Specificul diagnozei si prognozei in psihopedagogia speciala-Psihodiagnoza si prognoza au o serie de caracteristici specifice in psihopedagogia speciala, ca urmare a diferentelor psihoindividuale ale deficientilor de diferite categorii;-Pe baza diagnozei si prognozei se construiesc programe recuperativ-compensatorii si se adopta o metodologie adecvata procesului instructiv-educativ;-Calitatea adaptarii la mediu si socio-profesionala denota valoarea si eficienta acestor programe si metodologii si corectitudinea psihodiagnozei si prognozei.-Psihodiagnoza are o valoare relativa, deoarece subiectul handicapat prezinta variatii notabile de la o perioada la alta, de la o varsta la alta, ca urmare atat a acumularilor prin programele recuperatorii, cat si dezvoltarii functiilor compensatorii ce se modifica in permanenta sub influenta educatiei si activitatii.-Recuperarea si compensarea sunt deosebit de active pe toate palierele dezvoltarii la handicapatii de vedere, auz, psihomotori si de limbaj, dar exista perioada de stagnare la deficientii de intelect.-Pentru a spori gradul de incredere in valoarea psihodiagnozei, examinarea reexaminarea se efectueaza la un interval de timp ca trebuie apreciat in raport cu capacitatea ce se masoara, cu ritmul achizitiilor subiectului.-Functia de predictie ce transpare inca din actiunea de psihodiagnoza este limitata in timp, fapt ce presupune trecerea periodica a subiectului printr-o astfel de examinare.-Conditii pentru o psihodiagnoza solida:a) diferentierea tulburarilor organice de cele functionale in producerea handicapului; b)stabilirea rolului factorilor sociali si familiali; c)depistarea factorilor etiologici; d)estimarea nivelului de handicapare; e) evaluarea prognozei, ca si a sanselor mai bune de influenta corectiva, prin stabilirea unui tip specific de metodologie compensativ-recuperativa.-Prognoza se refera la dezvoltarea probabila a cazului si este cu atat mai valida, cu cat este mai corect diagnosticul diferential si etiologic.-in defectologie, testele ce se folosesc cu scopul de diagnoza psihica pot fi intrebuintate cu rezultate semnificative si in cercetare si in procesul de invatare-dezvoltare a unor cunostinte, deprinderi.-Prin recuperare se stimuleaza motivatia si trairile emotional-afective ce contribuie la crearea unor stari tensionale care sa mobilizeze, sa orienteze si sa stimuleze pulsiunile.-Psihodiagnosticul trebuie sa puna in evidenta diferentele specifice ale persoanei testate, calitatile si minusurile prin care se remarca in raport cu ceilalti indivizi de aceeasi varsta sau de varste diferite.-Pentru defectologie, testarea-evaluarea-diagnosticarea constituie triada prin care se releva competenta psihodiagnosticianului, de aici si predictia ce se impune a fi efectuata de acelasi specialist. -Fidelitatea unui Q.I. tinde sa varieze invers proportional marimea sa.-Instabilitatea este mai mare in unele sectoare de activitate decat in altele, de unde rezulta ca prognoza este semnificativ probabilistica.-Si particularitatile activitatile activitatilor recuperatorii imprima o anumita specificitate actului psihodiagnostic si mai cu seama celui pronostic in defectologie. Prognoza opereaza in vederea individualizarii activitatilor de recuperare. Prognoza de scurta durata implica stabilirea rolului fiecaruia dintre factorii evocati, pe linia cea mai sensibila de stimulare a dezvoltarii psihice si in continuare (10-12 luni). Prognoza de lunga durata implica organizarea treptata a statutelor si rolurilor sociale posibile de atins. Cele doua forme de prognoza constituie impreuna parti componente ale recuperarii individuale.-Recuperarea este naturala, cand actioneaza prin subsistemul psihic aflat in stare critica si de compensatie, cand functiile tulburate sunt preluate de alte segmente ale sistemului psihic.-Organizarea activitatii devine operativa prin adaptarea urmatoarei strategii, ca schema generala de actiune: activitati ludice activitati de invatare activitati recuperatorii activitati de profesionalizare activitati integrative socioprofesionala adaptare. O astfel de schema se constituie ca o metodologie educationala ce ar trebui sa porneasca de la cunoasterea caracteristicilor psihice individuale, bazate pe aplicarea unor probe si sa ajunga la demersuri in care eficienta si economicitatea sa fie implicate nemijlocit in procesul activitatii recuperativ-integrative a deficientilor.-in realizarea prognozei trebuie avut in vedere ca prin educatie se ajunge la un anumit stadiu de dezvoltare a personalitatii handicapatilor. Prognoza trebuie sa creeze posibilitatea ca handicapatul sa depaseasca prezentul si sa fie proiectat in viitor.-Psihodiagnoza in defectologie este o etapa intermediara intre diagnoza organica, diagnoza functionala, diagnoza sociala si prognoza. Primele doua forme de diagnoza sunt anterioare psihodiagnozei si intra, in parte, in sarcina domeniului medical, iar ultimele doua urmeaza psihodiagnozei si revin domeniului psihopedagogic. Diagnoza psihica are o independenta mai mare, devenind, in acelasi timp, elementul fundamental pe baze caruia se realizeaza diagnoza sociala si prognoza.psihodiagnoza etiologica psihodiagnoza de stare
