. Constatarea principala a astudiului este insa faptul ca savarsirea de noi infractiuni a avut drept cauza de maxima importanta lipsa lor de pregatire pentru a se pute incadra in productie.Datorita perioadei scurte in care s-au aflat in scolile speciale, la liberare 95% dintre ei nu aveau calificare intr-o meserie.Posibilitatile de resocializare necesita o evolutie buna a minorilor dupa liberare, moment de la care tutela educationala dispare sau se estompeaza.Bibliografie1. Constantin Bulai, A. Filipas, Constantin Mitrache, Drept Penal Roman, curs selective pentru licenta, Editura Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1997;2. J.Pinatel, La criminologie, Paris, 1979;3. P.Cannat, La reeducation des delinquents recidivists, Paris, 1955;4. R. Mertor, Elements de theorie et de la methode sociologique, Paris, 1965;5. "Revista de stiinta penitenciara", nr. 3-4/1996;6. Tudorel Butoi, Ioana Teodora Butoi, Psihologie judiciara, Tratat universitar II, Editura Romania de maine;