SINDROMUL OLIGOFRENIC ( SINDROMUL LURIA-PEVZNER )in Dictionarul Defectologic (1970) apare acest mod de a descrie caracteristicile deficientei mintale, pe niveluri de gravitate: Idiotia (C.I.=0-20) - stare accentuata de nedezvoltare mintala si a intregii personalitati, de dereglare a dezvoltarii psihice si fizice, cu tulburari endocrine, malformatii in structura scheletului si a craniului. Motricitatea este deficitara, mai ales sub aspectul capacitatii de coordonare a miscarilor, multi prezentand tulburari ale mersului si stereotipii motrice. Nu depasesc stadiul insusirii unor cuvinte izolate, pe care de cele mai multe ori, le pronunta deformat. Nu inteleg ambianta in care se gasesc si nu reactioneaza adecvat conditiilor concrete care-i inconjoara. Nu reusesc sa-si formeze nici deprinderile elementare de autoservire. Manifesta accentuate tulburari in comportament, pe fondul unei stari generale de apatie sau, dimpotriva, a unei permanente agitatii. Necesita o supraveghere si o ingrijire neintrerupta, fiind dirijati, de obicei, spre institutii de asistenta sau ramanand in ingrijirea permanenta a familiei.Imbecilitatea(C.I.=20-50) reprezinta o stare de dereglare a dezvoltarii fizice si psihice, mai putin accentuata decat in cazurile de idiotie, totusi suficient de evidenta. Imbecilii isi insusesc unele elemente ale vorbirii, dar bagajul lor de cuvinte este limitat, iar pronuntia alterata. Deosebit de evidente sunt insuficientele motricitatii fine, ceea ce influenteaza puternic asupra capacitatii lor de insusire a scrierii. Manifesta o accentuata nedezvoltare a capacitatilor cognitive, indeosebi a proceselor analitico-sintetice, ceea ce determina dificultati importante in activitatea de formare chiar si a celor mai elementare deprinderi de citit si socotit. Comportamentul lor este pueril, inadaptat, chiar si cerintelor simple ale activitatii scolare. in conditiile unei asistente si educatii speciale permanente, reusesc, totusi, sa-si formeze deprinderi elementare de autoservire, de comportament si de munca simpla. Niciodata nu reusesc insa, sa atinga un suficient grad de orientare si de adaptare la cerintele mediului inconjurator, ramanand astfel intr-o permanenta stare de dependenta. De obicei, sunt orientati spre institutii de asistenta sociala si de educatie elementara, unde li se formeaza deprinderi simple de munca in conditii protejate.Debilitatea mintala (C.I.=50-85) reprezinta o stare de insuficienta de dezvoltare mintala si fizica, mai putin accentuat decat in cazurile de imbecilitate. Debilii mintal isi insusesc vorbirea, iar tulburarile lor motrice pot fi corectate intr-o masura care sa le permita pregatirea pentru o activitate simpla. Cu toata diminuarea capacitatilor intelectuale, debilii mintal sunt capabili sa-si insuseasca deprinderile elementare de citit, scris si socotit, sa faca fata cerintelor ce rezulta din programele de invatamant ale scolii speciale. Comportamentul lor poate fi mai usor educat, ei reusind sa se supuna regulilor de conduita in scoala speciala, sa execute diferite sarcini elementare in activitatea instructiv-educativa. Pot fi pregatiti pentru anumite munci simple, cei mai multi dintre ei reusind, ulterior, sa se integreze, cu rezultate acceptabile, in colectivitati obisnuite.(Valorile C.I. dupa Emil Verza)SINDROMUL LUI STRAUSSEste cea mai cunoscuta descriere a trasaturilor debilitatii mintale, specifica numai pentru cazurile de debilitate mintala exogena. Face referire la trei laturi fundamentale ale structurii personalitatii: perceptiv, conceptuala si comportamentala:-tendinta generala spre perseverare;-dificultati in perceperea figura-fond;-fixarea pe elemente neesentiale, uneori absurde, intr-o activitate de comparare;-accentuata incapacitate de autocontrol ;-instabilitatea comportamentelor, pe fondul unei labilitati a dispozitiei, conduite anxioase si agresive.E.A.Doll completeaza acest tablou cu insuficiente in:-domeniul perceptiei vizuale si auditive;-domeniul simtului ritmului, al lateralizarii si al limbajului;-domeniul invatarii si al adaptarii la situatii noi;-o subnormalitate a competentei sociale, ca o consecinta a tuturor insuficientelor enumerate.
