Referat de psihologie. Tehnici de cercetare sociologica

label Referate calendar_month 2008-02-04, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu vedetutza

SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVECURSUL:TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICAProf. univ. dr.Septimiu CHELCEABucuresti 2001CuprinsCuvant inainte......................................................................................................................................... 7Capitolul 1. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica a vietii sociale ....................................... 9Capitolul 2. Probleme metodologice in cercetarile socioumane empirice....................................... 23l. Metodologia cercetariilor socioumane empirice..................................................... 232. Analiza ipotezelor in cercetarile socioumane empirice .......................................... 35Capitolul 3. Analiza conceptelor sociologice ................................................................................. 45Capitolul 4. Masurarea in stiintele sociale si comportamentale ..................................................... 55Capitolul 5. Tipuri de cercetari socioumane................................................................................... 65Capitolul 6. Chestionarul in cercetarea sociologica........................................................................ 73Capitolul 7. Interviul ca tehnica de cercetare stiintifica ............................................................... 125Capitolul 8. Metoda observatiei.................................................................................................... 145Capitolul 9. Experimentul in stiintele socioumane....................................................................... 159Capitolul 10. Studiul documentelor sociale.................................................................................... 197Capitolul 11. Tehnicile de analiza a continutului comunicarii ....................................................... 219in loc de incheiere ............................................................................................................................... 233Bibliografie......................................................................................................................................... 235Cuvant inaintePunem la dispozitia studentilor care se sepecializeaza in alte domenii decat cel al sociologiei oselectie de teme de metodologie a cercetarii sociologice si prezentarea succinta a principalelor metode sitehnici de investigare a realitatii sociale. Cei dornici de insusirea in profunzime a problematiciicunoasterii vietii sociale si de dobandirea competentei de cercetator stiintific pot consulta manualul nostruMetodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative (Bucuresti, Editura Economica, 2001,656 p.), destinat viitorilor sociologi.Prezenta versiune a manualului acopera programa cursului universitar Tehnici de cercetaresociologica (un semestru), prevazut pentru studentii anului al II-lea (cursuri de zi si IDD) de la Facultateade Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy" (SNSPA).in prima parte manualul prezinta notele distinctive ale cunoasterii stiintifice, incercand sa punemin evidenta necesitatea fundamentarii metodologice a investigatiilor sociologice de teren, concrete,empirice. Daca este adevarat ca "cel mai practic lucru este o buna teorie", tot atat de adevarat este sifaptul ca "nu exista cercetare sociologica mai buna decat metodologia si teoria pe care se fondeaza".Teorie, metodologie, metode, tehnici si procedee iata o inlantuire la fel de puternica ca si fiecare verigace o compune. Nu ne este permis sa scurtcircuitam demersul cercetarii sociologice: sa incepem cualcatuirea si aplicarea instrumentelor de investigatie, fara sa alegem paradigma explicativa cea maiadecvata. Este, de asemenea, sortita esecului tentativa de cercetare empirica, de teren, care nu porneste dela analiza conceptuala si de la ipoteze valide.Partea a doua a cursului este alcatuita dintr-o suita de monografii vizand metodele anchetei (cutehnicile chestionarului si interviului de cercetare), observatiei (cu tipurile ei), experimentului (delaborator, de teren, invocat, mintal etc.) si analizei documentelor (biografii sociale, statistici s.a.m.d.).Cele patru principale metode ale sociologiei, anterior mentionate, beneficiaza de numeroase tehnici siproceedee de culegere a informatiilor si de prelucrare a datelor. Ne-am oprit doar la cele mai frecventutilizate. Nu am adus in discutie prelucrarea datelor (analiza lor statistica) si nici nu ne-am referit laexigentele redactarii raportului de cercetare. (Am facut acest lucru in Cum sa redactam in domeniulstiintelor socioumane, Bucuresti, Editura SNSPA, 2000, 150 p.).Pe parcursul celor unsprezece capitole ale lucrarii, am folosit intersanjabili termenii de"sociologie", "stiinte socioumane", "stiinte sociale si comportamentale". Vreau sa cred ca cititorul sagacenu va cauta "cearta de cuvinte". Si mai vreau sa cred ca studentii vor completa cu lecturi extinse sifundamentale acest text, pe care il consider introductiv.Prof. univ. dr. Septimiu ChelceaCapitolul 1Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica a vietii socialeCunoasterea comuna: caracteristiciCaracteristicile cunoasterii stiintificeRolul paradigmelor in cercetarea stiintificaCunoasterea stiintifica si valorile socialeTermeni cheieProbleme recapitulativePrimul mare precursor al investigatiei sociologice empirice, Aristotel (383 322 i.e.n.), scria incartea intai a Metafizicii ca filosofia s-a nascut din uimire. Acelasi lucru se poate spune si despresociologie. Daca filosofii si-au indreptat privirea spre stele, punandu-si intrebari despre origineaUniversului si, apoi, despre caracterul cunoasterii insesi, sociologii au privit Terra intrebandu-se despreexistenta omului in societate si, mai tarziu, despre modalitatile de cunoastere a traiului laolalta aloamenilor. Claude Javeau (1988) apreciaza ca sociologia nu a depasit, ca alte stiinte, "stadiul discutiilordespre fundamentele cunoasterii in domeniu". Vom comenta aceasta problema intr-un alt capitol allucrarii; acum sa vedem ce intrebari au formmulat "analistii clasici" ai vietii sociale.Asa cum preciza C. Wright Mills (1916 1962), ei au incercat sa raspunda la trei grupe de intrebari,si anume:"Care este structura acestei societati particulare ca intreg Cum difera ea de alte oranduiri socialeCare este, in interiorul societatii, semnificatia fiecarei trasaturi particulare pentru continuitatea ei si pentrutransformarea ei" (Mills, 1959/1975, 35).Promotorul sociologiei contestatare din America anilor 19501960 remarca faptul ca sociologia sepreocupa in primul rand de "interrelatiile si interdependentele componentelor societatii, precum claselesociale, formele fundamentale ale muncii, fortele de socializare majore (structura familiei, educatia,organizatiile sociale), regulile si formele controlului social care organizeaza o societate" (Baker,1988, 6).Cel de-al doilea grup de probleme care au stat si raman in atentia sociologiei il constituie intrebarilede tipul: "Ce loc ocupa aceasta societate in istoria omenirii Ce mecanisme duc la schimbarea ei Careeste locul acesteia in dezvoltarea umanitatii in ansamblul ei si care este semnificatia ei pentru aceastadezvoltare Care sunt influentele pe care le sufera si pe care le exercita aspectele studiate in cadrulperioadei istorice in care se manifesta si, in ce priveste aceasta perioada, care sunt trasaturile eiesentiale Prin ce se deosebeste ea de alte perioade Care sunt modurile ei caracteristice de faurire aistoriei" (Mills,1959/1975, 35).Daca primul grupaj de intrebari viza structura sociala, acest al doilea grupaj are in vedereschimbarea sociala.Sociologii incearca sa inteleaga si sa explice stiintific schimbarile din societate de-alungul istoriei: schimbarile din structura familiei, modificarea formelor de socializare,transformarea muncii, deplasarea centrului de greutate a vietii sociale spre organizatiile formale etc.in fine, al treilea grup de intrebari se concentreaza asupra studiului personalitatii si a raporturilorindivid-societate: "Ce tipuri de barbati si femei predomina in aceasta societate si in aceasta perioada sice tipuri vor predomina in viitor Cum sunt ele selectate si formate, emancipate si reprimate, senzibilizatesi opacizate Ce tipuri de natura umana se reveleaza in conduita si caracter in aceasta societate, in aceastaperioada si ce semnificatie are pentru natura umana fiecare dintre trasaturile societatii pe care leexaminam" (Mills,1959/1975, 35-35).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 5Cele trei grupuri de intrebari identificate de C. Wright Mills in opera marilor sociologi, indiferent deproblemele specifice pe care le-au abordat, reflecta conceptia autorului despre obiectul sociologiei castudiu al influentelor reciproce dintre om si societate, dintre biografie si istorie.Imaginatia sociologica permite intelegerea relatilor dintre istorie si biografie, pornind de la premisaca fiecare individ isi traieste biografia intr-o perioada istorica determinata, contribuind la configurareasocietatii si fiind, in acelasi timp, un produs al societatii.intrebarile care si le-au pus si le pun in continuare analistii sociali ii framanta si pe oameni obisnuiti,fara o imaginatie sociologica educata, sistematica. Cine nu s-a intrebat dupa evenimentele din decembrie1989: ce societate edificam Prin ce se diferentiaza aceasta de societatea totalitara de care ne-amdespartit Cum influenteaza economia de piata asigurarea drepturilor omului Oamenii se intreaba: de cea crescut exploziv infractionalitatea De ce au scazut productia si nivelul de trai Care sunt cauzeleextinderii ca o plaga a coruptiei Ce fel de oameni sunt cei care si-au schimbat instantaneu convingerilepolitice declarate Prin ce se caracterizeaza intreprinzatorul ca tip uman impus de societatea in tranzatiede la totalitarism la democratie Cum se exercita justitia sociala in perioada de tranzitie postcomunistaNeavand calitatea spirituala a imaginatiei sociologice, "forma cea mai fertila a constiintei de sine",oamenii necultivati sociologic nu reusesc sa vada legatura inseparabila dintre viata individului si istoriasocietatii, nu inteleg seismele sociale, evolutia sociala rapida si faptul ca vechile norme si valori nu ii maipot orienta intr-o lume a concurentei si confliectelor.Este scopul cercetarii din domeniul stiintelor sociale comportamentale de a explica necazurilepersonale si conflictele sociale, de a propune modalitati de depasire a nelinistei, anxietatii, panicii sauindiferentei si apatiei. "Epoca noastra este cea a nelinistei si a indiferentei" spunea C. Wright Mills inurma cu mai mult de patru decenii. Aceasta caracterizare este de o mare actualitate pentru societatearomineasca de azi. De aceea cercetarea socioumana trebuie sa evidentieze care sunt valorile amenintate sicine le ameninta; ea trebuie sa contribuie la depasirea "necazurilor personale generate de mediu" si lasolutionarea "conflictelor publice ale structurii sociale".Cunoasterea comuna: caracteristiciTraind in societate, fiecare individ isi insuseste in cursul existentei sale o suma de cunostinte despretraiul laolalta al oamenilor. Aceste cunostinte se bazeaza pe experienta directa a indivizilor. Este ceea cenumim "cunoasterea comuna" (sau "spontana", "cotidiana", "la nivelul simtului comun", "la nivelulbunului simt").Cunoasterea comuna "nu este altceva decat insusirea de catre agentul cunoscator a unei informatiilegate nemijlocit de conditiile praxiologice in care actioneaza" (Popa, 1972, 29). in activitatea lor practicaoamenii, ca agenti cunoscatori individuali sau colectivi, utilizeaza cunostintele dobandite anterior,transmise cu ajutorul limbajului natural de la o generatie la alta in procesul socializarii. Structura siconfiguratia activitatilor practice contemporane, modul de raportare la mediul natural si social, sistemulde valori, orizontul cunostintelor anterioare alcatuiesc asa cum preciza Cornel Popa "situatiapraxiologica determinata" in care se realizeaza actul cunoasterii.Serge Moscovici si Milles Hewstone (1983) definesc simtul comun ca pe un "corpus de cunostintefondat pe traditiile impartasite si imbogatite de mii de observatii si experiente sanctionate de practica"(apud Fischer, 1990, 56). Simtul comun, la care apelam cu totii pentru a explica ceea ce se intimpla sipentru a prevedea ce se va intimpla, se deruleaza in doua etape. in prima etapa, in mod spontan, ne facemo idee despre evenimentele trecute. Este o imagine imprecisa produsa de mecanisme psihice necontrolaterational. Simtul comun se bazeaza pe metode informale. Se vorbeste astfel despre intuitia exceptionalaa unor persoane ca ceva dat, innascut. Astfel de persoane "simt", intuiesc, daca cineva spune adevarul saunu. Daca sunt intrebate, insa, nu pot spune cum au procedat, ce argumente au avut in vedere etc. Altepersoane sunt capabile sa "diagnosticheze" dintr-o privire starea de spirit a celor cu care vin in contact. Sevorbeste astfel despre proverbiala "intuitie feminina". Cea de-a doua etapa in cunoasterea la nivelulsimtului comun consta in extrapolarea explicatiilor de la situatiile trecute la cele prezente sau viitoare.Evident, aceasta extrapolare nu se face in termeni de probabilitate, ci intr-o modalitate mecanicista detranspunere a explicatiilor de la o situatie la alta. Dupa modul de dobandire a6 Septimiu CHELCEAcunostintelor, simtul comun are doua forme esentiale: simt comun de prima mana si simt comun de manaa doua (Moscovici si Hewstone, 1983). Simtul comun de prima mana reprezinta ansamblul cunostintelorspontane fondate pe experienta directa a agentilor cunoscatori. Un jurist cu experienta de multe ori isida seama intuitiv de partea cui este dreptatea. in mod spontan "simte" ca o marturie este falsa. Dacarespectivul jurist a citit lucrari de psihologie si sociologie judiciara, va utiliza cunostinteledobandite, facand apel la ceea ce se numeste "simt comun de mana a doua", adica "ansamblulcunostintelor stiintifice transformate in imagini si folosite in practica. in procesul judiciar, depasindu-secunoasterea la nivelul simtului comun, se face apel la cunoasterea stiintifica, respectiv la expertizapsihologica. Dintotdeauna activitatile practice (vanatoarea si pescuitul, culegerea si cultivarea plantelor,mestesugurile etc.) s-au realizat pe baza cunostintelor dobandite de cei ce realizau aceste activitati sitransmise apoi verbal din generatie in generatie. Initial, aceste cunostinte reduse ca volum, nesistematice,cu caracter prescriptiv (nu explicativ), ramanand la nivelul fenomenal, fara a surprinde raporturilecauzale, de esenta, erau singurele care orientau producerea celor necesare traiului. Cu timpul, productia ainceput a fi din ce in ce mai mult ghidata de stiinta, de cunoasterea teoretica, iar in prezent stiinta adevenit un instrument decisiv in optimizarea actiunilor umane.Rezulta din cele aratate ca intre activitatea practica a oamenilor si activitatea de cunoastere exista olarga interferenta, ca tipul cunoasterii comune a fost in decursul evolutiei societatii depasit de cunoastereastiintifica. si in ceea ce priveste cunoasterea societatii, a traiului laolalta al oamenilor, asistam la acelasiproces de depasire, prin aparitia si evolutia sociologiei si a celorlalte discipline socioumane, acunostintelor la nivelul simtului comun de catre cunoasterea teoretica. A ramane in cunoasterea societatiila nivelul simtului comun "inseamna a-i acorda acestuia o autoritate pe care el n-o mai are de multavreme in celelalte stiinte" (Durkheim, 1895/1974, 35).Sociologia, atragea atentia intemeietorul scolii sociologice franceze, mile Durkheim (18581917),in prefata la editia I (1895) a lucrarii Regulile metodei sociologice, "nu trebuie sa consiste intr-o simplaparafraza a prejudecatilor traditionale, ci sa ne faca sa vedem lucrurile altfel de cum apar omului de rind;caci obiectul fiecarei stiinte este de a face descoperiri, si orice descoperire deconcerteaza mai mult saumai putin opiniile acceptate". Analizand trecerea de la cunoasterea spontana a fenomenelor si proceselorsociale la cea stiintifica, Henri H. Stahl (19011991) arata in Teoria si practica investigatiilor sociale(1974, 75) ca la nivelul simtului comun cunoasterea are un caracter iluzoriu datorita unei serii de factori.Enculturatia, transmiterea culturii de la o generatie la alta, are efecte limitative asupra cunoasterii. Limbaca element al culturii, prin bogatia vocabularului si prin sintaxa, conditioneaza modul de a judeca aloamenilor. Din punct de vedere psihologic, limbajul uman reprezinta matricea interna pe care sestructureaza si se dezvolta intreaga organizare psihica a individului. Cercetarile comparative interculturaleau relevat modul in care anumite caracteristici lingvistice influenteaza procesul gandirii. in limba hopi(vorbita in nord-estul statului Arizona, SUA) nu exista un substantiv pentru timp si nici un sistemtemporal-verbal (trecut, prezent, viitor). Procesul de gindire se realizeaza in categoriile lingvisticeexistente. Lingvistul si antropologul Benjamin Lee Whorf aprecia ca perceptia lumii inconjuratoare esteconditionata de caracteristicile gramaticale si semantice ale limbii subiectului cunoscator. Limba hopi sediferentiaza de limba engleza prin tendinta de a implica individul in mediul sau de viata, limba englezadetasindu-l (Beryl Lieff Benderly, 1981).intr-o serie de experimente s-a demonstrat influenta limbajului, ca element al culturii, asupraprocesului de memorare: un lucru este mai usor readus in memorie daca pentru el exista un termenlingvistic corespunzator. Acest fapt a fost pus in evidenta comparandu-se performantele populatiei delimba engleza si de limba zuni (pentru care exista un singur termen desemnand atat culoarea portocaliu,cat si culoarea galben) intr-un test de recunoastere a culorilor. Cercetari asemanatoare, care evidentiazamodelarea gandirii de catre limba, ca element al culturii, au fost realizate pe populatia navaho si euroamericana(J. B. Caaroll si J. B. Casagrande, 1958).Pe Terra se vorbesc intre 2000 si 3000 de limbi (numarul lor nu poate fi bine precizat pentru ca maiexista inca teritorii neexplorate, dar si pentru ca este foarte greu de stabilit daca o populatie vorbeste olimba aparte sau un dialect). Nu toate aceste limbi au ajuns la acelasi grad de dezvoltare in ceea cepriveste vocabularul, volumul lui. Am aratat deja ca in unele limbi lipsesc termenii care definescproprietati ale lucrurilor si fenomenelor din lumea inconjuratoare. in alte limbi, pentru aceeasi realitateexista nu unul ci mai multe cuvinte. De exemplu: la eschimosi exista cuvinte diferite care denumesczapada (inghetata, apoasa, zgrumtoasa, imaculata, invechita s.a.m.d.). La populatia din zonele deserticeTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 7ale Africii exista mai multe cuvinte care denumesc nisipul (fin, stralucitor, mare, marunt, sfaramicios,etc.) In limba marathi, vorbita de circa 40 de milioane de oameni din vestul Indiei, exista opt cuvinteonomatopeice pentru a designa rasul: hudu-hudu = rasul gingas al bebelusului: hadahada = rasulzgomotos al acestuia: faidi-faidi = rasul vulgar: has-has = rasul aprobator: hohohoho = rasul in hohote: hihi= rasul nechezat: fas-fas = rasul batjocoritor: haia-haia = rasul de complezenta (Apte, 1985).Un alt factor care limiteaza cunoasterea spontana este socializarea, procesul de formare apersonalitatii in acord cu normele si valorile societatii in care individul se naste si traieste.Socializarea primara are un rol primordial in formarea personalitatii pentru si intr-o anumita cultura.Socializarea primara incepe inca din primele saptamini de viata ale copilului si isi pune amprentagenerand personalitatea de baza, caracteristica unei arii culturale determinate. in cadrul acestui tip desocializare, parintii sunt principalii transmitatori de cultura. Socializarea secundara se realizeaza incadrul institutiilor specializate (scoala, biserica, armata, organizatii profesionale sau politice etc.) printransmiterea de cunostinte si formarea de deprinderi, atitudini, convingeri.Atat socializarea primara, cat si cea secundara se desfasoara diferit de la un grup la altul, astfel cainsusirea culturii poate fi mai mult sau mai putin realizata. Se vorbeste chiar de o socializare incompleta.in aceste conditii indivizii in cadrul aceleiasi culturi isi formeaza foarte diferentiat abilitatile decunoastere spontana.Experienta directa a oamenilor este limitata atat spatial cat si temporal. Din aceasta cauzacunoasterea comuna este parcelara, incapabila sa evidentieze evolutia istorica a societatii, caracteristicilegenerale ale colectivitatii umane, legitatea schimbarilor sociale. in ciuda adevarului incontestabil ca"nimeni nu a trait cat lumea", multi oameni se considera "sociologi prin nastere" si manifesta unscepticism nedisimulat fata de efortul sociologilor de a explica stiintific ceea ce ei cunosc la nivelulbunului simt. Caracterul iluzoriu al cunoasterii spontane decurge si din implicarea subiectiva a oamenilorin viata sociala in functie de scopurile si interesele lor particulare, ceea ce ii face sa se insele adesea "cubuna credinta". Nu numai societatea in evolutia ei, dar si structura propriei personalitati, motivatiapropriului comportament raman partial necunoscute celui care se bazeaza numai pe cunoasterea spontana.Mecanismele psihoneurologice si conditionarile socioculturale ale gandirii, memoriei, activitatii voluntareetc. nu pot fi cunoscute in mod spontan: a-i intreba pe oameni de ce gandesc si actioneaza intr-un anumefel inseamna a colectiona opinii, nu cunostinte stiintifice. Este datoria stiintelor sociale sicomportamentale de a da raspuns la astfel de intrebari, explicand in acelasi timp limitele al cunoasteriispontane. Dupa Petru Ilut (1997, 15-17) peincipalele limite ale simtului comun sunt subiectivitatea ( cutipul ei special, viziunea de tunel, suprageneralizarea, confundarea legaturilor aparente cu cele reale,lipsa preciziei, increderea in falsul consens si neluarea in consideratie a efectului incadrarii."Ruptura" sau "continuitate" La sfirsitul secolului trecut mile Durkheim cerea ca sociologia sa devina ezoterica asemeneaoricarei stiinte, indemnind astfel la despartirea de cunoasterea spontana. Multi sociologi se pronuntapentru distantarea cunoasterii teoretice de cunoasterea spontana. Prima parte a lucrarii Le Metier desociologue de Pierre Bourdieu, Jean-Claude Chamboredon si Jean-Claude Passeron (1968) esteconsacrata acestei probleme. De la inceput, autorii subliniaza faptul ca familiaritatea cu universul socialreprezinta, pentru sociolog un principal obstacol in cunoasterea obiectiva a societatii. Ca actor social,sociologul este tentat sa considere ca experienta traita de el constituie explicatia faptelor si proceselor pecare le cerceteaza. De remarcat este ca cercetatorul fie el sociolog, psiholog sau antropolog, nu reuseste sase detaseze definitiv de cunoasterea spontana.Donald McBurney (1983, 3) considera ca simtul comun are doua limite fundamentamentale: inprimul rand, standardele cunoasterii la acest nivel difera dintr-un moment in altul si dintr-un loc in altul infunctie de atitudini si de casracteristicele culturii si, in al doilea rand, cunoasterea comuna este limitata defaptul ca singurul criteriu al recunoasterii adevarului credintelor consta in practicarea lor. "Pentru ca lanivelul simtului comun doar succesul practic functioneaza drept criteriu al adevarului, nu pot fipromovate cunostinte noi"(McBurney, 1984, 4). in sprijinul acestor afirmatii, autorul citat aduceurmatorul exemplu: proba vinovatiei la unele popoare primitive consta in dificultatea celui invinuit de a8 Septimiu CHELCEAmanca o anumita cantitate de cereale (graunte). Daca nu reusea, era considerat vinovat. Pe ce se bazaaceasta proba Pe observatia la nivelul simtului comun ca, in fata judecatorilor, persoanelor vinovate li se"usuca gura". intr-adevar, datorita emotiei se produce o dereglare a activitatii glandelor salivare. De aicidificultatea de a inghiti o cantitate mai mare de cereale. Ceea ce se pierde din vedere la nivelul simtuluicomun este faptul ca exista persoane foarte emotive care au manifestari neurovegetative puternice chiar sinumai pentru ca au fost banuite de comiterea unor actiuni reprobabile. Deci, neconfruntarea cu practicapoate conduce cunoasterea spontana la concluzii false.in ultimele decenii in psihosociologie s-a conturat un nou domeniu de cercetare, cel al cognitieisociale, avand ca obiect de studiu tocmai cunoasterea spontana a opiniilor, atitudinilor sicomportamentelor noastre si ale altora, explicarea evenimentelor din viata sociala(vezi Ilut, 2000;Sanitioso, Bown si Lungu, 1999).Preluam din lucrarea lui Gustave-Nicolas Fischer (1990) acele experimente si concluzii care pledeazapentru "ruptura" cu cunoasterea la nivelul simtului comun. Dar, mai intai, o precizare: "Senzorialul nu nereleva misterul realului" (Bernard Lacroix, 1975). Desi vedem astrul solar rotindu-se pe bolta cereasca, nuSoarele, ci Pamantul se invirteste. La nivelul simtului comun, ne este greu sa acceptam ca materia este"plina de vid", ca un lingou de aur are mai multe spatii goale decat atomi de aur, ca in interiorul atomuluiparticolele sunt separate in spatiu. Fotografierea structurii interne a atomului de aur, cu ajutorulmicroscopului electronic ce a marit de 750.000 de ori o placuta de 160 de angstromi (1 angstrom = 10-10m), a confirmat aceasta imagine despre realitate la care cunoasterea spontana nu putea sa ajunga(Matsujiro, 1976). Si in domeniul cognitiei sociale lucrurile stau la fel: indivizii au tendinta de a nega orealitate care contravine convingerilor lor. Si aceasta, datorita "perseverentei credintei" (C. G. Lord,1979). T. R. Carretta si R. L. Moreland (1982) au demonstrat printr-un studiu de teren ca, dupa ce"afacerea Watergate" fusese denuntata fara putinta de tagada, sustinatorii presedintelui Nixon continuausa-si arate stima fata de acesta, in timp ce adversarii exprimau opinii foarte negative, dat fiind faptul caincuvintase incalcarea democratiei prin montarea unor microfoane de ascultare a discutiilor la sediulcontracandidatului sau la functia de presedinte al SUA. Numeroase experimente au evidentiat caprejudecatile influenteaza puternic cunoasterea la nivelul simtului comun. Aprecierea expresiei faciale aunei persoane variaza in functie de informatiile care sunt date despre respectiva persoana. Prezentandu-sefotografia unui barbat, s-a spus unui grup de studenti ca este vorba despre un sef nazist, vinovat deexperimente medicale pe detinutii din lagarele de concentrare, iar altui grup de studenti ca fotografia ilreprezinta pe seful unei formatii secrete de lupta antinazista, care a salvat mii de evrei. Primul grup destudenti au apreciat ca expresia fetei exprima cruzime si amenintare: cel de-al doilea grup de studenti caexprima caldura umana si amabilitatea (P. Rothbart si M. Birrell, 1977).Gustave-Nicolas Fischer (1990, 69-75), analizand mecanismele cunoasterii sociale (cunoastereaspontana), arata ca tendinta de a vedea interdependenta acolo unde acestea nu exista si convingerea caputem controla desfasurarea unor evenimente in fata carora suntem in realitate neputinciosi introduc erorifundamentele in psihologia spontana, ca si in cunoasterea sociologica la nivelul simtului comun. in modspontan indivizii umani au tendinta de a filtra informatiile disonante si de a retine informatiileconsonante, adica preferam informatiile care confirma opiniile noastre, nu pe cele care le contrazic.La nivelul simtului comun, suntem tentati sa stabilim o legatura intre fenomene care in realitate seproduc simultan prin hazard. Daca, mergand pe strada,ne gandim la o persoana si imediat ne intilnim cuea, suntem tentati sa credem ca exista premonitie, desi de atatea ori ne-am gandit la diferite persoane faraa le fi intalnit ulterior. Supraestimam coincidentele si dam uitarii situatiile care contrazic legatura dintrefenomenele ce se produc independent unele de altele. Asa cum remarcau Pierre Bourdieu, Jean-ClaudeChamboredon si Jean-Claude Passeron (1968), cercetarea stiintifica conduce la reunirea fenomenelor pecare simtul comun le separa si la separarea fenomenelor pe care cunoasterea spontana nu le diferentiaza.Iluzia controlului asupra evenimentelor pe care in realitate nu le putem influenta a fost remarcata deantropologi intr-o serie intreaga de rituri: de exemplu, dansul ploii sau paparuda din cultura populararomaneasca. Colectivitatile arhaice apelau la dansuri ritualice ca instrument pentru aducerea ploii candseceta se prelungea. Din punctul de vedere al chemarii ploii, functia acestor dansuri era nula. Ele aveauinsa alte functii pozitive: reafirmarea solidaritatii sociale intr-un moment dificil pentru existentarespectivei comunitati, manifestarea unei atitudini colective active, manifestarea estetica, facilitareacontactului intre tineri in vederea alegerii partenerului de viata (Zamfir, 1987, 73).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 9O serie de experimente psihosociologice au evidentiat iluzia controlului in cazul jocurilor de noroc.Cand jucatorii la loterie isi aleg ei insisi numerele, tind sa investeasca mai multi bani decat atunci candnumerele de loterie le sunt atribuite de experimentator, de parca nu hazardul ar interveni si intr-un caz siin celalalt (E.- I. Langer, 1977).Vom spune si noi, impreuna cu L. Ross si R. E. Nissbett (1991, 7) ca "multe din principiile siintuitiile prin intermediul carora omul obisnuit explica si prezice comportamente4le sunt inadecvate.Aceasta inseamna ca omul obisnuit face adesea predictii incorecte pe baza credintelor gresite si astrategiilor de predictie defectuoase" (apud Dirtu, 2000, 9). Dar mai inseamna si ca unele din principiilesimtului comun, ca si unele intuitii sunt adecvate, ca nu toate predictiile bazate pe cunoasterea spontanasunt defectuoase. Pornind de la acest adevar, unii savanti au absolutizat inportanta simtului comun pentrucunoasterea personalitatii si societatii. Este cazul, de exemplu, al reputatului psihosociolog american FritzHeider (18961988), care considera ca stiintele socioumane nu ar trebui sa faca altceva decat sasistematizeze enunturile psihologiei nave, asa-numita "psihologie a bunicii" (bubba psychology), pentrua "omul obisnuit poate oferi explicatii pertinente la de ce urile ridicate de multe din comportamentele sisentimentele sale. Cu alte cuvinte, omul obisnuit poseda o intelegere profunda si bogata a lui insusi si aaltor oameni, care, desi neformulata sau numai vag conceputa, il face capabil sa interactioneze cu ceilaltiin moduri mai mult sau mai putin adaptate (Heider, 1958, 2, apud Dirtu, 2000, 11). Petru Ilut (1997, 1014) enumera virtutile cunoasterii comune astfel: 1) este adecvata nivelului "mezo" al existentei, care nuimpune aparate si instalatii speciale spre a fi cunoscut; 2) este facilitata de familiaritatea cu obiectulcunoasterii; 3) beneficiaza de strategii cognitive complexe, felxibile, subtile; 4) utilizeaza stratgegii decunoastere asemanatoare celor utilizate de savanti; 5) nefiind omogena, ci puternic stratificata,cunoasterea comuna, in cazul persoanelor cu multa experienta, se apropie adesea de adevar.Fara a nega rolul simtului comun in initierea cercetarilor psihologice sau sociologice multe studiistiintifice au pornit de la observatiile cotidiene sau de la situatia concreta a cercetatorului , fara acontesta posibilitatea formalizarii si structurarii teoretice a propozitiilor generate de cunoasterea comuna vezi teoria echilibrului (Fritz Heider, 1946) sau teoria crizei de identitate (Erik H. Erikson, 1968) consideram ca stiinta ofera o cunoastere ce depaseste perfor5mantele simtului comun. Suntem de acordca: "ca si in perimetrul socioumanului, alaturi de continuitate, pe anumite dimensiuni, intre cunoastereade tip comun (cotidiana) si cea sistematica (stiintifica) exista si este de dorit sa fia asa deosebiri deesenta" (Ilut,1997, 10). Asadar, relatia dintre cele doua tipuri de cunoastere ewste dialectica, de negare side preluare, implicand "ruptura", dar si "continuitatea".Caracteristicie cunoasterii stiintificeDe-a lungul istoriei s-au impus mai multe modalitati de generare si testare a adevarului enunturilordespre realitate. Walter Wallace (1971) ia in discutie patru astfel de modalitati.Modul autoritarian s-a afirmat in antichitate, dar a continuat pana in contemporaneitate. Preoti, regi,presedinti sau savanti se considera ca ar avea atributul natural sau supranatural de a produce adevarul.Deci, adevarul era garantat de calitatile de exceptie ale producatorului enunturilor. Modul autoritarian seintalneste azi sub apelul la argumentul autoritatii. Foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismulde producere a adevarului este modul mistic, in care starea de gratie confera profetilor, prezicatorilor,marilor mistici calitatea cunoasterii adevarate.Modul logico-rational se centreaza pe logica formala. Se face apel la "primele principii" si prindeductie se stabileste adevarul. Principala grija consta in rigoarea judecatii logice, fara a se urmaricorespondenta cu realitatea.in fine, modul stiintific de determinare a adevarului imbina preocuparea pentru aplicarea corecta ametodei de cunoastere cu observatia riguroasa a fenomenelor. Metoda stiintifica asigura desubiectivizareacunoasterii, oferindu-se o imagine despre lumea inconjuratoare asa cum este ea in realitate, si nu asa cumii apare unui individ la nivelul simtului comun. Modul stiintific reprezinta astazi principala cale decunoastere a comportamentelor individuale si de grup, a faptelor, a fenomenelor si proceselor sociale.Pe baza observatiei obiective, utilizandu-se metode adecvate, sunt obtinute enunturi empirice cuvaloare de adevar. Initiatorul empirismului si senzualismului modern care sustine ca prelucrarea rationala10 Septimiu CHELCEAa datelor senzoriale conduce la stiinta adevarata, filosoful englez Francis Bacon (1561-1626), arata foarteplastic rolul metodei in cunoastere: "Schilodul care schioapata pe un drum bun poate intrece trapasul carealearga pe un drum gresit. Mai mult, cu cat trapasul care a gresit drumul alearga mai repede, cu atatschilodul il lasa mai in urma".Cunoasterea stiintifica se fondeaza pe cateva postulate sau enunturi despre lume, al caror adevar esteacceptat de majoritatea cercetatorilor din stiintele sociale si comportamentale. James W. Vander Zanden(1988) considera ca enunturile fundamentale pe care se bazeaza cunoasterea stiintifica sunt:lumea inconjuratoare exista independent de observatia noastra, nu este creata de simturile noastre(principiul realismului);relatiile din lumea inconjuratoare sunt organizate in termeni de cauza-efect (principiuldeterminismului);lumea inconjuratoare poate fi cunoscuta prin observatii obiective (principiul cognoscibilitatii).in afara acestor trei principii, in literatura de specialitate mai sunt mentionate si principiilerationalitatii si regularitatii, potrivit carora lumea externa poate fi cunoscuta pe cale logica si fenomeneledin lumea inconjuratoare se produc in mod logic (McBurney, 1983, 12). Consideram ca ultimele douaprincipii pot fi subsumate principiilor cognoscibilitatii si determinismului. Iar in ceea ce privesteprincipiul determinismului, consideram ca, mai ales pentru cunoasterea sociologica, trebuie sa intelegemdeterminismul nu in sens strict laplaceean (respingand existenta fenomenelor intrinsec aleatoare), ci insensul empirismului probabilist promovat de Patrick Suppes.Principiile metafizicii probabiliste postuleaza ca:legile producerii fenomenelor naturale au in esenta caracter probabilist;cauzalitatea are un caracter probabilist;certitudinea cunoasterii, in sensul preciziei absolute a masurilor, este irealizabila;stiintele, ca terminologie, obiect si metoda, se caracterizeaza prin pluralism.Am retinut aceste principii lasand de o parte principiile de interes pentru constructia episenologieigenerale, pentru ca ele se opun principiilor metafizicii neotraditionale ce se regasesc in versiunilecontemporane ale empirismului sau pozitivismului logic ce au penetrat si in cunoasterea sociologica:viitorul este determinat de trecut;orice eveniment are o cauza determinata suficienta;cunoasterea trebuie sa se intemeieze pe certitudine;cunoasterea stiintifica poate, in principiu, sa fie adusa pana la nivelul de cunoastere au diferiteniveluri de generalitate.cunoasterea si metoda stiintifica pot fi, in principiu, unificate (Suppes, 1990, 60).Patrick Suppes, recunoscut pe plan mondial pentru lucrarile logico-metodologice (Introduction toLogic, 1957: A Probabilistic Theory of Causality, Logique du Probable, 1981; Foundations ofMeasurements, 1971), considera ca principiile metafizicii neotraditionale sunt false. in ceea ce nepriveste, apreciem ca aplicarea principiilor empirismului probabilist in cunoasterea sociologica este foartefertila, dat fiind faptul ca fenomenele sociale prin complexitatea lor se preteaza cel mai bine analizeiprobabiliste sau statistice.Cunoasterea stiintifica a proceselor sociale, precum si a comportamentelor individuale si de grup serealizeaza totdeauna in cadrul oferit de teoriile recunoscute ca adevarate de catre comunitatea cercetarilor,la un moment dat. Prin teorie (gr. theoria, actiunea de observare, figurat: speculatia intelectuala)intelegem "o constructie intelectuala prin care un anumit numar de legi sunt asociate unui principiu dincare ele pot fi deduse in mod riguros"(Foulquie si Saint-Jean, 1962, 723).in sens restrans, teoria reprezinta un ansamblu de enunturi cu valoare de devar, privind relatiile dintrefenomene. Daca avem in vedere teoriile din stiintele sociale si comportamentale, vom spune ca aiciteoriile au diferite niveluri de geralitate.inca la jumatatea secolului nostru Robert K. Merton (1950) atragea atentia asupra necesitatii de a seelabora teorii cu rang mediu de generalitate, adica enunturi intim legate intre ele si verificabile empiricprivind comportamentul omului in relatiile sale cu altii oameni. Sociologia, incluzind si psihologiasociala, se prezinta astazi cu o structura teoretica: multinivelara extrem de complexa, cuprinzind mariteorii (structuralismul, functionalismul, materialismul dialectic si istoric, fenomenologia etc.), dar si teoriiTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 11medii (teoriile mobilitatii sociale, ale grupurilor mici, disonanta cognitiva etc.), precum si teorii cu nivelde generalitate minim (enunturi empirice adevarate "aici si acum").Teoriile constau din enunturi referitoare la relatiile dintre variabile si explicarea acestor relatii cuajutorul unor concepte nereferentiale (al caror denotat nu este direct observabil).Sa luam ca exemplu teoria durkheimiana despre sinucidere. in lucrarea La Suicide. Etude deSociologie (1897) sinuciderea este definita ca "orice caz de moarte care rezulta direct sau indirect dintr-unact pozitiv sau negativ, savirsit de catre victima insasi si despre care stie ce rezultat va produce(Durkheim,1897/1993, 12). Analizand statisticile vremii, mile Durkheim a constatat ca in principaleletari europene numarul prezinta de la un an la altul o mare stabilitate (Tabelul 1.1). Aceasta l-a condus laconcluzia conditionarii sociale a sinuciderilor, respingand ideea dominanta la acea data potrivit careiasinuciderea ar avea cauze psihologice sau psihopatologice.Tabelul 1.1. Constanta sinuciderilor in principalele tari europene (cifre absolute)(dupa Durkheim, 1897/1993, 15)tara Franta Prusia Anglia Saxonia Bavaria DanemarcaAnul1866 5.119 2.485 1.329 704 410 4431867 5.011 3.625 1.316 752 471 4691868 5.547 3.658 1.508 800 453 4981869 5.114 3544 1.588 710 425 462incercand sa gaseasca o explicatie a ratelor de sinucidere (nr. sinuciderilor anuale, raportate la nr.mediu al populatiei X 1.000.000) diferite de la o tara la alta, a pus in relatie aceste rate cu o serie devariabile: varsta, sex, stare civila, religie. A constatat ca in tarile in care predomina religia catolica (Italia,de exemplu) rata sinuciderilor este mult mai mica decat in tarile in care predomina religia protestanta (deexemplu: Prusia, Danemarca, Suedia). Diferentele privind rata sinuciderilor se mentin constante inintervalul de timp studiat (Tabelul 1.2).Tabelul 1.2. Rata sinuciderilor la un milion de locuitori in unele tari europene(dupa Durkheim, 1897/1993, 19)tara Rata sinuciderilor Rangul1866-70 1871-75 1874-78 1866-70 1871-75 1874-78Italia 30 35 38 1 1 1Belgia 66 69 78 2 2 2Anglia 67 66 69 3 3 3Norvegia 76 73 71 4 4 4Austria 78 94 130 5 5 5Suedia 85 81 91 6 6 6Bavaria 90 91 100 7 7 7Franta 135 150 160 8 8 8Prusia 142 134 160 9 9 9Danemarca 277 258 255 10 10 10Saxonia 293 267 334 11 11 1112 Septimiu CHELCEAPentru a verifica relatia dintre religie si sinucidere, mile Durkheim a cercetat statisticile din fiecare tara,separat pe confesiuni (Tabelul 1.3). Din aceste statistici, rezulta fara echivoc faptul ca in randul populatieide confesiune protestanta rata sinuciderilor este mai mare decat la populatia de religie catolica."Aruncand o privire pe harta europeana a sinuciderilor, observam imediat ca in tarile catolice, ca Spania,Portugalia, Italia, sinuciderea este putin dezvoltata, ea atingind valoarea maxima in tarile protestante:Prusia, Saxonia, Danemarca (Durkheim, 1897/1993, 113).Tabelul 1.3. Sinuciderile, in diferite tari, la un milon de persoane din fiecare confesiune(dupa Durkheim, 1897/1993, 116)tara Perioada ConfesiuneaProtestanti Catolici EvreiAustria 1852 59 79,5 51,3 20,7Bavaria 1844 56 135,4 49,1 105,9Prusia 1849 55 159,9 49,1 46,4Baden 1852 62 139 117.0 87,0Wrtenberg 1846 60 113,5 77,9 65,6Variabilele puse in relatie (apartenenta religioasa si sinuciderile) sunt direct observabile (dinstatisticile oficiale). Pentru a se ajunge la o teorie sociologica a sinuciderii s-a introdus intre cele douavariabile un al treilea factor (neobservabil direct) si anume "gradul de integrare sociala". Prin atasamentulfata de biserica, religia catolica asigura individului un grad de integrare sociala mai mare decat religiaprotestanta; aceasta explica de ce in tarile cu populatie predominant protestanta rata sinuciderilor (de tipegoist) este crescuta. Integrarea sociala a indivizilor, ca explicatie cauzala a sinuciderii, intervine si inrelatia dintre acest act predominant de autosuprimare a vietii si profesiune, situatie maritala sau situatiesociala: militarii sunt mai inclinati spre sinucidere decat civilii, rata sinuciderilor este mai mare lacelibatari decat la persoanele casatorite,in timp de pace decat in perioadele de razboi, in etapele deprosperitate sau recesiune economica decat in cele de stabilitate economica.Lucrarea Sinuciderea ramane de referinta in metodologia cercetarii sociologice, evidentiind rolulteoretic in investigatiile empirice (concrete). in acelasi timp, ea arata importanta definirii clare aconceptelor (sinucidere egoista, altruista, anomica etc.), necesitatea introducerii variabilelor test inverificarea relatiei dintre doua fenomene, valoarea analizei multivariate si a analizei contextului. Cuajutorul studentilor si colaboratorilor sai, in special al lui Marcel Mauss (18721950), creatorul scoliisociologice franceze a dat un model inegalat in istoria de pana azi a sociologiei, demonstrand casinuciderea este un fapt social explicabil prin factori sociali. Cunoasterea stiintifica a faptelor,fenomenelor si proceselor sociale se realizeaza asa cum am vazut cu ajutorul conceptelor clar definite,utilizandu-se metode si tehnici de cercetare riguroase, verificandu-se ipotezele sau urmarindu-sedescrierea obiectiva a vietii sociale.Martyn Hammersley (1993) identifica un numar de trasaturi care diferentiaza cercetarea sociala dealte activitati. in primul rind, investigatia in domeniul stiintelor sociale si comportamentale, ca oricarecercetare stiintifica, are ca scop descoperirea adevarului, nu producerea dovezilor pentru sustinerea uneipozitii deja adoptate. Prin aceasta cercetarea sociologica, psihologica sau psihosociologica se distinge deactivitatea ideologica, de propaganda si advertising (reclama, publicitate). Apoi, cercetarea socioumanaeste mai degraba preocupata de producerea informatiilor referitoare la fapte, nu de enuntul judecatilor devaloare. Ea are un scop teoretic, nu unul practic, desi asa cum se va vedea problemele teoretice indomeniul stiintelor sociale si comportamentale au prin natura lor si o dimensiune practic-aplicativa. Pebaza analizei aprofundate a realitatii, cercetarea sociologica, psihologica s.a.m.d. tinde spre formulareaunor legi, spre gasirea invariantilor, a relatiilor de profunzime dintre variabile. in fine, masurarea sicontrolul variabilelor sunt esentiale in cercetarea stiintifica a vietii sociale si comportamentelor, cercetariistiintifice in general, care se regaseste din plin in domeniul nostru este stilul de prezentare a rezultatelorTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 13anchetelor sociologice, sondajelor de opinie publica, experimentelor psihosociologice. Fara a fi schematicsi rigid stilul rapoartelor de cercetare se deosebeste radical de stilul lucrarilor beletristice.Rolul paradigmelor in cercetarea stiintificaTermenul de "paradigma" are sensuri multiple. in lucrarea Structura revolutiilor stiintifice(1962/1976), Thomas S. Kuhn, creatorul termenului, l-a utilizat in nu mai putin de douazeci si trei desensuri, de la "o realizare stiintifica concreta" pana la "un set caracteristic de convingeri si preconceptii".Totusi, cel mai frecvent termenul de "paradigma" este utilizat cu sensul de model, exemplu sau pattern.Paradigmele reprezinta "realizarile stiintifice exemplare", "exemplele standard" sau "exemplele comune"impartasite de o comunitate stiintifica pentru formularea si rezolvarea problemelor de cercetare. "Acesteexemple impartasite in comun pot indeplini functii de cunoastere atribuite in mod obisnuit regulilorimpartasite in comun" (Kuhn, 1877/1982). Cunoasterea cu ajutorul paradigmelor este o "cunoasteretacita", nu e cuprinsa in reguli, ci asemanatoare "invatarii observationale", "precum ucenicul furacunostintele de la mester" ca sa folosim comparatia utilizata de Mircea Flonta (1982) in studiulintroductiv la lucrarea Tensiunea esentiala a lui Thomas S. Kuhn.In sociologie, asa cum remarcau Gilles Ferrol si Philippe Deubel (1993, 98), unele dintre cele maicunoscute paradigme sunt: paradigma nasterii capitalismului (M. Weber), paradigma prejudecatilorrasiale (A. Memmi), paradigma logicii semnelor sociale (J. Baudrillard), paradigma familiei nucleare (T.Parsons). Conform paradigmei lui Max Weber depre nasterea capitalismului, burghezii se treamsforma inantreprenori cand investesc productiv, nu cand fac din bogatia lor o ocazie de speculatie sau cand ofolosesc pentru a duce o viata somptuoasa. Capitalismul consta intr-o "activitate capitalista continua,rationala, spre un castig mereu reinnoit, spre rentabilitate", iar "dorinta de castig banesc cat mai mare nuare in sine nimic de a face cu capitalismul st. Lacomia de castig neinfranata nu este nici in cea maimica masura egala cu capitalismul si cu atat mai mult cu spiritul sau" (Weber, 1922/1993, 89).Paradigma prejudecatilor rasiale formulata de Albert Memmi ia in considerare faptul ca valorizareadiferentei biologice, reale sau imaginare, serveste ca justificare pentru dominarea unei categorii depopulatie de catre o alta. Jean Baudrillard considera ca in societatile opulente consumul constituie unsemn social. Paradigma logicii semnelor sociale, pe care a creat-o, subliniaza substituirea logiciisatisfacerii trebuintelor prin logica consumului ostentativ. In fine, Talcott Parsons propune paradigmafamiliei nucleare: dezvoltarea socetatii industriale impune mobilitatea populatiei. Astfel se explicaindependenta crescuta a copiilor si tendinta de "nuclearizare" a familiei.Ilustram in continuare rolul paradigmelor in cercetarea sociologica printr-un exemplu imprumutat dinlucrarea Methods of Social Research a lui Kenneth D. Bailey (1982): fenomenul suprapopulatiei analizatatat prin paradigma malthusianista,cat si prin paradigma marxista. Thomas R. Malthus(1766 1834) aprecia in Eseu asupra legii populatiei (1798) ca populatia creste in proportie geometricain timp ce mijloacele de subzistenta cresc in proportie aritmetica, stabilind "legea naturala" asuprapopulatiei absolute. Teologul si economistul englez mentionat, respingand ideea ca limitareanumarului populatiei ar fi imorala, considera ca o serie de factori naturali si sociali (seceta, razboaieleetc.) restabilesc echilibrul dintre volumul populatiei si cantitatea mijloacelor de subzistenta. De asemenea,indivizii morali pot lua decizia de limitare a numarului descendentilor.Thomas R. Malthus respingea socialismul, acuzandu-l ca distruge initiativa individului. Karl Marx(1818 1883), fondatorul utopiei "comunismului stiintific", utilizeaza o alta paradigma, considerandcapitalismul vinovat de pauperizarea clasei muncitoare. in conceptia sa, legea naturala a suprapopulatieinu reprezinta decat o justificare a relatiilor de exploatare, ca trecerea la socialism rezolvand problemasaraciei si suprapopularii. Acceptarea unei paradigme sau a alteia conduce la evaluari diferite ale aceleiasirealitati. Cercetatorii atasati unei paradigme vorbesc o limba diferita de cea a oamenilor de stiinta careimpartasesc in comun convingerile si toate angajamentele altei paradigme. Paradigma malthusianautilizeaza concepte le de: rata geometrica, rata aritmetica, intrerupere pozitiva, intrerupere preventiva,mizerie, in timp ce paradigma marxista are drept concepte de baza pe cele de: clasa sociala, constiinta declasa, exploatare, supramunca, plusvaloare, dictatura proletariatului.14 Septimiu CHELCEADesfasurarea cercetarilor stiintifice in baza unei paradigme este considerata cercetare normala, eacontribuind la rezolvarea problemelor puzzle (joc de asamblare). Daca intr-o perioada mai mult sau maiputin indelungata nu se acumuleaza progrese in rezolvarea problemelor puzzle importante, survine osituatie de criza a cunoasterii din respectivul domeniu. Oamenii de stiinta care s-au condus dupa aceaparadigma isi pierd increderea in ea si cauta paradigme noi. Este ceea ce Thomas S. Kuhn numeacercetarea extraordinara. Astfel incepe o revolutie stiintifica, ce inaugureaza o noua traditie de cercetare.intre paradigmele vechi si cele noi se desfasoara o adevarata competitie: poate invinge tendintaconservatoare sau, dimpotriva, orientarea revolutionara. Aceasta competitie stimuleaza fara indoialaimaginatia sociologica. Problema este de a intelege ca fiecare paradigma a contribuit intr-o masura maimare sau mai mica la dezvoltarea stiintei.Orientata timp de mai multe decenii de paradigma marxista, cercetarea socioumana din Romania seafla azi intr-o situatie de criza. Depasirea ei impune crearea unor noi paradigme care sa satisfaca intr-omai mare masura cerintele cunoasterii stiintifice. De retinut este faptul ca "situatia normala a sociologieinu este cea in care predomina cu autoritate o paradigma unica, ci mai degraba cea in care coexista tottimpul, daca nu cumva se confrunta, abordari ale socialului de facturi teoretice sensibil diferite unele dealtele" (Lallement, 1994/1998, 9). Catalin Zamfir (1999, 9) aprecia ca "sociologia, la nivelul ei teoretic simetodologic cel mai abstract, reprezinta nu o paradigma comuna de gandire, ci o colectie de clasici carepropun proiecte de constructie a sociologiei mai degraba divergente".Daca lucrurile stau asa, atunci avem temei sa consideram ca istoria sociologiei nu este altceva decatun cimitir de paradigme.Cunoasterea stiintifica si valorile socialeParadigmele nu difera numai din punctul de vedere al conceptelor utilizate, dar si in functie devalorile carora li se subordoneaza. Fara a intra intr-o discutie aprofundata, vom spune doar ca valorilereprezinta "relatia sociala prin care comunitatile umane exprima concordanta dintre lucruri, idei, fapte sauprocese si necesitatile sociale istoriceste conditionate de praxis" (Chelcea si Mamali, 1981, 251).Valorile apar ca un rezultat al interactiunii mai mult sau mai putin conflictuale dintre indivizi simediul lor de viata, ca o realitate sociocognitiva prin care indivizii determina ceea ce este acceptabil sauinacceptabil, dezirabil sau indezirabil, bun sau rau pentru ei. Antropologul american Clyde Kluckhohn(1951, 388) defineste valoarea ca reprezentind "o conceptie explicita sau implicita despre ceea ce estedezirabil, distinctiva pentru individ sau grup, care influenteaza alegerea modurilor, mijloacelor siscopurilor actiunii". Asadar, valorile reprezinta ceea ce este dorit de indivizi sau grupuri. Referindu-se nunumai la realitatile prezente, ci si la ceea ce ar trebui sa fie, paradigmele includ judecati de valoare,reflecta valorile la care cercetatorul a aderat. Astfel, paradigma malthusiana la care ne-am referit reflectavalorile religiei protestante, care indeamna la munca si sarguinta, la independenta individului: paradigmamarxista, pe de alta parte, contine ca valori lupta de clasa, indemnind la distrugerea capitalismului si lainstaurarea socialismului. Daca paradigmele sunt penetrate de valorile sociale, se pune problema: maipoate fi realizata cunoasterea obiectiva a socialului La aceasta intrebare s-au conturat doua tipuri deraspunsuri: unul care pledeaza pentru neutralitate axiologica si altul care sustine necesitatea afirmariideschise a valorilor adoptate de cercetatori.Sociologul german Max Weber (1864 1920) cerea in Sensului "neutralitatii axiologice" in stiintelesociologice si economice (1917) ca cercetatorii vietii sociale sa se dispenseze in studiile lor de valorile lormorale, etice, politice, sociologii identificandu-se din acest punct de vedere cu fizicienii. in finalul eseuluisau, Max Weber conchidea: "daca exista o virtute care I s-ar putea pretinde unui , aceasta este obligatia expresa de a gandi intotdeauna la rece, in sensul unei autoritati personalein fata idealurilor, chiar si a celor mai marete, care domina vremelnic o anumita epoca si, daca estenevoie, de " (Weber, 1917/2001, 180).in aceeasi directie a neutralitatii, sociologul american Robert Bierstedt arata in lucrarea Ordineasociala (1957) ca sociologia este o stiinta categoriala, nu normativa, neavand astfel legatura cu valorilesociale. Ea se refera la ceea ce este nu la ce trebuie sa fie; ea presupune cunoasterea obiectivaindependenta de dorintele si optiunile cercetatorilor. Apartenenta nationala, religioasa, rasiala, ca sioptiunile politice si morale ale cercetatorilor nu trebuie sa influenteze rezultatele studiilor socioumane.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 15in studiul Judecata morala si actiunea politica (1988), Peter L. Berger, discutand problemaneutralitatii axiologice, considera sociologia ca o "disciplina a detasarii", sociologul fiind calificat saevalueze dovezile empirice, oferind o imagine a realitatii asa cum este ea, nu cum ar dori sa fie.Profesorul american il compara pe sociolog cu un cartograf: el ofera o harta care arata cum se poateajunge dintr-un loc in altul. Harta il ajuta si pe hot si pe politist. Este neutra!Dar este dezideratul neutralitatii posibil de realizat in stiintele socioumane Cei mai multi specialisticonsidera ca cercetarea in stiintele sociale si comportamentale libera de valori este un mit, dupa cumaprecia Alvin W. Gouldner (1962).Savantii sunt actori sociali si asa cum nu se pot desparti de cunoasterea comuna nu se pot detasadefinitiv nici de valorile lor din viata de zi cu zi. Este, deci, preferabil sa se recunoasca deschis valorileimpartasite de cercetatori, decat sa se afirme neutralitatea axiologica imposibil de atins. Apoi, chiar dacasociologia ar ajunge ca fizica, aceasta nu ar insemna deloc renutarea la valori, pentru ca dupa lansareabombei atomice la Hirosima fizicienii si au pus dramatic problema responsabilitatii sociale a utilizariidescoperirilor lor stiintifice.Asadar, nici in stiintele naturii si cu atat mai putin in stiintele sociale si comportamentale nu este niciposibila nici dezirabila detasarea de valorile sociale. Etica responsabilitatii (concept introdus de MaxWeber in prelegerea Politica drept vocatie, 1919), trebuie sa orienteze activitatea de cercetare stiintifica sidisciplinele socioumane. Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata si proclamata la 10decembrie 1948 de Adunarea Generala a O.N.U., constituie, dupa opinia noastra, veritabila tabla devalori a cercetarilor in stiintele sociale si comportamentale. Fiecare din cele treizeci de articole aleDeclaratiei propune valori fundamentale, pe care omul de stiinta fie el sociolog, psiholog, antropolog saupsihosociolog, trebuie sa le afirme deschis in studiile sale. "Toate fiintele umane se nasc libere si egale indemnitate si in drepturi. Ele trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii (indiferent)de rasa, culoare, sex, limba, religie, total opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sausociala, avere, nastere sau orice alte imprejurari". Acesta trebuie sa fie crezul fiecarui om, crez afirmat siin studiile si cercetarile sociologice si psihologice.De asemenea, cercetarea socioumana romaneasca trebuie sa isi fixeze drept cadru axiologicConventiei pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale elaborata pe bazaDeclaratiei universale a drepturilor omului si intrata in vigoare la 3 septembrie 1953 prin semnarea ei destatele contractante, membre ale Consiliului Europei. in Conventia europeana a drepturilor omului sespecifica faptul ca: "Dreptul oricarei persoane la viata este protejat de lege" (art. 2). "Orice persoana aredreptul la libertate si la siguranta" (art. 5); "Orice persoana are dreptul sa i se respecte viata sa privata side familie, domiciliul si corespondenta sa (art. 8);"Orice persoana are dreptul la libertate de gindire, deconstiinta si de religie" (art. 9). Desi Conventia europeana a drepturilor omului nu consacra decat 14drepturi si libertati fundamentale, fiind mai putin extinsa decat Declaratia universala a drepturiloromului, ea are o importanta deosebita pentru Romania ca tara membra cu drepturi depline in ConsiliulEuropei.Termeni-cheieafirmarea deschisa a valorilorcercetare extraordinaracercetare normalacognitie socialacriza a cunoasteriicunoasterea comuna (spontana,cotidiana, la nivelul bunului simt)cunoastere stiintificadrepturile si libertatile fundamentale aleomuluienculturatieimaginatie sociologicaintuitiemetafizica neotraditionalametafizica probabilistaneutralitate axiologicaparadigmaproblema puzzlerevolutie stiintifica"ruptura" de cunoastere comunasimt comunsocializareteorievaloareProbleme recapitulative1. Ce este imaginatia sociologica2. Care este deosebirea intre "necazurile personale" si "conflictele publice ale structurii sociale"3. Care sunt caracteristicile cunoasterii comune4. Pentru orientarea activitatilor lor oamenii apeleaza mai mult la"simtul comun de mana intai" saula "simtul comun de mana a doua"5. Cum influenteaza enculturatia cunoasterea comuna6. Dar socializarea 7. Prin ce se justifica necesitatea "rupturii" de cunoasterea comuna8. Cum influenteaza "perseverenta credintei" cognitia sociala9. Comparati modurile: autoritarian, mistic, logico-rational si stiintific de producere a adevarului.10. Care sunt postulatele cunoasterii stiintifice11. Care sunt principiile "metafizicii probabiliste"12. De ce studiul lui mile Durkheim despre sinucidere este considerat o "realizare stiintificaexemplara"13. Ce se intelege prin paradigma14. Analizati comparativ diferite paradigme din sociologie si psihosociologie.15. Cum pot influenta valorile sociale cercetarea relatiei dintre coeficientul de inteligenta si rasa16. Identificati valorile sociale din Declaratia universala a drepturilor omului care trebuie saghideze cercetarea in domeniul stiintelor sociale si comportamentale.Capitolul 2Probleme metodologice in cercetarile socioumane empirice1. Metodologia cercetarilor socioumane empiricePrecizari terminilogice: metoda, tehnica, procedeu, instrument de investigareContinutul conceptului de "metodologie"Principii metodologice in cercetarile socioumane empirice2. Analiza ipotezelorPrecizari terminologiceDefinitia ipotezeiDimensiunile ipotezeiTipuri de ipotezeModalitati de elaborare a ipotezelorStructura logica a ipotezelorValiditatea ipotezelorStructura enunturilorExplicatia teoreticaTermeni-cheieProbleme recapitulative1. Metodologia cercetarilor socioumane empiricePrecizari terminologiceinainte de a prezenta continutul si principiile metodologiei cercetarilor socioumane empirice seimpun cateva precizari terminologice: ce se intelege prin "metoda", "tehnica", "procedeu" si "instrumentde investigare"Prin "metoda" (gr. methodos, cale, mijloc, mod de expunere), ca si in celelalte stiinte si in filosofie,se intelege modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si de transformare a realitatiiobiective. Metoda reprezinta asa cum se precizeaza in Dictionar de filozofie (1978, 457) "aspectulteoretic cel mai activ al stiintei, care jaloneaza calea dobandirii de cunostinte noi". Gandirea metodicaasigura adequatio intellectus ad intellecti (coerenta logica interna) si adequatio intellectus ad rei(concordanta imaginilor noastre mintale cu realitatea obiectiva).in stiintele socioumane, termenul de "metoda" se utilizeaza in acceptiuni foarte variate, asociindu-isecand un sens prea larg, cand unul prea ingust. Se vorbeste astfel de metoda statistica, istoricocomparativa,dialectica, experimentala, dar si de metoda cazului, convorbirii, celor mai mici patrate etc.Nu este de mirare faptul ca specialistii au remarcat faptul ca in stiintele sociale si comportamentalenotiunea de "metoda" este ambigua (Grawitz, 1972, 18). Se utilizeaza cand la singular (metodacomparativa, metoda stimulilor constanti etc.), cand la plural (metode de culegere a datelor, de prelucrarea informatiilor).Din ratiuni didactice vom utiliza in continuare termenul la plural, intelegand ca metodele din stiintelesocioumane pot fi clasificate dupa multiple criterii. Dupa criteriul temporal, facem distinctie intremetodele transversale, urmarind descoperirea relatiilor intre laturile, aspectele, fenomenele si procesele18 Septimiu CHELCEAsocioumane la un moment dat (observatia, ancheta, testele psihologice si sociometrice etc.), si metodelelongitudinale, studiind evolutia fenomenelor in timp (biografia, studiul de caz, studiile panel etc.). Un altcriteriu de clasificare a metodelor il constituie reactivitatea, gradul de interventie a cercetatorului asupraobiectului de studiu. in experiment, cercetatorul intervine provocand producerea fenomenelor, spredeosebire de observatie, in care ideal ar fi ca cercetatorul sa nu produca nici o modificare acomportamentelor sau situatiilor studiate. Dupa reactivitatea lor, metodele pot fi clasificate astfel: metodeexperimentale (experimentul sociologic, psihologic), metode cvasiexperimentale (ancheta, sondajul deopinie, biografia sociala provocata etc.) si metode de observatie (studiul documentelor sociale, observatiasi altele). Metodele in stiintele sociale si comportamentale mai pot fi clasificate si dupa numarul unitatilorsociale luate in studiu. Exista metode statistice, desemnand investigarea unui numar mare de unitatisociale (anchetele socio-demografice, sondajele de opinie, analizelele matematico- statistice), si metodecazuistice, semnificand studiul integral al catorva unitati sau fenomene socioumane (biografia, studiul decaz, monografia sociologica etc.). in fine, dupa locul ocupat in procesul investigatiei empirice, metodelepot fi: de culegere a informatiilor (inregistrarea statistica, studiul de teren, ancheta etc.), de prelucrare ainformatiilor (metode cantitative, metode calitative), de interpretare a datelor cercetarii (metodecomparative, interpretative etc.). si termenul de "tehnica" (gr. tekne, procedeu, viclesug), desemnand"ansamblul de prescriptii metodologice (reguli, procedee) pentru o actiune eficienta, atat in sferaproductiei materiale, cat si in sfera productiei spirituale (tehnici de cunoastere, de calcul, de creatie),precum si in cadrul altor actiuni umane (tehnici de lupta, sportive)" a se vedea Dictionar de filozofie(1978, 692) , utilizat in stiintele sociale si comportamentale, este ambiguu, nefacandu-se totdeaunadistinctiile cuvenite intre metode si tehnici sau intre tehnici si procedee. Unele lucrari apar sub titlulMetode si tehnici incercandu-se astfel depasirea dificultatii de identificare a metodelor si, respectiv, atehnicilor de cercetare. Ocolind discutiile otioase, vom spune ca tehnicile de cercetare, subsumatemetodelor se refera la demersul operational al abordarii fenomenelor de studiu. Astfel, daca anchetareprezinta o metoda, chestionarul apare ca tehnica, modul de aplicare de exemplu, prin autoadministrare ca un procedeu, iar lista propriu-zisa de intrebari (chestionarul tiparit) ca instrument de investigare.Observam ca aceleiasi metode ii sunt subordonate mai multe tehnici (exista anchete pe baza dechestionar, pe baza de interviu sau cu formulare statistice de inregistrare), fiecare tehnica putand fiaplicata in modalitati variate. in afara autoadministrarii, intr-o ancheta, chestionarele pot fi aplicate cuajutorul operatorilor, pot fi aplicate individual sau colectiv, expediate prin posta sau tiparite in ziare sireviste toate acestea reprezentand procedee de investigare.Procedeul reprezinta, asadar, "maniera de actiune", de utilizare a instrumentelor de investigare, carenu sunt altceva decat uneltele materiale (foaie de observatie, fisa de inregistrare, ghid de interviu, testcreion-hirtie sau aparat etc.) de care se slujeste cercetatorul pentru cunoasterea stiintifica a fenomenelorsocioumane. Uneori se utilizeaza termenul de "procedura" ca echivalent al celui de "metoda", iar incategoria instrumentelor de investigare sunt incluse si aparatele de inregistrare a comportamentelor(aparatul de fotografiat, de filmat etc.), de masurare a senzatiilor (kinezimetru, olfactometru, algometruetc.), de declansare a reactiilor comportamentale (generator de sunete, conflictograf). Chiar daca nu existaun acord unanim in ceea ce priveste utilizarea termenilor de "metoda", "tehnica", "procedeu","instrument de investigare", se accepta ca intre metode, tehnici si procedee ca sa nu mai vorbim deinstrumentele de investigatie, care reprezinta materializarea metodelor si tehnicilor exista legaturi desupraordonare si de subordonare, generate de gradul de abstractizare, de nivelul la care opereaza (abstract,concret), ca si de raportul in care se afla cu nivelul teoretic. Metodele, tehnicile, procedeele si chiarinstrumentele de investigare se subsumeaza perspectivei teoretico-metodologice, astfel ca autonomia lornu este decat relativa.Cunoscand semnificatia termenilor de "metoda", "tehnica", "procedeu", "instrument de investigare",putem preciza acum continutul conceptului de "metodologie", asa cum este utilizat cu referire lacercetarile socioumane empirice. Conform etimologiei, metodologia (gr. methodos + logos) desemneaza"stiinta metodelor". in sens literal, metodologia este stiinta integrata a metodelor, metoda fiind demersulrational al spiritului pentru descoperirea adevarului sau rezolvarea unei probleme" (Caude, 1964, 4).Metodologia in stiintele sociale si comportamentale are doua laturi: analiza critica a activitatii decercetare si formularea unor propuneri pentru perfectionarea acestei activitati. Paul Lazarsfeld (1959)considera ca metodologia are sase teme principale: delimitarea obiectului de studiu in cercetarileTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 19empirice, analiza conceptelor, analiza metodelor si tehnicilor de cercetare, analiza raportului dintremetodele si tehnicile utilizate, si stematizarea datelor obtinute in cercetarea empirica si formalizarearationamentelor. Din multitudinea faptelor, fenomenelor si proceselor socioumane, in cercetarile empiricese procedeaza, pornind de la teorie, la abstragerea obiectului de studiu din tesatura relatiilor in care seafla. "inca Platon compara cunoasterea cu disectia unui animal: dupa el, un bun dialectician gasestearticulatiile, iar unul prost osul: insa orice cunoastere ramine un decupaj" (Pelletier si Gablot, 1973, 27).Acest decupaj, in investigatiile sociologice, se justifica prin aceea ca nu toate elementele structurii siactiunii sociale se situeaza pe acelasi plan, ca nu toate au o contributie egala la explicarea fenomenelor.Acelasi lucru se poate spune si despre investigatiile psihologice, antropologice s.a.m.d. Cercetatorultrebuie sa procedeze ca "un doctor perspicace care lasa la o parte zece fapte secundare si retine pentrustudiu si diagnostic un simptom hotaritor" afirma autorii anterior citati. De asemenea, reconstituirea inplan teoretic a realitatii sociale, integrarea fenomenului studiat, presupune o riguroasa analizametodologica. Obiectivitatea cercetarii empirice nu se dobandeste prin acumularea si juxtapunerea datelorobtinute in investigatia de teren. Adevarul: "Daca totul este esential, atunci nimic nu mai este esential" neobliga la analiza metodologica a modului de delimitare a obiectului de studiu.Metodologia are in vedere si clarificarea intelesului conceptelor, corectitudinea definirii lor, analizalimbajului utilizat. Probabil, aceasta constituie cea mai veche sarcina a metodologiei, dar si cea maiactuala. Sa ne gandim la faptul ca unii termeni pe care-i folosim in mod curent circula cu acceptiuni foartediferite. De exemplu, termenul de "ideologie" are peste 150 de acceptiuni, iar cel de "cultura" peste 250de intelesuri oarecum diferite (Moles, 1967/1974, 37). Pentru ca analizei conceptelor ii este consacrat unloc aparte in cadrul manualului nostru, nu mai insistam acum asupra acestui domeniu de interesmetodologic. De asemenea, semnalam doar intrucat in alta parte se trateaza problema evaluariicercetarilor empirice ca metodologia se preocupa de analiza metodelor si tehnicilor de cercetare, derespectarea regulilor de alcatuire a chestionarelor, de constructia scalelor, a esantioanelor etc., cu scopuleliminarii distorsiunilor si asigurarii reprezentivitatii concluziilor. Analiza metodologica vizeaza punereain relatie a metodelor, tehnicilor, procedeelor si instrumentelor de investigatie, adecvarea lor la obiectulde studiu. Ren Caude (1964, 5) aprecia ca in metodologie prima problema este de a vedea daca toatemetodele sunt la acelasi nivel de abstractizare sau nu.Alegerea metodelor de cercetare depinde nemijlocit de natura fenomenelor studiate, ca si de teoria dela care se revendica studiul. Alegerea depinde, insa, si de accesibilitatea metodelor si tehnicilor, deexistenta sau nu a instrumentelor de investigatie adecvate, de resursele financiare, de intervalul de timp pecare il avem la dispozitie pentru efectuarea studiului, de profunzimea dorita a concluziilor. stiut fiind cafiecarei metode si tehnici de investigare ii sunt proprii limite specifice, in cercetarile empirice se impuneaplicarea convergenta a cat mai multor modalitati de investigare, care corelate sa conduca la aflareaadevarului. Limitele proprii fiecarei metode si tehnici pot fi depasite prin utilizarea convergenta a cat maimultora dintre ele. Analiza metodologica verifica respectarea acestui principiu si, mai ales, incearca sastabileasca articularea optima a metodelor, tehnicilor si instrumentelor de cercetare intr-o strategieeficienta.in fine, verificarea modului de sistematizare si prelucrare a datelor din cercetarile de teren(alcatuirea seriilor de date, reunirea informatiilor cifrice in clase statistice, valabilitatea aplicarii testelor sicoeficientelor statistici in functie de nivelul de masurare cu care s-a operat etc.), ca si incercarea deformalizare a enunturilor (despre care vom vorbi in continuare) contureaza campul de interes al studiilormetodologice.Vizand cunoasterea in domenii particulare (sociologic, psihologic, antropologic etc.), metodologiacercetarilor empirice se subordoneaza metodologiei generale a stiintei in stransa corelatie cu metodologiapreconizata de filosofie. Astfel, in metodologia sociologica intalnim tot atatea orientari cate pozitiiteoretice s-au afirmat in stiinta despre societate. A se vedea in acest sens lucrarea Metodologia cercetariisociologice de Lazar Vlasceanu (1982), in care sunt analizate principalele orientari metodologice dinsociologia contemporana.Fara a contesta importanta studiilor metodologice, unii sociologi manifesta scepticism fata definalitatea lor. Karl-Dieter Opp (1970, 13) sistematizeaza obiectiile ce se aduc cel mai frecventpreocuparilor metodologice in cercetarile socioumane empirice. Astfel, argumentul "celor o mie de pasi"invocat de unii sociologi atrage atentia cercetatorilor ca rostul lor este sa cerceteze, nu sa reflecteze asupracercetarii. Cine a facut o mie de pasi este capabil sa il faca si pe al o mie unu-lea. Asa sa fie Chiar in20 Septimiu CHELCEAlegatura cu mersul o activitate automatizata pentru a pasi frumos si eficient trebuie sa constientizezifiecare pas. Daca te impiedici, cu atat mai mult iti analizezi mersul. Fara analiza activitatilor nu se obtinenici un progres. Acest lucru este cu atat mai mult adevarat pentru activitatile intelectuale, cum estecercetarea stiintifica. Nici argumentul ca in stiintele naturii, unde s-au acumulat progrese notabile,oamenii de stiinta se ocupa mai putin decat cei din domeniul stiintelor sociale si comportamentale deprobleme metodologice nu rezista analizei. Karl R. Popper, Thomas S. Kuhn sau Patrick Suppes suntcontraexemple stralucite: stiintele sociale datoreaza mult reflectiei metodologice si epistemologice a unorfilosofi cu o buna specializare in stiintele exacte. Al treilea argument impotriva preocuparilormetodologice pare, la prima vedere, imposibil de respins: daca s-ar respecta toate cerintele metodologice,nu ar mai exista cercetari socioumane empirice. intr-adevar, cercetarile empirice se departeza mai multsau mai putin de la prescriptiile metodologice, dar cunoasterea acestor abateri constituie garantiaapropierii continue de standardele metodologice recunoscute de specialistii din stiintele sociale sicomportamentale.Principii metodologice in cercetarile socioumane empiriceDesfasurarea cu succes a cercetarilor empirice privind comportamentele individuale si colective,personalitatea si societatea presupune luarea in considerare a unor principii metodologice precum:unitatea dintre teoretic si empiric, unitatea dintre intelegere si explicatie, unitatea dintre cantitativ sicalitativ, unitatea dintre judecatile constatative si cele evaluative.Principiul unitatii dintre teoretic si empiric are valoare generala in metodologia stiintelor.Modelul propus de Walter Wallace (1971) include atat teoria, cat si observatiile de teren, atatdeductia, cat si inductia. Ciclul procesului cercetarii evidentiaza etapele principale, de care va trebui sa setina seama in planificarea investigatiilor preponderent cantitative.Catherine Marshal si Gretchen B. Rossman (1989, 23) propun un model al cercetarii calitative. Si inacest model unitatea teoretic-empiric este centrala, chiar daca apar elemente noi. Cercetatorul nu maiporneste, ca in traditia pozitivista a cercetarilor cantitative, de la teorie, ci incepe cu observareafenomenelor care ii desteapta curiozitate, a fenomenelor interesante, anormale. De aici, cercetatoruldezolta o cercetare sistematica, de construire a unei teorii inovative. Procesul cunoasterii, ca o spirala farasfarsit, include testarea ipotezelor, descrierea mai nuantata si mai bogata a realitatii, analiza conceptelor sia indicatorilor, stabileste generalizabilitatea rezultatelor si necesitatea schimbarii teoriilor formale .Principiul unitatii dintre intelegere (comprehensiune) si explicatie pune in discutie relatia dintresubiectul si obiectul cunoasterii in stiintele sociale si comportamentale.Filosoful german Karl Jaspers (1883 1969), autorul celebrei lucrari Filosofia existentei (1938),dadea urmatorul exemplu pentru a sublinia importanta intelegerii in stiintele sociale: cand asistam lapedepsirea unui copil de catre parintii lui, ne explicam imediat ce s-a intamplat, pentru ca noi insine amtrecut prin astfel de experiente. Dar cunoasterea intuitiva a socialului nu este suficienta. Uneori intuitia neconduce la rezultate eronate.intr-o ancheta sociologica desfasurata in Franta (1961) in randul populatiei de origine poloneza s-aconstatat ca intre atasamentul fata de traditiile poloneze si integrarea in societatea franceza exista ocorelatie directa. Prin comprehensiune am fi fost tentati sa credem ca atasamentul fata de traditiile din tarade origine reprezinta un semn al slabei integrari in societatea de adoptiune. Explicatia este alta: succesulintegrarii imigrantilor depinde de sprijinul acordat de grupele primare (familie, prieteni, vecini etc).Atasamentul fata de traditiile societatii de origine arata ca persoanele respective apartin grupelor primare,care sunt capabile sa sustina efortul de integrare a individului in societatea de primire.Chiar din cercetarea relatata deducem ca a explica inseamna "a atribui un fapt principiului sau sau oteorie unei teorii mai generale" (Veyne, 1971/1999, 118). In cazul nostru faptul este integrarea, iarprincipiul dependenta individului fata de grupul primar. Raymond Boudon (1969) conchide ca metodacomprehensiva, singura, nu este suficienta in cercetarea sociologica, dar ea isi are aplicabilitate in stiintelesocioumane, valabilitatea ei variind de la o cercetare la alta.Principiul unitatii dintre cantitativ si calitativ impune utilizarea convergenta a metodelor statistice sicazuistice, folosirea unor metode care sunt deopotriva cantitative si calitative (de exemplu, analizacontinutului). In cercetarile empirice cazurile analizate sunt ordonate in serii mai mult sau mai putinTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 21extinse, sunt clasificate si tratate statistic. Pe de alta parte, seriile statistice sunt ilustrate prin cazuridadatoare de seama, relevante. in acest fel imaginea despre realitate se intregeste. Despre acest principiuvom discuta mai pe larg in subcapitolul urmator.in fine, principiul unitatii dintre judecatile constatative si cele evaluative presupune angajareamorala a cercetatorului in sprijinul valorilor inalt umaniste si a idealurilor nationale, sociologia libera devalori fiind dupa opinia noastra mai degraba un deziderat decat o realitate (vezi subcapitolulCunoasterea stiintifica si valorile sociale).Cercetarea calitativa versus cercetarea cantitativaLa sfarsitul anilor 60, in spatiul anglo-saxon s-a impus expresia qualitative research, semnificand oforma de cercetare cu carcateristici specifice, o paradigma sau un stil de cercetare in stiintele socioumane.In prezent, cetcetarea calitativa, nu numai ca a dobandit notorietate, facand necesar un dictionar demetode calitative (Mucchielli, 1996), dar a Inceput sa fie contrapusa rigid cercetarii cantitative, in loc de aprivi cele doua modalitati de abordare a socioumanului in unitatea si complementaritatea lor. Dar ce seintelege prin cercetare calitativa si prin ce se deosebeste aceasta de cercetarea cantitativaDefinirea cercetarii calitative. Ca orice paradigma in curs de afirmare, si cercetarea calitativa, inconfruntarea cu paradigma predominanta (cercetarea cantitativa), nu se prezinta deplin cristalizata, cu unsistem de concepte coerent si cu un numar insemnat de cercetari exemplare. De aici si dificultatea de a daun singur inteles termenului de "cercetare calitativa". Data fiind aceasta situatie, vom incepe prin acompara mai multe definitii propuse in lucrari de referinta, pentru ca in cele din urma sa relevam prin cese diferentiaza si prin ce completeaza noua paradigma procesul unitar de cunoastere a vietii sociale.Norman K. Denzin si Yvonna S. Lincoln, in coordonarea carora, in 1994, a aparut primul tratat dindomeniu, considerau ca: "Cercetarea calitativa este concentrarea mai multor metode, implicand oabordare interpretativa, naturalista a subiectului studiat. Aceasta inseamna o studiere a lucrurilor inmediul lor natural, incercand sa se inteleaga sau sa se interpreteze fenomenele in termenii semnificatiilorpe care oamenii le investesc. Cercetarea calitativa implica folosirea si colectarea unei varietati demateriale empirice studii de caz, experienta personala si introspectiva, povestirea vietii, interviul,observatia, texte istorice, materiale vizuale sau care acopera interactiunea ssubiect obiect ,n.n.t, astfelincat sa se descrie momente obisnuite si deosebite din viata indivizilor, precum si semnificatiile lor penrusacestia n.n.t" (Denzin si Lincoln, 1994, 2). In conceptia autorilor anterior citati, abordareainterpretativa si naturalista, pe de o parte, si utilizarea unor surse de informare si naratiuni multiple, pede alta parte, constituie notele distinctive ale cercetarii calitative. In ce consta insa abordareainterpretativa Pentru a raspunde la aceasta intrebare, va trebui sa ne intoarcem in timp la ImmanuelKant (1724 1804) si la orientarea filosofica neokantiana, care s-a afirmat la jumatatea secolului al XIXlea,mai intai, in Germania si, apoi, in mai multe tari europene, culminand in primele decenii ale secoluluial XX-lea cu proiectul teoriei cunoasterii, ca disciplina autonoma, si al antropologiei filosofice. Sa neamintim de "revolutia coperniciana" infaptuita de Immanuel Kant in Kritik der reiner Vernunft (Criticaratiunii pure), aparuta in doua editii (1781 si 1787): percepem realul nu asa cum este el, ci asa cummintea noastra il poate percepe, in forme a priori ale intelectului (notiunile de spatiu, timp, cauzalitate,cantitate etc.). "Intrucat ratiunea isi impune formele intuitiilor sensibile (si genereaza idei transcedentaletotodata), kantianismul se dovedeste a fi o critica radicala a obiectivitatii cunoasterii" (Lallement,1993/1997, 204). Filosofia, in conceptia kantiana, are ca scop intelegerea subiectului inteligent, nu alucrului insusi. Pornind de aici, neokantienii au considerat ca misiunea stiintelor spiritului este de aintelege sensul actiunii umane, asa cum este el conceput in mod subiectiv. In acest spirit, WilhelWindelband (1848 1915), in lucrarea Geschichte und Naturwissenschaft (1894), introduce disticta intrestiintele nomotetice, care au ca scop stabilirea legilor de desfasurare a fenomenelor (cum sunt stiintelenaturii, de exemplu), si stiintele idiografice, care se ocupa de fenomenele individuale, de descriereaproprietatilor lor (de exemplu, istoria). Unul dintre continuatorii gandirii lui Wilhelm Windelband, l-amnumit pe Heinrich Rikert, cautand specificul stiintelor istorice, considera ca sunt menite sa redeaindividualul si legatura faptelor individuale cu valorile, in timp ce stiintele naturii opereaza cu conceptegenerale (stiinta culturii si stiinta naturii, 1899).22 Septimiu CHELCEAFilosoful german Wilhelm Dilthey (1833 1911) a cerut sa se faca o distinctie graduala intrestiintele naturii, bazate pe explicarea fenomenelor prin legi, si stiintele spiritului, bazate pe intelegerea,comprehensiunea si intuirea sensului fenomenelor studiate, prin identificarea subiectului cunoscator cupropria experienta spirituala (Einleitung in die Geisteswissenswchaften, 1883). Dat fiind faptul ca instiintele spiritului, spre deosebire de stiintele naturii, avem de-a face cu fiinte constiente, carereactioneaza la stimulii din lumea inconjuratoare in functie de reprezentarile lor, de credintele si valorilelor, demersul specific al cunoasterii este comprehensiv, de reconstruire a sensului pe care indivizii ilatribuie comportamentelor lor. In acest sens, Wilhel Dilthey spunea: "Explicam lucrurile, dar pe oameni iiintelegem". In conceptia sa, " procedeul comprehensiunii este cel prin care viata se clarifica pe sine inprofunzimile sale; iar, pe de alta parte, ne putem intelege pe noi insine si pe altii numai in masura in caretranspunem viata noastra traita in orice fel de expresie a unei vieti, proprii sau straine" (Dilthey,1905/1999, 29). stiintele spiritului (istoria, economia politica, stiintele statului si dreptului, stiinta religiei,studiul literaturii si poeziei, al artei decorative si muzicii, al conceptiilor filosofice despre lume si alsistemelor, psihologia) au in comun faptul ca se raporteaza la genul uman si ca toate " descriu sipovestesc, judeca si formeaza concepte si teorii cu privire la acest fapt" (Dilthey, 1905/1999, 22).Max Weber a preluat din gandirea neokantienilor distinctia dintre explicatie si intelegere, precum sidiferenta graduala dintre stiintele spiritului si stiintele naturii, considerand metoda comprehensiva(Verstehen) si "raportarea la valori" ca fiind demersul specific al cunoasterii sociologice (Aufstze zurWissenschaftslehre, 1922). "Fiecare stiinta care se ocupa cu relatiile spirituale sau sociale este o stiinta acomportamentului uman (acest concept cuprinde la fel de bine orice act reflexiv de gandire si oricehabitus psihic). O asemenea stiinta cauta sa comportamentul, si, prin aceasta mijlocire, sa dezvoltarea sa." (Weber, 1917/2001, 173). Explicatia comprehensiva dupaMax Weber (1917/2001, 173) consta, pe de o parte, in "deprinderea de a gandi intr-un anume mod si nuin altul" si, pe de alta parte, "in capacitata de a intelege prin empatie o idee care se arata a fi strainapropriilor noastre deprinderi si care, raportata la acestea, pare normativ falsa".Sociologia comprehensiva (verstehende Soziologie) a lui Max Weber va fi baza dezvoltarilorulterioare: interactionismul simbolic, sociologia fenomenologica, etnometodologia. In toate aceste curentede gandire se pune accentul pe caracterul "subiectiv ireductibil al faptelor sociale, ceea ce implicanecesitatea concentrarii analizelor asupra semnificatiilor investite si vehiculate de actorii sociali ininteractiunile si situatiile lor sociale" (Vlasceanu, 1993, 355).Dupa clarificarea specificului abordarii interpretative, pentru a intelege mai bine definitia data deNorman K. Denzin si Yvonna S. Lincoln cercetarii calitative, sa vedem in ce consta abordareanaturalista a fenomenelor si proceselor sociale. Ne asociem in acest demers sintezei realizate de PetruIlut, potrivit careia atributul de naturalistic (sau naturalist, conform terminologiei adoptate de noi)inseamna mai multe lucruri distincte: "studierea oamenilor in asezaminte si conditii sociale cotidiene,obisnuite (naturale) si cu metode nonexperimentale; un comportament general al cercetatorului marcat denaturalete, de firesc in relatiile cu subiectii si comunitatile vizate (neafisarea superioritatii, minimizatreaefectelor de strain etc.); asumptia ca cercetatorul treebuie sa ia in considerare atitudinea naturala aoamenilor obisnuiti fata de lume" (Ilut,1997, 51). Putem spune impreuna cu Michael Quin Patton (1980,41) ca designul cercetarii calitative este naturalistic prin accea ca cercetatorul nu manipuleaza variabilele,cautand sa inteleaga "fenomenele aparute in mod natural, in situatii naturale", nu in situatii experiemntale.Abordarea naturalista este opusa cercetarii experimentale, in care cercetatorul controleaza variabileleedxperimentale intr-o situatie adesea arificiala. In pus, abordarea naturalista impune cercetatorului oatitudine de "respect" sau o "apreciere pozitiva" a lumii sociale, contrastand cu orientarea pozitiva acercetarilor sociale, care face din neutralitatea observatiilor un criteriu de baza al cunoasterii obiective(Hammersley si Atkinson,1983, 3).Si alti autori au propus definitii ale cercetarii calitative care intregesc viziunea despre aceastaparadigma. Astfel, John W. Creswell (1998, 15) considera ca: "Cercetarea calitativa este un demers deintelegere bazat pe traditii metodologice distincte, care exploreaza o problema sociala sau umana.Cercetatorul construieste o imagine holista si complexa, analizeaza cuvinte, descrie detaliat punctele devedere ale subiectilor si isi conduce studiul sau in mediul natural". Autorul releva in definitia propusafinalitatea cercetarilor calitative: construirea unei imagini holiste (gr. holos intreg), complexe, pornind dela o multitudine de naratiuni despre dimensiunile problemelor studiate. In legatura cu aceasta definitie, nuni se pare de prisos precizarea ca holismul, ca modalitate de interpretare, presupune luarea in considerareTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 23a fiecarui fenomen ca totalitate, partile componente pierzandu-si individualitatea, integrandu-se intr-unsistem. Pe de alta parte, trebuie precizat ca, in perspectiva cercetarii calitative, se face distinctie intredescriere, care implica o gandire categoriala si clasificatorie, o scriere dupa un model teoretic prestabilit,si naratiune, care presupune "dinamism, timp, miscare, dezvoltare a unei intrigi in care evolueazapersonajele" (Laplatine, 1996/2000, 63). Naratiunea este mai apropiata de actiune, nu de contemplare, deimaginatia vie, nu de activitatea didactica si de cercetare stiintifica a savantilor austeri precizeazaFranois Laplatine (1996/2000, 64).Fara indoiala, ar merita sa aducem in discutie si alte definitii ale cercetarii calitative datorate altorspecialisti; dar ele se particularizeaza prin accente, nu prin note definitorii. Mentionam totusi definitiapropusa de Pierre Paill. Conform acestuia, expresia cercetare calitativa designeaza acele cercetariempirice din stiintele sociale si umane care corespund unui numar de cinci caracteristici: 1) cercetareaeste realizata in mare parte intr-o viziune comprehensiva; 2) abordeaza obiectul de studiu intr-o manieradeschisa si larg cuprinzatoare; 3) include date culese cu ajutorul metodelor calitative, adica prinintermediul metodelor care nu implica nici o cuantificare; 4) analizeaza datele calitativ sau altfel supuscuvintele sunt analizate direct prin utilizarea altor cuvinte, fara a trece printr-o operatie de numarare; 5)conduce in final la o povestire sau la o teorie, nu la o demonstratie (cf. Paill, 1996, 196).Cercetarea cantitativa/cercetarea calitativa: diferente. Cand se discuta despre specificul cercetariicalitative, de cele mai multe ori, se procedeaza la compaerarea ei cu cercetarea cantitativa. La fel vomproceda si noi. Cercetarea cantitativa a vietii sociale este subsumata pozitivismului si preia modelulcunoasterii din stiintele naturii. Parintele pozitivismului, Auguste Comte, in Cours de philosophie positive(1830-1842) pleda pentru cunoasterea pozitiva (exacta) a faptelor sociale, apelandu-se la metodeleconsacrate in stiintele naturii. Filosofia pozitivista, scria Auguste Comte in lucrarea mai sus citata, secaracterizeaza "prin subordonarea necesara si permanenta a imaginatiei fata de observatie, care constituiespiritul stiintific propriu-zis, in opozitie cu spiritul teologic sau metafizic. O astfel de filosofie ofera, faraindoiala, imaginatiei umane cel mai larg si cel mai fertil camp de afirmare" (apud Giacobbi si Roux,1990, 231). In Discours sur l'esprit positif (1844) creatorul neologismului "sociologie" sustinea ca"adevaratul spirit pozitiv consta, in primul rand, in a vedea pentru a prevedea, in a studia ceea ce este, deunde sa se deduca cee ce va fi, conform dogmei generale a invariabilitatii legilor naturale" (apudLallement, 1993/1997, 56). Savoir pour prevoir, prevoir pour pouvoir ( a sti pentru a prevedea si aprevedea pentru a putea) iata esenta filosofiei pozitiviste. Din punctul de vedere al cunoasterii,pozitivismul promoveaza monismul metodologic, unitatea metodelor in cercetarea tuturor fenomenelor,face din masurare un ideal al stiintelor si urmareste explicarea prin cauze, cazurile individuale fiindipotetic subsumate legilor generale (von Wright, 1971/1993, 10). Termenul de "pozitivism" este asociatviziunii despre sociologie ca "proiect stiintific progresiv, cumulativ si explicativ" (O'Brine,1993, 7).Dupa Howard S. Becker (1993) cercetarea calitativa difera de cea cantitativa prin cinci caracteristici:Raportarea la pozitivism. Atat perspectiva calitativa, cat si cea cantitativa s-au format in cadrultraditiei pozitiviste si neopozitiviste. Asa cum se stie, in orientarea pzitivista cunoastereasociologica se realizeaza ca si cunoasterea naturii, in mod obiectiv. Postpozitivistii sunt de parereca realitatea sociala nu poate fi decat aproximata, nicidecum deplin cunoascuta. Utilizandu-semetode multiple, ne apropiem cat mai mult posibil de cunoasterea integrala a aceastei realitati.Cercetarea calitativa, aparuta in cadrul traditiei pozitiviste, tinde sa modifice canoanele stiinteipozitive, chiar daca utilizeaza metode si date cantitative.Acceptarea punctelor de vedere (sensibilities) postmoderne. Cercetatorii calitativisti sunt atasatipoststructuralismului si postmodernismului. Ei resping criteriile stiintificitatii pozitiviste si cautacriterii alternative pentru evaluarea activitatii lor de cercetare (verosimilaritatea, emotionalitatea,responsabilitatea personala, credibilitatea, praxisul politic, textele "mai multor voci" si dialogurilecu subiectii). Unii cercetatori, mai toleranti, accepta ca metodele pozitiviste conduc si ele lacunoasterea societatii, dar ca aceste metode nu sunt singurele posibile si nici mai bune sau mairele decat altele. In replica, cercetatorii cantitativisti pretind ca metodele lor sunt singurelemetode stiintifice si considera postmodernismul ca un atac impotriva ratiunii si adevarului.Surprinderea punctului de vedere al individului. Ambele orientari vizeaza punctul de vedere alindividului. Totusi, prin intermediul interviurilor adancite si al observatiilor participative,cercetarile calitative se apropie mai mult de perspectiva actorului social. Cercetatorii atasati24 Septimiu CHELCEAprincipiilor pozitiviste acuza cercetarile calitative de subiectivism, impresionism si denereliabilitate.Investigarea constrangerilor vietii cotidiene. Cercetarea calitativa urmareste in mai mare masuradecat cea cantitativa cunoasterea acestor constrangeri, facand apel la viziunea emica, idiograficasi la studiul de caz. Cercetarea cantitativa studiaza adesea viata sociala indirect, nomotetic sauetic, bazandu-si concluziile pe calcule statistice si probabilistice, pe un numar mare de cazuri sipe esantionare.Asigurarea descrierilor ample constituie, dupa Howard S. Becker (1993), cel de-al cinceleacriteriu de demarcatie a cercetarilor calitative fata de cele cantitative. Intr-adevar, cercetarilecalitative se disting prin bogatia descrierilor, utilzand texte etnografice, naratiuni istorice,marturisiri, fotografii, istorii ale vietii, fictiuni materiale biografice si autobiografice etc. Spredeosebire de acestea, in cercetarile orientate cantitativ abunda modelele matematice, tabelelestatistice, graficele, rapoartele de cercetare fiind scrise, de cele mai multe ori, intr-un stilimpersonal."Cercetarea calitativa este un demers de intelegere bazat pe traditii metodologice distincte, careexplora o problema sociala sau umana. Cercetatorul construieste o imagine holista si complexa,analizeaza cuvinte, descrie detaliat punctele de vedere ale subiectilor si isi conduce studiul sau in mediulnatural" (Creswell, 1998, 15). (Tabelul 2.1).Tabelul 2.1. Caracteristicile cercetarii calitative (dupa Creswell ,1998, 16)CaracteristiciBogdan si Bilken(1992)Eisner(1991)Merriam(1998)Mediul natural (centrarea pe "teren") ca sursade dateDa Da DaCercetatorul este un instrument cheie pentrucolectarea datelorDa Da -Datele colectate sint cuvinte sau imaginivizualeDa - DaRezultatul cercetarii este un proces maidegraba decit un produsDa - DaAnaliza datelor este inductiva, cu un interesmai pronuntat pentru fenomenele particulareDa Da DaFocalizarea pe perspectiva participantilor si pemodul cum acestia vad problemaDa Da DaFolosirea limbajului expresiv si metaforic - Da -Persuasiune prin rationament - Da -Am prezentat citeriile propuse de Howard S. Becker pentru diferentierea cercetarilor calitative decele cantitative urmand indeaproape textul din Handbook of calitative research de Norman K. Denzin siYvonna Lincoln (1994, 4-6), considerandu-l fundamental. In literatura de specialitate exista insanumeroase analize comparative ale celor doua paradigme, ajungandue la construirea unor tabele cuvaloare mnemotehnica. Astfel, W. Lawrence Neuman (1991/1997, 14), sintetizand analizele comparativerealizate de John W. Cresswell (1994), Norman K. Denzin si Yvonna Lincoln (1994), Egon Guba siYvonna Lincoln (1994), gaseste opt criterii de diferentiere a stilului cantitativ fata de stilul de cercetarecalitativ (Tabelul 2.2).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 25Tabelul 2.2. Stilul cantitativ versus stilul calitativ (dupa Neuman, 1991/1997, 14)Stilul cantitativ Stilul calitativMasurarea obiectiva a faptelor Construirea realitatii sociale,semnificatie culturalaCentrarea pe variabile Centrarea pe procesele interactive,cazuriReliabilitatea este hotaratoare Autenticitatea este hotaratoareLiber de valori Valorile sunt prezente si expliciteIndependenta de context Constrangeri situationaleMulte cazuri, subiecti Putine cazuri, subiectiAnalize statistice Analize tematiceCercetatorul este detasat Cercetatorul este implicatLa randul sau, Petru Ilut (1997, 63) ia in considerare douasprezece diferente majore intre abordareacantitativa si cea calitativa .Traditiile cercetarii calitative. John W. Creswell (1998, 47-73) ia in discutie cinci traditii alecercetarii calitative: biografia, studiile fenomenologice, teoria intemeiata, etnografia si studiul cazului.Logica expunerii ne obiga sa prezentam in acest capitol doar aspectele metodologice ale studiilor realizatein perspectiva teoriei intemeiate si a etnografiei; despre biografie si studiul cazului discutand in altecapitole ale lucrarii.Teoria intemeiata (grounded theory), in cadrul abordarii calitative, este o metodologie generala.Teoria rezulta chiar in timpul desfasurarii cercetarii, ca urmare a analizei sistematice a datelor, in special,a analizelor comparative. Termenul ca atare a fost creat de Barney Glaser si Anselm Strauss (1967), iarbazele tehnicilor si procedurilor pentru dezvoltarea teoriei intemeiate au fost expuse cuprinzator deAnselm Strauss si Juliet Corbin (1990). Grounded theory sau teoria intemeiata (conform echivalenteipropusa de Petru Ilut) "este derivata din date, sistematic adunate si analizate in procesul cercetarii stColectarea datelor, analizele si eventuala teorie sunt in stransa relatie st Teoria este emergenta din date"(Strauss si Corbin, 1990/1998, 12). Autorii anterior citati apreciaza ca ceea ce denumesc teorie intemeiatas-a dezvoltat prin contributiile multor cercetatori de orientari filosofice diferite (R. E. Park, W. I. Thomas,J. Dewey, G. H. Mead, E. C. Hughes, H. Blumer), dar care au in comun faptul ca sustin: a) necesitateacercetarilor de teren pentru a cunoaste ce se intampla in mod real; b) relevanta teoriei intemeiate pe date,ca disciplina stiintifica si ca baza pentru actiunea sopciala; c) complexitatea si variabilitatea fenomenelorsi actiunii umane; d) credinta ca persoanele sunt actori care au un rol activ in gasirea raspunsurilor lasituatiile problematice; e) realizarea actelor persoanelor au o baza rationala; f) intelegerea acestorrationalitati este definita si redefinita prin interactiuni; g) sensibilitatea fata de natura evenimentelorevolutive si explicabile; h) constiinta relatiilor dintre conditii (structuri), actiuni (procese) si consecinte(Strauss si Corbin, 1990/1998, 9-10).Asa cum arata Michael Quin Patton (1990, 434435), cercetarile realizate in cadrul teoriei intemeiatepresupun o gandire critica si creativa, deopotriva stiinta si arta a analizelor. Pentru promovarea gandiriicreative in cercetartile calitative, Michael Quin Patton este de parere ca cercetatorul trebuie; a) sa fiedeschis unor posibilitati multiple; b) sa genereze o lista de optiuni; c) sa exploreze diferite posibilitatiinainte de a alege una dintre ele; d) sa utilizeze diferitre cai de expresie, precum arta, muzica simetaforele; e) sa faca apel la forma nonliniara de gandire, sa revina si sa inconjoare subiectul cercetariipentru a obtine o perspectiva noua; f) sa se distanteze de modul de gandire si actiune obisnuite; h) sa aibaincredere in procese, nu in obstacole; i) sa nu utilizeze euristici (scurt-circuitari ale gandirii), ci maidegraba sa depuna energie si effort in activitatea sa de cercetare. Creativitatea cercetatorului poate semanifeste in diferitre. in denumirea corecta a categoriilor, in urmarirea unor probleme stimulative, incomparatiile pe care le face si in extragerea din masa de date neorganizate a unor scheme inovative,integrate si realiste. Cercetatorul care se ghideaza dupa principiile teoriei intemeiate terebuie sa deadovada de abilitati multiple: 1) sa analizeze,revenind mereu, situatiile; 2) sa recunoasca tendinta prinbias-uri; 3) sa gandeasca abstract; 4) sa fie flexibil si deschis la criticile ce il pot ajuta; 5) sa fie sensibil la26 Septimiu CHELCEAcuvintele si la actiunile rersponsentilor; 6) sa fie absorbit si devotat cercetarilor sale (Strauss si Corbin,1990/1998, 7).Dintre multiplele cerinte formulate fata de cercetarea calitativa, implicit fata de modelul teorieiintemeite, flexibilitatea si gandirea nonliniara apar dupa opinia noastra cu deosebire importante.Cercetarea calitativa, in ansamblul ei, a aparut ca o revolta "impotriva utilizarii standardizate, macanice,inflexibile a diverselor metode, procedee si instrumente" (Ilut, 1997, 8). A fi flexibil in abordareafenomenelor sociale inseamna a proceda ca un bricoler (fr. bricoleur, "persoana care se ocupa cu lucraride intretinere si reparatii, care practica mai multe meserii"). Daca, in sens comun, un bricoler "mester latoate" este un diletant, o persoana "care se descurca", in metodologia cercetarilor calitative termenul de"bricoler" desemneaza un profesionist foarte bine format, capabil sa efectueze activitati de cercetarediverse, trecand de la intervievare la observatie, la interpretarea documentelor personale si istorice, laautoreflectie intensiva si introspectie" (Strauss si Corbin, 1990/1998, 2). Cercetatorul-bricoler nu pornestein studiul vietii sociale cu o teorie preformulata si cu metode prestabilite. In functie de problemele ceapar, de context si de ceea ce este disponibil, el adauga sau renunta la unele metode, tehnici sauinstrumente de investigare, bricolajul fiind "o constructie emergenta" (Weinstein si Weinstein, 1991,161), ce rezulta ca intr-un puzzle (joc de asamblare) din datele obtinute cu ajutorul unui numar mare demetode si tehnici. Un astfel de cercetator accepta ca investigatia sociologica reprezinta un procesinteractiv in care biografia sa, apartenenta la genul biologic (masculin/femenin), la o anumita clasasociala, rasa, etnie, nationalitate sau confesiune religioasa isi fac resimtite prezenta. El este constient castiinta inseamna putere si ca prin cercetarea sa ofera o descriere a lumii, printre multe altele, cu implicatiipolitice. Pentru cercetatorul bricoler siinta nu poate fi libera de valori. Flexibilitatea in cercetarilecalitative rezulta si din faptul ca cercetatorul nu privilegiaza si nu refuza ab initio nici un set de metodesau de date. El utilizeaza asa cum remarcau C. Nelson, P. A. Treicher si L. Grossberg (1992, 2) abordari, metode si tehnici ale etnometodologiei, hermeneuticii, feminismului, psihanalizei, studiilorculturale, ancheta sociologica, observatia participativa si altele (apud Strauss si Corbin, 1990/1998, 3).Rezulta, asadar, ca cercetatorul-bricoler acopera un camp interdisciplinar, transdisciplinar si, uneori,contradisciplinar si ca accepta nu una ,ci, dupa caz, mai multe paradigme convergente sau chiarconcurente. Din aceasta cauza, cercetarea calitativa inseamna concomitent mai multe lucruri, fapt ce oface dificil de definit chiar pentru metodologii care au consacrat-o. Gandirea nonliniara in abordareacalitativa a vietii sociale este si ea definitorie pentru teoria intemeiata. Cercetarea cantitativa este vazutade calitativisti ca un proces liniar, in care cercetatorul, inainte de a incepe cercetarea de teren, isiconstruieste un model a fenomenului ce urmaza a fi investigat, formuleaza un set de ipoteze sioperationalizeaza atgent conceptele. In felul acesta apreciaza Uwe Flick (1988, 41) "Teoriile simetodele au prioritate fata de obiectul cercetarii. In contrast cu aceasta, teoria intemeiata da preferintadatelor si terenului de studiu". Uwe Flick ofera si o reprezentare grafica sugestiva a modelelor liniar sicircular de cercetare sociologica, primul specific carcetarii cantitative, cel de-a doilea propriu teorieiintemeiate .Asa cum s-a aratat, teoria intemeiata are multe similaritati cu celelalte modalitati de cercetarecalitativa. Sursa datelor este aceeasi: interviuri si observatii de teren, ca si documente de tot felul(insemnari zilnice, scrisori, autobiografii, povestiri istorice, ziare si alte materiale din mass-media). Ca siin alte cercetari calitative, teoria intemeiata utilizeaza si date cantitative sau combina datele cantitative cucele calitative. Ea implica o activitate interpretativa si responsabilitate in legatura cu aceasta. Fata de altemodalitati ale cercetarii calitative, toria intemeiata se diferentiaza prin accentul pus pe dezoltarea teoriei,ca scop (Strauss si Corbin, 1990/1994, 274). Generarea teoriei si efectuarea cercetarii sunt consideratedoua laturi ale aceluiasi proces, nu doua momente separate ale procesului de cercetare. Prin densitateconceptuala (conceptual density) si prin relatiile dintre concepte se poate ajunge la teoretizari cu diferiteniveluri de generalitate. Barney Glaser si Anselm Strauss (1968, 31-31) opinaza ca, fata de prezentareapropozitionala de tipul "daca, atunci", desitatea conceptuala este preferabila. Cercetarea de tip teorieintemeiata urmareste descoperirea modelelor de actiune (patterns of acton) ale diferitelor unitati sociale.Ea se concentreaza pe procese, ca schimbari in modelele de actiune.Studiile etnografice se inscriu si ele in traditia cercetarilor calitative.. Etnografia (gr. etnos, popor +graphein, a descrie), ca stiinta a vietii si civilizatiei unei comunitati etnice, apare in secolele al XVIII XIX-lea, sub influenta filosofiei germane a timpului, dar preocuparile de cunoastere a caracteruluipopoarelor se regasesc inca in antichitatera graca (Chelcea, 1943). In forma moderna, etnografia s-aTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 27ocupat initial cu studiul descriptiv al popoarelor zise "primitive" sau "aliterate", cautand sa puna inevidenta caracteristicile lor, diferite fata de popoarele asa-zis "evoluate" sau "dezvoltate". La sfarsitulsecolului al XIX-lea, etnografii au inceput sa studieze propira lor societate. Paul Atkinson si MartynHammersley (1994, 248) apreciaza ca faptul cel mai distinctiv pentru etnografie il constituieirecunoasterea necesitatii de a studia propria societate vestica, nu numai popoarele din trecut si pe celenonvestice. Doar astfel poate fi inteleasa cultura in intregul ei. Dincolo de copntroversele privind statutuletnografiei (stiinta sau nu, etapa in devenirea etnografie-etnologie-antropologie), se accepta ca in prezent"etnografia se refera in mod obisnuit la formele cercetarii sociale, care au urmatoarele caracteristici:un puternic accent pe explorarea naturii fenomenelor sociale particulare, decat sa se centreze petestarea ipotezelor despre ele;tendinta de a utiliza, in primul rand, date "nestructurate", adica date care nu au fost codificateintr-un set inchis de catgegorii analitice in etapa colectarii lor;investigarea in detaliu a unui numar mic de cazuri, chiar a unui singur caz;analiza datelor care implica interpretarea explicita a semnificattilor si functiilor actiunilor umane,rezultatul luand forma descrierilor si explicatiilor verbale, cu analize statistice si cuantificari carejoaca cel mult un rol subordonat" (Atkinson si Hammersley, 1994, 248).Descrierea si prezenta cercetatorului pe teren reprezinta specificul studiilor etnografice. Ce inseamna"a descrie" si ce semnifica notiunea de "teren" in etnografie sunt probleme ce merita discutate. Ne vomfolosi, in principal, de lucrarea Descrierea etnografica a lui Franois Laplatine (1996/2000). Descriereaetnografica inseamna "scrierea culturilor", "a scrie ceea ce vedem", "transformarea privirii in limbaj".Aceasta "scriere a vizibilului nu pune in joc numai atentia cercetatorului st, ci si o grija pentru limbaj,intrucat trebuie sa facem astfel incat altii sa vada, ajutindu-ne de cuvinte care nu pot fi interschimbabile,al ales atunci cand ne fixam drept obiectiv sa prezentam c se poate de minutios specificul situatiilor, defiecare data inedite, cu care suntem confruntati" (Laplatine,1996/2000, 36). De retinut este si faptul ca"descrierea etnografica nu este niciodata un simplu exercitiu de transcriere sau de "decodare", ci oactivitate de constructie si traducere In cursul careia cercetatorul mai mult produce decat reproduce"(idem, 68). Notiunea de "teren", care are in etnografie, ca si in sociologie "un aer solemn" si constituie unadevarat "rit de trecere" intru devenirea cercetatorului, nu semnifica numai "a fi acolo" unde isi ducexistenta colectivitatile umane descrise, ci, inainte de orice, "o interactiune intre cercetator si aceia pecare el ii studiaza. Tocmai aceasta intalnire merita sa fie numita teren "(idem, 69). Pentru studiileetnografice terenul este piatra de incercare pentru oricare cercetator, intocmai cum este experimentulpentru studiile cantitative. "Nu exista nici o alta regula in legatura cu prezenta cercetatorului pe terendecat aceea a respectului fata de cei careil gazduiesc, nu intotdeauna din toata inima: daca onoareaantropologiei rezida in refuzul ei de aformula orice fel de judecati de valoare asupra societatilor sauculturilor, acest articol major al deontologiei sale este pus in aplicare in primul rand pe teren" (Izard,1991/1999, 431).Reflexibilitatea constituie un concept-cheie in cercetarea calitativa, in general, si in studiileetnografice, in special. George E. Marcus (1994, 568), referindu-se la reflexibilitatea in etnografie,considera ca ea deschide noi posibilitati: "despartirea de ideologia obiectivitatii, distantarea sitransparenta realitatii conceptelor; necesitatea de a explora dimensiunile etice, politice si epistemologiceale cercetarilor etnografice, ca o parte integrala a producerii cunostintelor despre altii ". Exista, conformautorului anterior citat, patru stiluri de reflexibilitate:reflexibilitatea subiectivista, care respinge principiul obiectivitatii si acorda cercetatorului, cucapacitatile lui autoreflexive si intuitiv-empatice, cu experientele lui, un rol primordial incunoastere;reflexibilitatea ca suport al obiectivitatii, prin reflectia asupra conditiei cercetatorului si ametodelor si tehnicilor utlizate. O astfel de reflexibilitate este necesara pentru a arata"obiectivitatea distantei si conditiile sociale care o fac posibila, cum ar fi externalitateaobservatorului, obiectivitatea tehnicilor utilizate etc." (Bourdieu, 1990, 14, apud Marcus, 1994,269).reflexibilitatea intertextuala ce vizeaza re-prezentarea reprezentarilor existente in momentulcercetarilor etnografice de descoperire si de descriere a unor populatii ce nu mai fusesera studiateanterior;28 Septimiu CHELCEAreflexivitatea ca pozitionare epistemologica si ca practica in cercetarile enografice feministe,care presupune luare in considerare a experientei subiective a cercetatorului, un anumeesentialism retoric si apelul lalogica binara (masculin/femenin, cultura/natura).Adaugam ca in studiile etnografice se face distictie intre reflexibilitatea esentiala, inerenta oricaruidiscurs ca parte a functiilor limbii, si reflexivitatea derivata, adica atitudinea fata reflexibilitate,exprimand semnificatia ce o acordam reflexibilitatii ca strategie pentru atingerea anumitor intereseteoretice si intelectuale. George E. Marcus (1994, 568) considera ca aceasta reprezinta dimensiuneaideologica a reflexibilitatii.in concluzie, vom spune impreuna cu David Silverman (1997/1998, 8-9), ca studiile etnograficeincearca sa statisfaca simultan trei conditii: abordarea empirica, deschiderea fata de elementele ce nu auputut fi codificate in etapa cercetarii de teren si concentrarea pe fondarea fenomenelor observate incercetarile de teren. Centrarea etnografiei pe analiza si descrierea amanuntita a fenomenelor particularenu exclude generalizibilitatea. Ca metoda, etnografia nu constituie o paradigma alternativa fata deexperiment, ancheta sau studiul documentelor, ci pur si simplu asa cum apreciau Maryn Hammerley siPaul Atkinson (1983, 23) o metoda intre celelalte, cu avantajele si dezavantajele ei.Generalizabilitatea in cercetarile calitative. Scopul stiintelor socioumane il constituie generalizarearezultatelor obtinute prin investigarea unor populatii la alte populatii diferit plasate in timp si spatiu. Uniicercetatori, adepti ai paradigmei calitativiste de exemplu, Norman K. Denzin (1983) sau E. J. Cronbach(1982) refuza generalizarea ca scop, considerand ca menirea stiintelor socioumane ar fi doar descriereacu detalii fine a unor anumite grupuri umane si explicarea modelelor de actiune si interactiune aoamenilor, nu descoperirea legilor generale ale comportamentelor umane in conditii sociale. Chiar dacanu toti cercetatorii calitativisti resping fara drept de apel generalizarea ca scop al stiintei lor, faptul ca inmod traditional cercetarera calitativa se centreaza asa cum s-a aratat pe studiul unui numar mic deunitati sociale, chiar pe studiul unui singur caz, este de natura sa ridice problema validitatii externe arezultatelor, adica tocmai problema generalizabilitatii.In ultimii douazeci de ani a crerscut insa interesul pentru problema generalizabilitatii in cercetarilecalitative. Dovada in acest sens sunt lucrarile lui E. G. Guba si Yvonna S. Lincoln (1982), G. W. Nobit siR. D. Hare (1988), M. Q. Patton (1990) s.a. Janet Ward Schofield (1993, 200-225) face un bilant aleforturilor de depasire a acestei principale slabiciuni a abordarilor calitative, lipsa preocuparilorsistematice pentru generalizabilitate, si propune reconceptualizarea generalizabilitatii, dat fiind faptul cavaliditatea externa nu ajuta prea mult la lamurirea problemei. Intr-adevar, in abordarile calitativecercetatorii nu investigheaza esantioane astfel construite incat sa asigure din punct de vedere statisticgeneralizarea concluziilor. In locul esantioanelor probabiliste cu un grad de reprezentativitatepredeterminat,in cercetarile calitative se face aplel la esantioane teoretice, adica la o selectie a subiectilornu pe baza hazardului, ci dupa gradul lor de reprezentativitate pentru consolidarea sugestiilor teoreticeaparute in cursul desfasurarii cercetarilor. Ca o consecinta logica, selectia subiectilor in esantionareateoretica se face pe parcursul investigatiei, nu la inceputul acesteia, ca in cercetarile cantitative. Tot invederea depasirii dificultatilor generalizabilitatii, in unele cercetari calitative se apeleaza la procedeulinductiei analitice "care inseamna o examinare exhaustiva de cazuri in vederea desprinderii unor trasaturisau legitati generale ale fenomenului studiat" (Ilut, 1997, 55).Toate aceste procedee vizeaza trecerea de la descrierea amanuntita a fenomenelor si unitatilor socialela desprinderea unor constante ale manifestarii lor in contexte socio-temporale asemanatoare. Se recurgeastfel, chiar in timpul derularii investigatiei, la ordonarea logica a materialului generat de cercetareaempirica, la codificarea lui (codificarea deschisa, codificarea axiala, codificarea selectiva) si laconstruirea de tipologii (vezi masurarea nominala). Egon G. Guba si Yvonna S. Lincoln (1982, 238)propun inlocuirea conceptului de "generalizabilitate" cu cel de "potrivire" (fittingness), pentru ca, sustinautorii, "este virtual imposibil sa imaginezi vreun comportament uman care sa nu fie puternic mediat decontext" si pentru ca ipotezele de lucru, care incapsuleaza corpul cunostintelor ideografice, "pot fitransferabile de la o situatie la alta, in functie de gradul de similitudine temporala si contextuala" (apudSchofield, 1993, 206). J. P. Goetz si M. D. LeCompte (1984) folosesc criteriile comparabilitatii (gradulde finete a descrierilor si de exactitate a definirii unitatilor de analiza, a conceptelor generate, acaracteristicilor populatiei si situatiilor pentru a permite altor cercertatori sa utilizeze rezultatele studiuluica baza de comparatie) si translabilitatii (claritatea descrierii pozitiei teoretice si a tehnicilor de cercetare)TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 29pentru a decide in legatura cu generalizabilitatea. In fine, R. E. Stake (1978) ia in discutie generalizareanaturalistica in conditiile similaritatii situatiilor. In ceea ce ne priveste, consideram ca si in studiilecalitative problema generalizabilitatii nu ar trebui ocolita sau abordata doar tangential. Distinctia dintrestiintele ideografice si cele nomotetice opereaza mai degraba in planul sistematizarii cunostintelor, decatin planul producerii lor. Intr-o forma sau alta (potrivire, comparabilitate si translabilitate, generalizarenaturalistica), cercetarile calitative trebuie sa procedeze, in afara descrierilor amanuntite, si la deschiderispre generalizabilitate.Combinarea paradigmelor si metodelor cantitative si calitative. In legatura cu cele doua tipuri deabordari s-au afirmat mai multe pozitii. "Puristii" sustin ca paradigmele si metodele nu trebuie sa fiecombinate; "situationistii" sustin ca anumite metode sunt apropiate de specificul situatiilor si, deci, pot ficombinate; "pragmatistii" apreciaza ca pot fi utilizate in cadrul aceluiasi studiu metode integrate(Creswell, 1984, 176). Ne situam ferm de partea "pragmatistilor", considerand nu numai posibila, dar sibenefica utilizarea combinata a paradigmelor cantitativa si calitativa. Mixarea metodelor a fost sustinutainca in anii '60 de catre Donald T. Campbell in masurarea trasaturilor psihice prin aboradareamultimetoda-multitrasatura. Mai recent, J. C. Green, V. J. Caracelli si W. F. Graham (1989) au identificatcinci scopuri pentru combinarea metodelor in cadrul aceluiasi studiu: triangularea, complementaritatea,dezvoltarea, initierea si expansiunea studiului. John W. Creswell (1994, 177) distinge, pe baza analizeistudiilor calitative publicate in revistele de specialitate, trei modele de combinare a desigurilor:designul cu doua faze, in care cercetatorul realizeaza separat intr-o prima faza cercetareacalitativa si intr-o a doua faza cercetarea cantitativa;designul cu predominanta unei paradigme, in care cercetatorul realizeaza studiul pe baza uneiparadigme, dar face apel, in secundar, si la alta paradigma;designul metodologiei mixate, care ar reprezenta gradul cel mai inalt de integrare a abordariicantitative si calitative, dat fiind faptul ca amestecul paradigmelor si metodelor se manifesta infiecare etapa a cercetarii.In concluzie, ne asociem opiniei ca datele calitative sunt mai valoroase, dar cele cantitative sunt maiusor de obtinut si ca problema este de a gasi date cantitative pe care sa se poata baza datele clalitative (cf.Burke, 1994/1999, 48). Apreciem ca o buna strategie este data de designul cu doua faze, cercetareacantitativa precedand-o pe cea calitativa (cf. Silverman, 1985, 140). De asemenea, in acord cu Petru Ilut(1997, 7), suntem pentru un "calitativ mai riguros, interferat cu un cantitativ mai flexibil".2. Analiza ipotezelor in cercetarile socioumane empiriceIpoteza reprezinta o forma specifica a gandirii stiintifice care da posibilitatea trecerii de lacunoasterea faptelor la cunoasterea legilor de producere a acestor fapte. Asa cum preciza TheodoreCaplow (1970, 119), "o ipoteza este enuntul unei relatii cauzale intr-o forma care permite verificareaempirica".Precizari terminologiceEtimologic, termenul de "ipoteza" deriva din limba greaca veche: termenul de "hupothesis"(echivalent al celui din limba latina "suppositio"), desemnand actiunea de punere (thesis, these) dedesubt(hupo). A se vedea in acest sens Dictionarul limbajului filosofic al lui Paul Foulquie si Raymond Saint-Jean (1962). Uneori se considera ca termenul ar deriva din grecescul "hypo" si "thesis" (pozitie). Estevorba de alta transliteratie. Prepozitia "hypo" a intrat in vocabularul curent si in terminologia despecialitate (chimie, medicina etc.), desemnand un grad mai redus a ceea ce semnifica termenul cu care seasociaza (de exemplu: hiposulfat, hipotensiune s.a.m.d.). In aceasta acceptiune se foloseste si insociologie: "hipo-teza, inseamna de fapt ca e vorba de subteza" (Stahl, 1974, 70). Alti sociologi consideraca etimologic "ipoteza inseamna o pre-teza sau anteteza, adica ceea ce este inaintea unei teze"(Constantinescu, 1972).Trebuie sa facem distinctie intre ipoteza si alte forme ale gandirii stiintifice,precum principiu,axioma, postulat. Principiul (lat. principium, ceea ce este primul) reprezinta enuntul care se afla la baza30 Septimiu CHELCEAunei deductii. Principiul ofera explicatii pentru un numar mare de cazuri, fiind verificat temeinic.Principiul isi trage valabilitatea din verificarile empirice anterioare, spre deosebire de ipoteza, care "isitrage valabilitatea nu pe ceea ce o precede, ci pe ceea ce o urmeaza" (Georgescu, 1978, 203). Axioma areun inteles foarte apropiat de cel al principiului, uneori cei doi termeni fiind utilizati intersantajabil. Totusi,termenul de "axioma" are o conotatie matematica, trimitand la ceea ce este adevarat prin definitie si areun inalt grad de abstractie. Axiomele, spre deosebire de ipoteze, nu sunt direct testabile. in fine, termenulde postulat este utilizat adesea pentru a desemna propozitiile al caror adevar a fost demonstrat anteriorprin cercetari empirice. Spre deosebire, adevarul din ipoteza abia urmeaza a fi demonstrat.Ipotezele nu trebuie sa fie confundate cu presupunerile sau banuielile. Presupunerea reprezinta unenunt care nu se confrunta cu realitatea. in mod obisnuit noi spunem : "daca x este adevarat sipresupune ca este atunci y". Presupunerea are o functie instrumentala. Banuiala constituie echivalentulipotezei in planul cunoasterii la nivelul simtului comun. Pornind de la un numar redus de observatiiintamplatoare se formuleaza enunturi despre legatura dintre fenomene. Sunt simple banuieli: ipotezele sebazeaza pe un numar mare de observatii sistematice. Sigur, exista si banuieli de geniu, care mult maitarziu se intalnesc in cercetarea stiintifica in calitate de ipoteze.Definitia ipotezeiFred N. Kerlinger (1964,18) definea ipoteza astfel: "o ipoteza este un enunt conjectural despre relatiadintre doua sau mai multe variabile". Rezulta de aici ca legatura dintre variabile nu este sigura, ciprobabila. Johan Galtung (1967, 310) da urmatoarea definitie: "o ipoteza este o propozitie despre felul incare un set de unitati S este distribuit intr-un spatiu de variabile X1, X2, X3...Xn". in structura ipotezei seregasesc: o unitate (grup, societate,institutie, persoana, etc.), o variabila (coeziune, democratie,ierarhie,inteligenta etc.) si un set de valori ale variabilelor (puternica, autentica, inalta, exceptionala s.a.m.d.).Folosind exemplele de mai sus putem formula mai multe ipoteze:a) Cu cat oamenii sunt mai inteligenti, cu atat coeziunea grupului din care fac parte este mai mare:b) Daca societatea este autentic democratica, atunci ierarhia organizationala in institutii nu este preainalta.Nu orice enunt despre relatia probabila dintre doua sau mai multe variabile reprezinta o ipoteza incercetarile empirice. Pentru ca sa aiba calitatea de ipoteza, respectivul enunt trebuie sa fie testabil. Printestare, prin confruntarea cu realitatea ipotezele pot fi confirmate.Ipoteza constituie o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi verificata prin faptele de observatie.Plauzibilitatea ipotezelor rezulta din acordul cu cunostintele verificate anterior. Deci, pentru a fiplauzibile, in cadrul stiintei normale ipotezele trebuie sa aiba coerenta externa. in acelasi timp, ipotezeletrebuie sa fie si coerente intern, adica sa nu contina elemente contradictorii. in stiintele sociale sicomportamentale ipoteza reprezinta o reflectare intr-o forma specifica a realitatii obiective, este un enuntcu caracter de probabilitate despre esenta, interconditionarea si cauzalitatea faptelor, fenomenelor siproceselor socio umane. Ea are un continut reflectoriu. Desigur, este vorba de o forma spefica dereflectare, pentru ca, pana la confirmare, adevarul din ipoteza ramine la stadiul de probabilitate.Ion V. Mesarosiu (1971, 285) remarca faptul ca "ipoteza stiintifica este mai mult decat o intrebare.Ea cuprinde si intrebarea, dar totodata si raspunsul, cu explicarea in planul gandirii a intrebarii puse".Obtinerea unor noi cunostinte constituie principala functie a ipotezelor in cunoasterea stiintifica, ingeneral, si in cunoasterea sociologica sau psihologica, in special. Ipotezele fac trecerea de la nestiinta lastiinta apreciau Walter Friedrich si Bernd Vetter (1975, 172), care reprezentau locul ipotezei incunoasterea stiintifica astfel.Dimensiunile ipotezeiin ce conditii ipotezele sunt valide Johan Galtung (1967, 315) mentioneaza zece conditii pe caretrebuie sa le satisfaca o ipoteza pentru a fi valida: generalitatea, complexitatea, specificacitatea,determinarea, falsificabili-tatea, testabilitatea, predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea siTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 31utilitatea. Acestea sunt, dupa autorul citat, dimensiunile ipotezei. Se cuvin cateva precizari.Generalitatea reprezinta o dimensiune esentiala a ipotezei. In stiintele socioumane, cel mai adesea,nu intereseaza cazurile particulare, ci ceea ce este general. Va trebui, deci, sa formulam ipoteze in carerelatia dintre variabile sa fie adevarata indiferent de conditiile spatio-temporale concrete. Ipoteza: "Cu catapropierea fizica dintre doua persoane este mai mare, cu atat apropierea psihica dintre ele este mai mare"se refera la toate persoanele, indiferent de caracteristicile socio-demografice (tineri sau varstnici,functionari, muncitori sau intelectuali), de zona in care isi desfasoara activitatea (Bucuresti, Brasov sauCampulung) si de epoca in care au trait, traiesc sau vor trai. Generalitatea ipotezelor presupune uncontinut mai mare. Ipotezele cu continut mic sunt apriori respinse de stiinta. Karl R. Popper aprecia caipotezele cu continut mai mare sunt preferabile, pentru ca ele obliga la mai multe controale si la verificarimai variate.In ceea ce priveste complexitatea, distingem ipoteze de nivelul 1, cu o singura variabila, denivelul 2, cu doua variabile s.a.m.d. Din punctul de vedere al complexitatii, relatia dintre doua ipotezeeste: ceteris paribus, I2>I1 daca n2>n1.Specificitatea se refera la numarul de valori. in general, se prefera, de exemplu, ipotezele in carevariabilele au trei valori celor in care variabilele au doua valori. Specificitatea depinde de numarulcampurilor intr-un tabel decontingenta numar valori/numar unitati. Specificitatea ipotezelor coreleazapozitiv cu o alta dimensiune: determinarea. Ipotezele cu un grad mai mare de determinare suntpreferabile celor probabiliste. Problema falsificabilitatii este de cea mai mare insemnatate pentrucercetarile empirice. "Categoriile defavorizate voteaza partidele de dreapta sau nu voteaza partidele dedreapta" nu reprezinta o ipoteza stiintifica deoarece ea nu poate fi infirmata. "Un sistem al stiintelorempirice trebuie sa poata esua in confruntarea cu experienta" (Popper, 1981, 83). Daca prin inductieenunturile empirice nu pot fi verificate definitiv, arata Karl R. Popper (1981), va trebui acceptatafalsificabilitatea drept criteriu de demarcatie. in cercetarile empirice vom retine doar ipotezele care pot fiinfirmate. De asemenea, vom retine ipotezele testabile,respingindu-le din capul locului pe cele pentru carenu exista posibilitati de verificare a adevarului lor. Un enunt precum: "Relatiile interpersonale depind deinfluenta planetelor din afara galaxiei noastre" nu poate fi acceptat ca ipoteza, neexistand teste pentruinfirmarea ei. Ipotezele au functia de descriere a fenomenelor, dar si de explicare a lor, ceea ce sedesemneaza prin dimensiunea predictiva. Comunicabilitatea ipotezelor trebuie privita in dublu sens:transmiterea lor in grupul de specialisti, pe de o parte, si spre publicul larg, fara calificare in domeniu. Siintr-un caz si in celalalt, imaginea pe care si-o face receptorul trebuie sa corespunda cat mai deplinimaginii pe care emitatorul a intentionat sa o transmita. Reproductibilitatea presupune repetareademersului cercetarii si obtinerea acelorasi concluzii. in legatura cu reproductibilitatea se pun douaintrebari: Ce se repeta Cine repeta In cercetarile empirice se urmareste reproducerea fenomenelor, ca sia analizelor, iar in legatura cu cea de-a doua intrebare raspunsul este: acelasi cercetator sau alti. Dincombinarea celor doua criterii rezulta patru situatii.Pentru sociologie si psihologie de cea mai mare importanta este reproductibilitatea de tipul patru,care functioneaza drept criteriu al obiectivitatii, bazat pe reproductibilitatea intersubiectiva.in fine,utilitatea constituie ratiunea de a fi a ipotezelor. Asa cum preciza Johan Galtung (1967, 337), ipotezele, inurma confruntarii cu realitatea, se plaseaza pe un continuum de la totala lor falsificare Pana la deplinaverificare.Tipuri de ipotezeAtat in sociologie, cat si in celelalte stiinte socioumane intalnim ipoteze teoretice si ipoteze de lucru.Asupra acestei distinctii a atras atentia sociologul american Robert King Merton in lucrarea Social Theoryand Social Structure (1949). Primele propun interpretari noi ale faptelor si fenomenelor, sunt indirecttestabile si delimiteaza ceea ce s-a numit revolutiile stiintifice. Cel de-al doilea tip de ipoteze ce suntvehiculate in cadrul stiintei normale poarta si numele de ipoteze empirice. Oamenii de stiinta incearca saexplice de ce divortalitatea in unele zone este mai ridicata decat in altele, de ce schimbarea atitudinilor siopiniilor politice este mai puternica la unele categorii sociale decat la altele etc. Astfel de ipoteze suntdirect testabile in cercetarile empirice, de teren.Madeleine Grawitz (1972, 353-354) considera ca ipotezele de lucru se clasifica dupa nivelul lor deabstractizare in trei clase:32 Septimiu CHELCEAa) Ipoteze care avanseaza supozitia uniformitatii cazurilor. De exemplu, intr-o cercetare empirica seincearca verificarea ipotezei ca rata divorturilor este mai mare la categoriile sociale cu veniturimai ridicate. in fond, se urmareste o cuantificare a distributiei comportamentelor intr-o populatiedeterminata;b) Ipoteze care vizeaza corelatii empirice. Sunt cel mai frecvent intilnite in cercetarile de teren. Cuprivire la divortialitate se pot formula numeroase ipoteze de acest tip: alcoolism-divortialitate,comportament agresiv-divortialitate, diferenta mare de virsta intre soti-divortialitate etc. Seincearca identificarea caracteristicilor comune ale unor grupuri pentru explicarea asemanariicomportamentelor lor.c) Ipoteze care se refera la relatiile dintre variabilele analitice. Ipotezele de acest tip presupun untravaliu de elaborare mai amplu in vederea stabilirii unor relatii probabile intre variabilecomplexe: de exemplu, nivel economic-divortialitate, religie-divortialitate etc.Modalitati de elaborare a ipotezelorCare sunt caile utilizate de cercetatori pentru a elabora ipoteze valide in primul rand, deducereaipotezelor din teorie. Considerand teoria sociologica si, mai general, din stiintele socioumane ca un sistemde ipoteze care au un nivel de maxima generalitate, se pot deduce ipoteze de nivel intermediar, cu razamedie de generalitate si din acestea numeroase ipoteze de lucru testabile prin cercetarile empirice.Schematic, raporturile dintre cele trei tipuri de ipoteze ar putea fi dupa Radu J. Bogdan si AuroraMilcoveanu (1974) reprezentate astfel.Sa consideram enuntul:"Toate societatile au o structura sociala" ca pe o ipoteza cu nivel maxim degeneralitate (teorie). Din ea se poate deduce ipoteza cu nivel intermediar de generalitate (teorie cu razamedie de generalitate). "Toate structurile sociale au ca parti componente grupurile de apartenenta sigrupurile de referinta". Nici prima (1), nici cea de-a doua ipoteza (2) nu sunt direct testabile. Doaripotezele de lucru deduse din ele: "Studentii preiau in cursul procesului de socializare secundara normelesi valorile sociale caracteristice profesorilor lor" (3a) sau "Muncitorii au un comportament profesionalasemanator cu cel al liderilor lor" (3b) s.a.m.d. (3n). Prin intermediul ipotezelor de lucru se verificaindirect teoriile cu raza medie si cu nivel maxim de generalitate.O a doua cale de stabilire a ipotezelor in cercetarile empirice o constituie experienta directa, saturatade literatura stiintifica, a cercetatorului care are capacitatea de a intui relatii intre faptele si fenomeneleobservate. Observand faptele si fenomenele din viata cotidiana se formuleaza ipoteze despre regularitateaprobabila a producerii lor, despre legaturile posibile dintre ele. De asemenea, analizand datele dincercetarile empirice anterioare putem avea intuitia unor noi raporturi dintre variabile. Julian L. Simon(1969) spunea: "stim mai multe despre lume atunci cand am stabilit un raport intre doua variabile". inevaluarea legaturilor, a raporturilor dintre variabile se va porni de la ceea ce este "vizibil cu ochiul liber",aratand diferentele "care striga", pentru ca apoi, pe masura cunoasterii, sa cautam diferentele care"soptesc". Evolutia cercetarilor privind schimbarea atitudinala ne ofera un bun exemplu in acest sens.Primele cercetari sistematice au vizat caracteristicile sursei mesajelor persuasive. Solomon E. Asch(1948) a testat legatura dintre prestigiul sursei si capacitatea de influentare a mesajului persuasiv. CarlHovland (1951) a pus in relatie competenta sursei si schimbarea atitudinilor in urma expunerii la mesajelepersuasive. in fine, Herman C. Kelman (1961) a verificat raportul dintre atractivitatea sursei sischimbarea atitudinala. Prestigiul, competenta, atractivitatea sunt caracteristici "vizibile". Modul detratare a informatiilor constituie o variabila "ascunsa". Cercetatorii si-au pus relativ tarziu problemalegaturii dintre modul de tratare a informatiilor si schimbarea atitudinilor: in 1983 Richard E. Petty siJohn T. Cacioppo au formulat ipoteza existentei a doua cai (centrala si periferica) de tratare ainformatiilor. Tratarea centrala presupune centrarea subiectului pe continutul argumentarii, iar tratareaperiferica, mai superficiala, se axeaza pe caracteristicile de suprafata ale mesajului (lungimea, numarul deargumente etc.).in afara deducerii din teorie si a stabilirii ipotezelor pe baza experientei personale a cercetatorului,analogia reprezinta, de asemenea, o sursa fertila pentru noi ipoteze. O serie intreaga de ipotezesociologice si psihologice au fost stabilite prin analogie cu fenomenele fizice, chimice, biologice.Referindu-ne tot la problema schimbarii atitudinilor observam ca una din cele mai fertile ipoteze privindTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 33rezistenta la persuasiune ipoteza inocularii, formulata de William J. McGuire (1964) a fost stabilita prinanalogie cu strategia medicala de sporire a rezistentei organismului la imbolnavire prin vaccinare.Analog, subiectii expusi la o serie de argumente slabe resping mai apoi argumentele puternice alemesajelor contraatitudinale.Structura logica a ipotezelorDin punct de vedere logic, ipotezele prin care se verifica relatiile dintre variabilele empirice suntimplicatii materiale. Ca functie logica, implicatia ia valoarea F (fals) atunci si numai atunci candantecedentul este W (adevarat) si consecventul F (fals). A se vedea in acest sens matricea de adevar aimplicatiei.Rezulta din matricea implicatiei ca falsificarea unei ipoteze (negarea implicatiei) nu se face princonfirmarea altei ipoteze (adevarul altei implicatii), ci printr-o conjuctie. De exemplu, falsificareaipotezei: "Daca oamenii au status-uri sociale incongruente, atunci au tendinta de a vota partidele dedreapta" nu se face prin confirmarea ipotezei: "Daca oamenii au status-uri sociale congruente(noncogruente), atunci au tendinta de a vota partidele de dreapta", ci prin identificarea cazurilor depersoane care au status-uri incongruente si nu voteaza partidele de dreapta (conjunctie), adicaantecedentul adevarat si consecventul fals.La nivelul simtului comun, pentru ca se confunda implicatia cu deductia, par foarte ciudatecaracteristicele implicatiei: falsul implica orice si adevarul este implicat de orice. Acest lucru este posibilpentru ca subiectul antecedentului nu este inrudit cu cel al consecventului. Implicatia arata doar ce seintampla cand antecedentul este adevarat. Referitor la exemplul dat, ni se spune doar cum se estimeaza cavor vota persoanele cu status-uri sociale incongruente: nu ni se spune nimic despre comportamentul devot al persoanelor cu status-uri congruente.Aplicarea logicii moderne in analiza ipotezelor permite evaluarea continutului informativ al acestora.Karl-Dieter Opp (1970) spune despre continutul informativ al unei propozitii ca este dat de numarulsituatiilor in care este falsa. O propozitie ne spune mai mult despre realitate daca pe baza ei putemexclude mai multe moduri ale realitatii. Conform tabelelor de adevar putem vedea ca o propozitiecomplexa avand functor conjunctia are cel mai inalt continut informativ, pentru ca ea exclude trei din celepatru moduri ale realitatii cand sunt puse in relatie doua variabile. Conjunctia are spatiu de joc egal cu ounitate. Spatiul de joc al unei propozitii este dat de numarul cazurilor in care propozitia este adevarata.Pe baza tabelei de adevar putem compara continutul informativ al propozitiilor complexe avandconective implicatia, echivalenta si conjuctia sau conjunctia si disjunctia. O propozitie are un continutinformativ mai bogat decat o alta propozitie in conditiile in care continutul informativ al primei propozitiiinclude continutul informativ al celei de-a doua propozitii. Deci, continutul informativ este:conjunctia>echivalenta>implicatia; conjunctia>implicatia; conjunctia>disjunctiaCompararea continutului informativ al propozitiilor complexe poate viza si ipotezele in care suntpuse in relatie nu numai doua, ci mai multe variabile. De exemplu: s-a constatat ca persoanele cu statussocial incongruent voteaza atat partidele de dreapta, cat si pentru partidele de stinga. A spune:"Persoanele cu status social incongruent voteaza pentru partidele de dreapta sau impotriva lor" constituieo tautologie si, deci, nu poate fi acceptata ca ipoteza, nefiind falsificabila. in astfel de situatii se puneproblema modificarii componentei "daca" a ipotezei pentru ca intreaga expresie sa nu aiba continutulinformativ nul. Ne intrebam: in ce conditii personale cu status social incongruent voteaza partidele dedreapta Probabil in cazul in care ele au si atitudine autoritarianista. Ipoteza initiala:P R v R va capata forma: (P Q)R.Unde: P = df. "Persoane cu status social incongruent";Q= df. "Persoane cu atitudine autoritarista"; R= df. "Persoane care voteaza partidele de dreapta".Sunt alte situatii in care se impune modificarea continutului componentei "atunci" a ipotezei. Vatrebui sa verificam continutul informativ al propozitiei prin schimbarea continutului componentelor"daca" si "atunci", pentru ca variabilele pot fi combinate in diferite moduri:P(Q v R): P(Q R) sau (P v Q) R: (P Q) R.34 Septimiu CHELCEAUnde: P = df."Persoane care provin din familii dezorganizate"; Q = df."Persoane instabileemotional"; R = df. "Persoane cu comportamente deviante".Construind matricea expresiilor, putem compara continutul informativ al fiecarei ipoteze formulate.Pe aceasta baza putem spune ca, ridicand continutul informativ al componentei "atunci" si mentinandconstant continutul informativ al componentei "daca", se obtine un continut mai inalt pentru intreagaexpresie. Ipoteza: "Daca persoanele provin din familii dezorganizate, atunci ele au instabiliate emotionalasi comportamente deviante" are un continut mai inalt decat ipoteza: "Daca persoanele provin din familiidezorganizate, atunci au instabilitate emotionala sau comportamente deviante". De asemenea, se poatespune ca ridicand continutul informativ al componentei "daca" si mentinand constant continutulcomponentei "atunci", continutul informativ al ipotezei scade. Ipoteza: "Daca persoanele provin dinfamilii dezorganizate si au instabilitate emotionala, atunci au comportamente deviante" are un continutinformativ mai scazut decat ipoteza: "Daca persoanele provin din familii dezorganizate sau auinstabilitate emotionala, atunci au comportamente deviante". in primul caz componenta "daca" este mairestrictiva si domeniul ei de explicare este mai redus. Referitor la ipotezele "cu cat..., cu atat...", Karl-Dieter Opp (1970) remarca pertinent ca acestea au un continut mai redus decat ipotezele "daca..., atunci...". Primele sunt relativ nespecifice: ele nu arata nici gradul relativ al schimbarii variabilelor si nicivaloarea lor absoluta. Ipoteza: "Cu cat veniturile populatiei sunt mai mari, cu atat depunerile la Casa deEconomii sunt mai substantiale" nu specifica nici cu cat vor spori depunerile banesti in cazul cresteriiveniturilor si nici suma la care se va ajunge. Interesant este si faptul ca, adaugand componentei "cu cat"caracteristici suplimentare, continutul informativ al intregii expresii nu se modifica. Daca vom spune: "Cucat veniturile populatiei sunt mai mari si cu cat starea sanatatii este mai buna, cu atat depunerile la Casade Economii sunt mai mari" nu precizam nici de aceasta data valoarea absoluta si relativa a variabilelorpuse in relatie.Validitatea ipotezelorPoetul mistic german Novalis (1772 1801) spunea: "Ipotezele sunt plase: numai cel care le aruncava putea prinde". Foarte adevarat, dar trebuie sa innozi plasele astfel incat sa maresti probabilitatea de aprinde si, pe cat posibil, chiar exemplare uriase. Se pune, deci, problema conditiilor de validitate aipotezelor. Pentru a fi valide, ipotezele trebuie sa se fondeze pe fapte reale, sa fie verificabile (sa utilizezeconcepte operationale) si specifice (sa nu se piarda in generalitati). in afara acestor conditii mentionate deMadeleine Grawitz (1972), adaugam si restrictia formularii lor in termenii "daca.., atunci" ...sau "cu cat..,cu atat...". in plus, chiar daca pentru a fi valide ipotezele trebuie sa fie in conformitate cu continutul actualal cunoasterii stiintifice, trebuie subliniat ca doar ipotezele indraznete sunt cu adevarat unelte eficientepentru producerea adevarului. "O ipoteza (teorie) este indrazneata daca are un inalt nivel de generalitate,daca explica o mare varietate de fapte si legi stiintifice cunoscute, inclusiv fapte intre care nu s-au vazutpana atunci nici o legatura: este indrazneata daca are, in general, un continut bogat, daca spune mult pesteceea ce se stia despre domeniul la care se refera in momentul cand a fost formulata: este indrazneata dacareprezinta o descriere structurala a lumii asa cum este ea dincolo de nivelul aparentei si cu atat maiindrazneata cu cat este mai mare distanta dintre lumea aparentelor si realitatea descrisa de aceasta ipoteza:este indrazneata sau riscanta daca face predictii despre evenimente si fenomene observabile incanecunoscute; indrazneala si caracterul ei riscant sporesc pe masura ce cresc numarul, varietatea siexactitatea acestor predictii" (Flonta, 1981, 3435).Elaborarea ipotezelor depinde de o serie de factori, intre care mentionam: conditiile praxiologice,nivelul de dezvoltare a stiintei, calitatile personale ale cercetatorului. in legatura cu acestea din urmaSantiago Ramon y Cajal (1967, 34), celebrul neurolog spaniol, laureat al Premiului Nobel pentrumedicina (1906), spunea: "Cine nu poseda o anumita intuitie a inlantuirii cauzale, un anumit instinct de aprevedea si de a percepe ideea in fapte si legea in fenomene, oricare ar fi talentul sau de observator, vaajunge foarte rar la o explicatie justa".Concluzionand in legatura cu rolul ipotezelor in cercetarea sociologica, consideram ca formularea sitestarea ipotezelor, in diferite moduri, constituie o preocupare centrala atat in cercetarile cantitative, cat siin cele calitative. Chiar daca, asa cum remarca Steven I. Miller (1994/1996, 23), in cercetarile cantitativeipotezele sunt formulate a priori a priori, iar in cele calitative a posteriori, chiar daca in primul tip deTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 35cercetari, pentru testarea lor, se face apel la metode cantitative, iar in al doilea tip de cercetari semobilizeaza, in principal, metode calitative, continutul procesului de cercetare in stiintele socioumaneeste acelasi; apropierea continua de adevar.Explicatia teoreticaCercetarea stiintifica in domeniul sociouman isi propune sa raspunda la intrebarile: "Cum este unobiect" si "De ce este asa obiectul respectiv" Ne punem problema: "Cum este calitatea vietii inRomania in anul 2001" Apoi ne intrebam: "De ce calitatea vietii este asa cum a rezultat din investigatianoastra A raspunde la aceasta a doua intrebare inseamna a explica.in stiintele sociale si comportamentale incercam sa explicam tot ceea ce constatam sau aflam dincercetarile empirice (concrete, de teren): de ce in orasul X frecventa sinuciderilor este mai mare decat inorasul Y De ce s-au schimbat in intervalul 19902000 opiniile si atitudinile politice ale functionarilorDe ce voteaza o anumita categorie de populatie partidele de centru dreapta si alta categorie de populatiepartidele de centru stinga De ce adopta unele persoane valorile societatii deschise si alte persoanevalorile societatii inchiseDe fiecare data trebuie sa explicam asocierea dintre un obiect si o calitate. Ceea ce explicam poartanumele de explanandum. El este "generatorul problemei". Raspunsul, constand din propozitii cu diferitegrade de generalitate, poarta numele de explanans.Explicarea teoretica (rationala), in acceptia lui Mario Bunge (1967) sau deductiv nomologica, inacceptia lui Carl G. Hempel (1966), consta din deducerea explanandum-ului din explanans, acesta dinurma fiind constituit din generalizari (G) si circumstante sau conditii (C).Explicatia teoretica poate fi simbolizata astfel:s G,C t EUnde: G = generalizare; C = circumstanta: = explicatie rationala; E = explanandum.Expresia formulata are semnificatia: G si C constituie explanans pentru E.Pentru evidentierea rolului legilor in explicarea teoretica s-a propus (Carl G.Hempel, 1966) urmatorulmod de simbolizare a relatiei dintre explanans si explanandum:LexplanasCE explanandumUnde: L = lege; C = circumstanta; E = explanandum.Explicatia deductiv-nomologica arata ca, date fiind anumite circumstante, in baza legii specificate, saprodus fenomenul ce trebuia explicat.Pentru ca explicarea deductiv nomologica sa fie corecta se impun restrictiile: E sa reprezinterezultatul unor investigatii stiintifice; L sa fie o generalizare a rezultatelor obtinute in cercetarile empirice;C sa reprezinte o conditie particulara concreta, confirmata prin investigatia de teren si /sau de alte actiunisociale.Achim Mihu (1973, 24) apreciaza ca explicatia teoretica se deosebeste de cea pseudoteoretica prinfaptul ca aceasta din urma: se refera la motivatia subiectiva a sustinerii unei idei; face cunoscutasemnificatia unei idei; ia uneori forma unei "etichetari"; se bazeaza adesea pe argumente furnizate desimtul comun, chiar pe argumente false. Explicarea sinuciderii prin factori psihici (alcoolism, boalapsihica etc.) este un exemplu de explicatie pseudoteoretica. Asa cum s-a aratat in partea introductiva,explicarea teoretica a sinuciderii ca fapt social se face prin factori sociali.Sa vedem in continuare care sunt relatiile dintre propozitiile care alcatuiesc explanansul si relatiiledintre enuntul cu valoare generala si explanandum. Vom utiliza urmatoarele simboluri: G = enunt empiriccu valoare de generalizare (lege): E = explanandum.Sa explicam teoretic fenomenul coruptiei, care a luat proportii ingrijoratoare in Romania dupaevenimentele din decembrie 1989:G1: (x) (daca Vx, atunci Cx)36 Septimiu CHELCEAC1 : VrE1: CrExplicatia teoretica face apel la enuntul generalizator (G1): in orice societate (x) daca viata (V) estescumpa, atunci coruptia (C) este frecventa. in Romania costul vietii este ridicat (Vr). Astfel se explica(E1) de ce fenomenul coruptiei s-a extins. Observam ca circumstanta explanansului nu reprezinta decat oexemplificare a "componentei daca" din enuntul G1, iar explanandumul o exemplificare a "componenteiatunci" din acelasi enunt cu valoare generala (lege).Circumstanta este, deci, un element localizat spatio-temporal al obiectului desemnat de "componentadaca" a legii. in enuntul general se face referire la toate societatile in care costul vietii este ridicat.Romania face parte din aceasta multime, desemnata de obiectul "componentei daca" din G1.Sa luam in discutie o alta situatie: explicarea teoretica a simpatiei dintre doua persoane. Pornim de lageneralizarea empirica G2: daca persoanele interactioneaza frecvent, atunci ele se simpatizeaza reciproc.Constatam ca doua persoane (a si b) corespondeaza intens prin scrisori (C2). Schimbul de scrisori este oforma de interactiune. Putem, deci, explica teoretic simpatia dintre cele doua persoane:G2:(x y) (daca I xy,atunci S xy)C2: Sc abE2: S abin aceste exemple constatam ca predicatul "componentei daca" a legii (G2) nu este identic cupredicatul circumstantei (C2). Pentru ca explicatia teoretica sa fie corecta trebuie ca predicatulcircumstantei sa reprezinte un element din sfera continutului proprie predicatului din "componenta daca"a legii (G). Conditia este indeplinita intrucat trimiterea de scrisori se include in sfera continutuluitermenului de interactiune. Uneori predicatul explanandumului difera de predicatul "componentei atunci"a legii.Fie situatia: G3: (xy) (daca I xy, atunci S xy)C3: I abE3: A abConstatam ca intre persoanele a si b exista relatii afective pozitive (E3). Stim ca respectivelepersoane interactioneaza frecvent (C3). Pe baza legii (generalizarii empirice), potrivit careia persoanelecare interactioneaza frecvent se simpatizeaza reciproc, explicam relatiile dintre persoanele a si b.Predicatul din explanandum include predicatul din "componenta atunci" a legii, simpatia fiind o forma aafectivitatii pozitive, alaturi de sentimentul iubirii, de dipozitiile si emotiile cu continut pozitiv. Retinemca in cazurile in care predicatele "componentei daca" si circumstantei, ca si ale "componentei atunci" siexplanandumului difera, pentru ca explicatia teoretica sa fie corecta se impun relatiile de includereapredicatului circumstantei in sfera de continere a predicatului "componentei daca" si includereapredicatului "componentei atunci" in sfera de cuprindere a explanandumului. Grafic, relatiile pot fireprezentate astfel:G:C: E: in stiintele sociale si comportamentale generalizarile empirice au forma unor legi statistice. Nutotdeauna cei care interactioneaza stabilesc si relatii simpatetice. Aceasta se intampla cu o anumitaprobabilitate, sa spunem, in 90% din cazurile observate. Explicatia teoretica va fiG4: p (daca Ixy, atunci S xy)C4: I abfoarte probabilE4: S abDaca probabilitatea (p) este foarte ridicata (tinde spre 1) atunci explicatia se apropie de certitudine.Este foarte probabil ca persoanele a si b, care interactioneaza sa dezvolte relatii simpatetice pentru ca in90% din cazuri cei care interactioneaza frecvent se simpatizeaza reciproc. Totusi, raman 10% din situatii,TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 37astfel ca nu putem spune cu certitudine de ce intre persoanele a si b s-au stabilit relatii de simpatie. inaceasta consta ambiguitatea epistemica a explicatiei statistice.Termeni-cheieAbordare- interpretativa- naturalistaadmisibilitateambiguitate epistemicaaxiomabricolercercetare- calitativa- cantitativacircumstantacodificare- axiala- subiectivista- suport al obiectivitatiicoerenta- externa- internacombinarea paradigmelorcomprehensiune (intelegere)densitate conceptualadesignul cercetarilor- in doua faze- predominanta unei paradigme- metodologia mixatadescriere etnograficaemicesantionare- probabilista- teoreticaeticexplanandumexplanansexplicatie- deductiv-nomologica- pseudoteoretica- rationala- teoreticaetnografiageneralizare- naturalisticaflexibilitategeneralizabilitateipoteza- dimensiuni (ale)- (de) lucru- tipuri (de) legemetodologiemetoda (metode)- transversale- longitudinale- experimentale- cvasiexperimentale- (de) observatie- statistice- cazuistice- (de) culegere a informatiilor- (de) prelucrare a informatiilor- (de) interpretare a datelornaratiuneobiectivitateplauzibilitatereflexibilitate- intertextuala- subiectivista- suport al obiectivitatiistudii etnograficestiinte- ideografice- nomoteticeteoria intemeiata38 Septimiu CHELCEAProbleme recapitulative1. Care sunt criteriile de clasificare a metodelor sociologice2. Care sunt principalele teme ale metodologiei cercetarilor socioumane empirice3. Analizati din punct de vedere metodologic o cercetare empirica in domeniul sociologiei saupsihologiei sociale.4. Comentati principiul unitatii dintre judecatile constatative si evaluative in perspectiva caracteruluiteoretico-aplicativ al sociologiei.5. Prin ce se deosebesc cercetarile calitative de cele cantitative6. Pot fi generalizate rezultatele cercetarilor calitative Cum7. Care este specificul teoriei intemeiate8. Ce este etnografia9. Comentati modelul stiintei propus de W.Wallace, luand ca exemplu o cercetare sociologica empirica.10. Formulati cat mai multe ipoteze privind succesul scolar.11. De ce ipotezele:"Cu cat..., cu atit" sunt relativ nespecifice12. Ce conditii trebuie sa indeplineasca o ipoteza pentru a fi valida13. Dati exemple de enunturi sociologice.14. Formalizati aceste enunturi.Capitolul 3Analiza conceptelor sociologiceConcepte, termeni si notiuni in stiintele socioumaneDefinirea conceptelorAnaliza indicatorilor definitionaliTrecerea de la indicatori la indiciTermeni-cheieProbleme recapitulativeCercetarea in stiintele sociale si comportamentale are ca finalitate formularea unor enunturi cuvaloare de adevar despre om si mediul sau de viata, despre raporturile dintre individ, grup, colectivitate si,mai general, societate. in formularea enunturilor, oamenii de stiinta utilizeaza cuvinte din limbajul naturalsau simboluri introduse prin conventie in limbajul de specialitate. Spunem, astfel: "Toate societatile austructura sociala", folosindu-ne de limbajul natural, sau: (x)Sx, facand apel la simbolurile utilizate inlogica predicatelor, asa cum s-a aratat in subcapitolul despre formalizarea enunturilor.Raportul dintre semn, semnificatie si realitatea socioumanaLiterele alfabetului, ca si simbolurile din logica, sunt semne, care, ordonate dupa reguli precise,comunica ceva despre calitatile unitatilor sociale ca sa ne referim la discursul din stiintele sociale sicomportamentale. Fiecarui semn (sau fiecarei combinatii de semne) ii corespunde o semnificatie (sau maimulte), relatia dintre semn si semnificatie ("A inseamna B") fiind stabilita printr-o regula semantica.Semnele materiale (fumul semn ca arde focul), naturale (plansul semn pentru disconfortulpsihic),instituite prin conventie (literele alfabetului) sau semnele formale (simbolurile din logica) aufunctia de a reprezenta ceva independent de ele.Cunoscand limba romana, oricine citeste cuvantul "profesor" intelege ca este vorba despre opersoana calificata sa invete alte persoane, in cadrul organizatiei de tip scolar. Cuvantul "profesor" are undesignat, el semnifica altceva decat o insiruire de semne (literele alfabetului). Obiectul numit de semnconstituie denotatia acestuia. Obiectele si calitatile lor fac parte din realitate.Obiectele la care se refera stiintele sociale si comportamentale, precum indivizii si grupurile umane,au anumite calitati. in cercetarile sociologice nu urmarim sa identificam pur si simplu persoanele, ci, deexemplu, persoanele cu status social ridicat. Ne intereseaza nu grupurile si colectivitatile, ci grupurile sicolectivitatile care au anumite calitati: sunt puternic sau slab coezive, sunt formate din intelectuali,muncitori sau tarani, din copii sau tineri, respecta sau se abat de la normele de convietuire sociala s.a.m.d.in studiile de psihologie investigam atentia, gandirea, vointa, dar si calitatile acestor procese psihice etc.Dar, intr-un anumit context, cuvantul poate avea sensuri diferite, deviate fata de valoarea denotativa."Profesor" poate semnifica si o persoana pedanta (ca in expresia: "Nu mai face pe profesorul!"), ca si opersoana demna de a fi luata ca model de viata (cand spunem: "Profesorul generatiei noastre..." ). Acestesensuri diferite de denotatia cuvantului reprezinta conotatia. Pe de alta parte, o serie de termeni dinsociologie, psihologie sau din antropologia sociala si culturala sunt polisemici (gr.polys numeros,semantikos semnificatie). Termenul de "tara", de exemplu, designeaza atat teritoriul locuit de un popor,organizat administrativ si politic intr-un stat, cat si o zona socio-etnografica. Romania este o tara unitara.tara Ardealului, Oltului, Barsei, Oasului, Fagarasului, Hategului, Vrancei s.a. sunt si ele "tari", in sensulde zone "socio-etnografice". "Tarile isi au fiecare duhul propriu. Prin ele tara ne apare ca un arbore urias,cu multe radacini hranitoare. Ele se conditioneaza in chip necesar in tara cea mare, din care nu pot iesi, iartara, la randu-i, traieste si se exprima prin ele" (Chelcea, 1978, 179). Ne intereseaza volumul atentiei,40 Septimiu CHELCEAgandirea creativa, vointa puternica s.a.m.d. De fiecare data va trebui sa aratam denotatia termenilor,folosindu-ne de cuvinte a caror semnificatie este cunoscuta. in aceasta consta definirea conceptelor.Concepte, termeni si notiuni in stiintele socioumaneSocietate, personalitate, cultura, subcultura, anomie, standarde universalistice, devianta, gulere albe,relatii difuze, acculturatie, alienare, introversie, organizatie formala, natiune, coeficient de inteligenta,interactionism simbolic sunt tot atatia termeni din vocabularul de specialitate al sociologiei, psihologieisau psihosociologiei.in continuare nu vom face distinctie intre "termen","concept" si "notiune", desi prea bine se stie canotiunile sunt forme logice care reflecta insusirile esentiale si generale ale unei clase de obiecte, iarconceptele reprezinta formele logice cu cea mai inalta treapta de abstractizare.Un "termen" este o expresie lingvistica minima cu inteles distinct. Exista termeni care au ca designato entitate fizica (multime umana, sat, oras, persoana) sau o entitate ideala (inteligenta, anomie). Acestiasunt termeni referentiali. Multimea obiectelor fizice sau a entitatilor ideale constituie extensiuneatermenului, iar totalitatea calitatilor care apartin obiectelor si entitatilor ideale delimiteaza intensiuneatermenului. Alti termeni intalniti in teoriile sociologice sau psihologice tin de vocabularul logicii ( deexemplu, si, sau, implica, este egal, este inclus). Ei sunt termeni nereferentiali sau termeni logici.in orice teorie vor exista termeni extralogici (referentiali) conectati intre ei cu ajutorul termenilorlogici. De asemenea, in orice teorie din stiintele sociale si comportamentale ar trebui sa gasim un numarrestrans de termeni extralogici, asa-numitele notiuni originare sau simple, cu ajutorul carora pot fi definitenotiuni derivate prin combinarea notiunilor simple intre ele cu ajutorul termenilor logici (Zetterberg,1972).Daca ne intoarcem la termenii din vocabularul stiintelor socioumane, constatam ca o buna parte dinei sunt preluati din limbajul comun: de exemplu, societate, personalitate, cultura, natiune. Ei au un anumitinteles pentru orice persoana cultivata care vorbeste romaneste. Alti termeni, precum: anomie, standardeuniversalistice, gulere albe, aculturatie s.a., raman fara inteles pentru persoanele lipsite de o cultura despecilitate (sociologica, psihologica etc).Pe de alta parte, unii termeni preluati din limbajul comun sunt imprecisi sau au o incarcatura afectiva,puternica, ceea ce face dificila utilizarea lor. Termenul de "societate" poate avea ca designat "sistemulsocial global", dar si "patura superioara, patura celor "zece mii" cum atragea atentia Hans L. Zetterberg(1972, 260). Termenul de "subcultura" nu este neutru din punct de vedere afectiv: de asemenea, termenulde "birocratie" si atatia altii (devianta, criminalitate, sinucidere, supradotare, creativitate etc.). Data fiindaceasta situatie, se pune problema de a opta pentru una din cele doua strategii de imbogatire avocabularului stiintelor socioumane: denumirea unui nou fenomen printr-un termen din limbajul comunsau crearea unui termen nou pentru designarea fenomenului descoperit. Ambele strategii au avantaje sidezavantaje.Daca utilizam termenul de "relatii difuze" in locul termenului de "relatii intime" ne asiguram deneutralitatea afectiva a comunicarii, dar riscam sa nu fim intelesi de cei care nu au o pregatire despecialitate in domeniul psihosociologiei. Acelasi lucru se intampla cand facem apel la termenul de"standarde universalistice", preferandu-l celui de "drepturi egale". Sigur, este o chestiune de gust, dartrebuie sa avem in vedere ca nu facem stiinta de dragul stiintei, ci pentru a influenta viata sociala, iarcomunicarea rezultatelor cercetarilor stiintifice, introducerea informatiei sociologice in comunitatileinvestigate reprezinta un mod de a influenta societatea.Influenta va fi cu atat mai intensa cu cat rezultatele comunicate vor fi intelese de un numar mai marede persoane. Ne asociem, deci, acelor specialisti care considera ca stiintele sociale si comportamentale nuau nimic de pierdut daca utilizeaza termeni din limbajul comun, carora le dau insa o semnificatie precisa.Preluam, deci, semne carora le asociem o semnificatie bine delimitata sau, altfel spus, utilizam cuvinteledin limbajul natural specificandu-le intelesul.Sa vedem acum ce fel de concepte (notiuni sau termeni) intalnim in stiintele socioumane. in ceea cepriveste continutul, intalnim, in primul rand, conceptele care designeaza unitati sociale: oamenii ca fiintesociale, rezultatele materiale si spirituale ale activitatii oamenilor, precum si grupurile, colectivitatile sisocietatile umane. A doua categorie de concepte cu care se opereaza in stiintele sociale siTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 41comportamentale o constituie conceptele care au ca referential calitatile obiectelor sociale: coeziune,tanar, intelept, democratic etc.Cele doua categorii de concepte (care designeaza unitati sociale si calitati) sunt intim corelate.Conceptele care designeaza calitati pot fi, la randul lor, clasificate dupa cum se refera la caracteristiciindividuale (trasaturi, proprietati, calitati ale indivizilor) sau la caracteristici grupale. Si unele si celelaltepot semnifica: moduri de a fi (varsta, sex, inteligenta) sau moduri de a face (a muncii, a calatori, a invata).in categoria conceptelor care designeaza calitati se includ si conceptele care semnifica relatia(prieten, dusman, bunic, fiu) sau contextul (de exemplu, calitatea unei persoane de a fi roman sau francezsau de alta nationalitate, de a apartine unei clase sociale etc.).Renate Mayntz, K. Holm si P. Hbner (1969, 11-14), din lucrarea carora am preluat clasificareaconceptelor, atrageau atentia ca intre diferitele clase de concepte nu exista delimitari foarte rigide. Asa sitrebuie sa intelegem clasificarea conceptelor in stiintele socioumane.Unele concepte semnifica proprietati care rezulta din insumarea caracteristicilor individuale alemembrilor unui grup (de exemplu, varsta medie a elevilor dintr-o clasa sau a muncitorilor dintr-unatelier). Acestea sunt caracteristici analitice. Spre deosebire de astfel de caracteristici rezultate dinagregarea calitatilor indivizilor, in stiintele socioumane intalnim adesea conceptele care au ca designatcaracteristici globale (sau integrale), cum ar fi structura de putere, birocratizarea intr-o organizatie,democratizarea sau totalitarismul. Democratia nu rezulta din comportamentul indivizilor X, Y sau Z. Eaeste asa cum remarca Serge Moscovici (1990) un "fapt social total", penetrand intreaga viata sociala,relatiile in familie si la locul de munca, raporturile interumane si intergrupale etc.in literatura de specialitate se mai face distinctie intre conceptele cantitative si conceptele calitative,intre concepte individuale si concepte generale, intre concepte istorice si universale. Conceptele care auca referential marimea, greutatea, gradul de intensitate ale caracteristicelor unitatilor sociale alcatuiescclasa conceptelor cantitative. Interactiune slaba, coeziune puternica, varsta de zece ani, grup numeros,coeficient de inteligenta 120, creativitate ridicata sunt concepte care fac parte din aceasta categorie.Conceptele: stil de conducere democratic, sex masculin, activitate intelectuala sunt conceptecalitative, caracteristica desemnata sau exista sau nu exista. Din punct de vedere formal, diferenta dintrecele doua clase de concepte nu ridica nici o problema. Daca avem insa in vedere realitatea pe care odesigneaza conceptele calitative nu putem sa nu remarcam faptul ca exista diferite niveluri aledemocratiei, ca o persoana de sex masculin are unele caracteristici ale persoanelor de sex femenin, caactivitatea intelectuala contine si elemente de munca fizica s.a.m.d.Efortul specialistilor din stiintele socioumane se concentreaza asupra masurarii tuturor calitatilorasociate unitatilor sociale. Indemnul adresat de Max Planck (18581947) fizicienilor de a masura tot ceeste masurabil si sa faca masurabil tot ce nu este astfel are o mare actualitate pentru sociologi si psihologi.Stiintele sociale si comportamentale urmaresc formularea unor enunturi adevarate cu niveluri degeneralitate din ce in ce mai inalte. Conceptele utilizate in astfel de enunturi (termeni extralogici) audiferite grade de generalitate. Conceptul de "student" are un grad de generalitate mai mare decatconceptul de "student la sociologie". Conceptele care au referential o clasa de obiecte sau de calitati suntconcepte generale (indiferent de gradul lor de generalitate), spre deosebire de conceptele care designeazao singura unitate sociala (studentul Ionescu, municipiul Bucuresti), care alcatuiesc clasa conceptelorindividuale. Conceptele individuale sunt considerate concepte istorice, designatul lor are o determinarespatio-temporala. Conceptele generale, precum: grup, norma, interactiune sunt considerate invarianti,concepte aistorice, sau universalii (de exemplu, universaliile culturii).Si de aceasta data se pune problema dificultatii de a face distinctiile intre cele doua clase deconcepte: istorice si aistorice.Definirea conceptelorAsa cum indeobste se stie, definitia reprezinta operatia logica prin care se apreciaza intelesultermenilor utilizati. Ea constituie o operatie generala a cunoasterii si comunicarii interumane. "Definitiaeste o operatie logico-semantica, prin care se stabileste o identitate de designat intre un nume comun si odescriptie generala" (Popa, 1972, 67).42 Septimiu CHELCEAFara a discuta diferitele acceptii filosofice sau logice ale difinitiei, vom mentiona functiiledefinitiilor, asa cum le-a sistematizat Cornel Popa (1972): functia referential-designatoare, constand indelimitarea unei clase de obiecte; functia de introducere a unor termeni noi in vocabularul unui agentcunoscator; functia de concentrare a informatiei, de prescurtare a comunicarii; functia de relevare aschimbarilor intervenite in procesul cunoasterii, pe baza analizei intensiunii termenilor; functia sinteticcalculatorie,care permite prelucrarea informatiei intr-un alt limbaj. Aceste functii sunt caracteristice sidiferitelor tipuri de definitii din stiintele sociale si comportamentale.Avand in vedere lucrarea de referinta Fundamentele formarii conceptelor in stiintele empirice, deCarl G. Hempel (1952), in stiintele socioumane se disting, in principal, trei tipuri de definitii: ostensiva,nominala si operationala. Le vom analiza in continuare.Definitia ostensiva (lat. ostends, ostendere a arata) a fost introdusa in stiinta de W. L. Johnson introlucrare de logica aparuta in 1921. Problema definitiei ostensive a fost reluata si aprofundata in lucrareaCunoasterea umana. Posibilitatile si limitele sale (1948) de filosoful, umanistul si savantul englezBertrand Russel (18721970). Cu ajutorul definitiei ostensive un agent cunoscator afla semnificatia unuicuvant, fara ca pentru aceasta sa se faca apel la alte cuvinte. Persoana care intentioneaza sa imbogateascavocabularul altei persoane cu un nou termen rosteste cuvantul, aratand concomitent obiectul designat.Acesta este specificul definitiei ostensive: simultaneitatea pronuntarii unui termen necunoscut de un agentcunoscator (S2), dar cunoscut de alt agent cunoscator (S1), si indicarea designatului.Evident, definitiile ostensive se aplica doar termenilor referentiali si, in stiintele socioumane cuprecadere, termenilor care desemneaza unitati sociale, nu calitati. Daca cineva nu cunoaste termenul de"taran" nu avem decat sa-i aratam o persoana care lucreaza pe un teren agricol (ara, seamana, prasesteetc.) si in acelasi timp sa pronuntam cuvantul "taran". Astfel isi imbogatesc vocabularul copii saupersoanele care invata o limba straina. Procedeul se intalneste si in stiintele sociale si comportamentale.in sociologie, de exemplu, se recomanda cuprinderea dintr-o privire, de undeva de pe o inaltime, a intregiilocalitati rurale ce urmeaza a fi cercetata. Profesorul spune, aratand localitatea: "Aceasta este un satformat prin colonizare". Studentii vad casele taranesti si ulitele ce se intretaie in unghi drept: ei intelegastfel semnificatia termenului "sat de colonisti", fara a li se mai explica prin alte cuvinte intelesultermenului.Si alti termeni, precum sunt cei de "delincvent", "barbat", "femeie", "orasean", "militar" etc., pot fiintrodusi prin definitii ostensive. Vor trebui insa respectate o serie de conditii. in primul rand, va trebui caintotdeauna sa se asocieze acelasi semn (cuvant) obiectelor indicate. Aceasta conditie lingvistica asiguraasocierea semnificatiei la semnul utilizat. Conditia simultaneitatii impune rostirea cuvantului concomitentcu aratarea obiectului desemnat, fapt ce conduce la fixarea legaturii dintre semn si semnificatie. Pentru caaceasta legatura sa se realizeze va trebui ca atat obiectul desemnat, cat si semnul propus sa fie perceptibile(conditia operationala). Subiectul cunoscator percepe concomitent cuvantul (perceptie auditiva) siobiectul (perceptie vizuala). Din punct de vedere psihologic, definitia ostensiva presupune un plancomplex sensorial si logic, diacronic si sincronic. in fine, ultimele doua conditii privind folosireadefinitiilor ostensive vizeaza cerintele psihologice, concentrarea atentiei subiectului cunoscator atatasupra semnului, cat si asupra obiectului, si cerintele pedagogice, de repetare a asocierii dintre semn siobiect. Respectandu-se aceste conditii se pot introduce termeni noi in vocabularul persoanelor care sespecializeaza in domeniul stiintelor sociale si comportamentale. Pot fi definite ostensiv mai alesconceptele individuale si conceptele calitative.Definitia nominala (sau verbala) consta din specificarea intelesului unui termen cu ajutorul altortermeni sau, altfel spus, din descrierea verbala a semnificatiei unui concept. Definiendum-ul, cuvant alcarui inteles trebuie aratat, are aceeasi semnificatie ca si definiens-ul, cuvintele cu ajutorul carora seinstituie un nume, se introduce un termen nou in vocabularul stiintei sau in vocabularul unui agentcunoscator. Sa presupunem ca vrem sa introducem in vocabularul agentului cunoscator (S2) termenul de"rol social" (definiendum). Noi (S1) cunoastem atat termenul de "rol social", cat si termenii "ansamblulde comportamente asteptate in mod legitim din partea persoanelor care au un status social" (definiens). S2nu cunoaste decat definiensul. Pentru a arata semnificatia definiendum-ului utilizam numai termenicunoscuti de S2, preluati din limbajul comun sau anterior definiti.Termenii de "ansamblu", partea", "are" fac parte din vocabularul cotidian. Termenii "mod legitim","persoane", "comportament", "status social", trebuie definiti inainte de a-i utiliza in structuradefiniensului. Definiendum-ul si definiens-ul au acelasi designat. Pentru a exprima aceasta relatie legamTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 43definiendum-ul de definiens prin semnul "= df.", ceea ce inseamna ca prima parte a expresiei are acelasiinteles ca si partea a doua a ei. De exemplu: rol social = df. ansamblul de comportamente asteptate in modlegitim din partea persoanelor care au un status social. O alta modalitate de scriere a relatiei dintredefinindum si definiens consta din punerea intre ghilimele a acestora si intercalarea intre ele a expresiilor:"inseamna", "are acelasi inteles", "semnifica", "defineste". Vom scrie deci: "Rol social" semnifica"ansamblul comportamentelor asteptate in mod legitim din partea persoanelor care au un status social".Utilizandu-se aceste modalitati de scriere a definitiilor nominale se releva faptul ca se are in vedere relatiadintre semne, dintre expresiile lingvistice, si nu relatia dintre semn si designat (Opp, 1970, 98).Rezulta de aici ca definitia nominala nu poate fi nici adevarata si nici falsa. Ea este o conventie: oride cate ori citim sau auzim un anumit cuvant intelegem un anumit lucru. De exemplu, cand citimtermenul "deprivare relativa" intelegem "percepere de catre factorii sociali a discrepantei dintreexpectatia valorilor si capacitatea valorica a lor". "Expectatia valorilor" semnifica "bunurile si conditiilede viata pe care oamenii cred ca sunt indreptatiti sa le obtina", iar "capacitatea valorica" desemneaza"bunurile si conditiile de viata pe care oamenii apreciaza ca sunt capabili sa le obtina". Cu acesteprecizari definirea nominala a termenului de "deprivare relativa" nu s-a epuizat. Asa cum aratau ChavaNachmias si David Nachmias (1981, 30), din lucrarea carora am preluat acest exemplu, va trebui sadefinim in continuare termenii, "expectatie", "a fi capabil", "a percepe". Manifestarea normelordominante impuse de mediul economic, social, cultural si politic imediat se desemneaza prin"expectatie". Mai departe vor fi definiti termenii de "norma", "mediu", "imediat", "economic","social","cultural", "politic". Prin norma vom intelege o "regula care ghideaza comportamentul oamenilor", iarprin "comportament" vom desemna "totalitatea reactiilor la solicitarile externe".Din analiza definitiei nominale a termenului de "deprivare relativa" retinem ca exista o ierarhizare adefinitiilor si ca fiecare definitie nominala este constituita din termeni primari si termeni derivati.Termenii derivati sunt definiti cu ajutorul termenilor primari. in exemplul discutat avem de-a face cu oierarhizare pe patru niveluri a definitiilor, in care termenii "deprivare relativa", "expectatie", "norma" si"comportament" sunt termeni derivati, in timp ce termenul de "reactie" este un termen primar. Asa cum saprecizat, definitia nominala nu ofera nici o informatie despre realitate, definiendum-ul neavand altinteles decat definiens-ul. Astfel stand lucrurile de ce apelam, totusi, la acest tip de definitie Care suntfunctiile definitiei nominale Din cele cinci functii ale definitiilor mentionate anterior, definitiei nominaleii sunt proprii functiile:de introducere a unor termeni noi in vocabularul agentilor cunoscatori, deconcentrare a informatiei si de prelucrare a informatiei intr-un alt limbaj (functia sintetic-calculatorie). inceea ce priveste functia referential-designatoare va trebui analizat raportul dintre definiens si designat.Definitia explicita (definiensul) poate consta fie din relevarea genului proxim si a diferentei specifice (deexemplu: infractor = df. persoana condamnata definitiv de instantele judecatoresti), fie din enumerareacaracteristicilor specifice (de exemplu: om = df. fiinta bio-psiho-socio-culturala) sau prin enumerareaobiectelor care fac parte din clasa denumita de definiens (de exemplu: fostele tari comuniste din Europade Est = df. Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.Germana, Polonia, Romania, Ungaria, U.R.S.S.).Definitia operationala are o deosebita importanta in stiintele sociale si comportamentale pentru cacele mai multe din obiectele si calitatile designate prin termenii din vocabularul acestor stiinte nu pot fidirect observabile. Valorile, atitudinile, inteligenta s.a. nu pot fi direct observate: nici alienarea, structurasociala sau deprivarea relativa. in astfel de cazuri se incearca traducerea conceptelor in "evenimenteobservabile" sau operationalizarea conceptelor.Ideea ca intelesul unui termen stiintific trebuie stabilit prin indicarea operatiilor de testare, pe bazacarora se decide daca termenul este sau nu aplicabil cazului dat, a aparut in cadrul orientarii filosofice aoperationalismului, orientare filosofica ilustrata de lucrarea The Logic of Modern Physics de Percy W.Bridgman (1927). in anii 1940-1950 au aparut mai multe lucrari de referinta in problemaoperationalizarii conceptelor din stiintele socioumane (George A. Lundberg, 1941: Herbert Blumer, 1941:Gustav Bergman si Kenneth W. Spence, 1941: Carl G. Hempel, 1954). Operationalizarea conceptelor aramas in actualitate, fiind abordata si in literatura de specialitate din tara noastra (Hoffman, 1977).Definitia operationala reprezinta un procedeu eficient de a decide daca o calitate poate fi atribuita uneiunitati sociale. De exemplu, frumusetea feminina. Se organizeaza concursuri de frumusetenationale,internationale si mondiale. Cum decide juriul care este cea mai frumoasa femeie din lumeSigur, o femeie frumoasa trebuie sa corespunda unor standarde culturale privind talia,greutatea,circumferinta bustului si a soldurilor etc. Toate aceste componente corporale, dincolo de44 Septimiu CHELCEAarmonia lor,au functia de indicatori ai frumusetii feminine. Nu trebuie insa sa tragem concluzia cadefinitia operationala se confunda cu enumerarea elementelor componente. Putem lua ca indicator pentrufrumusete numarul de declaratii de dragoste primite de respectiva persoana inainte de casatorie.A. J. Bachrach (1962) remarca: "Definitia operationala a unei mancari este...reteta sa".Caracteristicile designatului nu reprezinta obligatoriu indicatorii utilizati in operationalizarea conceptelor.Dragostea intre un barbat si o femeie este, din punct de vedere psihologic, un sentiment. Sarutul este unindicator al dragostei. in timp ce sarutarile le putem observa si numara, dragostea nu este direct observata.in definitia operationala stabilim o relatie intre semnele direct observabile si simbolurile ce apar la nivelulteoriei. Asa cum sublinia si Julian L. Simon (1969), o definitie este operationala numai daca cel careanalizeaza conceptul: specifica procedeul (incluzand si instrumentele folosite) pentru identificarea saugenerarea definiendum-ului si gaseste un inalt coeficient de siguranta (consistenta in aplicare) pentrudefinitia data.in continuare vom prezenta pentru exemplificare operationalizarea conceptului de "autoritarianism".Operationalizarea acestui concept este luata ca model in literatura de specilitate (Backer, 1988, 114).Conceptul de "autoritarianism", desemnand " un sistem sociopolitic bazat pe subjugarea drepturilorindividului fata de stat si liderii" (Reber,1985, 70), a fost formulat in 1923 de cercetatorii de la Institutulde Cercetari Sociale din Frankfurt.Venirea la putere a lui Hitler, in 1933, i-a fortat pe multi cercetatori dinGermania sa emigreze in SUA. Asa se face ca sociologul Theodor W. Adorno, impreuna cu unii dincolaboratorii sai din Frankfurt, si-a continuat cercetarile la Universitatea Columbia din New York si, apoi,la Universitatea din California la Berkeley. in 1950 publica lucrarea The Authoritarian Personalityreferitoare la tipul de personalitate care se caracterizeaza prin subordonare si acceptare servila aautoritatii. in perioada 1940 1950 s-au studiat diferite aspecte ale "personalitati autoritariene"cu ajutorulscalelor de atitudine; A-S (scala de antisemitism), E (sacala de etnoocentrism), P-E-C (scala decoservatorism politico-economic), F(scala de atitudine fascista, numita apoi scala de atitudineantidemocratica). Scala F, elaborata de psihologul Daniel J. Levison, este structurata pe noua dimensiuni,si anume: conventionalism; supunere autoritariana; agresiune autoritariana; anti-subiectivitate;superstitie si stereotipuri; putere si incapatinare; distructivitate si cinism; proiectivitate; preocupareexagerata pentru problemele morale referitoare la sex. Pentru fiecare dimensiune au fost stabilitiindicatori specifici. Pe un continuum cu 7 trepte (de la -3 la +3), persoanele testate isi exprima acordulsau dezacordul cu enuturile (indicatorii) din structura scalei. in final se calculeaza scorul total, pe bazacaruia se determina tipul de personalitate. De exemplu, enuntul: "o persoana care are comportamente siobiceiuri rele si o educatie proasta cu greu se poate astepta sa fie acceptata de oamenii decenti"reprezintaun indicator in cadrul dimensiunii "conventionalism". Cei care se declara total de acord cu acest enuntprobabil ca apartin tipului de personalitate autoritariana. Probabilitatea devine mult mai mare dacarespectiva persoana poseda si indicatorii celorlalte dimensiuni (daca sunt de acord cu enunturile):"Supunerea si respectul fata de autoritate sunt cele mai importante virtuti pe care copiii trebuie sa si leinsuseasca" (supunerea autoritariana). "Homosexualitatea reprezinta o forma grava de delincventa sitrebuie pedepsita cu severitate (preocuparea exagerata pentru problemele morale legate de sex) s.a.m.d.Specialistii apreciaza ca Scala F poate masura in ansamblu autoritarianismul ca sindrom al atitudinilorcare predispun la acceptarea ideologiei fasciste, extremist antidemocratice. Personalitatea autoritarianaeste marcata de prejudecati, fata de grupurile minoritare, de antisemitism si etnocentrism.Analiza indicatorilor definitionaliAm folosit pana acum de mai multe ori termenul de "indicator" fara a-l defini. Din exemplele date saputut deduce ca in cercetarea socioumana empirica indicatorii sunt semne observabile si masurabile cuajutorul carora pot fi caracterizate unitatile sociale si calitatile acestora. Un fapt de observatie (marcaautomobilului), raspunsul la o intrebare (Care este profesia dv.) sau raportul dintre doua marimi(venituri/nr. membrilor familiei) functioneaza ca indicatori pentru definirea conceptelor (de exemplu,pentru conceptul de "status social"). Indicatorii utilizati in operationalizarea conceptelor poarta numele deindicatori definitionali. in continuare vom analiza acest tip de indicatori urmand modelul propus desociologul polonez Stefan Nowak (1972).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 45O prima problema este cea a determinarii relatiei dintre indicatorii definitionali si conceptele definiteoperational. Relatia poate fi: totala sau statistica. Daca luam ca indicator pentru termenul de "student"faptul de a fi inmatriculat la o institutie de invatamant superior, avem de-a face cu o relatie totala: ori decate ori este prezent indicatorul, tot de atatea ori este prezent si indicatul. Dar in stiintele sociale sicomportamentale nu intalnim astfel de cazuri atat de simple: de cele mai multe ori operam cu indicatoricare sunt intr-o relatie statistica cu fenomenele desemnate prin concepte. "A fi proprietarul unuiautoturism" constituie un indicator pentru "bunastare materiala", dar relatia dintre indicator si indicat estestatistica, in sensul ca exista o probabilitate mai mica sau mai mare ca prezenta indicatorului sa coincidacu prezenta indicatului: cele mai multe persoane caracterizate prin "bunastare materiala" posedaautoturisme, dar exista si situatii in care persoanele cu "bunastare materiala" sa nu aiba automobilproprietate personala (datorita virstei inaintate, imbolnavirii etc).Analiza indicatorilor definitionali urmareste determinarea (specificarea) probabilitatii sau a corelatieidintre indicator si indicat, cu scopul de a retine in cercetarile socioumane empirice pe acei indicatori carecoreleaza puternic cu indicatul.Determinarea puterii de discriminare a indicatorilor definitionali reprezinta, de asemenea, oimportanta problema in operationalizarea conceptelor. Aceasta presupune examinarea relatiei statisticedintre indicator si indicat. Stefan Nowak (1972, 154) apreciaza ca exista trei genuri distincte de putere dediscrimare a indicatorului: puterea de respingere, puterea de continere si puterea de discriminare. Putereade respingere este proprietatea unui indicator de a lasa in afara sferei lui toate unitatile sociale care nuposeda indicatul. De exemplu, "a fi proprietarul unei vile" este un indicator cu o putere de respingere maimare decat indicatorul "a fi proprietarul unui autoturism", daca avem in vedere indicatorul "bunastaremateriala". Probabilitatea ca intre persoanele care au indicatorul (vila proprietate), dar nu secaracterizeaza prin "bunastare materiala" (indicatul) este foarte mica. in afara indicatorului sunt cuprinseaproape toate unitatile sociale caracterizate prin respectivul indicat. Probabilitatea aparitiei concomitentea indicatorului si a indicatului tinde spre 1. in cercetarile socioumane concrete se urmareste maximizareaacestei probabilitati. Puterea de continere reflecta capacitatea indicatorului de a retine in cadrul distins deel toate elementele ce se caracterizeaza prin posedarea indicatorului. Indicatorul "a fi proprietarul unuiautoturism" pentru indicatul "bunastare materiala" are o putere de continere mai mare decat indicatorul "afi proprietarul unei vile". in sfera indicatorului cu o putere de continere mare intra si elementele care nucontin indicatul dat. Concret: vor fi persoane care au automobil proprietate personala, dar nu beneficiazade bunastare materiala (de exemplu, persoane care au cistigat un autoturism la concursurile ce seorganizeaza).in stabilirea indicatorilor definitionali vom cauta maximizarea atat a puterii de continere, cat si aputerii de respingere, astfel incat corelatia dintre indicator si indicat sa tinda spre 1 (cand utilizam pentrudefinitia operationala un singur indicator). in astfel de situatiii vorbim despre puterea de discriminare aindicatorului. De regula, insa, cand definim operational un termen utilizam nu unul, ci mai multiindicatori.Sa examinam ce se intampla cand utilizam doi indicatori, o situatie mai simpla, dar care ilustreazatipul de probleme ce apar frecvent in cercetarile empirice. Daca dorim sa caracterizam o populatie dinpunctul de vedere al "bunastarii materiale" si luam ca indicatori "a poseda o locuinta tip vila" (I1) si "aavea venituri lunare mai mari decat salariul mediu pe economie" (I2), ajungem in urmatoarea situatie.Rezulta trei grupuri de persoane, dintre care despre doua din ele putem spune cu destula precizie casunt formate din bogati si saraci, iar despre cel de-al treilea grup, care poseda doar unul din cei doiindicatori, nu putem spune nici ca poseda indicatul (bunastarea materiala), nici ca nu il poseda. Aceastareprezinta spatiul de nedeterminare al indicatorilor definitionali luati in considerare. Este de dorit caspatiul de nedeterminare sa fie cat mai mic, astfel ca pe baza indicatorilor stabiliti sa se faca departajari cuo precizie acceptabila. Cand se apeleaza nu la doi, ci la mai multi indicatori, spatiul de nedeterminare estedelimitat de indicatorii cu cea mai mare putere de discriminare.Alegerea indicatorilor definitionali va fi precedata, asadar, de analiza puteriilor de respingere, decontinere si de discriminare. Dar in stabilirea setului de indicatori pentru operationalizarea conceptelorvom avea in vedere si tipul de indicatori la care vom face apel: vom utiliza indicatori expresivi sauindicatori predictiviReferindu-se la "personalitatea autoritariana", Paul Lazarsfeld (1965) aprecia ca indicatorul"Supunerea si respectul fata de autoritate sunt cele mai importante virtuti pe care copiii trebuie sa le46 Septimiu CHELCEAinsuseasca" este de tip expresiv, in timp ce indicatorul "Majoritatea oameni lor nu-si dau seama cat demult este dirijata viata noastra de comploturile urzite de politicieni" este de tip predicativ. Acestiindicatori inclusi in Scala F au o legatura mai slaba (indicatorii expresivi) sau mai puternica (indicatoriipredictivi) cu indicatul. Persoanele care accepta ca "Supunerea si respectul fata de autoritate sunt cele maiimportante virtuti pe care trebuie sa si le insuseasca copiii" au o probabilitate mai redusa de a fi de tipautoritarian decat persoanele care sunt de acord ca "Majoritatea oamenilor nu-si dau seama cat de multeste dirijata viata noastra de comploturile urzite de politicieni". Aceasta a doua categorie de persoane secaracterizeaza foarte probabil prin antisemitism, avand atitudini antidemocratice. Totdeauna trebuie safacem apel atat la indicatorii expresivi, cat si la indicatorii predictivi. Daca vrem, de exemplu, sa studiemcoeziunea grupului, luam ca indicatori expresivi raspunsurile la intrebarile de genul: "Va place grupul dincare faceti parte", "Va face placere activitatea grupului dumneavoastra" s.a.m.d., dar vom avea grija saintroducem si indicatori predictivi, precum: "Intentionati sa parasiti grupul din care faceti parte", "in ceconditii ati parasi grupul dumneavoastra"Indicatorii definitionali cu o putere de discriminare ridicata coreleaza intre ei. Se vorbeste in acestcaz de corelatie interna a indicatorilor sau de indicatorii corelativi intern. Pentru operationalizareaconceptului de "status social" pot fi utilizati mai multi indicatori: avutia materiala, locuinta, veniturilefinanciare, apartenenta la anumite organizatii, bunurile culturale. Intre acesti indicatori exista corelatiiridicate: persoanele care au venituri ridicate au de regula si o locuinta buna, poseda bunuri materiale siculturale, fac parte din cluburi cu acces limitat. Corelatia interna a indicatorilor definitionali ne permite saretinem pentru operationalizarea conceptelor doar cativa dintre ei, chiar unul singur. Asa a procedatsociologul american Stuart Chapin, in anii '30, cand, pentru a masura "statusul social al familiei", a retinutca indicator "mobila din locuinta" rerspectivei familii: telefonul sau radioul erau cotate cu +8 puncte,ceasul desteptator cu 2 puncte s.a.m.d. S-a ajuns in acest fel la un indice, deat fiind faptul ca "scarasufrageriei" coreleaza pozitiv cu veniturile si cu profesia membrilor familiei.O alta categorie de indicatori este cea a indicatorilor corelativi extern. S-a constatat ca status-ulsocial coreleaza cu orientarea politica. Daca am masurat "status-ul social" prin indicatorul "mobila dinsufragerie" si "orientarea politica" prin "comportamentul de vot" intre cei doi indicatori va exista ocorelatie. "Comportamentul de vot" nu reprezinta insa un atribut al indicatului, nu este un indicatordefinitional, dar coreleza cu indicatorul retinut pentru masurarea "status-ului social". Vom spune ca eleste un indicator corelativ extern.in strategia alegerii indicatorilor vom tine seama si de contextul social in care se desfasoaracercetarea, stiut fiind ca in timp se produce o deplasare a semnificatiei lor. "A indemna foarte des si pealtii spre credinta religioasa", ca indicator pentru "persoana foarte religioasa", are alta putere dediscriminare in prezent, comparativ cu puterea lui de discriminare in investigatiile de sociologie a religieidesfasurate in tara noastra in trecut. De asemenea, indicatorul "numarul de bolnavi vindecati", caindicatori pentru "capacitatea profesionala a medicului", nu poate fi analizat in afara contextului social:trebuie sa luam in considerare progresul medicinei, maladia s.a.Pe de alta parte, va trebui sa vedem daca indicatorii definitionali sunt usor manevrabili, daca suntdirect observabili sau daca nu cumva genereaza probleme de natura sa compromita investigatia."imbracamintea" unei persoane reprezinta un indicator cu o putere de discriminare mai mica decat cea aindicatorului "mobilarea locuintei" cand ne referim la "status-ul social". Cu toate acestea, vom optapentru indicatorul "imbracaminte", pentru ca este mai usor observabil (si pentru ca el coreleaza intern cuindicatorul "mobilarea locuintei"). in acelasi sens, vom opta pentru indicatorul "a poseda un autoturism",renuntind la raspunsul "Cati bani ati economisit in ultimul an".E. J. Webb si colab. au ales uzura (erosion) din material plastic din jurul pieselor de muzeu caindicator al interesului publicului pentru diferitele exponate. in cercetarea lor la Museum of Science andIndustry din Chicago au gasit ca in jurul unor exponate covorul din plastic se inlocuieste, datorita uzurii,din sau in sase saptamani, in timp ce imprejurul altor exponate covorul ramane neschimbat ani de zile. E.J. Webb si colab. (1966, 37) au sugerat ca "rata schimbarii covorului" constituie un bun indicator, usormanipulabil si nederanjant (unobtrusive) pentru masurarea popularitatii exponatelor (dupa Bernard, 1995,333).in concluzie, vom spune ca strategia alegerii indicatorilor definitionali trebuie sa urmareascamaximizarea puterii de discriminare si minimizarea spatiului de nedeterminare, in contextul socialTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 47concret, pe de o parte, pe de alta parte, se impune a fi retinuti indicatorii care nu induc schimbari prinmasurarea lor si sunt relativ usor manevrabili.Trecerea de la indicatori la indiciDupa "reprezentarea imaginistica" a conceptului, cand cercetatorul, bazandu-se pe experienta vietiicotidiene, schiteaza o "constructie abstracta" ce confera sens observatiilor, dupa ce au fost stabilitedimensiunile si au fost alesi indicatorii, se poate trece la construirea indicilor (Lazarsfeld, 1965).Prin indice (index) se intelege "o variabila unidimensionala cu r valori pe care sunt ordonate v clasede posibile combinari de caracteristici dintr-un spatiu de atribute multidimensional" (Mayntz si colab.,1969, 44). Preluam din lucrarea mai sus citata prezentarea strategiei de construire a indicatorilor incercetarile sociologice empirice. Pentru ca majoritatea conceptelor cu care operam in stiintele sociale sicomportamentale sunt multidimensionale (de exemplu, status social, coeziune a grupului, satisfactie amuncii, anomie), se pune problema clasificarii unitatilor sociale, a obiectelor din realitatea concreta,concomitent dupa mai multe criterii.Daca acceptam ca "statusul social" al unei persoane poate fi apreciat dupa criteriile: nivel descolaritate, calificare profesionala si venituri, nu ne va mai fi greu sa observam, de exemplu, ca opersoana va avea un status social ridicat, conform dimensiunii "nivel de scolaritate", dar un status socialscazut, conform dimensiunii "venituri". Va trebui sa trecem de la spatiu cu n dimensiuni la o variabilaunidimensionala pe care sa ordonam unitatile sociale investigate.Sa analizam cazul cel mai simplu: trecerea dintr-un spatiu bidimensional la ordonarea unitatilorsociale pe o variabila unidimensionala. Satisfactia muncii poate fi masurata cu ajutorul a douadimensiuni: satisfactia produsa de continutul muncii si satisfactia produsa de veniturile obtinute prinmunca. Luam ca indicatori raspunsurile la intrebarile: "Cat de satisfacuti sunteti de munca pe care ofaceti" (pentru prima dimensiune) si "Cat de satisfacut sunteti de salariul pe care il primiti" (pentru ce-ade-a doua dimensiune). Preformulam raspunsurile: foarte nesatisfacut = 1; nesatisfacut = 2; nicisatisfacut, nici nesatisfacut = 3; satisfacut = 4; foarte satisfacut = 5 (cifrele reprezinta ponderile asociatefiecarui raspuns). Persoanele investigate se vor plasa intr-una din clasele de la a la x.Conform primei dimensiuni, vor avea o satisfactie a muncii inalta subiectii din clasele: e, j, o, t, v.Daca reducem, prin sinteza indicatorilor, spatiul bidimensional la o variabila unidimensionala, ajungem laurmatoarea ordonare a claselor de subiecti.O astfel de ordonare, desi permite ierarhizarea claselor de subiecti, nu este totusi satisfacatoarepentru ca indicele construit din sinteza celor doi indicatori nu are intervalul de variatie normalizat.Normalizarea intervalului de variatie a indicelui presupune ca valorile minime si maxime sa fie zero siunu, zero si zece, zero si o suta sau -1 si +1; -10 si +10; -100 si +100. Pentru a indeplini aceasta conditievom acorda alte ponderi unuia sau ambilor indicatori. De exemplu, vom acorda ponderile: 0; 1; 2,50; 4,50pentru fiecare indicator. Clasele de subiecti se vor ordona intr-un interval de variatie normalizat de la zerola zece. Apare insa o problema: nu se pastreaza acelasi interval intre clasele ordonate pe variabilaunidimensionala. Prin acordarea unor ponderi adecvate va fi depasita si aceasta dificultate.Rezulta din cele aratate ca proiectarea unui indice nu este o operatie mecanica de insumare a valoriloracordate indicatorilor, ci reprezinta un travaliu intelectual care presupune: fixarea conditiilor in careindicele trebuie sa ia valorile extreme; normalizarea intervalului de variatie; precizarea conditiilor caredetermina ordinea valorilor in interiorul intervalului de variatie.Hans Zeisel (1965), care precizeaza aceste conditii, ofera doua exemple de construire a indicilor.Indicele de monopolizare a difuzarii informatiilor este ilustrativ pentru ingeniozitatea implicata inproiectarea lui. S-a pornit de la numarul surselor de informatie (statii radio si ziare) si de la gradul deconcentrare a acestora sub o unica administratie. S-a stabilit ca indicele sa aiba valoarea minima (zero)cand toate sursele de informatie au conducere distincta si valoare maxima (unu), cand toate sursele deinformare din respectiva comunitate se afla sub o singura administratie (conducere). Valoarea indiceluitrebuie sa varieze in relatie directa cu raportul dintre numarul de surse de informatie aflate sub aceeasiconducere si numarul total de surse de informatie din comunitate. in fine, s-a pus conditia ca, la un numaregal de unitati in competitie, indicele sa varieze in functie de dezacordul unitatilor.48 Septimiu CHELCEAAstfel s-a ajuns la formula: 11222 2Nx x xn ..... , unde: N = numarul total al surselor de informare(statii radio si ziare) din comunitate; n = numarul de asocieri ale surselor de informatie; x = numarul desurse de informatie asociate.De exemplu, daca intr-o comunitate oarecare exista patru surse de informatie vor exista cinciposibilitati de asociere: toate sursele sunt asociate. Indicele are valoa rea1, corepunzator situatiei demonopol absolut ; trei surse sunt asociate si o sursa este independenta. Indicele are valoarea 0,75,corespunzator unei monopolizarii ridicate ; sunt asociate doua cate doua surse de informatii. Indicele arevaloarea 0,71, reflectand o monopolizare mai redusa; sunt asociate doar doua surse, celelalte doua surseactionand independent. Indicele ia valoarea 0,50, exprimand o monopolizare scazuta; nu exista nici oasociere a surselor de informatii. Indicele are valoarea zero.Calculand indicele de monopolizare dupa formula propusa, se obtin valori diferite, corespunzatoaresituatiilor diferite. Utilizarea radacinii sumei patratelor numarului unitatilor asociate sub aceeasiconducere permite relevarea gradului de concentrare a surselor de informatie, lucru nerealizabil prinsimpla raportare a numarului unitatilor asociate la numarul total al surselor de informatie din comunitate.Analiza conceptelor reprezinta un element esential in procesul cercetarii empirice in stiintele socialesi comportamentale. Examinarea preciziei si consistentei conceptelor, verificarea "traducerii" definitiilornominale in definitii operationale, evaluarea puterii de discriminare a indicatorilor si a modului deconstruire a indicilor sunt tot atatea probleme de interes metodologic, de rezolvarea carora depindevaloarea teoretica si pratic-aplicativa a cercetarilor socioumane empirice.Termeni-cheieconcepte- calitative- cantitative- generale- istorice- individualecaracteristici- analitice- globale- grupale- individualeconotatiedefiniendumdefiniensdefinitie- nominala- operationalaostensivaierarhizarea definitiilorindicatori- corelativi externi- corelativi interni- definitionali- expresivi- predictiviinvariantiindicenormalizarea intervalului de variatie aindiceluipolisemieputerea indicatorului- de continere- de discriminare- de respingereregula semanticasemnsemnificatiespatiu de nedeterminaretermeni- derivati- nereferentiali- primari- referentialiTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 49Probleme recapitulative1. Ce este o regula semantica2. Dati cat mai multe exemple de termeni polisemici.3. Care este deosebirea dintre termenii referentiali si cei nereferentiali4. Dati exemple de concepte calitative utilizate in stiintele socioumane.5. Definiti nominal si apoi operational conceptul de "lider eficient" al grupului de munca.6. Definiti operational conceptul de "persoana morala".7. Analizati puterea de discriminare a indicatorilor utilizati.8. Construiti un indice din sinteza indicatorilor propusi de dv.9. Ce conditii trebuie sa indeplineasca un indice pentru a fi utilizabil in cercetarile socioumaneempirice10. Calculati valoarea indicelui de monopolizare a surselor de informatii intr-o comunitate in carenumarul total de surse de informatii (statii de emisie radioatv sau ziare) este de sase unitati.Capitolul 4Masurarea in stiintele sociale si comportamentaleGeneralitati despre masurareCe este masurarea Nivelul de masurare in stiintele socioumaneValiditatea si fidelitatea masurariiTermeni-cheieProbleme recapitulativeGeneralitati despre masurareFacem zilnic masurari fara sa ne intrebam despre fundamentele teoretice ale acestui act decunoastere. Masuram timpul, spatiul, volumul, greutatea sau valoarea marfurilor. Ne slujim de fel de felde aparate de inregistrare a duratei actiunilor noastre sau a distantelor pe care le parcurgem. Ce s-arintampla daca banalul ceas de mana, care se vinde acum "la kilogram" inca o masurare! ar dispareapur si simplu Nu, lumea nu s-ar afarsi, dar viata sociala s-ar desfasura altfel: orasenii ar incepe sacreasca pasari de curte (cocosi si desigur, gaini), s-ar modifica alimentatia si criteriile de apreciere aoamenilor (punctualitatea n-ar mai constitui un titlu de noblete) etc. Cum s-ar schimba viata sociala dacanu am mai folosi a 40.000.000-a parte din meridianul terestru metrul si multiplii lui pentru stabilirearaporturilor spatiale Ne-am intoarce, foarte probabil, in antichitate, masurand distantele cu pasul silungimile cu degetul, palma, cotul sau piciorul. in sensul cel mai prozaic, omul ar redeveni "masuratuturor lucrurilor".Fapt este ca evolutia societatii a impus multiplicarea continua a operatiilor de masurare, ca si sporireapreciziei lor. Sa ne gandim ca din necesitati practice, din cele mai vechi timpuri, s-au masurat ogoarele,pamantul cultivabil. Masurarea pamanturilor, care precede punerea in posesie, este astazi la noi maiactuala ca oricand. Alte masurari au aparut relativ tarziu: inteligenta, de exemplu, nu a inceput a fimasurata decat in urma cu o suta de ani. in 1890, psihologul american James McKeen Cattell a folositpentru prima oara termenul de "test" in masurarea caracteristicilor psihologice ale indivizilor umani.Ideea masurarii intelectuale a oamenilor a influentat puternic viata sociala, iar practica ierarhizarii lordupa dotarea intelectuala are un impact social foarte puternic. Psihologul francez Alfred Binet (care aelaborat in 1905, impreuna cu Thodore Simon, primul instrument de masurare a inteligentei vestitata"scala metrica a inteligentei") i se datoreaza progresul extraordinar al metodelor de diagonoza psihologicaa personalitatii in context social (schiopu,1997,117). Concomitent cu cresterea tipurilor de obiecte,fenomene si procese, sociale sau naturale, ce intra sub incidenta masurarii, a sporit considerabil siprecizia. Determinarea metrului s-a facut, initial, impartindu-se lungimea unei sosele la numarul rotatiilorinmultit cu diametrul rotii vehicului ce a parcurs-o, impins fiind de un om, pana la schimbareameridianului cu un grad (aproximativ 111 km). Astazi metrul este determinat cu o precizie de omiliardime (10-9), ca 1650763,73 lungimi de unda ale radiatiei atomului de kripton 86.in acelasi timp, perfectionarea masurilor a sustinut progresul social si uman. Zborurile cosmice nu arfi fost posibile daca precizia masurilor nu ar fi atins parametrii greu de imaginat: in momentulaselenizarii, modulul misiunii Apollo 11 nu mai dispunea decat de o cantitate de combustibil pentru inca10 secunde de zbor.Pentru a deveni homo faber, omul a trebuit sa ajunga a fi homo metricus; pentru a spori gradul decivilizatie trebuie extinsa gama masurilor si redusa incertitudinea de masurare. Dar masurarea costa si,cum remarca si Aurel Millea (1982, 23), pretul pentru obtinerea unei incertitudini mici coreleaza cuscopul masurarii. in lucrarile de tamplarie precizia de masurare (opusul incertitudinii de masurare) estemai mare decat in lucrarile de zidarie (1 cm, fata de 5 cm). Cand se masoara cantitati mici se admite,TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 51prin conventie, o eroare de 1% 2%, dar pentru cantitati mari eroarea admisa este de zece ori mai mica.Cand cumparam produse preambalate (faina, malai, zahar) suntem avertizati ca ceea ce platim unkilogram nu este chiar un kilogram: cantitatea variaza intre 990 g si 1010 gr. si ni se pare firesc acestlucru pentru ca marfa vanduta costa relativ putin. Cu totul altfel stau lucrurile cand cumparam aur: oeroare de 20 g este inadmisibila. Daca se au in vedere cantitati mari (tone de grau, vagoane de carbunesau de lemne) eroarea acceptata la masurarea este curpinsa intre 0,1% si 0,2%. Sigur, s-ar putea reduceincertitudinea de masurarea la 0,01%, dar face oare sa platim mult pentru precizia masurarii unei marficare costa putin Mai mare daraua decat ocaua ! ne avertizeaza un proverb romanesc.Si masurarea fenomenelor sociale se inscrie in aceeasi logica. Sa luam ca exemplu masurareacurentelor de opinie pro sau contra unui eveniment, partid politic sau candidat la o functie eligibila. Dupacum se stie, primele sondaje de opinie riguros stiintific sunt legate de numele lui George Gallup (19011984), care in 1935 a infiintat vestitutul American Institute of Public Opinion. Dupa decembrie 89,sondajele de opinie publica au devenit o realitate si in Romania. La nivelul anului 1999, un sondaj deopinie preelectoral, reprezentativ national, costa la noi aproximativ 10.000 de dolari SUA. Eroarea admisaeste de 3%, ceea ce presupune intervievarea unui numar de aproximativ 1100 de persoane (Nu vomstarui asupra tehnicilor de esantionare). Daca dorim sa reducem incertitudinea de masurarea (eroarea) la 2 %, lucrul este perfect posibil. Dar merita sa platim de patru ori mai mult pentru asta Uneori da, alteorinu ! Ce conteaza 3%, daca 87% din populatie se pronunta in favoarea unui partid politic Cand estevorba, insa, de un partid care intruneste doar 4% din optiunile electoratului, eroarea cu care se lucreaza (3%) devine foarte importanta (dat fiind faptul ca pragul electoral pentru a intra in Parlament este de 5%).in aceleasi conditii (incredere de 95%, chestionar de marime medie, adica o jumatate de ora pentruaplicare), reducerea erorii de masurarea la 1% ar insemna un easntion de 16.000 de persoane si un costde aproximativ 150.000 de dolari SUA, ceea ce nu este nici rational, nici suportabil. Asa cum se stie,opiniile au un grad de fluctuatie mare. Este suficient sa se produca un eveniment social, economic saupolitic major pentru ca opiniile favorabile sa devina nefavorabile, si invers, sau proportia opiniilorpozitive sa scada semnificativ. Anterior deciziei NATO de bonbardare a Iguslaviei (1999), peste 70% dinpopulatia Romaniei se pronunta pentru aderarea tarii la NATO. Doua luni mai tarziu opinia favorabilaaderarii scazuse sub 60%.Alte fenomene psihologice sau sociologice au o mare stabilitate. Inteligenta acest "cadou oferit deereditate in mare parte" (Eysenck si Eysenck, 1981/1998, 96), ramane la adulti aproape neschimbata.Putem calcula cu multa precizie coeficientul de inteligenta al fiecarei persoane. in mod obisnuit este, insa,suficient sa stim ca o persoana poseda o abilitate mintala medie (IQ = 100), peste medie sau mult pestemedie (IQ = 130). Putem imparti seria statistica nu in jumatati (afland mediana), ci in sferturi (quartile)sau zecimi (decile). Precizia indicarii pozitiei, a cuantilelor, sporeste, dar nu are nici un rost sa incercamsa ordonam crescator sau descrescator dupa valoarea IQ intregul personal dintr-o intreprindere. Nu arenici o semnificatie psihologica sau sociologica diferenta de cateva unitati a coeficientului de inteligenta,desi toata lumea recunoaste ca inteligenta "are o mare importanta din punct de vedere educational sisocial. Venitul unui ins, o data cu slujba lui, depinde de gradul sau de inteligenta; la fel, statusul sausocial. Norocul, personalitatea, relatiile de familie si societatea joaca, desigur, un rol al lor, dar nici pedeparte atat de important ca cel al inzestrarii intelectuale" (Eysenck si Eysenck, 1981/1998, 96).in concluzie, masurarea insoteste evolutia omului si a societatii, se diversifica si sporeste continuu inprecizie, dar masurarea costa. Orice masurare contine in sine o eroare (diferenta dintre rezultatulmasurarii si valoarea adevarata a marimii masurate). Important ramane insa faptul ca eroarea poate fievaluata si redusa in functie de scop, de procedeele utilizate si de resursele financiare de care dispunem.Totdeauna, insa, a masura inseamna a aproxima. "Certitudinea absoluta este privilegiul mintilorneeducate". Acaeasta afirmatie a lui J. Keyser este cu atat mai valabila in legatura cu masurareafenomenelor si proceselor psihosociale.Ce este masurarea De la Galileo Galilei (15641642), fizicianul si filosoful italian care a initiat stiinta moderna prinmatematizarea ei, si pana azi s-au propus mai multe definitii ale masurarii. Una dintre cele mai raspanditesi acceptate definitii apartine fizicianului N. R. Campbell (1920, 267): prin masurare se intelege "procesul52 Septimiu CHELCEAde atribuire de numere calitatilor reprezentate". Nota definitorie, corespondenta dintre numere si calitatilemasurate, se regasesc si alte definitii, precum cea datorata lui Bertrand Russell (1938, 176): "masurareaunei marimi este, in sensul cel mai general, orice metoda de stabilire a unei corespondente unice sireciproce intre toate sau unele marimi ale unei clase in toate sau unele numere integrale, rationale saureale".Leonard S. Kogan (1975, 68) considera ca, pentru stiintele socioumane, definitia data de psihologulamerican Stanley S. Stevens (19061973), potrivit careia masurarea consta in "atribuirea de numereobiectelor sau evenimentelor conform regulilor" este foarte lamuritoare. Psihologul american anteriorcitat reia aceasta definitie in lucrarile sale ulterioare: Mathematics, Measurament, and Psychophysics(1951), Measurement and Man (1958) si Measurement, Statistics, and the Schemapiric View (1968).Consideram ca aceasta definitie, atat de des citata, impune anumite prcizari. in primul rand, trebuieremarcat ca sunt masurate nu obiectele ca atare, ci proprietatile lor: status-ul social, autoritatea, prestigiul,prejudecatile, convingerile cand avem in vedere un individ si coeziunea, circulatia informatiei, stareade spirit etc. cand este vorba de un grup uman. De asemenea, masurarea presupune un sistem de numeresi anumite reguli de atribuire a numerelor pentru obiecte. Astfel privita, masurarea este o relatie ce sestabileste intre domeniul obiectelor si domeniul numerelor. Importanta este regula de corespondentadintre fenomene si numere (Baker, 1988, 117).Fred N. Kerlinger (1973, 429) propune o ecuatie generala pentru orice procedeu de masurare: f = (x,y); x = orice obiect; y = un numar.Ecuatia propusa se citeste astfel: functia f, sau regula de corespondenta, este egala cu setul perechilorordonate (x, y), astfel ca "x" este un obiect si orice "y" care ii corespunde este un numar. Regula decorespondenta indica modul de atribuire de numere caracteristicilor pe care vrem sa le masuram.in masurarea faptelor, fenomenelor sau proceselor sociale adesea este foarte greu sa se formulezereguli clare de atribuire a numerelor si, uneori, imposibil de respectat toate cele trei postulate ale masuri(Kerlinger, 1973, 434):Fie (a = b) sau (a b), dar nu ambele (postulatul exclusivitatii);Daca a = b) si (b = c), atunci (a = c) (postulatul tranzitivitatii relatiei de egalitate);Daca (a b) si (b c), atunci (a c) (postulatul tranzitivitatii relatiei de inegalitatea).Chiar primul postulat, cel mai elementar, nu poate fi totdeauna acceptat fara o verificare prealabila.Regula aparent clara: "atribuiti numarul 1 pentru persoanele de sex masculin si numarul 2 pentrupersoanele de sex feminin" uneori este inoperanta. Masculinitatea si feminitatea, atat biologic cat mai alescultural, sunt caracteristici mai greu de stabilit decat se crede; dovada, testele la care sunt supusi sportivii(sportivele) pentru a se determina sexul nu dupa caracterele secundare sau dupa elementele culturale(comportament, vestimentatie etc.), ci pe baza dozarii hormonale. Daca vom aduce in discutiecaracteristicile psihosociologice ale persoanelor si grupurilor umane, vom constata usor ca postulatulexclusivitatii, ca fundament in masurare, nu este respectat totdeauna. Oamenii nu sunt "cu prejudecati"sau "fara prejudecati", "egoisti" sau "nonegoisti" s.a.m.d., iar grupurile umane nu pot fi caracterizate ca"lipsite de coeziune" sau "coezive", "permisive" sau "lipsite de permisivitate" etc. si, mai general, indomeniul stiintelor socioumane, faptele, fenomenele si procesele nu sunt "sau sau", ci mai degraba "sisi":oamenii sunt si cu prejudecati si fara, si egoisti si altruisti; in grupurile umane exista si coezivitate siostilitate, si permisivitate si selectvitate in acceptarea indivizilor in grup etc.Rezerve si mai serioase implica postulatul tranzitivitatii. Din punct de vedere psihosociologic, nu sepoate spune niciodata cu certitudine ca: daca "a" l-a depasit pe "b" intr-o proba de performanta si "b" pe"c", atunci "a" il va depasi pe "c" intr-o situatie de competitie directa. Fiind in competitie directa, intr-oproba de performanta, un baiat poate depasi o fata, care la randul ei, in competitie directa poate intrece pealt baiat. Acesta din urma, in competitie cu cel dintai, poate iesi invingator.Exemplul adus in dicutie credem ca a sugerat indeajuns dificultatile ce le avem de intampinat inmasurarea fenomenelor psihosociale.Nivelurile de masurarein literatura de specialitate este larg acceptata ideea existentei unui numar de patru niveluri demasurare: nominal, ordinal, de interval si de raport. Stanley S. Stevens, in 1941, a identificat primulTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 53aceste patru niveluri de masurare si a specificat operatiile statistice permise de fiecare nivel. in studiul Onthe Theory of Scales of Measurement (publicat initial in revista Science, 684, 7, 1946, 677 680)defineste fiecare tip de scala, atragand atentia asupra faptului ca "operatiile statistice ce pot fi aplicate inmod legitim la datele empirice depind de tipul de scala dupa care sunt ordonate aceste date (Stevens,1970, 70). Enumerarea nivelurilor reflecta gradul de precizie in ordine crescatoare, de la masurareanominala la cea de raport, si descrescatoare, in ceea ce privesc restrictiile operatiilor statistico-matematicepermise de fiecare nivel de masurare in parte.Asa cum precizeaza Ioan Marginean (1998, 118) "primele doua niveluri (nominal si ordinal)alcatuiesc masurarea nenumerica (nonparametrica), iar ultimele doua (de interval si de raport) alcatuiescmasurarea numerica (parametrica)".in masurarea nominala, numerele asociate obiectelor nu au semnificatia lor cantitativa, nu exprimamarimi: sunt pur si simplu semne, nume. H. Russell Bernard (1995) precizeaza ca "masurarea nominalaeste calitativa". intr-un experiment psihosociologic, fiecarui subiect i se asociaza un numar: in loc saspunem subiectul de experiment M., spunem subiectul numarul 1 sau 2, 3 ... n. Este un exemplu demasurare nominala. Dar oare este aceasta masurare Daca se accepta definitia data de Stanley S. Stevensmasurarii, raspunsul nu poate fi decat afirmativ. Regula de atribuire a numerelor, pentru masurareanominala, nu prevede decat ca acelasi numar va fi atribuit tuturor obiectelor care au aceleasi caracteristicisi numai lor. Toti subiectii domiciliati in urban sunt desemnati prin numarul 1, cei din rural cu numarul 2.Conform regulei de atribuire a numerelor, nu este permis ca persoanele domiciliate in urban sa primeascanumarul 1, cat si numarul 2; de asemenea, nu este permis ca numarul 1 (sau 2) sa fie atribuit atatpersoanelor din urban cat si celor din rural. Cat ar parea de simplu, postulatele masurarii se cer verificatesi la acest nivel de masurare. Primul postulat s(a = b) sau (a b), dar nu ambeleconstituie restrictiadefinitorie pentru masurarea nominala. Dihotomia este deci proprietatea specifica acestui tip de masurare.Alaturi de ea, simetria daca (a = b), atunci si (b = a)caracterizeaza nivelul masurarii nominale.Tranzitivitatea daca (a = b) si (b = c)comporta unele discutii, dat fiind faptul ca in domeniul stiintelorsocioumane nu exista doua obiecte, fenomene, procese identice, cu atat mai putin trei. Totusi, se acceptaca dihotomia, simetria si tranzitivitatea caracterizeaza masurarea nominala. Pe baza proprietatilor amintitesunt usor de stabilit operatiile statistico-matematice permise la nivelul masurarii nominale. in primul rand,fiind vorba, in fond, de o operatie de clasificare, se calculeaza frecventa apartenentei obiectelor la claselesau categoriile desemnate prin numere: cati subiecti sunt din mediul urban si cati din mediul rural saufrecventa aparitiei numerelor 1 si 2 (in exemplul luat). Frecventele pot fi date in cifre brute sau inprocente. Pare un truism, dar trebuie sa precizam ca exprimarea procentuala a frecventelor se recomandain cazurile in care esantioanele au un volum mai mare de 100. Se accepta totusi exprimarea in procente sia numerelor pana la 30, dar nu mai mici.Nivelul ordinal, la fel de raspandit in masurarea din stiintele socioumane ca si cel nominal, are toateproprietatile acestuia, in plus, introducand relatiile de ordine, permite multiple operatii statisticomatematicesi, deci, face posibila utilizarea unui mare numar de coeficienti de corelatie si teste desemnificatie. Tranzitivitatea ordinala este aici definitorie: daca postulatul tranzitivitatii daca (a > b) si (b> c), atunci (a > c)este justificat de izomorfismul cu obiectele si fenomenele masurate, atunci estejustificata si masurarea ordinala. Numerele asociate obiectelor si fenomenelor intr-o masurare ordinala nuau decat semnificatie de rang, nu indica marimi absolute. Regula de atribuire a numerelor specifica doarasocierea cu numerele in ordine crescatoare sau descrescatoare a caracteristicilor care ele insele sunt introordine crescatoare, respectiv descrescatoare. Satisfactia muncii poate fi deplina sau numai partiala,foarte intensa sau moderata. Convenim sa asociem celui mai inalt grad de satisfactie numarul cel maimare (de regula 3, 5, 7, 11) si, in ordine descrescatoare, numere mai mici gradelor mai reduse desatisfactie in raport cu munca. Convenim sa atribuim altfel numerele de la 1 la 7 (1 = foarte nesatisfacut;2 = in mare masura nesatisfacut; 3 = nesatisfacut; 4 = nici satisfacut, nici nesatisfacut; 5 = satisfacut; 6 =in mare masura satisfacut; 7 = foarte satisfacut). Numarul 6 va exprima un grad mai redus de satisfactiedecat numarul 7, dar mai sporit decat 5 s.a.m.d. Cu cat va fi mai redus sau mai sporit, la acest nivel demasurare, nu se poate preciza, pentru ca relatiile dintre caracteristcile masurate nu se reflecta decat partialin relatiile dintre numere.Nu se poate sustine ca a fi in mare masura satisfacut este tot una cu a fi de doua ori nesatisfacut (6 =3 x 2)! Lucrurile se petrec astfel pentru ca, in timp ce numerele cresc cu intervale egale, caracteristicile54 Septimiu CHELCEAobiectelor sporesc cu intervale inegale. Datorita acestui fapt riguros vorbind operatiile de adunare,scadere, inmultire si impartire a numerelor distribuite in cadrul masurarii ordinale nu se justifica si, inconsecinta, nici coeficientii de corelatie sau testele de semnificatie bazate pe valori absolute. Selegitimeaza insa calcularea frecventelor (cifre brute si procente), aflarea medianei si a cuantilelor,stabilirea rangurilor. De asemenea, se legitimeaza statisticile nonparametrice: coeficientii de semnificatiea diferentei dintre doua medii: Mann-Whitney, Wilcoxon, Kolmogorov-Smirnov, Kruskal, Wallis si, infine, testul semnului.Nivelul masurarii de interval. in practica cercetarilor psihosociologice si, mai general, in investigatiasociologica, nivelul ordinal de masurare se asimileaza, pe baza observatiilor empirice si a deductiilorlogice, nivelului metric, respectiv masurarii de interval. O buna ilustrare a faptului ca aceasta asimilare nuintroduce, de regula, distorsiuni ne este oferita de istoricul preocuparilor privind masurarea "distanteisociale". Asa cum se stie, Emory S. Bogardus, care intelegea prin distanta sociala gradul de intelegere side afectiune pe care persoanele il au unele fata de celelalte, a creat in 1925 prima forma a vestitei Scale adistantei sociale. Cum a procedat Intuitiv, a ordonat un numar de sapte propozitii, de la cele cele careexprima maximum de deschidere fata de personajele de alte nationalitati pana la cele care tradeazaxenofobia:7. A fi in relatie de rudenie prin casatorie;6. A avea ca prieten intim;5. A avea ca vecin pe strada;4. A avea ca angajat in aceeasi intreprindere;3. A accepta ca cetatean in tara;2. A accepta numai ca vizitator in tara;1. A exclude din tara.Numerele asociate pozitiilor exprimate prin acceptarea uneia din afirmatiile de mai sus reflectaordinea, nu marimea absoluta a gradului de intelegere si de afectiune fata de straini. Pentru a vedea dacaintervalele dintre pozitiile (atitudinile) exprimate sunt egale, Emory S. Bogardus a aplicat ulterior tehnicacompararii perechilor, pusa la punct in 1929 de Louis L. Thurstone. Ierarhizarea propozitiilor a fostaceeasi, intervalele dovedindu-se (aparent) egale. Astfel, instrumentul de masurare a distantei sociale(scala Bogardus), despre care se credea ca realizeaza un nivel de masurare ordinal, s-a constatat capermite o masurare de interval (A Social Distance Scale, in Sociolgy and Social Research, vol. XVII, LosAngeles, 1933).in baza celor aratate, credem ca Fred N. Kerlinger are dreptate cand afirma: "Cel mai bun procedeupare a fi acela de a trata masuratorile ordinale ca si cand ar fi masuratori de interval, dar sa fim permanentatenti la posibilitatea unei mari inegalitati a intervalelor" (Kerlinger, 1973, 441). Astfel, intalnim frecventexprimarea rezultatelor masurarii ordinale sub forma mediilor aritmetice, a abaterii standard si a abateriimedii patratice (dispersie, varianta). Operatiile statistico-matematice mai sus amintite sunt permise,riguros vorbind, doar masurarii de interval si de raport, care presupun un izomorfism al cresterii sidescresterii obiectului masurat cu sistemul numeric considerat:(a - b) = (b - c), dupa cum (5 - 4 = (4 - 3).Specific nivelului masurarii de interval este faptul ca intervalele pot fi adunate si scazute. Deremarcat insa ca sunt adunate sau scazute intervalele, nu valorile. Neexistand un punct zero absolut caresa exprime absenta caracteristicii masurate, nu se poate pretinde, de exemplu, ca performanta scolara aunui elev notat cu 10 este de doua ori mai mare decat a unuia notat cu 5. Are sens insa sa spunem caperformanta celui dintai este cu 5 unitati mai mare decat a celuilalt. Intervalele de masurare fiind egale,cercetatorul are libertatea unor artificii de transformare de tipul (Schreiber, 1975, 288):y = a + bx (pentru b > 0)unde: y = valori caracteristice transformate; x = valori caracteristice care urmeaza a fi transformate; a= constanta de deplasare; b = constanta de extindere.Intervalele pot fi deplasate sau extinse, fireste, daca prin aceasta reflectam mai adecvat realitatea. inlegatura cu satisfactia muncii (in exemplul mai sus discutat), probabil ca o deplasare cu 4 intervale arexprima mai bine valorile caracteristice. Atribuirea numerelor de la - 3 la + 3 (- 3 = foarte nesatisfacut; - 2= in mare masura nesatisfacut; - 1 = nesatisfacut; 0 = nici satisfacut, nici nesatisfacut; + 1 = satisfacut; +2 = in mare masura satisfacut; + 3 = foarte satisfacut) pare a fi mai adecvata. in acest caz deplasarea seTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 55justifica, nu insa si extensia intervalelor. Nu sporeste cu nimic cunoasterea daca vom amplifica cu 10 saucu 100 fiecare interval (sistemul numerelor devenind: 10 - 70 sau 100 - 700).Nivelul masurarii de interval ii este permisa aplicarea coeficientilor de corelatie produs-moment(Bravais-Pearson) si r tetracronic. Analiza de regresie se legitimeaza si ea; la fel testele de semnificatie adiferentelor dintre doua medii aritmetice: t; zsi F. Toate aceste statistici, in practica cercetarilorsociale concrete, se folosesc fara o justificare deplina si pentru nivelul ordinal de masurare.Prin introducerea in operatia de masurare a unui punct zero absolut (natural) sunt posibile operatiilespecifice nivelurilor inferioare de masurare, la care se adauga inmultirea si impartirea.Nivelul masurarii de raport (sau de proportie) se caracterizeaza printr-o relatie de proportionalitate.La acest nivel de masurare au sens stasticile parametrice si nonparametrice, inclusiv mediile geometrice sicoefientii de varianta. Trebuie spus insa ca masurarea fenomenelor psihosociale nu permite fixarea unuipunct zero absolut, asa cum se intampla in masurarea timpului si a spatiului. Walter Guthjahr (1974, 22)ilustreaza diferentele dintre nivelurile de interval si de raport in masurare, luand ca exemplu masurareatemperaturii.Tabelul 4.1. Masurarea temperaturii (dupa Guthjahr, 1974, 22)Repere Nivel de masurarede interval de raportCelsius0 CReaumur0 RFahrenheit0 FKelvin0 KRankine0 RZero absolut - 2730 - 2190 - 4600 00 00Solidificarea apei 00 00 + 320 +2730 + 4920Fierberea apei + 1000 + 800 +2120 + 3730 + 6720Este usor de observat ca aceleiasi realitati temperatura i se asociaza numere diferite, dupa cum aufost alese: punctul zero, marimea intervalului si directia. in sistemele Kelvin si Rankine punctul zero esteacelasi, directia aceeasi, difera insa marimea intervalului si, deci, extensia scalei de masurare.Comparativ, in sistemele Celsius si Fahrenheit nu ramane constanta decat directia, difera atat punctulzero, ales conventional, cat si marimea intervalului. Trebuie spus ca, desi pentru nivelul de masurare deraport se pretinde un punct zero natural, el nu are totusi o existenta reala. Temperatura de - 273, 160 nu afost niciodata atinsa. Greutatea, lungimea, timpul, forta ca marimi fizice, admit masurarea de raport,ceea ce nu se intampla cu realitatile psihice si sociale. Inteligenta zero sau coeziune interumana zero nucorespondent in realitate: individul nu poate fiinta fara un minim de inteligenta; societatea nu exista faraun minim de coeziune interumana.Prezentarea chiar si succinta a problemei nivelurilor de masurare in stiintele sociale nu trebuie saduca la un nejustificat si neconstructiv scepticism in legatura cu posibilitatile de aplicare a metodelorstatistico-matematice in cercetarile concrete din domeniul stiintelor socioumane. Atragand atentia asuprarestrictiilor de atribuire de numere obiectelor si fenomenelor psihosociale, am intentionat sa avertizamimpotriva folosirii abuzive a unor formule matematice standard, fara intelegerea semnificatiei rezultatelorobtinute. Dupa opinia noastra, este de preferat un nivel de masurare mai scazut, fara utilizarea unor indicisi a unor teste statistice sofisticate, decat un nivel inalt de masurare cu indici si teste riguroase silaborioase din punctul de vedere al calculelor, dar inadecvate in raportul de izomorfism cu realitateainvestigata.in alternativa formulata de Clyde H. Coombs (1963), intre a alege un sistem de masurare cat mai"puternic" si unul cat mai adecvat, optam fara ezitare pentru cea de-a doua solutie.Validitatea si fidelitatea masurariiEvaluarea masurarii constituie un subiect pe cat de complex, pe atat de important pentru cercetareasociologica, psihosociologica. Studiind interactiunea comportamentelor umane, totdeauna trebuie sa neintrebam daca intr-adevar am masurat ceea ce am intentionat sa masuram si daca rezultatele sunt demne56 Septimiu CHELCEAde incredere sau teoretic formulata problema trebuie sa stabilim totdeauna validitatea si fidelitatea(reliabilitatea) masurarii fenomenelor. Exista dezvoltata o intreaga teorie cu privire la validitatea sifidelitatea masurarii in stiintele sociale, teorie constituita si impulsionata in mod deosebit de cercetarilepsihologice si psihosociologice asupra personalitatii. Aplicand un test de inteligenta, am masurat inrealitate chiar inteligenta Cum ne asiguram ca masurarea este validaValiditatea si fidelitatea remarca Michael Procter sunt adesea descrise in termeni de corelatie:"Validitatea este conceptualizata ca o corelatie dintre masurare si un criteriu independent relevant"(Procter, 1993, 127), iar reliabilitatea, fiind determinata fara referire la un criteriu exterior, se verifica totprin stabilirea corelatiei dintre rezultatele obtinute: la testare si la retestare, prin aplicarea cate uneijumatati din test sau prin luarea in calcul a corelatiei dintre indicatori.Prin stabilirea validitatii de continut, a validitatii criteriilor si a validitatii de construct ne putemincredinta ca am masurat ceea ce am presupus de la inceput ca masuram. Cel mai adesea, cercetatorul dindomeniul stiintelor sociale se margineste la analiza validitatii de continut. El incearca sa determine dacainstrumentul de masurare pe care l-a creat este reprezentativ pentru continutul procesului sau fenomenuluipe care il masoara. Un exemplu ne poate ajuta sa intelegem mai bine ce reprezinta validitatea de continutsi cum se procedeaza in determinarea acesteia. intr-un experiment invocat, s-a urmarit verificarea ipotezeideterminarii gradului de satisfactie a muncii de catre sistemul de organizare a intreprinderilor. Satisfactiamuncii ca fenomen psihosocial are multiple dimensiuni si indicatori. Pentru masurare am retinutdimensiunile: satisfactie in raport cu continutul muncii, cu organizarea formala si cu organizareainformala a intreprinderilor. Ca indicatori, au fost retinuti cei referitori la satisfactia produsa de structuraoperatiilor de munca, profesiune, intreprindere, grupul de munca etc. Reproduc acesti indicatoricontinutul satisfactiei muncii Procedam la o judecata critica a lor. Ne intrebam care este legatura dintreindicat (satisfactia muncii) si indicator (intrebare referitoare la satisfactia produsa de munca) Neintrebam, de asemenea, daca am selectionat suficienti indicatori capabili sa reproduca adecvat domeniul,continutul fenomenului studiat.Validitatea legata de criteriu si validitatea de construct completeaza analiza validitatii procesului demasurarea psihosociologica. Validitatea legata de criteriu, asa-numita validitatea predictiva sau empirica,urmareste nu rezultatul in sine al masurarii, ci criteriul extern cu care se compara acest rezultat. inmasurarea intereselor profesionale, analiza validitatii legata de criteriu ofera un bun exemplu asupra aceea ce se intentioneaza a se demonstra: validarea rezultatelor actuale prin raportare la un element(eveniment) exterior, inregistrabil dupa o perioada de timp, adesea de ani si ani de zile. BinecunoscutulTest de interese profesionale elaborat de Edward K. Strong (prima forma in 1927, cea de-a doua in 1939),a fost validat prin raportarea rezultatelor obtinute prin aplicarea lui, in perioada 19271930, pe un lot de670 de studenti din primii ani ai Universitatii Stanford la profesiile efectiv practicate de catre acestia inanul 1949. S-a constatat ca 53% din studentii care manifestasera interese pentru profesiunile medicale, laun interval de douazeci de ani devenisera medici, iar altii 27% alesesera profesiuni strans inrudite cumedicina: biologia, psihologia etc. Validarea masurarii intereselor profesionale s-a realizat prin luarea inconsideratie a profesiunilor practicate dupa un interval de timp suficient de indepartat de momentultestarii. Este acesta un criteriu capabil sa valideze masurarea Trebuie analizat. Practicarea uneiprofesiuni nu depinde numai, si nici macar in primul rand, de interesele profesionale ale indivizilor. Piatamuncii este mult mai complexa, dar cu siguranta ca interesele profesionale intervin in alegerea sipracticare profesiunilor. Succesul profesional reprezinta insa un criteriu mai puternic de validare amasurarii intereselor profesionale. Edward K. Strong valideaza testul sau si prin acest criteriu. Pe un lotde 181 de agenti de asigurari, el constata ca 67% dintre cei care manifestasera un interes foarte ridicatpentru profesiunea lor aveau o cifra de afaceri foarte ridicata (peste 150000 de dolari anual), in timp cedoar 6% din agentii de asigurari care nu manifestasera nici un interes pentru profesiunea lor atingeaurespectiva cifra de afaceri. Validitatea legata de criteriu se caracterizeaza asadar prin capacitatea depredictie a masurarii efectuate.Daca validitatea legata de criteriu determina capacitatea de prognosticate a masuratorii (inclusiv ainstrumentului de masurare), validitatea de construct vizeaza caracteristica de masurat, obiectul,fenoemnul sau proprietatea ce se afla in spatele performantei masurate. Asa cum aprecia Fred N.Kerlinger, validitatea de construct constituie cel mai semnificativ produs al teoriei masurarii in stiintelesocio-umane. Cercetatorul care se intereseaza de acest tip de validitatea isi pune intrebarea: ce factori sauconstructe explica performanta si diferentelede performanta ale indivizilor sau grupurilor umaneTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 57Constructele, dupa um se stie, desemneaza categorii ipotetice utilizate pentru descrierea si intelegerearaporturilor dintrele elementele unui model explicativ. Presupunand ca avem de masurat coeziunea unuigrup, ne putem intreba, o data stabilit nivelul acesteia, ce constructe explica scorul (punctajul) obtinut:simpatia reciproca Interesele comune Dezirabilitatea sociala De asemenea, va trebui sa ne intrebam ceproportie din varianta totala a masurarii se datoreaza fiecarui construct in parte. Prin diferite corelatii deitemuri, cu ajutorul metodei matricei cu mai multe atribute masurate prin mai multe metode sau prinanaliza factoriala validitatea de construct poate fi corespunzator determinata.Asigurandu-ne ca masuram intocmai ceea ce intentionam sa masuram, in mod firesc trebuie saverificam in continuare fidelitatea masuratorilor noastre. Teoria moderna a fidelitatii masuratorilor dinstiintele social-umane se bazeaza pe analiza de varianta si pe tehnicielprobabiliste de luare a deciziei (L.Cronbach, 1972). in mod traditional insa, fidelitatea se determina in perspectiva analizei erorilor. Fara ainsista asupra dezvoltarii extrem de sofisticate a teoriei fidelitatii, prezentam principalele procedee dedeterminare a fidelitatii in masurarea caracteristicilor psihosociologice (Helmstadter, 1974, 58).Procedeul test-retest presupune aplicarea dupa o perioada de timp a aceluiasi instrument de masurareacelorasi persoane. Daca persoanele supuse masurarii nu s-au schimbat sub raportul caracteristiciimasurate, teoretic, rezultatele celor doua probe trebuie sa fie identice. in practica lucrurile nu se intamplaasa, datorita erorilor care intervin in fiecare operatie de masurare. Prin procedee matematice se poatedetermina fluctuatia valorilor obtinute in cele doua operatii de masurare a caracteristicilor uneia siaceleiasi persoane sau colectivitati. Problema insa este alta: ce caracteristici ale fenomenelor si proceselorsocio-umane sunt statice Cu greu vom gasi caracteristici, daca nu statice, cel putin mai lent modificabile.Aplicarea imediata a unei noi masuratori cu aceleasi instrumente evidentiaza alte impedimente: subiectiiumani invata raspunsurile, tin sa sa nu contrazica, sporind astfel in mod artificial gradul de fidelitate amasuratorilor. Si mai este ceva: cum explicam subiectilor faptul ca ii supunem la aceleasi probe Lamarturisim ca facem experiment Invocam vreun pretext oarecare Cat de plauzibil va fi el Se pare cafidelitatea test-retest induce mai multe semne de intrebare decat raspunsuri corecte.Procedeul testelor paralele incearca sa evite impedimentul invatarii raspunsurilor de catre subiecti:se aplica acestora nu acelasi test de doua ori, ci doua teste asemanatoare sau doua forme diferite aleaceluiasi instrument de masurare. Dar, cat de asemanatoare sunt testele paralele Prin analiza validitatiide continut si a celei de construct, prin compararea mediilor, a variantei, a covariantei dintre itemuri acestlucru poate fi stabilit. Teste perfect echivalente nu vor fi create, probabil, niciodata, asemanatoare, da.Esantionarea itemurilor, formularea lor vor diferi de la un test la altul, fapt ce va produce o anumitainstabilitate a scorurilor. De aceea se si spune ca prin procedeul testelor paralele se determina stabilitateamasuratorilor. Ca si in cazul procedeului precedent, intre aplicarea unui test si a formei lui "echivalente"de cele mai multe ori se scurge o perioada de timp, in care situatia subiectilor se schimba. Aplicareaconcomitenta a doua sau mai multe teste paralele nu este posibila; aplicarea lor in succesiune imediata nueste de dorit. Se pun probleme asemanatoare procedeului test-retest.Procedeul injumatatirii testelor ofera posibilitatea determinarii coeficientului de echivalenta intrecele doua jumatati ale aceluiasi test. impartirea testului in jumatate se face selectand itemurile echivalentesi gruparea lor in doua forme separate. in mod curent se procedeaza insa oarecum mecanic: intr-o formasunt incluse itemurile cu un numar par, intr-alta cele cu numar impar. Dupa aplicarea integrala a testuluisunt aplicate formele injumatatite ale lui. Se fac apoi corelatii intre rezultatele astfel obtinute. Dificultatilesemnalate pentru procedeul test-retest sunt prezente si in cazul stabilirii fidelitatii prin injumatatiratestului.in cazul testelor unifactoriale, care masoara o singura caracteristica (de exemplu calculul mintal,vocabularul s.a.), procedeul Kuder-Richardson (1937) de determinare a fidelitatii se legitimeaza perfect,desi acest procedeu presupune calcule laborioase. Principiul procedeului Kuder-Richardson este insaextrem de simplu, amintind de procedeul Guttman de scalare: intr-un test in care itemurile sunt ordonatein functie de gradul lorde dificultate este de presupus ca subiectii dau raspunsuri corecte la itemurile maiusoare si gresesc la cele mai grele. Daca lucrurile se intampla invers, procedeul de masurare nu prezintafidelitate.Procedeul Hoyt (1941) de estimare a fidelitatii este asemanator procedeului anterior prezentat,deosebindu-se de acesta prin acceptarea variatiei performantelor unui individ de la un item la altul, nu cape o eroare, ci ca diferenta reala. in analiza fidelitatii, in procedeul Hoyt se ia in consideratie diferenteleinterindividuale, interindividuale si diferentele de erori interindividuale.58 Septimiu CHELCEAEvaluarea masurarii, ca si masurarea insasi, constituie, un element esential in cercetarea concreta dinstiintele socio-umane, pentru ca numerele incorect asociate fenomenelor pot deforma sau estomparealitatile, creand iluzia rigurozitatii stiintifice.Termeni-cheiecuantiledecileeroare de masurarefidelitatea (reliabilitatea)incertitudinea de masuraremasurarea- nonparatemtrica- parametricamediananivel de masurare- de interval- de raport- nominal- ordinalpostulatele masurariiprecizia masurariiprocedee de determinare a fidelitatii- injumatatirii testelor- Hoyt- test-retest- testelor paralelequartilevaliditatea- de construct- de continut- de criteriuProbleme recapitulative1. Ce este masurarea 2. Cand incep preocuparile de constituire a unei teorii a masurarii 3. Ce relatie exista intre incertitudinea de masurare si precizia masurarii 4. in functie de ce factori se stabileste precizia masurarii 5. Care sunt nivelurile de masurare 6. De ce nu este posibila masurarea de raport in stiintele socioumane 7. Care sunt postulatele masurarii 8. Ce este validitatea masurarii 9. Dar fidelitatea masurarii 10. Care sunt tipurile de validitate 11. Care sunt cele mai raspandite procedee de determinare a fidelitatii (reabilitatii) masurariloCapitolul 5Tipuri de cercetari socioumanePrecizari terminologice: cercetare sociologica de teren, ancheta, sondaj, studiul cazuluiTipologia cercetarilor socioumane concreteCercetari descriptiveCercetari explicativeCercetari fundamentaleCercetari qaplicativeTermeni-cheieProbleme recapitulativeCercetarile sociologice concrete (de teren sau empirice) apar inaintea crearii termenului de"sociologie" de catre Auguste Comte, in 1839, in cea de-a 47-a lectie din al sau Cours de philosophiepositive:"Cred ca trebuie sa cutez a intrebuinta de acum inainte acest termen nou, exact echivalentexpresiei mele, introduse mai de mult, de fizica sociala pentru a putea arata intr-un singur nume aceastaparte complementara a filosofiei naturale, care se refera la studiul pozitiv al totalitatii legilorfundamentale proprii fenomenelor sociale" (apud Braileanu,1940, 5). Debutul cercetarilor sociologice deteren este legat de prima revolutie industriala din Anglia. Acum si aici sunt realizate primele anchete cucaracter sociologic: in 1722, Daniel Defoe (16601731) cunoscut mai ales ca autor al romanului "Viatasi nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe" (1719) publica Jurnal din anul ciumei, in careprezinta realist lumea interlopa londoneza. Sunt folosite actele statistice din Buletinele mortuaresaptamanale (celebrele Bills of Mortality publicate de Compania slujbasilor parohiali), informatiile dinconversatiile cotidiene, din ordonantele Lordului Primar al Londrei, din istorioarele si anecdotelereferitoare la "ciuma saracilor", precum si datele de observatie exploatate jurnalistic, dar si sociologic.Molima izbucnita in 1665 a napastuit Londra intrucat "Munca, si prin ea piinea saracilor, fusese curmata"(Defoe, 1719/1980, 36). C. A. Moser (1967) considera ca ar fi mai logic ca istoricul anchetelor din MareaBritanie sa inceapa cu Morton Eden care scrie The State of the Poor in the History of the LabouringClasse in England (1792), H. Mayhew autorul lucrarii London Life the London Poor (1861) sau CharlesBooth (18401916) care publica o monumentala ancheta (17 volume) privind pauperitatea The Life andLabour of the People of London (18891902). "Parintele anchetei sociale stiintifice trebuie consideratBooth" apreciaza C. A. Moser (1958/1967, 36). El are nu numai meritul de a fi realizat o tipologie afamiliilor din punctul de vedere al saraciei (opt clase de familii, patru deasupra liniei saraciei si patrudedesubtul ei) si de a fi folosit ceea ce mai tirziu s-a numit "metoda interviului global" (B. Webb, 1926),dar si pe acela de a fi atras atentia asupra extinderii si gravitatii paupertatii. Iata ce scria Charles Booth:"Exista o saracie disperata, degradare, foamete, alcoolism, brutalitate si crima: de aceasta nimeni nu seindoieste. Scopul meu a fost sa arat relatia cantitativa dintre paupertate, mizerie, depravare princomparatie cu veniturile regulate si confortul relativ, si sa descriem conditiile generale in care traiestefiecare clasa" (Booth, 1889). Este de retinut si faptul ca Charles Booth a acordat o importanta deosebitamodalitatii de culegere a informatiilor, considerand ca fiecare fapt de care are nevoie cercetatorul vietiisociale este cunoscut de cineva, astfel ca sociologul nu ar trebui sa faca altceva decat sa recoltezeinformatiile si sa le ordoneze. Astfel a aparut "metoda interviului global".Cercetarile sociologice privind saracia au fost continuate in Marea Britanie (B. S. Rowentree, 1901;A. L. Bowley, 1912), raspandindu-se in toate tarile industrializate. Ele sunt foarte actuale in prezent inRomania. Nu intentionam sa facem, insa, un istoric al cercetarilor sociologice concrete. Dorim totusi sasubliniem ca, fara a ne cufunda intr-un trecut indepartat, cercetarile sociologice concrete au o istorie de60 Septimiu CHELCEAcel putin o suta de ani si ca ele au aparut ca urmare a schimbarilor sociale, revolutiei industriale si a uneigrave provocari sociale: saracia.Precizari terminologice: cercetare sociologica de teren, ancheta, sondaj, studiul cazuluiAm folosit deja termenii: "cercetare sociologica de teren", "cercetare sociologica empirica" (sau"concreta"), "ancheta sociologica" fara sa fi aratat continutul lor. in afara acestora, la nivelul simtuluicomun, se utilizeaza termenii "investigatie sociologica" si "sondaj", ignorandu-se distinctiile absolutnecesare.Termenul de "cercetare sociologica" sau "cercetare sociala" are intelesul cel mai larg: se refera laobtinerea si prelucrarea informatiilor obiectiv verificate, in vederea construirii explicatiilor stiintifice alefaptelor, fenomenelor si proceselor sociale. Desi cercetarea sociologica are ca principiu metodologicfundamental unitatea dintre nivelurile teoretic si empiric vezi subcapitolul referitor la principiilemetodologice ale cercetarilor socioumane empirice adesea se face distinctie intre "cercetareasociologica teoretica" ("sociologie de cabinet") si "cercetarea sociologica empirica" (sociologie de teren).Cercetarea sociologica empirica presupune observarea directa a realitatii, aplicarea unor metode si tehnicispecifice de recoltare a informatiilor (ancheta, experimentul, chestionarul etc.), de prelucrare a lor(corelatii, teste de semnificatie statistica etc.). Cand cercetarea sociologica empirica (concreta sau deteren) are un caracter preliminar, explorator sau are o amploare sau profunzime mai reduse se vorbeste de"investigatie sociologica".Ancheta sociologica se particularizeaza in universul cercetarilor sociologice concrete (empirice deteren) prin aceea ca utilizeaza cu precadere chestionarul si interviul pentru culegererea informatiilor.Bazandu-se pe modalitati interogative in obtinerea informatiilor, "ancheta sociologica are un caracterneexperimental, cu un grad relativ scazut de control al cercetatorului asupra variabilelor analizate"(Marginean, 1993, 36). C. A. Moser (1958/1967, 13) atragea atentia asupra faptului ca termenul de"ancheta sociala" este dificil de definit intrucat el acopera o "varietate foarte larga de cercetari, incepandde la analizele clasice asupra saraciei s...t pana la sondajele asupra opiniei publice s...t, anchetele pentruplanificarea oraselor, cercetarea pietei s...t, precum si nenumaratele investigatii organizate de institutelede cercetare". Asa cum observa si Ioan Marginean (1993), ancheta sociologica de multe ori combinamodalitatile interogative de obtinere a informatiilor cu studiul documentelor sau cu observatia stiintifica,astfel ca trasarea unei bariere despartitoare ferme intre ceea ce se intelege prin "cercetare sociologica deteren" si "ancheta sociologica" nu se justifica. in plan didactic vom retine totusi ca ancheta sociologica sedistinge de alte tipuri de cercetari sociologice concrete (de teren, empirice) prin: utilizarea, in principal, achestionarului si interviului pentru obtinerea informatiilor si nerecurgerea la experiment. Pe de alta parte,fata de sondajul de opinie publica ancheta sociologica se diferentiaza prin aceea ca: are ca scop nu numaicunoasterea aspectelor subiective (opinii, atitudinii, aspiratii, interese etc.), dar si a celor obiective(structura familiei, conditiile de locuit etc.) si nerecurgerea obligatorie la esantionare.Sondajul de opinie publica are ca scop cunoasterea "complexului preferintelor exprimate de unnumar semnificativ de persoane referitoare la o problema de importanta generala" (Hennsesy, 1981, 4).Acest tip de cercetare sociologica se fondeaza: pe modalitatile interogative de culegere a informatiilor sipe tehnicile de esantioane si are ca nota diferentiala restrangerea ariei de cunoastere la opinia publica.Putem spune ca "cercetarea sociologica de teren" (empirica sau concreta) reprezinta genul proximpentru "ancheta sociologica" si aceasta genul proxim pentru "sondajul de opinie publica".Diferenta specifica rezulta din ponderea crescanda a modalitatilor interogative de culegere ainformatiilor, pe de o parte, si din reducerea progresiva a domeniului de cercetare, de la realitatea socialain ansamblul ei la un aspect particular, informatiile detinute de indivizi si apoi la opiniile exprimate deacestia.Studiu cazului (sau studiu de caz) se particularizeaza in cadrul cercetarii sociologice de teren princateva caracteristici: cazul este inteles ca un sistem integrat, abordat holistic, cercetatorul interesandu-semai mult despre cum decat depre de ce fenomenul studiat (o persoana, o colectivitate, o institutie) seprezinta intr-un anumit mod, cazul fiind un fenomen contemporan, in context social real (Collerette,1996, 78). Robert E. Stake (1984/1995, XI) defineste studiul cazului ca "studiul unui singur caz particularsi complex, in vederea intelegerii functionarii lui, cu circumstantele importante". Specific acestui tip decercetare de teren este faptul ca fenomenele studiate sunt de o mare complexitate, neputand fi abordateTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 61experimental sau prin anchete sociologice, iar concluziile, chiar daca permit generalizari ale propozitiilorteoretice, nu conduc la extrapolarea rezultatelor la alte populatii decat cele investigate (Yin, 1984, 21).Robert E. Stake (1994, 236) precieaza: "Studiul cazului nu reprezinta o alegere metodologica, ci o alegerea obiectului de studiu". Din punct de vedere al scopului cercetarii, in functie de care se face si alegereacazurilor, autorul anterior citat identifica trei tipuri: studiul cazului intrinsec, asemenea monografiilor, incare cercetatorul se centreaza pe descrierea in profunzime a unui fenomen unicat, fara a urmarii testareaipotezelor sau generalizabilitatea (de exemplu, Malinowski,1922); studiul cazului instrumental, realizat invederea clarificarii unei teorii sau a unei probleme mai generale (de exemplu, Lynd si Lynd, 1929);studiul unor cazuri multiple (colective), in care se incearca generalizarea caracteristicilor si mecanismelor(de exemplu, Kozol,1991). Asa cum spunea Donald T. Campbel (1975), studiul cazului poate fi privit caun pas mic spre o mare teorie.Tipologia cercetarilor socioumane empiriceData fiind marea varietate a cercetarilor socioumane concrete, consideram ca se justifica efortul de acauta criteriile cele mai adecvate de clasificare si de a prezenta, fie si succint, "cercetarile exemplare",ilustrative pentru fiecare tip de cercetare in parte.Clasificarea cercetarilor socioumane dupa scopul lor. Dupa scopul lor, cercetarile socioumaneconcrete pot fi de mai multe tipuri. in primul rand, facem distinctie intre cercetarile descriptive si celeexplicative.Cercetari descriptiveOrice stiinta incepe prin a fi descriptiva. Apoi, intr-un stadiu mai avansat se incearca explicareateoretica a faptelor de observatie. Unele stiinte raman preponderent descriptive de exemplu, etnografia altele fac un salt de la "graphein" la "logos" de exemplu, trecerea de la "sociografie" la "sociologie". inconceptia lui R. Steinmetz (1913) sociografia avea ca scop descrierea ansamblului structurii sociale a unuitinut, sat sau oras. Ferdinand Tnnies (1931) intelegea prin sociografie cercetarea sociologica empirica,bazata mai ales pe datele statistice. Desi strans legata de sociologia concreta, "sociografia nu se confundacu aceasta, deoarece scopul ei principal nu este explicativ, ci discriptiv", ea fiind considerata "o primatreapta a cunoasterii sociologice" (Ungureanu, 1993, 563).Chiar daca descrierea constituie doar primul nivel in cunoastere, cercetarea sociologica descriptivaprezinta nu putine dificultati. Ea este facuta "cu miinile goale", nu beneficiaza de modele, inainteaza intruncimp nedestelinit, cu numeroase fapte socante. De aici dificultatea de a alege ce merita si ce nu meritasa fie observat. "Cand se exploreaza un cimp nou, se adopta frecvent modalitati de analiza existente, dejautilizate in alte cimpuri si practica un transfer de tehnologie" (Bozon si Leridon, 1993, 1181). Astfel dupa cum remarca autorii anterior citati pentru descrierea relatiilor confidentiale in studiul sexualitatii safacut apel la analiza sociologica a retelelor de comunicare, pentru intelegerea logicii preventiei sexuales-a recurs la modelele economice de asumare a riscului si, in fine, pentru predictia imbolnavirilor deSIDA s-a incercat simularea evenimentelor, integrandu-se toate evenimentele din viata unui individ, infunctie de riscul pe care il comporta.Un exemplu clasic de cercetare sociologica descriptiva este ampla ancheta asupra comportamentuluisexual al barbatilor si femeilor, inceputa in 1938 si incheiata 9 ani mai tirziu, in 1947. Alfred C. Kinsey(1894 1956), specialist in zoologie la Indiana University (SUA), precizeaza scopul acestei cercetari:"acumularea unei mase de fapte obiective despre problemele sexuale, evitand strict orice interpretaresociala sau morala a acestor fapte" (Kinsey si colab., 1948, 21). S-a inceput cu subiectii cei mai accesibili,cu studentii, de la care s-au obtinut primele biografii. in 1938 au fost studiate 62 de cazuri, pentru ca in1947 sa se adune date de la 728 de subiecti intervievati. in total au fost intervievati 6300 de barbati si5940 de femei. Raportul Sexual behavior in the human female (Kinsey si colab., 1953) a fost publicatdupa un interval de cinci ani de la aparitia primului volum: Sexual behavior in the human male (1948).Cei peste 12.000 de subiecti ai anchetei au fost recrutati din toate grupurile profesionale, din urban si62 Septimiu CHELCEArural, din diferite zone geografice (cu precadere din nord estul SUA), apartinand diferitelor confesiuni. Nuse poate vorbi, totusi de o reprezentativitate statistica a populatiei investigate fapt semnalat de autori(Kinsey si colab., 1970, 45). De exemplu, la data efectuarii anchetei, 40% din femeile din SUAabsolvisera scoala elementara, 47% scoala medie si 13% invatamantul superior. in populatia femininainvestigata proportia absolventelor scolii elementare era de numai 3%, a scolii medii 22% si ainvatamantului superior de 75%. S-ar putea vorbi mai degraba de comportamentul sexual al femeilortitrate din SUA decat de comportamentul sexual al femeilor, in general.Datele referitoare la comportamentul intim s-au obtinut cu ajutorul unui chestionar cu 521 de itemi(pentru persoanele cu experienta sexuala mai redusa numarul intrebarilor era de "numai" 300). S-a folosito modalitate de intervievare "elastica". Durata unui astfel de interviu era in medie de 30 min. pana 12ore. Autorii au facut apel la altruismul subiectilor, convingandu-i ca impartasind experienta lor sexuala iiajuta pe altii sa se inteleaga mai bine si sa depaseasca eventualele dificultatii. Pentru cei cu studiisuperioare se accentua nevoia de a verifica tehnica de cercetare: pentru persoanele cu nivel de scolarizaremai scazut se arata nevoia de progres a medicinei. in jurul acestei cercetari s-a mobilizat opinia publica.S-au nascut zvonuri contradictorii, s-au emis pareri diametral opuse. Multi credeau ca discutia cucercetatorii ii poate ajuta. Asa ca s-au prezentat si multi nevrotici. Cercetatorii nu au procedat capsihiatrii, nu au facut deosebire intre persoanele echilibrate si dezechilibrate din punct de vedere alcomportamentului sexual. Unii subiecti s-au prezentat la interviu pur si simplu din curiozitate.Raspunsurile la interviu, relatarile subiectilor erau notate cu ajutorul unui cod special creat de uncriptograf si pastrate in seifuri, asemenea secretelor militare.in afara informatiilor obtinute prin intervievarea subiectilor, pe parcursul celor noua ani deinvestigatii s-a adunat un mare numar de date provenite din "calendarele sexuale", jurnale zilnice,scrisori, desene si alte forme de notare a activitatii sexuale. Un numar de 377 de persoane (312 femei si65 barbati) au incredintat cercetatorilor calendarele lor sexuale, in care erau mentionate nu numaifrecventa contactelor sexuale, ci si formele de activitate sexuala ce conduce la orgasm. in calendarelesexuale ale femeilor adesea se consemna activitatea sexuala in raport de perioada menstruala. in altecalendare, cercetatorii au gasit informatii de interes sociologic; despre locul de intilnire a partenerilor,calatoriile facute, imbolnaviri si alte evenimente in masura sa influenteze activitatea sexuala a barbatilorsi femeilor. Calendarele sexuale acopereau, de regula, o perioada de timp scurt (6 luni), dar s-au intilnit sicazuri de o mare longevitate (un calendar extins pe o perioada de 38 de ani).Din jurnalele zilnice cercetatorii au extras informatii in legatura cu formele si tehnicile contactelorsexuale, descrieri ale partenerilor si situatiilor concrete. Din literatura beletristica, s-au studiat izvoareledescriptive ale comportamentelor intime. S-au adunat o colectie intreaga de scrisori ale partenerilorsexuali, numeroase poezii cu sau fara valoare literara, dar cu tematica erotica. Aceste materiale au fostexploatate in analiza factorilor psihologici care influenteaza reactiile sexuale. S-a constatat, in aceastaordine de idei, ca barbatii si femeile reactioneaza erotic foarte asemanator la lectura unor romane, eseurisau poezii de iubire.O atentie deosebita s-a acordat fidelitatii informatiilor: 706 cupluri maritale au fost intervievate,stabilindu-se concordanta declaratiilor separate ale partenerilor. S-a recurs la reintervievarea subiectior(124 femei si 195 barbati). Corelatia cu datele din primele protocoale s-a dovedit satisfacatoare.Fiind in discutie o cercetare de tip descriptiv trebuie remarcata preocuparea pentru taxonomie (gr.taxis ordine, nomos lege). S-a stabilit urmatoarea schema de clasificare a comportamentelor sexuale:I. Ego (Barbat) Alter (Femeie) = Heterosexualitatea) Ego necasatorit Alter (comportament sexual premarital)b) Ego casatorit Alter, sotia (comportament sexual conjugal)c) Ego casatorit Alter, alta femeie decat sotia (comportament sexualextraconjugal)II. Ego (Barbat) Alter (Barbat) sau (Femeie) (Femeie) = HomosexualitateIII. Ego (Om) Alter (Animal) = SodomieIV. Ego Alter (EGO) = MasturbareTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 63in cadrul clasificarii, comportamentul sexual era analizat pentru ego de diferite clase de virsta,apartinand diferitelor grupuri etnice, rasiale, religioase etc. Pentru fiecare tip de comportament sexual sauinregistrat forme si tehnici specifice:I. Heterosexualitate: 18 forme si tehniciII. Homosexualitate: 24 forme si tehniciIII. Sodomie: 4 forme si tehniciIV. Masturbare: 12 forme si tehnici.Rezultatele cercetarii comportamentului sexual al barbatilor si femeilor au socat morala oficiala.Redam principalele descoperiri, asa cum au fost ele sintetizate de Theodore Caplow (1970, 96).Principalele tipuri de devianta sexuala nu sunt nici rare, nici antisociale si sunt larg raspandite intoate categoriile sociale;Barbatii au in medie o activitate sexuala mai precoce, mai frecventa, mai regulata si mai putinselectiva decat femeile;Indivizii de aceeasi virsta, din aceeasi clasa sociala difera considerabil in ceea ce privestevarietatea si frecventa activitatii lor sexuale;Forma si frecventa activitatii sexuale sunt puternic influentate de virsta, sex, religie, nivel descolaritate, domiciliu (urban sau rural), status profesional.Cercetarile colaboratorilor lui Alfred Kinsey continuate dupa moartea acestuia (in 1956), ca sistudiile altor specialisti au confirmat si au imbogatit cunoasterea acestui tip de comportament intim.Ramane,insa, meritul lui Alfred Kinsey de a fi inlaturat un tabu, de a fi demonstrat ca tot ceea ce esteuman poate si trebuie sa fie cercetat cu obiectivitate.La vremea respectiva opozitia fata de cercetarile initiate de Alfred Kinsey a imbracat multiple forme:psihologii manifestau rezerve fata de studiile coordonate de un biolog, medicii considerau ca doar inclinica, prin anamneza (gr. ana inainte, mnesis memorie), pot fi realizate astfel de studii, educatoriireprosau ocolirea aspectelor emotionale legate de actul sexual s.a.m.d. Sigur, cercetarea la care ne-amreferit are limite: este tributara conceptiei behavioriste, excluzandu-se din analiza emotiile si sentimentele(cuvantul "iubire" nu apare in indxeul de termeni); nu are reprezentativitate statistica;este excesiv deincarcata cu date statistice, grafice si tabele (in volumul despre comportamentul sexual al femeilor suntincluse 222 de grafice) fapt ce ingreuneaza lectura celor aproximativ 2000 de pagini ale raportului decercetare. De remarcat ca studiul se subordoneaza principiului neutralitatii axiologice: "Fiecare sainterpreteze faptele dupa propriile lor valori morale: aceasta interpretare nu face parte din metodastiintifica: oamenii de stiinta nu sunt calificati sa dea o apreciere in acest domeniu" (Kinsey si colab.,1948, 527).Cercetari explicativeDaca cercetarile sociologice incearca sa prezinte obiectiv fenomenele sociale, clasificandu-letotodata, cercetarile sociologice explicative au ca scop valorificarea relatiilor dintre fenomene: cuminfluenteaza nivelul salariului satisfactia muncii Centralizarea deciziilor intr-o organizatie mareste sauscade eficacitatea acesteia Munca la banda rulanta influenteaza negativ personalitatea umana Ce relatieexista intre structurile de personalitate si acceptarea valorilor sociale Este rezistenta la schimbareaatitudinala determinata de "locus-ul controlului" Raspunsul la astfel de intrebari poate constitui scopulcercetarilor de verificare "verifizierende Forschung" versus ", dupa clasificarea propusa de RenateMayntz, K. Holm si P. Hbner (1969, 28).Cercetarile descriptive si explicative nu sunt decat tipuri extreme ale cercetarii sociologice. Existaforme intermediare si cercetari deopotriva descriptive si explicative. Cercetarile exploratorii constituie unexemplu sau cercetarile pentru testarea instrumentelor de investigare. in fond, orice cercetare explicativacontine si o descriere a situatiei si in orice cercetare descriptiva, prin clasificarile introduse, se intrevede siinceputul unei explicatii teoretice. Ramane, insa, valabila distinctia: cercetarile explicative isi propuntestarea ipotezelor, in timp ce cercetarile descriptive ofera informatii pentru formularea ipotezelor.Prezentand structura sociala in societatile care au trecut de la totalitarism la democratie,cercetatorul sepoate intreba: existenta unei "clase de mijloc" bine reprezentate este o sansa pentru democratie in felulacesta contrapunerea cercetarilor descriptive celor explicative nu se justifica. Cercetarile sociologice64 Septimiu CHELCEAconcrete autentice au un caracter unitar. Luand act de conflictele interetnice din Europa si din alte partiale Terrei nu ne putem opri intrebarea: ce relatie exista intre saracie si conflictele etnice in felul acestaincercam sa aflam de ce exista conflicte interetnice. "De ce apare un anumit fenomen si cum va evolua el" sunt intrebarile la care incearca sa gaseasca raspuns cercetarile explicative.Observam ca explicarea face posibila predictia. Kenneth D. Bailey (1982) include cu deplin temeicercetarile predictive in categoria cercetarilor explicative. Cunoscand relatiile cauzale dintre fenomenevom putea imagina cu o probabilitate acceptabila evolutia proceselor sociale. Teoretic asa stau lucrurile:in realitate,insa, sociologii asa cum remarca Peter L. Berger nu numai ca nu au putut prezice o serie deimportante procese petrecute dupa cel de-al doilea razboi mondial, dar nu au reusit nici sa le plaseze incontextul unei teorii sociologice.Prabusirea imperiului sovietic, colapsul comunismului, de exemplu, nu au fost anticipate de sociologisi nici de alti specialisti (sovietologi, politologi, economisti etc.). "De ce s-au prabusit societatilecomuniste" poate fi o intrebare pentru sociologi si multi profesionisti din tarile Europei de Est au inceputdupa 1989 sa faca disectia comunismului. in Romania s-a infiintat chiar un Institut pentru studiereatotalitarismului. Totusi, intrebarea mai interesanta este " De ce nu s-au prabusit societatile occidentale "Problema nu este dezorganizarea sociala, ci organizarea sociala casatoria, nu divortul, respectarealegilor, nu incalcarea lor, convietuirea armonioasa a raselor, nu disensiunile dintre ele" apreciaza PeterL. Berger (1994, 41).Ilustram tipul de cercetare explicativa printr-un exemplu preluat de la Theodore Caplow (1970). Nereferim la lucrarea cunoscuta sub numele The American Soldier, coordonata de Samuel A. Stouffer(1949). De fapt, sunt patru volume, relativ independente, aparute in intervalul 1949-1950 si grupand 134de cercetari de psihologie, sociologie si psihosociologice. Samuel A. Stouffer a fost numit intr-un post dedirector la The Information and Education Division of the United States Army, cu putin timp inainteaatacului de la Pearl Harbor. Serviciul de cercetare din cadrul diviziunii amintite a efectuat numeroasestudii pentru rezolvarea unor probleme practice de organizare a trupelor, probleme care presupuneaucunoasterea opiniilor si atitudinilor combatantilor si angajatilor civili din armata. in felul acesta s-a adunatun material faptic extrem de bogat, care a permis, in final, publicarea unui intreg volum (vol. 4) de teoriea masurarii in psihologie si sociologie, de metodologie a construirii si aplicarii scalelor de atitudine. Lasfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, serviciul de cercetare condus de Samuel A. Stouffer se prezentacu un bilant impunator: cateva sute de rapoarte de cercetare, 200 de modele de chestionare si peste500.000 de persoane intervievate.intr-una din cercetarile incluse in The American Soldier s-a urmarit verificarea ipotezei conformareavansare:cu cat soldatii sunt mai atasati normelor militare, cu atat avanseaza mai repede in grad. innoiembrie 1943 un numar de 374 de soldati au fost testati cu ajutorul unei scale tip Guttman pentru a sedetermina nivelul lor de conformare la normele vietii militare. Dupa cinci luni, in martie 1944,cercetatorii au verificat citi din soldatii testati fusesera avansati ofiteri. S-a constatat ca exista o corelatiestatistica semnificativa intre conformare si avansare.Din cei 68 de soldati cu nivel de conformare foarte mare, 44 (adica 31%) devenisera, dupa cinci lunide la testare, ofiteri, in timp ce doar 15 (adica 17%) din soldatii cu nivel de conformare foarte scazut(N=112) ajunsesera ofiteri. Testul arata ca relatia conformare -avansare este statistic semnificativa.Conform aceluiasi criteriu, dupa scopul lor, cercetarile socioumane (sociologice, psihologice,psihosociologice s.a.) mai pot fi clasificate in: cercetari fundamentale si cercetari aplicative.Cercetari fundamentaleRolul oricarei stiinte si stiintele socioumane nu fac exceptie este de a ajunge la cunoasterealegitatii de producere a fenomenelor. Referindu-se la stiinta normala, Thomas S. Kuhn aprecia ca"determinarea faptului semnificativ, potrivirea faptelor cu teoria si articularea teoriei" (Kuhn, 1962/1976,77) reprezinta cele trei clase de probleme care epuizeaza cercetarea fundamentala. Istoricul si filosofulstiintei, care a introdus termenul de "stiinta normala" pentru a desemna cercetarea bazata pe paradigma,sustine conceptia sa cu exemple din domeniul stiintelor naturii. Vom incerca sa ilustram ideile lui ThomasS. Kuhn cu date din cercetarea socioumana.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 65Daca in astronomie cercetarea fundamentala urmareste determinarea cu o cat mai mare precizie apozitiei si marimii corpurilor ceresti, daca in chimie intereseaza compozitia si structura atomica, instiintele socioumane cercetatorii sunt preocupati de structura societatii sau a personalitatii, de aflareapozitiei unei categorii sociale (clasa sociala, grup etnic etc.) in raport cu alte categorii sociale s.a.m.d.Aceasta inseamna a spori amploarea cunoasterii prin cercetarile concrete fundamentale.Exemplificam acest tip de cercetare cu directia initiata in cadrul scolii sociologice de la Bucuresti, deprofesorul Dimitrie Gusti, de alcatuire a Atlasului social al Romaniei; "a cunoaste tara este cel mai bunmijloc de a o servi. Stiinta naturii este stiinta patriei. Ne trebuie o enciclopedie a satelor si a oraselor. Netrebuie harta sociologica a Romaniei" (Gusti, 1969, 334). Ideea alcatuirii unei "colectii de hartireprezentand diferite componente ale vietii sociale in profil teritorial, pe localitati sau zone" a fost reluatadupa evenimentele din decembrie 1989 de Dumitru Sandu care a si publicat un prim volum al Atlasuluisocial (1992). Conform conceptiei sociologului anterior citat, "grupul" constituie "unitatea de analizaprincipala". Astfel pentru alcatuirea Atlasului Social al Romaniei s-a propus o schema de organizare ainformatiilor luindu-se in calcul cinci tipuri de grupuri: familie, gospodarie, grupuri de munca, decomunicare directa, de status, de contingenitate teritoriala si trei perspective structurale: sociala (marimeagrupului, compozitia grupului, relatiile de grup), spatiala (locul specific in care grupul desfasoaraactivitatea: locuinta, localitate etc.) si culturala (valori si norme specifice, cultura politica, religioasa,sanitara etc.). Cercetarile concrete desfasurate pentru realizarea Atlasului social al Romaniei au condus laconcluzia "cu valoare teoretica fundamentala" ca "satele sunt mai diferentiate decat orasele din punct devedere demografic si, implicit, sub aspect cultural"(Sandu, 1993, 15).Cea de-a doua clasa de probleme ce constituie obiectul cercetarilor socioumane empirice este data deefortul de a stabili un acord cat mai strans intre teorie si natura cum preciza Thomas S. Kuhn. Ca si instiintele naturii,teoriile sociologice, psihologice s.a.m.d. nu pot fi direct testate:pentru a verifica acordulacestora cu faptele cercetatorii fac apel la ipotezele cu nivel de generalitate mediu si la ipotezele de lucru.Daca ne gandim la teoria grupurilor, initiata in sociologie la inceputul secolului nostru de "scoala de laChicago" (W. I. Thomas, R. E. Park, C. H. Cooley, G. H. Mead) si dezvoltata prin cercetarilepsihosociologice sub conducerea lui Kurt Lewin (1890 1947), constatam existenta unui numar de teoriicu nivel mediu de generalitate referitoare la normele de grup, conformare si devianta, schimbareanormelor de grup. Astfel, cu privire la influenta grupului in sensul acceptarii normelor de grup s-au emisdoua explicatii: teza confictului intrapersonal si teza influentarii directe de catre membrii grupului(Napier si Gershenfeld, 1973, 84). Dar conformarea la normele de grup este independenta de pozitia(status-ul social) individului in grup Raspunsul la aceasta intrebare poate fi dat prin cercetarea de teren,testandu-se ipotezele de lucru. S-a constatat ca studentele Colegiului Bennington care fusesera desemnatesa reprezinte institutul lor la o intilnire interuniversitara, in 1930, au fost mai influentate de valorilecolegiului lor decat celelalte studente (Th. M. Newcomb, 1943). intr-un experiment realizat laMinneapolis, in 1950,s-a constatat ca muncitorii care se simpatizau intre ei au acordat mai multa atentie(s-au subordonat) sfaturilor primite de la coechipierii din grupul lor de munca privind ritmul productieidecat alti muncitori (S. Schachter,1951). Asemanator, in 1949, intr-un experiment psihologic, s-aevidentiat faptul ca influenta reciproca a fost mai mare intre persoanele carora li se comunicase ca au fostnominalizate ca "model de comportare" pentru grup, decat intre celelalte persoane incluse in experiment(K. Back, 1950).Teza vizand relatia dintre status-ul social si conformarea la normele de grup a fost cum s-a aratat validata prin verificarea ei in conditii diferite: termenii de "colegiu", "grup de munca" si "grupexperimental" au fost subsumati termenului general de "grup", iar termenii "studentii", "coechipierii","persoane" celui de "membru al grupului". Astfel s-a stabilit un acord mai deplin intre teoria grupurilor sirealitatea sociala a grupurilor. Si in stiintele socioumane, ca si in stiintele naturii, efortul cercetarilor seconcentreaza spre imbunatatirea corespondentei dintre teorie si realitatea studiata.Eliminarea ambiguitatilor si lamurirea problemelor anterior doar semnalate articulareaparadigmei, cum remarca Thomas S. Kuhn, se dovedeste a fi in stiintele socioumane cea mai importantaclasa de probleme ale cercetarii fundamentale. Relatia dintre atitudini si comportamente a generat oliteratura imensa. Prezic sau nu atitudinile comportamentul Experimentul de teren al lui Richard LaPiere(1934, 230-237) a dat un prim raspuns. intr-un singur caz din 66 de hoteluri si 184 de restaurante, cupluride studenti chinezi, insotiti de LaPiere, a fost refuzat. Cand, insa, cercetatorul a cerut in scris sa se rezerveloc pentru un cuplu de chinezi, 78 de hoteluri (din 79) si 176 de restaurante (din 177) au respins66 Septimiu CHELCEAsolicitarea, exprim@nd o atitudine xenofoba (Forcese si Richer, 1970, 93-100). Asadar, s-a demonstratexperimental ca intre vorba si fapta exista o discrepanta: una spunem, alta facem! Dar viata de zi cu zi neofera si exemple de coerenta atitudinal-comportamentala. Pe de alta parte, practica sondajelorpreelectorale confirma legatura dintre atitudinile politice si comportamentul de vot. The Gallup Report(1985) arata ca, in medie, in perioada 1936 -1984, sondajele Gallup s-au abatut numai cu 2,1% fata derezultatul votului. Deci, atitudinile exprimate pot prezice comportamentele: facem ceea ce spunem!Pentru rezolvarea ambiguitatilor raspunsului la intrebarea: "Prezic atitudinile comportamentul" s-auproiectat cercetari ingenioase care au condus la dezvoltarea teoriei (I. Ajzen si M. Fishbein, 1977; R. E.Petty si J. T. Cacioppo, 1981; P. R. Warshaw si F. D. Davis, 1985; J. Jaccard si M. A. Becker, 1985).Cercetari aplicativeDesi specificul problemelor stiintifice in sociologie asa cum remarca si Sorin M. Radulescu (1994,45) face ca totdeauna cercetarea fundamentala sa constituie si o premisa pentru rezolvarea unorprobleme sociale reale, in mod curent se contrapune cercetarea fundamentala celei aplicative. Asa cum saspus si noi nu incetam sa o repetam lucrul cel mai practic este o buna teorie. Tocmai pe baza uneiteorii adecvate putem sa rezolvam o problema concreta, stringenta. Atragerea investitiilor straine este onecesitate in tranzitia la economia de piata. in acest context, publicitatea are un rol foarte important. Uninvestitor s-ar putea intreba, insa, care este eficienta publicitatii. Va trebui sa se cerceteze audienta radiotv.la nivel national,zonal sau local. Este vorba despre o cercetare aplicativa care se inscrie in orientareateoretica neo-durkheimista ce pune accentul pe "sentimentul de conexiune cu colectivitatea oferit deexpunerea la mass-media" (Schudson, 1986, 46). Se calculeaza "costul per o mie" de radioascultatori sautelespectatori. La un prim nivel al analizei se face abstractie de eficacitatea mesajului publicatiilor dinpunctul de vedere al influentei comportamentale, retinandu-se doar aspectul financiar al problemei. Se vorlua in calcul o serie de indicatori ai audientei radio-tv: audienta cumulata, audienta medie pe sfert de ora,durata medie de ascultare sau vizionare per auditor sau telespectator, fluctuatia audientei in diferiteperioade ale zilei. Sondajele realizate de CURS si DATA MEDIA in prima jumatate a anului 1994 oferainformatii privind audienta radio-tv in Bucuresti si in tara. Astfel, publicul bucurestean al televiziunii era,la data efectuarii sondajului (martie, 1994), de 1,3-1,4 milioane persoane (in virsta de 15 ani si peste 15ani).Populatia matura (virsta 41-50 ani) este supraconsumatoare de emisiuni tv (Tabelul 5.3). Structura pesexe a publicului televiziunii (toate canalele tv.), reproduce cu fidelitatea proportia barbati/femei in totalulpopulatiei municipiului Bucuresti. De la aceste realitati dezvaluite in cercetarile aplicative se poate ajungedin nou la teoretizari vizand impactul mass-media cu tranzitia, rolul televiziunii in crearea unitatiinationale sau chiar a unitatii mai multor natiuni prin prezentarea unor evenimente ce transcend viata de zicu zi si care tind sa fie transmise in direct (mediatizarea evenimentelor din decembrie '89, campionatulmondial de fotbal din 1994 s.a.).in afara scopului, un alt criteriu de clasificare a cercetarilor socioumane il constituie obiectul acestorcercetari (sau continutul lor). Altfel spus, pentru a le clasifica, ne putem intreba: ce anume se cerceteazain mod concret Raspunsurile sunt variate. Referindu-se la anchetele sociologice, C. A. Moser (1958)preciza ca ar fi util sa distingem patru tipuri mari de probleme: caracteristicile demografice ale unui grupde oameni; mediul lor social; activitatile lor; opiniile si atitudinile lor.Termeni-cheieancheta psihosociologicaancheta sociologicacercetare socialacercetare sociologicacercetare sociologica empirica (de teren,concreta)- cercetare sociologica empirica aplicativa- cercetare sociologica empirica descriptiva- cercetare sociologica empirica explicativa- cercetare sociologica empiricafundamentalacuprinderea cercetarilor sociologiceempiricemetoda interviului globalobiectul cercetarilor sociologice empiricesondaj de opinie publicaTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 67sursa de informatie in cercetarilesociologice empirice taxonomieProbleme recapitulative1. Cine a creat termenul de "sociologie"2. Cand s-au realizat primele anchete sociologice3. Care este specificul anchetei sociologice4. Prin ce se diferentiaza sondajul de opinie publica de ancheta sociologica5. Cand a fost infiintat primul institut de sondare a opiniei publice6. Ce semnificatie metodologica are cercetarea lui Alfred C. Kinsey7. Cum a fost tastata ipoteza "conformare avansare" in studiul coordonat de Samuel Stouffer8. Ce este Atlasul social 9. Dati exemple de cercetari socioumane concrete efectuate pentru eliminarea ambiguitatilordin cunoasterea stiintifica.10. Ce este studiul de caz11. Ce se intelege prin studiu panel12. Cum se determina supra- si subconsumul de emisiuni radio-tvCapitolul 6Chestionarul in cercetarea sociologicaCe este un chestionar de cercetare stiintifica Clasificarea chestionarelorStructura chestionarelorFormularea intrebarilorTermeni-cheieProbleme recapitulativeIndiferent daca este vorba de un sondaj de opinie publica, de o ancheta sociologica sau de o cercetarede teren, chestionarul se dovedeste a fi una din tehnicile cele mai frecvent utilizate in stiintelesocioumane. Theodore Caplow (1970, 17), analizand principalele surse de date din articolele publicate inRevue Franaise de Sociologie (19651967) si in The American Sociological Review (19661967),sublinia faptul ca anchetele prin intedrviu si chestionar reprezentau mai mult de jumatate din totalyulstudiilor publicate. si in sociologia romaneasca predomina anchetele pe baza de chestionar. Un studiu pezece ani (19721982) asupra revistei de sociologie releva ca jumatate din cercetarile realizate, ale carorrezultate fusesera publicate, se bazau pe aplicarea chestionarelor (Constantinescu, 1985, 268). Fara adispune de analize riguroase, chiar o privire sumara asupra productiei sociologice de pana la 1989 si, maiales, dupa aceasta data, ne indreptateste sa afirmam ca, in sociologia romaneasca, de la relansarea ei in1965 si pana in prezent, chestionarul a reprezentat principala tehnica de investigare.Datele sunt cat se poate de concludente si o analiza mai amanuntita, distingand intre chestionare cuintrebari deschise, inchise si ierarhizate, a aratat ca cel mai des utilizate sunt chestionarele cu intrebariinchise (precodificate). Paul Albou (1968, 17) credea ca, in forma lor actuala, chestionarele se situeaza inpunctul de convergenta a trei tipuri de interventii.in primul rand, exigentele administrative care au dus la multiplicarea documentelor si formularisticii.Chestionarele de tip oficial, concepute ca instrumente de colectionare a informatiilor, s-au inmultitconsiderabil. Foarte adesea, primul contact cu institutiile de stat se realizeaza pe baza unui chestionar.inscrierea la un concurs de admitere in invatamant, angajarea intr-un loc de munca, la notariat, la circafinanciara etc. impun completarea unor chestionare sau realizarea unor interviuri. Informatiile astfelobtinute, in afara interesului pentru administratie, prezinta valoare documentara si pentru cercetatorulvietii sociale.in al doilea rand, necesitatile cercetarii sociale au impus perfectionarea recoltarii raspunsurilor princhestionar. Chiar daca, initial, aceasta tehnica a fost utilizata de catre etnografi, rafinarea tehnica achestionarului reprezinta rodul colaborarii dintre sociologi si psihologi. La noi, traditia chestionareloretnografice urca pana la Bogan P. Hasdeu, care, in 1878, lanseaza un chestionar cu 400 de intrebarireferitoare la obiceiurile juridice ale poporului, la viata sociala din trecut, casa etc., iar in 1886 redacteazaun al doilea chestionar vizand probleme lingvistice si mitologice (206 de intrebari). Remarcand valoarealor de pionierat, Luminita Iacob (1995) identifica in aceste chestionare intrebari actuale si azi pentruproblematica etnopsihologica, despre relatiile comunitare ("Care este parerea satenilor despre oraseni"),privitoare la atitudinea fata de straini sau minoritari ("Ce se intelege pe acolo sub cuvantul strain"; "Cumsunt priviti de catre popor armenii Cum sunt priviti evreii / si cum tiganii"), referitoare la sistemul rolstatusurilorsociale ("Care dintre sateni sunt priviti ca mai de frunte in sat Ce fel de insusiri trebuie saaiba pentru a fi priviti astfel Si prin ce se arata cinstea sau ascultarea ce le dau ceilalti"), precum si laorientarile axiologice ("Care vini si greseli se socotesc ca cele mai grele dupa parerea poporului"; "Ceparere are poporul despre betie Si ce parere despre umblarea fara capatai"). Raspunsurile la acestechestionare difuzate cu ajutorul revizorilor scolari si al protopopilor au fost utilizate de Bogdan-PetriceicuHasdeu in lucrarile Obiceiele juridice ale Poporului Roman (1878) si Etymologicum Magnum RomaniaeTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 69(1886). in 1895, Nicolae Densusianu expediaza intelectualitatii satelor un chestionar cu privire la traditiileistorice din tinuturile locuite de romani. La fel procedeaza Alexandru Odobescu. in 1898, Spiru Haretnumeste o comisie sub presedintia lui Gh. Tocilescu pentru elaborarea unui chestionar folcloristic.Chestionarul a fost publicat intaia oara in anul 1898. Este revazut in 1904, iar in 1930 se republica decatre Constantin Radulescu Codin.Probabil ca prima ancheta bazata pe chestionare publicate in presa scrisa, la noi, este cea din 1900,cand in nr. 12 din Noua Revista Romana se cere raspuns la urmatoarele intrebari: 1) Care opera literara,dupa parerea dvs., exprima cel mai bine firea si aspiratiile neamului romanesc 2) Care e trasaturadominanta in firea Romanului 3) Care sunt calitatile si defectele care deosebesc nationalitatea romana decelelalte nationalitati 4) Care fapt istoric a scos pana acum mai bine la iveala calitatile sau defecteleneamului romanesc Initiatorii anchetei (G. Cosbuc, A. Demetrescu, O. Densisianu si C. Radulescu-Motru) au imaginat intrebari care, intr-o redactare mai tehnica, ar putea figura si in prezent in ancheteleprivind identitatea nationala a romanilor.Romulus Vuia, in cadrul Muzeului etnografic din Cluj, intocmeste doua chestionare privindobiceiurile de Craciun (1926) si de Anul Nou (1927). Acesta din urma va cunoaste, in 1933, o a douaeditie. Muzeul limbii romane din Cluj a difuzat corespondentilor din tara o serie de chestionare, intre caremerita a fi retinut cel din 1928 referitor la casa, intocmit de Romulus Vuia, St. Pop si St. Rosca.Directorul Muzeului, Sextil Puscariu, arata in preambului celui de-al VI-lea chestionar (Stuparitul, 1933),menit sa serveasca la alcatuirea Atlasului lingvistic: "Mai mare decat frumusetea locurilor si decat bogatialanurilor de grau si a comorilor ascunse in subsol este frumusetea si bogatia sufletului romanesc, a limbiiin care el se oglindeste" (1933, 3). Si in continuare, academicianul aprecia ca experienta primelor cincichestionare a fost "din cele mai imbucuratoare". Pentru motivare s-a recurs la premierea "membrilornostri corespondenti la munca", instituindu-se premii in bani, carti sau reducerea cu 50% la toatepublicatiile muzeului. Sunt de retinut si Indicatiile pentru raspunsurile la chestionar, precum si Foaiapersonala cuprinzand intrebari de clarificare si de date factuale referitoare la comunitatea sateasca, lazona etnografica si geografica, la dotarile sociale etc. in anul universitar 1943/44, la Iasi, Ion Chelcea, incadrul Muzeului etnografic al Moldovei, lanseaza doua chestionare privitoare la obiceiurile de primavarasi la obiceiurile de iarna. Scopul era acela de intemeiere a unei arhive de folclor pe langa muzeul amintit.Pe plan mondial, dintre chestionarele de cercetare mai vechi se citeaza cele lansate de catreLetourneanu (1882), J. W. Powell (1898), R. F. Kindl (1903), A. G. Keller (1903), Steinmetz siThurnwald (1906). Mai recent, aproape ca nu exista sociolog care sa nu fi lansat propriul sau formular decercetare. Aceasta libertate de creatie a dus la existenta unei multitudini de tipuri de formulare.Amploarea luata de cercetarea sociologica de teren va impune, in viitor, standardizarea tipurilor deformulare. Ingeniozitatea cercetatorului se va releva, in continuare, mai putin prin elementele de grafica sipunere in pagina a chestionarului si mai mult prin alegerea item-ilor.in fine, in al treilea rand, cerintele practicii medicale si psihologice au facut si fac recurs la diferiteletehnici individuale de interogare. Unii cercetatori considera ca cel care in 1903 a initiat in psihologietehnica chestionarului a fost Alfred Binet (18571911). Este hazardat insa sa se lege aceasta tehnica de unsingur nume. in aceeasi perioada, Thodule Ribot (18391916), care a institutionalizat psihologia inFranta (Parot, 1995, 113) publica in primul numar din Journal de Psychologie normale et pathologique(1904) un studiu intitulat Sur la valeur des questionnaires en psychologie. De asemenea, psihologulamerican R. S. Woodworth (18691962) elabora, in 1917, pentru centrele militare de recrutare,chestionarul destinat depistarii celor inapti pentru armata.in fiecare dintre cele trei directii convergente s-au realizat perfectionari ale tehnicii chestionarului,fapt care a dus la intensa lui aplicare pentru culegerea informatiilor. Cercuri tot mai largi ale populatiei saufamiliarizat cu acest tip de instrument de cercetare. in unele tari, fiecare al zecelea locuitor a fostcuprins cel putin o data intr-un esantion. Chestionarul constituie astazi "una din metodele de baza ininvestigarea fenomenelor sociale" (Lazarsfeld, 1968, 134). Folosirea curenta a chestionarului ininvestigatiile sociologice a avut ca urmare, in primul rand, largirea paletei temelor de cercetare. in tarilein care sondajele si anchetele sunt frecvente, populatia considera fireasca orice intrebare. Contactulanchetator-anchetat se realizeaza rapid si fara rezerve. Acolo unde nu exista o traditie consolidata in ceeace priveste chestionarea in scopuri stiintifice, problema contactului cu subiectii este greoaie. Se cere multtact pentru a explica faptul ca raspunsul inregistrat are doar o valoare statistica. Multe probleme nici nupot fi abordate, fara riscul distorsionarii informatiilor.70 Septimiu CHELCEAPe de alta parte, familiarizarea populatiei cu aplicarea diferitelor tipuri de chestionare a dus ladiminuarea prestigiului stiintific al acestor instrumente de cercetare; s-au transformat in "jocuri desocietate". La aceasta se adauga si faptul ca sub titluri pretentioase: chestionar, test etc., diferitele revistepublica diverse formulare privitoare la comportamentul indivizilor. Aceasta practica a dobanditdimensiuni ingrijoratoare mai ales dupa evenimentele din decembrie 89. Se vulgarizeaza un procedeupretios de strangere a informatiilor. Replica trebuie sa vizeze descurajarea publicarii oricarui chestionarde cercetare, care nu are girul unei institutii specializate. Paralel, se impune folosirea matematicilormoderne in structura chestionarelor, folosirea teoriei informatiei, dar si respectarea riguroasa arecomandarilor "clasice" referitoare la utilizarea chestionarului in investigarea fenomenelor psihosociale.Ce este un chestionar de cercetare stiintificaDefinirea chestionarului ca instrument si tehnica de cercetare in stiintele socioumane nu este deloc ooperatie simpla. Nici terminologia nu este unanim acceptata: "chestionar", "formular", "test", "inventar","scala", "proba" etc. Diferentele sunt greu sesizabile. Multi sociologi ocolesc aceasta problema. Semultumesc sa indice doar modul de construire si de aplicare a chestionarului. in ceea ce ne priveste, inacest capitol, ne vom margini sa definim doar chestionarele de cercetare, abstractie facand de celelaltetipuri de chestionare: inventar de personalitate, scale de masurare a atitudinilor, teste. Mai intai, ne vomreferi la modul in care au inteles alti specialisti (sociologi, psihologi, psihosociologi, antropologi,demografi, etnologi, folcloristi s.a.m.d.) specificul chestionarului in investigarea socioumana. Psihologulfrancez P. Pichot scria in Les Testes mentaux (1954, 65): "Chestionarele sunt teste compuse dintr-unnumar mai mare sau mai mic de intrebari prezentate in scris subiectilor si se refera la opiniile,preferintele, sentimentele, interesele si comportamentele lor in circumstante precise" (apud Albou, 1968,13). Asa cum remarca si Paul Albou, definitia nu corespunde deplin exigentelor logicii formale, iarenumerarea temelor posibil de abordat prin chestionar are serioase limite. De cele mai multe ori, autoriide manuale universitare si tratate de metode si tehnici, chiar si cei care au abordat monograficchestionarul, propun definitii sumare, fara specificarea tuturor notelor definitorii. Vom da doar douaexemple din multitudinea celor care ne sunt accesibile. Roger Mucchielli, spunea despre chestionar ca"nu poate fi considerat decat o lista de intrebari" (1968, 8). Earl Babbie, intr-o lucrare cu larga circulatieuniversitara, preciza ca prin chestionar se intelege "o metoda de colectare a datelor prin (1) intrebarilepuse persoanelor sau (2) prin intrebarea acestora daca sunt de acord sau in dezacord cu enunturile carereprezinta diferite puncte de vedere" (1992, 163).in ceea ce ne priveste, am crezut ca este util sa propunem o definitie a chestionarului de cercetare,care sa surprinda integral specificul acestei tehnici de investigare (Chelcea, 1975, 140). Am reluatdefinitia si in Dictionar de sociologie (Zamfir si Vlasceanu, coord., 1993, 95).Asadar, chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si, corespunzator, un instrument de investigareconstand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic,care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din parteapersoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris. Definitia noastra releva, in primulrand, faptul ca avem de-a face cu o succesiune de intrebari sau imagini (desene, fotografii) fixate in scris,grafic. Dar intelesul termenului de chestionar se largeste. Nu este vorba numai de intrebari. Ca stimuli potservi si imaginile; mai mult, exista posibilitatea combinarii stimulilor verbali cu cei grafici: intrebari sifotografii sau desene. in cadrul chestionarului, intrebarile, desenele au functie de indicatori. Combinareasi succesiunea stimulilor trebuie sa fie logica, dar si psihologica.Foarte frecvent, asa cum remarca Bernard S. Phillips (1971, 90), pentru ordonarea logica aintrebarilor se ia drept criteriu timpul: subiectul este pus in situatia de a raspunde mai intai despre trecut,apoi despre prezent si, in fine, la urma despre viitor. Un alt criteriu de ordonare este acela dat de gradul deabstractizare: mai intai se va raspunde la intrebarile concrete si abia apoi la cele mai abstracte. in functiede tema, de universul anchetei, va prevala ordinea logica sau cea psihologica. O ancheta in randulpersoanelor adulte cu inalt grad de cultura accentueaza elementele rationale ale ordonarii stimulilor, intimp ce investigarea adolescentilor, de exemplu, trebuie sa rezolve in primul rand problemele psihologiceale structurarii chestionarului. Oricum, stimulii intrebari sau imagini urmeaza o succesiune riguroasa."Ploaia de intrebari" nu acopera problematica cercetarii, oricat de abundenta ar fi ea. Se impune o selectieTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 71a stimulilor in raport cu ipotezele cercetarii. Ciclul investigarii fenomenelor sociale prin intermediulchestionarului este dat de urmatoarea succesiune preluata dupa R. L. Kahn si Ch. F. Cannell (1967, 103).in afara testarii ipotezelor, chestionarul nu are nici o valoare. Chiar si cele mai banale intrebari suntformulate in conformitate cu ipotezele anterior stabilite. intrebarea De unde cumparati paine contineipoteza ca nu toata populatia anchetata cumpara paine de la aceeasi brutarie si exclude supozitia ca ceicuprinsi in esantion coc paine acasa. Explicit sau implicit, nu exista chestionar care sa nu porneasca de laipoteze mai mult sau mai putin clar conturate.Se poate spune, de acord cu Erhard Stephan (1961), ca in alcatuirea chestionarului, mai putinintrebarile: "De ce", se reflecta pozitia teoretica si ideologica, reprezentarile, atitudinile si opiniileautorului. Pornind de la aceasta afirmatie, sprijinindu-ne si pe datele de cercetare, consideram, pentru opopulatie cu nivel ridicat de scolarizare, ca fiind foarte fructuoasa tehnica autochestionarii (Mamali, 1972,93).intrebarile sau imaginile cuprinse in chestionar au functia de stimuli declansatori de comportamenteverbale sau nonverbale. Comportamentul verbal raspunsurile la intrebari si exprimarile verbaledeterminate de stimuli variaza de la individ la individ. Asupra acestui comportament influenteaza omultitudine de factori: personalitatea celui anchetat, situatia-cadru de desfasurare a anchetei,personalitatea celui ce realizeaza ancheta, temainvestigatiei, structura chestionarului, timpul cand are locancheta .Raspunsurile, in cazul autoadministrarii chestionarului trimis prin posta sau al procedeuluichestionarului-extemporal, sunt inregistrate de catre subiect. Dozarea spatiului corespunzator fiecaruiraspuns ridica probleme de economie a punerii in pagina, dar si de libertate de raspuns. in cazuladministrarii chestionarului de catre operatorii de ancheta, comportamentul verbal ca si cel nonverbal alsubiectilor este inregistrat de catre persoane calificate. Exista, in ambele cazuri, atat avantaje, cat sidezavantaje. Autoadministrarea prezinta riscul neintelegerii intrebarilor si imposibilitatea obtinerii unorinformatii suplimenetare, dar sporeste gradul de siguranta al elaborarii raspunsului. inregistrarearaspunsurilor de catre operatori de ancheta surprinde si comportamentul nonverbal, nu numai pe celverbal, si economiseste timpul. in plus, autoadministrarea se recomanda numai de la un anumit nivel decultura si de varsta in sus.Clasificarea chestionarelorClasificarea chestionarelor poate fi mai mult decat o problema didactica. Precizia terminologicainlesneste descrierea cercetarii si califica investigatia realizata. Un chestionar de opinie omnibus, cuintrebari deschise, expediat prin posta, reprezinta cu totul altceva decat acelasi chestionar de opiniecentrat pe o singura tema, cu intrebari inchise, expediat tot prin posta. in primul caz, sansele decolectionare a raspunsurilor sunt mult mai scazute. Dintr-un inceput se poate spune ca un astfel de proiecteste sortit esecului. Nu consideram ca, pentru a combate vulgarizarea tehnicii chestionarului, trebuie sautilizam un limbaj criptic. Ni se pare insa imperios necesara rigoarea stiintifica in descrierea siclasificarea tuturor instrumentelor sociologice. Astfel, chestionarele pot fi clasificate dupa: continutul,forma si modul de aplicare.Primul criteriu de clasificare a chestionarelor dupa continutul informatiilor adunate vizeaza calitateainformatiilor. Din acest punct de vedere, se disting doua tipuri de chestionare.Chestionarele de date factuale, de tip administrativ, referitoare la fapte obiective, susceptibile de a fiobservate direct si verificate si de alte persoane. Astfel de chestionare, lansate in scopuri administrative,nu sunt totdeauna foarte laborios concepute. Orice formular tip reprezinta, in fond, un chestionar, darformularele tip din administratie corespund prea putin unor necesitati mai indepartate: de centralizare adatelor, de prelucrare secundara a lor. Nicaieri sociologul nu poate interveni cu mai mult succes decataici. Analiza imprimatelor porneste de la inregistrarea consumului lunar si a stocurilor zilnice. Se incearcaa se stabili utilitatea imprimatului: carui scop raspunde. in functie de aceasta, el trebuie denumit. Pe catposibil, denumirea formularelor va fi lapidara, dar suficient de lamuritoare in legatura cu scopul urmarit.Este bine sa se evite denumirea formularelor prin initiale sau prin abrevieri greu descifrabile. Formatulimprimatelor standardizat este necesar sa corespunda criteriilor de functionalitate. La fel si culoarea.Introducerea formularelor de diferite culori mareste puterea de discriminare, scuteste timpul de cautare a72 Septimiu CHELCEAdiferitelor tipuri de imprimate. Formularele de tip administrativ, cu rare exceptii, sunt imprimate cu negrupe hartie alba. Se pot introduce si imprimate negru pe galben corespunzand celui mai puternic contrastde culori sau negru pe verde pal s.a.m.d. Efectul psihic al culorilor ar putea sparge monotona atmosferaa arhivelor.Analiza sociologica asupra chestionarelor de tip administrativ nu vizeaza numai aspectele formale: sestabileste circuitul sau circuitele in care aceste imprimate intra. in raport cu circuitul, se urmareste a seevidentia: mentiunile inutile, omisiunile, dublurile, corectitudinea precodificarilor. Totdeauna, schimbareaunui imprimat atrage dupa sine modificari ale altor imprimate din acelasi circuit. De aceea, se va propunenu refacerea unui singur formular, ci reproiectarea unui grup de imprimate (Gerbier si Aimard, 1971, 84).Coordonarea formularisticii la nivel central, standardizarea si precodificarea fiselor de inregistrare,dincolo de eficienta administrativa si economica, ar facilita in cel mai autentic sens cercetareasociologica. O cercetare psihosociologica si demografica in orasul Boldesti (Herseni, 1970), judetulPrahova, ne-a evidentiat numeroasele schimbari survenite de-a lungul anilor in registrele de stare civila:aparitia si disparitia unor rubrici, neuniformitate in modul de inregistrare, ca sa nu mai amintim de faptulca precodificarea lipseste cu desavarsire. Chestionarele de date factuale vizand varsta, sexul, locul denastere, starea civila, domiciliul, profesiunea, studiile, nationalitatea, religia etc. sunt indispensabile nunumai sectorului administrativ, dar si pentru cercetarea stiintifica. Anchetele demografice utilizeaza inprimul rand astfel de chestionare.Este judicios sa se afirme ca in investigarea fenomenelor socioumane nu exista chestionar care sa nucuprinda si intrebari factuale. Informatia obtinuta prin astfel de intrebari nu poate fi pusa la indoiala cuexceptia cazurilor intentionate de eroare din partea celui anchetat. intr-adevar, nu avem motive sa credemca o persoana adulta, psihic normala, nu stie si nu vrea sa-si declare: profesiunea, varsta, componentafamiliei, ocupatiile din timpul liber etc. Desigur, exactitatea informatiei poate fi pusa la indoiala. Intervineaici din plin reactia de prestigiu. Persoanele de sex feminin par a fi mai putin dispuse sa-si declare cuexactitate varsta, mai ales in prezenta unor operatori de ancheta tineri. in cercetarile noastre, realizate cuconcursul studentilor sectiei de sociologie a Universitatii din Bucuresti, informatia cu privire la varstacelor anchetati nu era obtinuta printr-o intrebare de tipul "Cati ani aveti". Operatorul de ancheta estimavarsta celor anchetati si apoi, micsorand-o cu 46 ani, declara: "D-voastra aveti probabil pana in 40 deani". Firesc, persoana anchetata, magulita, declara, de multe ori, cu exactitate: "Am implinit deja 43" sau"Peste o luna implinesc 46".Formularea intrebarilor lasa o mare marja de libertate operatorului, in aceste cazuri formulareanejucand un rol prea insemnat. Principalul este ca cel anchetat sa fi inteles sensul intrebarii, iar operatorulsensul raspunsului.in investigarea fenomenelor sociale, se intalnesc putine cazuri de lansare a chestionarelor exclusiv dedate factuale. De cele mai multe ori, chestionarele de cercetare reprezinta o impletire de intrebari deopinie si de date factuale. intrebarile de date factuale pot fi grupate in: intrebari de cunostinte si intrebaride clasificare sau de identificare (varsta, sex, stare civila, situatie scolara sau profesionala etc.). Problemacare se ridica este aceea a locului amplasarii acestor intrebari in economia chestionarului. intrebarile decunostinte vizand stabilitatea nivelului de cunoastere (cunostinte despre natura si societate) vor fidiseminate printre intrebarile de opinie, pentru a nu crea celui care raspunde impresia ca este supus unuitest de inteligenta, fapt care ar putea genera o stare de disconfort psihic, reactia de aparare a eu-lui.Consideram ca intrebarile de identificare trebuie introduse la sfarsitul chestionarului, raspunsurilenemaiputand fi astfel modificate de reactia de securitate a celui anchetat. in aceasta situatie, se va explicapersoanelor anchetate: "Asa cum v-am spus de la inceput, nu ne intereseaza sa aflam cum va cheama.Pentru a putea insa sa grupam raspunsurile dupa: varsta, profesiune etc. a celor cu care am stat de vorba,va rugam sa ne mai raspundeti si la urmatoarele intrebari".Cu exceptia anchetelor realizate prin tehnica esantionarii pe cote, majoritatea cercetatorilor opteazapentru plasarea intrebarilor de clasificare la sfarsitul chestionarului. Explicatiile ce se dau inainteaintroducerii acestor intrebari variaza. in anchetele sociale guvernamentale din Anglia se precizeaza:"Atunci cand se analizeaza rezultatele anchetei, niciodata nu mentionam numele persoanelor chestionate,dar am vrea sa le putem clasifica dupa unele criterii: varsta, sex, ocupatie etc." sau "Din cauza caobisnuintele, nevoile si opiniile oamenilor variaza uneori dupa varsta, ocupatie, conditii generale de viata,am dori sa stim cateva fapte de acest fel despre persoanele cu care vorbin". La sondajele Gallup se dauTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 73urmatoarele explicatii: "imi permiteti acum sa va intreb asupra catorva amanunte, incat sa se poataverifica la birou esantionul persoanelor pe care le-am chestionat" (Moser, 1958/1967, 314).Oricare ar fi formularea explicatiei, ea trebuie sa convinga populatia anchetata ca datele deidentificare (sau de clasificare) intereseaza numai prin repartitia faptelor si opiniilor in raport cu diferitelecategorii socio-profesionale. Se intelege ca formularea explicatiei trebuie sa fie adecvata nivelului culturalal celor anchetati, ca ea trebuie sa aiba in vedere obisnuinta sau noutatea faptului de a raspunde la oancheta.Chestionarele de opinie se refera la datele de ordin imposibil de observat direct. in fond, acest aldoilea tip de chestionare nu sunt numai de opinie; cu ajutorul lor se studiaza atitudinile, motivatia siinteresele, dispozitiile si inclinatiile, cu un cuvant, tot ceea ce reprezinta psihologia persoanei, trairile eisubiective. Fara a aborda problema posibilitatii cunoasterii obiective a fenomenelor subiective, nemarginim sa precizam necesitatea raportarii subiectivului la datele obiective.in investigarea fenomenelor sociale (economice, demografice, antropologice s.a.) este gresit sa nelimitam la consemnarea opiniilor: intereseaza in primul rand faptele, realitatea obiectiva si abia apoireflectarea in constiinta oamenilor a acestei realitati. Dar alte fenomene sociale, precum: opinia publica,preferintele culturale, comportamentul electoral s.a.m.d. se centreaza tocmai pe subiectivitateapopulatiilor, a indivizilor. Pentru a cerceta stiintific astfel de fenomene sociale, trebuie sa ne adresam cuintrebari de opinie celor pe care ii cuprindem in universul anchetei.Pornind de la intelegerea opiniei publice ca reprezentand "complexul preferintelor exprimate de unnumar semnificativ de persoane referitoare la o problema de importanta generala" (Hennessy, 1981, 4), vatrebui sa aflam de la un numar semnificativ (esantion) de persoane optiunile, parerile. Si cum altfel amputea-o face, decat prin intrebari si raspunsuri, prin utilizarea interviului sau chestionarului!Pe de alta parte, se stie ca intre opiniile declarate si comportamentul efectiv nu exista totdeauna orelatie consistenta. De multe ori, intre intentiile declarate ale oamenilor si realizarea lor nu exista decat ofoarte slaba legatura. intr-un sondaj cuprinzand 1230 de gospodarii din Franta, care nu posedautelevizoare, cu privire la intentia de a cumpara un astfel de aparat, s-a constatat, intr-un interval de patruluni (februarie iunie 1959), ca numai doua gospodarii din 12, cate declarasera ca intentioneaza in modcert sa cumpere televizor, realizasera acest lucru, in timp ce 10 gospodarii, din cele 1163 in care seinregistrase decizia sigura de a nu lua televizor, cumparasera (Tabelul 6.1).Tabelul 6.1. Discrepanta dintre opinia declarata si comportamentul efectivFebruarie 1959 Iunie 1959"Intentionati sa Nr.cumparati un televizor"CumparatnouCumparat deocaziePrimitcadouNonraspunsDa, sigur...............................12Da..........................................16Nu.........................................22Nu,sigur...........................1163Nu stiu................................ 172-10----2-----2---1--Total 12 2 2 1Interesant este faptul ca, din cele 1. 213 de gospodarii in care nu se achizitionase inca un televizor,numai 1.103 si-au pastrat, dupa patru luni, exact hotararea luata (opinia declarata), iar cinci au trecut de lao extrema la alta (Tabelul 6.2).74 Septimiu CHELCEATabelul 6.2. Consistenta opiniilor declarateOpinia declaratain februaire 1959Opinia declarata in iunie 1959Nr. Da, sigur Da Nu Nu, sigur Nu stiuDa, sigur.................... ..10Da..............................16Nu..............................22Sigur, nu....................1150Nu stiu...........................1532-2-4419---114-31020109414---311Total 7 2 2 1Cu ajutorul chestionarelor de opinie se incearca cunoasterea nu numai a opiniilor, dar si intensitateaacestora. George Gallup a stabilit in acest scop o schema de construire a chestionarelor de opinie in careintrebarile inchise alterneaza cu cele deschise.intrebari filtru (inchise, cu raspunsuri multiple precodificare sau deschise) pentru stabilireagradului de cunoastere de catre cel anchetat a problemei puse in discutie.Una sau mai multe intrebari (deschise) privind atitudinea populatiei fata de respectiva problema.Un sistem de intrebari (inchise, cu raspunsuri multiple precodificate) referitoare la aceeasiproblema.intrebari deschise vizand motivatia opiniilor exprimate.intrebari (inchise, cu raspunsuri multiple precodificate) pentru masurarea intensitatii opiniilor.in astfel de chestionare, formularea intrebarilor reprezinta o problema centrala, incat se impunestandardizarea. Chiar si in aceasta situatie, se poate vorbi de o multidimensionalitate a intrebarilor deopinie. La intrebarea: "Ce parere aveti despre seful grupului d-voastra" se poate avea in vedere fie sefulgrupului ca persoana, fie stilul de conducere realizat de catre acesta. Informatia obtinuta cu ajutorulintrebarilor de opinie este foarte incerta.in nici un caz nu se poate trage vreo concluzie cu privire la opiniile si atitudinile oameniloranalizandu-se raspunsurile la o singura intrebare. Totdeauna trebuie prevazut un sistem de intrebari caresa permita stabilirea pozitiei indivizilor fata de una sau alta din problemele puse in discutie. HadleyCantril a avut inspiratia sa puna unui numar de 40 de persoane, care se declarasera, intr-un sondaj efectuatde Institutul american de opinie publica, favorabile sindicatelor (raspunzand "Da" la intrebarea "Suntetifavorabil sindicatelor"), o serie de sase intrebari pentru a verifica valoarea declaratiilor facute. Aconstatat ca numai 30 din acestia si-au mentinut opinia, insa cu diferite grade de intensitate. Dacaintrebarile factuale au in vedere ceea ce stie populatia chestionata, prin anchetele de opinie se urmareste ase stabili ceea ce crede aceasta populatie. Peter R. Hofsttter da in acest sens un exemplu foarte sugestiv:"Pozitia stelelor in momentul nasterii influenteaza viata oamenilor" (Hofsttter, 1949, 20). Cu privire laaceasta afirmatie, exista oameni care se declara cu mai multa sau mai putina siguranta de acord sauimpotriva (Figura 6.1).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 75Fig.6.1. Distributia opiniilor privind influenta pozitiei stelelor asupra vietii oamenilor(dupa Hofsttter, 1949)Psihosociologul anterior citat ofera si alte exemple la fel de convingatoare: in 1937, revistaamericana Tide Magazine intreba: "Cum considerati legea metalic-metal" Cu toate ca o astfel de lege nufusese promulgata si nici nu fusese vreodata discutata in Congresul SUA, doar 30% din cei intrebati s-audeclarat "fara opinie" in aceasta problema. Aproximativ 70% si-au exprimat pozitia in raport cu aceastalege care, de fapt, nici nu exista: 41% au considerat ca este vorba de o masura luata de un singur stat, 15%ca este o lege valabila pentru toate statele, 11% au circumscris-o si altor state straine, iar 3% au respins-o(Hofsttter, 1966, 164).L. E. Hartley, studiind prejudecatile americanilor fata de diferitele natiuni, include pe lista din careurmau sa fie desemnate cele mai acceptate natiuni si un numar de popoare fictive. Astfel, "danirezii" oinventie lingvistica desemnand un popor imaginar au fost plasati printre cele din urma popoare, totusiinaintea japonezilor.in cazul cercetarii opiniei, informatia sufera deviatii (A. Sauvy, 1964) fie in sensul aparariiintereselor materiale ale individului sau ale colectivitatii, al justificarii si intaririi pasiunilor comune sau alintaririi coeziunii grupului. Seymour Lieberman (1956) pune in evidenta efectul schimbarii rolului socialasupra opiniilor si atitudinilor. Studiind opiniile referitoare la politica intreprinderii ale unui grup de 12maistri si 6 delegati sindicali inainte si dupa asumarea sarcinilor, Seymour Lieberman constata oidentitate inaintea schimbarii rolulrilor si o divergenta a opiniilor, care se amplifica pe masura cresteriiduratei de exercitare a acestei functii (Figura 6.2).Cu rare exceptii, directia deviatiei informatiilor este in acelasi sens atat in cazurile apararii voluntare,cat si involuntare a opiniilor. Rezulta de aici ca este mult mai dificil de realizat un chestionar de opiniedecat unul de date factuale. Exista asa cum remarca sociologul Stefan Nowak o serie de problemenevralgice in investigarea opiniilor: "experienta arata ca, in conditiile nostre, din problemele nevralgicecare trezesc neincrederea si determina raspunsuri echivoce sau nesigure,, cel putin a unei parti dinpersoanele chestionate, fac parte intrebarile privind relatiile lor cu sefii sau cu alti oameni de care depindecel chestionat. Din categoria intrebarilor nevralgice fac parte si intrebarile directe despre conceptiilepolitice ale celor intrebati. in domeniile in care se pare ca este vorba de probleme nevralgice, serecomanda o deosebita precautie la determinarea limitelor acestor probleme si la interpretarearaspunsurilor" (Nowak, 1973, 130). Uneori este necesara disimularea scopului cercetarii, alteori esteindicat sa se puna aceeasi intrebare in forme diferite de mai multe ori si sa se analizeze concordantaraspunsurilor. Posibilitatea celor investigati de a ascude adevarul si de a explica rational comportamentullor trebuie sa ramana in atentia cercetatorului.Bernard Hennesy (1981, 276) crede ca patru ar fi motivele pentru care oamenii nu spun ce cred: a)Nu stiu ce cred cu adevarat, isi dau seama ca li se cere sa spuna ceva si atunci, in loc sa declare simplu"nu stiu", improvizeaza un raspuns oarecare; b) Unii oameni nu au capacitatea de a exprima cu usurintace cred si declara rapid "nu stiu"; c) Sunt si indivizi care pur si simplu nu doresc sa se afle ce cred, dintr-010203040Nu PutinposibilPosibil FoarteposibilSigur%76 Septimiu CHELCEAun motiv sau altul (teama, nesiguranta, neincredere in sine, timiditate, neincredere in operatorul deancheta, constientizarea discrepantei dintre opinia lor si dezirabilitatea sociala etc.); d) in fine, unelepersoane simt ca exista o presiune sociala pentru ascunderea adevarului si declara neadevaruri, gandind cao "minciuna inocenta" nu-i un lucru chiar atat de rau, mai ales ca ramane anonima.Fig. 6.2. Efectul schimbarii rolurilor asupra opiniilor: procentajul maistrilor si al delegatilor sindicali caresustin "politica intreprinderii" inainte, la un an si la trei ani de la asumarea respectivelor functii(dupa Lieberman,1956).Date fiind toate acestea, totdeauna trebuie imaginat un sistem de intrebari care sa permita concluziidespre directia, intensitatea, consistenta si centralitatea opiniei. Autoanaliza pe care o implica un raspunsla o intrebare de opinie se dovedeste a fi foarte dificila: poti fi foarte de acord cu stilul de conducere alsefului tau, dar sa-l dezaprobi ca persoana pentru lipsa lui de sensibilitate artistica. Se cere totusi unsingur raspuns: "De acord" sau "impotriva". Si aceasta in orice situatie. Probabil ca un astfel de "raspunsunic corect" nici nu exista (Moser, 1958).Daca primul criteriu de clasificare a chestionarelor dupa continut viza calitatea informatieidobandite, cel de-al doilea criteriu se refera la cantitatea informatiei. in acest sens, se poate vorbi de douatipuri de chestionare.Chestionare speciale, cu o singura tema. in practica, este foarte greu sa se distinga chestionarelespeciale de celelalte feluri de chestionare. Un chestionar privind cariera profesionala este sau nu unchestionar special Are o singura tema. Totusi, sunt abordate si alte teme, de exemplu, timpul liber.Complexitatea fenomenelor sociale impune cercetarea concomitenta a unei multitudini de factori, faptpentru care chestionarele speciale se utilizeaza foarte rar. Ele se aplica mai mult in studierea pietei sau acomportamentului electoral, situatii in care importanta este viteza obtinerii si prelucrarii informatiei.Astfel de chestionare sunt destinate a pune in evidenta anumite fenomene, mai putin pentru a le masura siinca si mai putin pentru a le explica. Scopul precis al unor astfel de chestionare este actiunea. Din acestpunct de vedere, se dovedesc a fi foarte utile. De asemenea chestionarele simple (axate pe o singura tema)se recomanda in anchetele si sondajele efectuate prin intermediul presei scrise, al ziarelor sau revistelor,cand editorii incearca sa afle parerea publicului despre cotidianul sau saptamanalul lor, despre modul deprocurare sau despre obisnuinta de informare a cetatenilor. De exemplu, in iunie 1984, in InternationalHerald Tribune s-a publicat un chestionar privind doar lectura respectivului ziar. S-au intors la redactieaproximativ 12.000 de chestionare completate. Editorii au putut astfel afla ca majoritatea celor care auraspuns la ancheta citesc sau rasfoiesc zilnic respectivul cotidian (56%) si ca, in afara celui care cumparaziarul, obisnuiesc sa-l mai citeasca: inca o persoana (35%), inca doua persoane (18%), inca trei persoane(9%), inca patru sau mai mult de patru persoane (8%), in timp ce o patrime din participantii la ancheta auLa 1 an La 3 ani40.640.670.82376.113.7020406080inainteaasum
iifunc]iilorDup asum area func]iilor= MAISTRII=LIDERISINDICALITEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 77declarat ca nimeni din familie sau dintre colegi sau prieteni nu citesc ziarul cumparat (sau la care esteabonat). Aproximativ 5% cred ca il citesc si altii, dar nu pot aprecia (International Herald Tribune, 15octombrie, 1984, 7). Astfel de chestionare cu o singura tema evaluarea publicatiilor au inceput sa fietiparite in ziare si reviste si in Romania, mai ales dupa decembrie 89, fapt in sine pozitiv, dar din pacate realizat uneori fara profesionalism.Chestionare "omnibus", cu mai multe teme. Sunt cel mai des intalnite. Superioritatea chestionareloromnibus nu rezulta, in primul rand, din cantitatea mai mare de informatii cu privire la fiecare fapt saufenomen social in parte, ci din posibilitatea de a surprinde interactiunea si conditionarea acestora.Aspectul cantitativ se raporteaza in cele din urma tot la aspectul calitatii. Chestionarele omnibus suntspecifice cercetarii fundamentale in sociologie. Ele permit aplicarea analizei secundare, iar din punctul devedere al costului, sunt mai ieftine. Odata stabilit un esantion, pare rational sa se urmareasca mai multeteme cu ocazia aplicarii unui singur chestionar, decat sa se recalculeze noi esantioane si sa se aplice, dupanecesitati, mai multe chestionare speciale.Dupa forma intrebarilor, a stimulilor, se pot distinge: chestionare cu intrebari inchise, chestionarecu intrebari deschise si chestionare cu intrebari atat inchise, cat si deschise.Chestionarele cu intrebari inchise (sau precodificate) nu permit decat alegerea raspunsurilor dinaintefixate in chestionare. Gradul de libertate al subiectului este redus; raspunsul trebuie sa se incadreze intrunadin categoriile propuse de cercetator. Acest lucru presupune din partea subiectului existenta unoropinii si cunostinte bine cristalizate, iar din partea cercetatorului o buna cunoastere a realitatii. Chiar si inaceste conditii nu este totdeauna usor de raspuns la astfel de intrebari inchise: "Sunteti multumit de felulin care isi desfasoara activitatea Consiliul de administratie din intreprinderea dv." 1) Da, 2) Nu, 3) Nustiu sau : "Care este culoarea dominanta pe care o preferati la tesaturile imprimate": 1) albastru, 2) rosu,3) verde, 4) galben, 5) maro, 6) violet, 7) oranj, 8) alb, 9) alte culori.in primul caz, cei ce cunosc activitatea conducerii intreprinderii si au deja o opinie formata potraspunde fara ezitare: "Da" sau "Nu". Cei ce nu cunosc aceasta activitate (fiind, de exemplu, recentangajati in intreprindere) sau nu vor sa raspunda (dintr-un motiv sau altul) pot declara: "Nu stiu". Ramanecategoria celor indecisi: sunt de acord cu multe momente din activitatea Consiliului de administratie, cualtele insa nu. Raspunsul lor este: "Da, cu exceptia. . ." Un astfel de raspuns, insa, nu este prevazut inchestionar si atunci subiectul este fortat sa aleaga raspunsul : "Da" sau "Nu stiu". Nici unul din acesteraspunsuri nu reflecta adecvat realitatea. Fireste, exista si posibilitatea nuantarii raspunsurilor. Se poateoferi spre alegere o scala de raspunsuri: foarte multumit; multumit; nici multumit nici nemultumit;nemultumit, foarte nemultumit. Cu aceasta, dificultatile nu au fost inlaturate. Cel care raspunde este pussa decida intre mai multe grade de multumire sau de nemultumire. Delimitarile sunt insa foarte greu defacut: unde sfarseste obiectiv "nemultumirea" si incepe "foarte multumirea"! Limitele situatiilor, inrealitate, sunt flou, in timp ce in chestionar sunt clar conturate. Se ajunge din nou la o alegere inadecvata araspunsurilor. in plus, cercetarea de teren a aratat ca oamenii au tendinta de a evita raspunsurile extreme,inclinand sa aleaga raspunsuri moderate, daca nu chiar neutre. Unii cercetatori inclina chiar sa eliminedintre raspunsuri variantele neutre, recomandand scalele cu valori pereche ale intensitatilor (in cazulnostru): foarte multumit, multumit, nemultumit, foarte nemultumit. Aceasta este insa o alegere fortata.Chestionarele de opinie abunda in intrebari inchise (precodificate), cele mai multe fiind dihotomice.George Gallup se pronunta hotarat in favoarea raspunsurilor dihotomice: "da" "nu", in timp ce alticercetatori opteaza pentru scalele cu patru posibilitati. Cercetarile de opinie realizate in mediul industrialla noi au aratat dificultatile aplicarii chestionarelor cu alegeri multiple, fapt ce ne face sa credem caraspunsurile dihotomice sunt preferabile. Se naste insa o problema: exista intrebari care prevad cuadevarat raspunsuri dihotomice Nu! Totdeauna, in afara de "Da" sau "Nu", subiectul are la alegere siun al treilea raspuns: "Nu stiu". Pare, deci, mult mai judicios sa se vorbeasca de intrebari cu raspunsuritrihotomice si cu raspunsuri precodificate multiplu (sau cu raspunsuri in evantai), alegeri multiple,cafeteria. Unii specialisti apreciaza ca intrebarile tip "cafeteria", care prevad mai mult de patru variantede raspuns, produc erori sistematice. Se recomanda folosirea unui "aide memoire" (check-list), iar dacaevantaiul raspunsurilor depaseste noua itemi este mai bine ca intrebarea sa ramana deschisa. Existaposibilitatea ca raspunsurile la chestionarele inchise sa fie incluse chiar in intrebari. Se vorbeste atuncidespre intrebari alternative (dihotomice) sau selective (precodificate multiplu). Exemple de intrebarealternativa: "Ieri ati ascultat sau nu ati ascultat radioul si de intrebare selectiva: "Ascultati radioul foartedes, des, rar, foarte rar"78 Septimiu CHELCEAintr-un program de cercetare a opiniei publice (1994-1995), mai multe institute din Romania (IMAS,IRSOP, ICCV, CURS) au utilizat atat intrebari alternative (de exemplu: "Credeti ca in tara noastralucrurile merg intr-o directie buna sau ca merg intr-o directie gresita"), cat si intrebari selective (deexemplu: "Aveti o parere foarte buna, buna, nu prea buna sau foarte proasta despre. . ."). Observam caintrebarea selectiva este defectuos formulata: variantele de raspuns pro si contra nu sunt simetrice(Barometrul de opinie publica, decembrie, 1995, 26). Ar fi fost mai corecta formularea: "Aveti o parerefoarte buna, buna, proasta sau foarte proasta despre. . ." (Barometrul de opinie publica, martie, 1994, 8).Chestionarele cu raspunsuri precodificate multiplu implica o buna cunoastere prealabila a realitatii: inchestionar trebuie sa apara precodificate, pe cat posibil, toate variantele de raspuns. intre acestea,obligatoriu, la sfarsit, se adauga "altele", alte situatii etc. Aceasta ultima varianta de raspuns probeazagradul initial de cunoastere a realitatii de catre cercetator. Mai mult, probeaza insasi valoarea cercetarii.Daca, in legatura cu tesaturile imprimate, o mare parte din populatie nu declara ca prefera nici albastrul sinici rosul s.a.m.d., ci indica raspunsul nr. 9: "alte culori", este clar ca nici in urma anchetei n-am reusitsa depistam preferintele publicului.Alegerile precodificate multiplu nuanteaza raspunsurile dar sunt susceptibile de distorsiuni, dedeformari, bias-uri (termen psihosociologic american, indicand deformarile survenite in cadrulanchetelor). Chestionarele cu raspunsuri precodificate trebuie sa acorde acelasi numar de alternativepentru opiniile pro si contra. Ordinea de prezentare a alternativelor influenteaza si ea, dupa cumrezultatele influenteaza faptul ca alternativele pro si contra au fost ambele explicite. intr-un sondajefectuat in 1941 privind angajarea SUA in cel de-al doilea razboi mondial, era redata explicit o singuraalternativa, cealalta fiind implicita.- "Credeti ca SUA ar trebui sa suspende toate ajutoarele date Angliei"- Da. . . . . . . .10%- Nu. . . . . . . .87%- Nedecisi . . . . 3%Cand in acelasi an, intr-un alt sondaj, au fost explicit redate ambele alternative, raspunsurile ausuferit modificari:- "Credeti ca SUA ar trebui sa suspende toate ajutoarele date Angliei sau sa sprijine in continuareAnglia"Suspendarea ajutorului. . . . . . 7%Continuarea ajutorului . . . . . .89%Nedecisi . . . . . . . . . . . . . . . . 4%De asemenea, lista raspunsurilor precodificate trebuie sa fie pe cat posibil exhaustiva. Aceastacerinta impune subiectilor memorarea unui numar mare de cuvinte sau propozitii. Nu toti subiectii auaceasta capacitate si atunci indica drept raspuns varianta de raspuns retinuta, de cele mai multe ori ceaplasata pe primul loc in lista.intr-un experiment, pe circa 600 de persoane, s-a constatat ca ordinea de prezentare a unor fotografiiinfluenteaza recunoasterea ulterioara a lor. S-au prezentat sase fotografii, numerotate in ordineaprezentarii de la 1 la 6. Acestea au fost amestecate intre alte fotografii. S-a indicat subiectilor: "Aici avemun sir de fotografii. Va rugam sa indicati numarul fotografiei pe care dv. deja ati mai vazut-o" (Tabelul6.3).Tabelul 6.3. Procentajul recunoasterii fotografiilor prezentate in ordine, de la 1 la 6Recunoasterea fotografieiFoto nr.1 . . . . . . . . 31% A) Ordinea directa de prezentare2 . . . . . . . . . . 5% N = 5853 . . . . . . . . . 14% R = 97%4 . . . . . . . . . 11%5 . . . . . . . . . 14%6 . . . . . . . . . 23%TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 79Si acest experiment realizat de Fritz-Reinhard Stroschein (1965) probeaza faptul ca primele siultimele elemente se retin mai frecvent decat celelalte. Acest lucru ramane valabil chiar in cazulprezentarii in ordine inversa (Tabelul 6.4).Tabelul 6.4. Procentajul recunoasterii fotografiilor prezentate in ordine inversaRecunoasterea fotografiei6 . . . . . . . . 27%5 . . . . . . . . . . 6%4 . . . . . . . . . 12%3 . . . . . . . . . 12%2 . . . . . . . . . 16%1 . . . . . . . . . 28%B) Ordinea inversa de prezentareN = 593 R = 107% (in cadrul experimentului,unii subiecti nu au dat nici un raspuns, in timp cealtii au dat mai multe)Datele de cercetare confirma faptul ca odinea de prezentare spre alegere a raspunsurilor influenteazarezultatele. Redam, dupa acelasi autor, un exemplu foarte concludent:A) "Credeti ca preturile in urmatoarele 12 luni vor creste, vor ramane aceleasi sau vor scadea"B) "Credeti ca preturile in urmatoarele 12 luni vor scadea, vor ramane aceleasi sau vor creste"(Tabelul 6.5).Tabelul 6.5. Distributia opiniilor la aceeasi intrebare in functie de ordinea variantelor de raspuns(dupa Stroschein, 1965)Raspunsuri Forma A Forma BVor cresteVor ramane aceleasiVor scadeaNedecisi60%29%2%9%57%35%1%7%Total: N = 500 100% 100%Paradoxal, dar aceasta influenta se mentine si in cazul intrebarilor privind trecutul, nu numai cand nereferim la viitor:A) "Cum a fost in ultimele 12 luni: preturile au crescut, au ramas aceleasi sau au scazut"B) "Cum a fost in ultimele 12 luni: preturile au scazut, au ramas aceleasi sau au crescut" (Tabelul6.6).Tabelul 6.6. Distributia opiniilor la aceeasi intrebare vizand o situatie trecuta, in functie de ordineavariantelor de raspuns (dupa Stroschein, 1965)Raspunsuri Forma A Forma BAu crescutAceleasiAu scazutNedecisi75%18%2%5%69%22%2%7%Total: N = 500 100% 100%De asemenea, daca, prezentandu-se o lista cu lucruri insirate intr-o ordine si apoi, aceeasi lista, inordine inversa si se cere subiectilor sa indice lucrurile despre care au vorbit in ultimul timp cu prietenii,vecinii, cunoscutii, raspunsurile vor fi diferite (Tabelul 6.7).80 Septimiu CHELCEATabelul 6.7. Distributia raspunsurilor, in functie de inversarea ordinii de prezentare a variantelor deraspuns (dupa Stroschein, 1965)Raspunsuri Ordinea prezenta:directa inversataAutomobilTelevizorCafeaAlimenteMobilaRadioPantofiSapunMijloace de spalatPasta de dintitigari12%13%9%9%13%8%13%4%8%3%8%12%12%7%9%11%9%12%4%11%4%9%Total raspunsuri 100% (1363) 100% (1235)in primul caz s-au obtinut cate 4,1 raspunsuri / persoana, in timp ce in al doilea caz cate 3,6raspunsuri / persoana. Diferenta este statistic semnificativa.Experimental, psihologii au demonstrat ca primele si ultimele elemente ale unei serii de cuvinte saucifre se retin usor. De ce Pentru ca intre aceste elemente asa cum remarca Yvonne Castellan (1969) sunt mai putine legaturi inutile. Pentru a preintampina distorsiunile legate de organizarea materialului,lista raspunsurilor se poate reciti intr-o ordine schimbata (sau dezordine). in unele din cercetarile noastream procedat in acest mod, fara sa avem insa certitudinea unor raspunsuri deplin adecvate realitatii. Pentrua mari gradul de adecvare, se intrebuinteaza asa-numita cheklist o foaie de hartie pe care sunt scrise citetvariantele de raspuns date celui anchetat. Persoanele anchetate urmaresc pe lista variantele de raspuns, intimp ce operatorul de ancheta da citire tuturor raspunsurilor. Ca timp, procedeul nu este deloc economicossi poate fi aplicat doar la o populatie cu un nivel ridicat de instructie scolara.in cadrul chestionarelor, intrebarile inchise (sau precodificate) prezinta cateva avantaje:faciliteazaanaliza statistica a raspunsurilor; sprijina memoria celui anchetat; permit aplicarea unor chestionare cumulti "itemi"; servesc ca "filtru" pentru intrebarile urmatoare; sporesc anonimatul si securitatea celuianchetat; inlesesc "angajarea" in raspunsul la chestionar a persoanelor.Inconvenientul major al unor astfel de intrebari se leaga de sugestibilitatea pe care o implicaprezentarea precodificata a raspunsurilor. Se stie ca inaintea intrarii SUA in razboiul antihitlerist, in lunilemai, iunie, septembrie 1941, un numar de cinci institute americane au realizat cercetari pe esantioanereprezentative la nivel national in legatura cu opinia populatiei privind interventia militara. Doua sondajerealizate aproape concomitent, unul folosind intrebari inchise si celalalt intrebari deschise (libere), au datrezultate diferite (Rugg si Cantril, 1962).intr-un sondaj s-a utilizat intrebarea deschisa (libera): "Cat de curand credeti ca vom intra inrazboi" (Tabelul 6.8).Tabelul 6.8. Distributia raspunsurilor la intrebarea deschisa2 luni 12%3 luni 8%4 6 luni 22%peste 6 luni 31%fara raspuns 27%Referitor la aceeasi problema, in celalalt sondaj s-a apelat la intrebarea inchisa (precodificata):"Credeti ca noi in 2 luni vom intra in razboi" Tabelul 6.9).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 81Tabelul 6.9. Distributia raspunsurilor la intrebarea inchisaDa 25%Nu 46%Nu stiu 29%Diferenta de la 12% la 25% poate fi pusa pe seama sugestibilitatii realizate de intrebarile inchise si inlegatura cu "atractia raspunsurilor pozitive" (da, de acord etc.). Cercetarile experimentale au evidentiattendinta populatiei de a raspunde pozitiv la intrebarile din chestionar. in literatura de specialitate seapreciaza valoarea atractiei raspunsurilor pozitive ca fiind de 8-12%. Analiza raspunsurilor la intrebariletrihotomice (care prevad varianta de raspuns: "da" pe primul loc) trebuie sa aiba totdeauna la vedereaceste distorsiuni inerente. in afara sugestibilitatii, chestionarele cu intrebari inchise par a fi mai putinindicate in studierea unor fenomene psihosociale complexe. Paul F. Lazarsfeld preciza ca intrebarileinchise sunt adecvate studierii fenomenelor simple, iar intrebarile deschise de preferinta studieriifenomenelor foarte complexe, problemelor delicate.Chestionarele cu intrebari deschise (libere, postcodificate), spre deosebire de cele inchise (sauprecodificate), lasa persoanelor anchetate libertatea unei exprimari individualizate a raspunsurilor. Voraparea variatii in ceea ce priveste forma si lungimea raspunsurilor, fapt ce ingreuiaza codificarea, dar careaduce un plus in cunoasterea particularitatilor unei populatii privind: coerenta logica, corectitudineagramaticala, volumul lexical, formularea, viteza de exprimare si capacitatea de justificare a optiunilorexprimate etc.. intrebarile deschise permit culegerea unor informatii bogate asupra tuturor temelor, farariscul sugestibilitatii. Asa cum remarca sociologul francez Maurice Duverger, "intrebarile deschise siinchise au avantaje si dezavantaje respectiv inverse" (Duverger, 1971, 201). in cazul unor opiniiinsuficient cristalizate, chestionarele cu intrebari deschise dau un procent mai ridicat de raspunsuri "nustiu". Diferenta poate fi de 10 11%. intrebarile deschise se adreseaza procesului activ al memoriei,vizeaza momentul complex al reproducerii in cadrul actualizarii informatiilor. intrebarile inchise, inspecial cele "precodificate multiplu" ("in evantai", "alegeri multiple", "cafeteria") se refera la celalaltmoment al procesului de actualizare: "recunoasterea" (Tabelul 6.10). Experimental (E. M. Achilles) s-ademonstrat ca "recunoasterea este un proces mai facil decat reproducerea" (dupa Rosca, 1963, 357).Tabelul 6.10. Proportia elementelor reproduse si recunoscute (dupa Rosca, 1963)Silabe Cuvinte ProverbeReproducereaRecunoasterea124239652267Diferenta dintre gradul de complexitate a proceselor de reproducere si recunoastere explica scadereaprocentului de raspunsuri "nu stiu" la intrebarile "precodificate multiplu", ca si sporirea numarului deraspunsuri corecte la intrebarile care testeaza cunostintele. Elisabeth Noelle da un exemplu edificator inacest sens ( Noelle, 1963, 87). Pe un esantion reprezentativ de 2 024 de persoane (in RFG) s-au obtinutrezultatele de mai jos, dupa cum intrebarile faceau apel la reproducere sau la recunoastere (Tabelul 6.11).Tabelul 6.11. Distributia raspunsurilor la intrebarile vizand reproducerea (A) si recunoasterea (B)Raspunsuri Forma A Forma BRaspunsuri corecte sau aproape corecteRaspunsuri vagi (combinatie de mai multe limbi,limba ajutatoare, limba straina)Raspunsuri incorecte (aparat, dans, cuvantprescurtat)Fara raspuns, nu stiu35%13%2%50%52%1%2%45%Total: N = 2024 100% 100%82 Septimiu CHELCEAA. intrebare care implica reproducerea:"La televiziune si in ziare se folosesc in zilele noastre multe cuvinte straine. Adesea nici nu secunoaste semnificatia lor. Stiti dv., de exemplu, ce inseamna Esperanto"1. Da, si anume _____________________ 2) Nu stiuB) intrebare care implica recunoasterea:"La televiziune si in ziare se folosesc in zilele noastre multe cuvinte straine. Adesea nici nu secunoaste semnificatia lor. Stiti dv., de exemplu, ce inseamna Esperanto"1) Limba unitara mondiala2) Altceva ____________________________________________3) Nu stiuSa analizam alt exemplu, preluat dupa Donald Rugg si Hadley Cantril (1962). La inceputul celui dealdoilea razboi mondial, populatia SUA a fost intrebata: "Pe care din conducatorii politici in viata iiapreciati cel mai mult" Dupa aceasta intrebare libera, s-a prezentat o lista cu toti conducatorii politici. Laintrebarea libera nu raspunsesera 36% din cei anchetati, in timp ce la intrebarea inchisa (precodificatamultiplu), pe baza listei, doar 15% nu au raspuns. Interesant ni se pare si faptul ca in ambele cazuri celmai popular a fost indicat premierul englez Neville Chamberlain, cel care in 1939 a declarat razboiGermaniei (la intrebarea inchisa / precodificata multiplu / : 51% pro; la intrebarea libera, 24% pro).Apreciem ca "inchiderea intrebarilor" duce la sporirea numarului raspunsurilor (pana la dublareanumarului lor) si la reducerea nonraspunsurilor.Testarea cunostintelor se recomanda a fi facuta prin intrebari deschise. Astfel de intrebari pun inevidenta ceea ce este stabil, puternic consolidat, nu numai in planul cunoasterii, dar si in alcomportamentului. intr-o cercetare proprie, incercand sa reconstituim comportamentul ceremonial,puneam subiectilor mai intai intrebari deschise: "Cum se pregatesc nuntile in satul dv.". Apoi reveneamcu intrebari inchise: "Ce se face Steag, pom, brad, altceva". Mai amanuntit: "Se fac ospete pentrusteag" (Da. Nu. Nu stiu). Printr-un astfel de procedeu, pot fi descoperite elementele centrale alecomportamentului, opiniilor sau atitudinilor, dar si elemente marginale, mai putin semnificative, mult mainumeroase.Pentru exemplificare, reproducem un fragment din repartitia raspunsurilor obtinute prin aplicarea asupraaceluiasi esantion mai intai a unei intrebari deschise si apoi a unei intrebari inchise (Stroschein, 1965).A) intrebare deschisa (libera), implicand reproducerea:"Ati putea sa ne spuneti ce anume nu va place la automobilul dv."B) intrebare inchisa (precodificata multiplu), implicand recunoasterea:"Pe aceasta lista sunt diferite plangeri pe care noi le-am avut de la alti posesori de automobile. Varugam sa ne spuneti daca si pe dumneavoastra va deranjeaza ( Tabelul 6.12).De fiecare data persoanele anchetate puteau indica mai mult decat un singur raspuns, totusiinformatia obtinuta prin intrebari inchise (precodificate multiplu), facand apel la recunoastere, este multmai bogata. Principalul neajuns este indicat pe primul loc in ambele forme: "Automobilul este preaingust", ceea ce ne conduce la concluzia ca opiniile cristalizate ies in evidenta indiferent de formaintrebarilor (inchise / deschise), intensitatea opiniilor fiind cea care variaza in astfel de cazuri.Tabelul 6.12. Distributia raspunsurilor la intrebarea inchisa (A)si la intrebarea deschisa (B) (dupa Stroschein, 1965)Raspunsuri Forma A Forma B.8. Motorul face zgomot9. La frig, dureaza mult pana se incalzeste motorul..11. Automobilul este prea ingust..14. Lipseste indicatorul de benzina4%0%10%21%14%22%TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 83..18. Are numai doua usi..21. Forma caroseriei nu e frumoasa..25. Exista prea putine piese de schimb0%1%3%1%18%15%9%14%Total 119% 391%Nota: Fiecare persoana chestionata putea semnala mai multe nemultumiri, astfel ca total depaseste100%.intr-o cercetare demoscopica asupra patrunderii detergentilor pe piata R. F. Germania, utilizarea uneiintrebari deschise: "Ce mijloace de spalat folositi" (A) si, simultan, al unei intrebari inchise: "Pe care dinmijloacele de spalat, inscrise in aceasta lista, le folositi" (B), a pus in evidenta faptul ca evantaiulraspunsurilor este mai intins in forma B, dar ca intensitatea, frecventa, obisnuinta se surprind mai bineprin intrebari deschise (Tabelul 6.13).A) "Ce mijloace de spalat folositi"B) "Pe care din mijloacele de spalat inscrise in aceasta lista le folositi"Tabelul 6.13. Diferenta distributiei raspunsurilorla intrebarile deschise (A) si inchise (B)Raspunsuri Forma A Forma BSunilPersilPerwollDixanFewa53%36%13%4%19%51%39%26%4%50%Total 125% 170%Se observa ca forma intrebarii influenteaza stabilirea valorilor medii, extremele evidentiindu-se cumici diferente, indiferent de forma sau formularea intrebarii. Se recunoaste astazi ca forma si formulareaintrebarilor actioneaza in special asupra persoanelor care au, intr-o problema sau alta, o opinie inca slabstructurata.Daca este adevarat ca intrebarile inchise ofera un cadru de referinta util pentru reflectia persoanelorintervievate, tot atat de adevarat este si faptul ca intrebarile deschise dau posibilitatea exprimariiadevaratelor probleme care ii ingrijoreaza pe respondenti, permit relevarea justificarilor subiective deprofunzime. Cand americanii au fost intrebati la inceputul anilor 80 care este, dupa opinia lor,, cea maiimportanta problema a SUA, 22% au spus: "penuria de energie" ceea ce corespundea situatiei reale.Aplicandu-se, insa, experimental un chestionar cu intrebari inchise, 99% au ales una din cele cincivariante de raspuns prestabilite: somajul, criminalitatea, inflatia, calitatea conducerii, criza morala sireligioasa, "uitand" de "penuria de energie" (H. Schuman si S. Presser, 1981). N. Bradburn si S. Sudman(1979), comparand raspunsurile la intrebarile deschise si inchise referitoare la viata intima a persoanelor,au constatat ca cei carora li s-au adresat intrebari deschise au raportat o frecventa mai ridicata acomportamentelor indezirabile (consum exagerat de alcool, masturbare etc.) decat in cazul intrebarilorinchise.84 Septimiu CHELCEACel de-al treilea criteriu de clasificare a chestionarelor este dat de modul lor de aplicare. Se disting,astfel, chestionare autoadministrate si chestionare administrate de catre operatorii de ancheta.Chestionarele autoadministrate presupun inregistrarea raspunsurilor de catre insesi persoanele inclusein esantionul investigat. Subiectii din ancheta formuleaza si consemneaza in acelasi timp raspunsurile,eliminand filtrarea informatiei de catre o alta persoana operatorul de ancheta. Prin autoadministrare, eise pot exprima mai complet: prin ceea ce raspund la intrebare, dar si prin felul cum fac aceasta.Autoadministrarea elimina unul din factorii care influenteaza raspunsul: personalitatea celui care aplicaformularul. in absenta unei persoane straine a operatorului este probabil ca subiectii sa fie mai dispusisa raspunda la intrebari "foarte personale", pot sa elaboreze raspunsuri mai "chibzuite", sa consultedocumentele personale pentru a verifica afirmatiile facute, sa se consulte cu alti membri ai familiei pentruraspunsuri precise.Semnaland tendinta de utilizare necritica a "chestionarii orale", Walter Friedrich, sociolog din fostaR. D. Germana, sublinia avantajele chestionarii in scris (Friedrich, 1971, 40). intre acestea, WalterFriedrich semnala: numarul mare al celor care pot raspunde concomitent; diminuarea efectului deinterviu; disparitia influentei anchetatorului asupra rezultatelor; nivelul superior de concentrare asupraraspunsurilor; asigurarea anonimatului. in special asigurarea anonimatului a generat numeroase cercetaricu caracter metodologic. W. Olson (1936) a constatat ca asigurarea anonimatului ridica proportiapersoanelor care accepta enunturile referitoare la instabilitatea lor psihica si recunosc implicatiilenevrotice ale comportamentelor proprii. R. F. Fisher (1946) apreciaza, pe baza studiilor experimentale, caanonimatul sporeste "onestitatea si franchetea" respondentilor. Leon Festinger (1950), citat de Herbert H.Hyman (1975, 185), a pus in evidenta, prin experimente riguroase pe grupuri de studente, ca preferintelein alegerea liderului sunt mai puternic influentate de apartenenta etnica si religioasa in conditiileanonimatului decat in situtia de vot deschis. Fara indoiala ca efectul asigurarii anonimatului depinde detema de studiu si de cultura populatiei anchetate.Marcandu-se avantajele si dezavantajele chestionarelor autoadministrate si administrate de catreoperatorii de ancheta nu se pune problema "condamnarii" unei tehnici in favoarea alteia, ci se atrageatentia asupra necesitatii de a cunoaste limitele fiecareia.Chestionarele autoadministrate pot fi: chestionare postale, chestionare publicate in ziare si reviste,sau ca anexe la diferite marfuri vandute.Chestionarele postale reprezinta o modalitate mai rapida si mai ieftina de recoltare a informatiilor.Expedierea prin posta a chestionarului presupune insa pregatirea raspunsului: destinatarului i se ofera odata cu chestionarul si un al doilea plic, timbrat, cu adresa tiparita a institutului care lanseaza cercetarea.Chiar daca expedierea chestionarelor este foarte rapida, inapoierea lor (sosirea raspunsurilor) este relativinceata. De regula, sosirea raspunsurilor depaseste limita de timp fixata pentru inapoierea lor. Multeraspunsuri nu mai vin niciodata. Din aceasta perspectiva, principalele avantaje ale chestionarelor postale rapiditatea si costul lor mai scazut trebuie relativizate. Procentul chestionarelor recuperate incorporeazacostul chestionarelor expediate: ultimele chestionare care se inapoiaza marcheaza durata recoltariiinformatiilor.Utilizarea chestionarelor postale trebuie sa aiba in vedere faptul ca, pentru a asigura raspunsul laintrebari, se impune cu necesitate ca acestea sa fie simple, iar tehnica de raspuns foarte clar explicata. Laastfel de chestionare, chiar tehnica de ordonare a intrebarilor este diferita de cea a chestionareloradministrate de catre operatorii de ancheta. Faptul ca subiectul are posibilitatea sa vada, inainte de araspunde la o intrebare, continutul tuturor celorlalte intrebari face inutila folosirea tehnicii "palniei" sau a"palniei intoarse", anuleaza efectul de surpriza s.a.m.d.Ca o particularitate a tehnicii chestionarelor postale, scrisoarea insotitoare inlocuieste preambululchestionarelor administrate de catre operatorii de ancheta. in scrisoarea insotitoare a chestionarelorpostale, trebuie sa se explice ce se urmareste prin chestionar, cine a lansat chestionarul, cum au fostdesemnate persoanele care sa raspunda. Trebuie avut grija ca, prin scrisoarea insotitoare, sa se motivezeraspunsul subiectilor: fara o motivatie corespunzatoare nu trebuie sa ne asteptam ca subiectii sa raspundanumai din respect pentru stiinta sau politete. Trebuie aratata importanta problemei puse in discutie,schimbarile ce pot surveni in ancheta, imposibilitatea gasirii unor solutii in afara colaborarii cu persoaneleinterogate. Lansand un chestionar despre prietenie printre tineri, in scrisoarea insotitoare vom preciza:"Adultii vorbesc despre prietenie, fara ca sa cunoasca exact felul in care se naste ea si ce semnificatie areprietenia pentru viata tinerilor. Pentru a putea scrie despre prietenie, dorim sa aflam parerea pe care oTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 85aveti dv. despre prietenie. Nimeni, in afara de tineri, nu poate cunoaste sentimentele prieteniei la tineri.De aceea va rugam sa raspundeti la intrebarile din acest chestionar". Fara persuasiune, fara a promite ceeace nu se va putea realiza, scrisoarea insotitoare este bine sa fie concisa si relativ autoritara.Citandu-l pe Don A. Dillman (1978) cu lucrarea sa care ofera sugestii excelente privind continutul siordinea itemilor inclusi in scrisoarea insotitoare, R. Guy Sedlack si Jay Stanley (1992, 216) mentioneazaca aceasta trebuie sa cuprinda: 1) o introducere prin care sa se solicite cooperarea populatiei, sa se susciteinteresul pentru participarea la studiul intreprins, aratandu-se ca problemele puse in discutie suntimportante pentru grupul cu care subiectii se identifica; 2) sponsorizarea studiului reprezinta un al doileaelement de continut al scrisorii (the cover letter). S-a constatat ca persoanele sunt mai puternic motivatesa raspunda cand cercetarea este sponsorizata de o organizatie prestigioasa; 3) modul de selectie arespondentilor trebuie explicat cat mai clar cu putinta, fara a se intra in amanuntele procedeelor deesantionare, dar aratandu-se ca si alte multe persoane vor raspunde la intrebarile din chestionar. Spiritulde intrajutorare umana (altruismul) va asigura, dincolo de avantajele financiare, participarea populatiei lainvestigatia proiectata; 4) anonimatul, ca si caracterul confidential al raspunsurilor, constituie o reguladeontologica si abaterea de la ea il descalifica pe cercetatorul vietii sociale; 5) scopul explicit al studiuluinu poate fi altul decat cel al cunoasterii stiintifice si multi oameni sunt flatati cand li se cere sa participe lao activitate atat de nobila ca cea a aflarii adevarului; 6) utilizarea rezultatelor investigatiei sporeste si eainteresul persoanelor pentru studiul efectuat. Constituie o datorie a investigatorului social sa comunicescopul real si utilizarea adevarata a rezultatelor, cu exceptia investigatiilor "ad legem ferenda" (Stahl,1974, 47); 7) adresa si numarul telefonului unde pot fi contactati cercetatorii in vederea obtinerii unorinformatii suplimentare despre ancheta intreprinsa; 8) in finalul scrisorii insotitoare nu vor lipsi cuvintelede multumire pentru bunavointa celor care au raspuns la chestionarul autoadministrat (chestionarulpostal).Tot ca o particularitate a chestionarelor postale, forma acestora, punerea in pagina, acurateteatiparului influenteaza si motiveaza subiectii in a raspunde sau nu la intrebari. Lungimea chestionaruluipostal este diferita de cea a chestionarului administrat de catre operatorii de ancheta. Pe buna dreptate, cureferire la chestionarul postal, se poate spune: "cu cat chestionarul este mai scurt, cu atat este mai bun".Chestionarele postale nu trebuie sa cuprinda mai mult de 8 10 intrebari simple.Theodore Caplow (1970, 223) citeaza chiar cazul unui chestionar postal printre medicii din SUAcare cuprindea doar doua intrebari:"Ati prescris medicamentul X"-astazi,-saptamana trecuta,-luna trecuta,-in urma cu mai mult de o luna,-deloc."Aveti intentia de a prescrie in viitor medicamentul X"- sigur,- ocazional,- este posibil,- deloc.Dat fiind interesul pentru problema pusa in discutie, simplitatea intrebarilor, ca si dimensiunilereduse ale lui au determinat recuperarea a 90% din chestionarele expediate. Este un caz aproape unic.Kenneth Bailey (1978/1982, 155) consacra in manualul sau de metode de cercetare sociala un intregcapitol chestionarelor postale, relevand factorii care afecteaza anchetele bazate pe chestionare postale. Inprimul rand, institutia care lanseaza sau sponsorizeaza ancheta se pare ca influenteaza puternic numarulcelor care returneaza chestionarele completate si durata efectuarii anchetei. Cel putin aceasta rezultadintr-un experiment efectuat de Christopher Scott (1961) in Marea Britanie. S-a lansat un chestionar,precizandu-se ca ancheta este comandata de: guvern, apoi, de o universitate si, in fine, de o institutiecomerciala. Dupa o saptamana, se reintorsesera la experimentatori: 47,8% din chestionarele lansate deuniversitate, 46,3% din cele atribuite institutiei comerciale si 44,6% din chestionarele sponsorizatechipurile de guvern. in final, dupa patru saptamani, proportia raspunsurilor se schimbase: cele mai multechestionare completate proveneau din ancheta postala sustinuta financiar de guvern (93,3%), apoi de la86 Septimiu CHELCEAcea lansata de presupusa firma comerciala (90,1%) si, in fine, de la ancheta declarata a fi fost facuta deuniversitari (88,7%).Un alt factor, mai putin semnificativ insa, il constituie "atractivitatea" chestionarului (formatul siculoarea imprimatului): numarul celor care raspund in cazul anchetelor postale nu este influentatsemnificativ de culoarea tiparului sau hartiei. S-a inregistrat, totusi, o diferenta in plus cand chestionareleau fost tiparite (s-au reintors completate 95,2%), comparativ cu multiplicarea lor prin xerox (au revenitcompletate 94,4% din chestionarele lansate experimental).Acelasi Christopher Scott (1961), citat de Kennet D. Bailey (1978), a experimentat efectul lizibilitatiiasupra proportiei celor care raspund la chestionarele postale. Sociologul englez a comparat doua versiunitipografice ale aceluiasi chestionar: in primul caz, textul (cu cap de litera mai mic, cu spatiul dintreranduri mai redus) era tiparit pe o singura pagina; in cel de-al doilea caz, acelasi text era tiparit pe douapagini (mai lizibil). Lizibilitatea chestionarului a ridicat procentul celor care au raspuns de la 93,6% (inprimul caz) la 94,8%. Un efect pozitiv in sensul sporirii numarului celor care raspund la chestionarelepostale il are si modul de redactare a scrisorilor ce insotesc acest tip de chestionare. Cand scrisorile erauimpersonale (includeau 12 pronume), procentul raspunsurilor era mai ridicat (91,4%), fata de 89,6%raspunsuri, cand scrisorile erau puternic personalizate (includeau 22 de pronume). S-a mai constatat cascrisorile scurte si "permisive" (care nu cereau ultimativ sa se completeze chestionarele) au condus larezultate mai bune din punctul de vedere al proportiei raspunsurilor. Faptul ca scrisorile insotitoare alechestionarelor postale erau scrise manual sau erau imprimate tipografic nu a influentat procentulchestionarelor innapoiate institutiei care le-a lansat (in scop experimental).Principala limita a chestionarelor postale este data de numarul mare de nonraspunsuri, deimposibilitatea de a alcatui esantioane reprezentative. Albert B. Blankenship (1961) consemneaza faptulca intr-o tara cu traditie a anchetelor de opinie, cum este SUA, se reantorc doar 15% din chestionarelelansate.Cu totul exceptional, proportia chestionarelor recuperate poate ajunge la 80%. in mod obisnuit,pentru a ridica proportia raspunsurilor la 30 40% este necesar sa se trimita subiectilor scrisori derememorare, insotite de chestionarele la care nu au raspuns. La o ancheta prin posta, lansata deUniversitatea Cornell (SUA) privind problemele studentesti, au raspuns la primul apel 36%, la a douascrisoare 25%, la a treia 20%. Restul de 19% din studentii care au primit chestionarul n-au raspunsdeloc. Au fost trimisi operatori de ancheta la domiciliu pentru a-i identifica: erau fie studenti in anul intai,neincadrati inca deplin in viata universitara, fie nonconformisti. Prin astfel de procedee: rememorarea sitrimiterea operatorilor de anchete se sporeste numarul, dar si reprezentativitatea raspunsurilor. C. A.Moser (1958) remarca faptul ca raspunsurile venite dupa scrisoarea de rememorare sunt maireprezentative pentru populatia care nu a raspuns decat raspunsurile sosite la termenul fixat. Acestorraspunsuri trebuie sa li se acorde o pondere mai mare, pentru ca cei ce raspund numai in urma scrisorilorde rememorare, fata de cei care au raspuns de la inceput, reprezinta caracteristici mai apropiate de cei carenu au raspuns deloc.J. B. Lansing si J. N. Morgan (1971) au ajuns la concluzia ca expedierea mai multor scrisori dereamintire a rugamintii de a completa chestionarul primit prin posta, combinata cu apelul telefonic inacelasi scop, conduce aproape la dublarea numarului persoanelor ce coopereaza in investigatiilepsihosociologice (Tabelul 6.14). Si in aceste conditii, aproximativ o patrime din cei solicitati sa participela ancheta postala nu au dat curs rugamintii de a completa chestionarele.Fara indoiala, experimentele invocate nu au pentru noi decat o valoare indicativa: ar merita sacunoastem in amanunt comportamentul populatiei din Romania. Ramane si aceasta o datorie a maitinerilor nostri colegi.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 87Tabelul 6.14. Sporirea proportiei raspunsurilor la un chestionar postalprin combinarea trimiterii scrisorilor de reamintire si apelul telefonic(dupa Lansing si Morgen, 1971)Proportia raspunsurilorExpedierea chestionarelor.......................................................................... 46,2%Prima scrisoare de reamintire.....................................................................12,2%A doua scrisoare de reamintire.....................................................................8,8%Apelul telefonic de reamintire.....................................................................10,1%_____________________Total raspunsuri: 77,3%Se poate pune intrebarea impreuna cu E. A. Suchman si McCandless (1940, 758) "Cine raspundela chestionare" (postale). Cei interesati, cei mai instruiti, cei care au mai mult timp liber. Daca, in modobisnuit, intr-o ancheta punem problema reprezentativitatii, cu privire la chestionarele postale punem dela inceput problema nereprezentativitatii. Trebuie sa stim sa estimam nereprezentativitatea acesteia.Pentru a micsora numarul non-raspunsurilor datorate: incapacitatii de a intelege intrebarile, refuzului de araspunde, pierderii chestionarului, schimbarii adresei temporare sau definitive etc., s-a incercat trimiterearepetata a acelorasi scrisori si chestionare (Malcoln Rollins), calcularea subesantionului "absentilor deacasa" (M. H. Hansen si W. N. Hurwitz), ca si trimiterea unor chestionare mai simple sau mai reduse uneori doar intrebarile cheie.De asemenea, pentru a incita la completarea chestionarelor autoadministrate, s-a recurs la practica dea introduce "intrebari-locomotiva" la inceputul chestionarului, intrebari care sa-l intereseze pe celanchetat si sa antreneze la raspuns sirul de intrebari urmatoare. Pentru acea parte din populatie care nuraspunde, dupa mai multe scrisori de rememorare, pot fi folositi operatorii de ancheta. Fireste, acestprocedeu ridica mult costul anchetei, pentru ca asa cum remarca, nu fara umor, M. Jahoda, "chestionarelepot fi trimise prin posta, operatorii nu".in afara lipsei de reprezentativitate, utilizarea chestionarelor postale este limitata si de faptul ca nuputem sti cu exactitate cine a completat chestionarul (o persoana, mai multe). Pentru unele probleme estenecesar sa raspunda la intrebari numai un anumit membru al familiei. Autoadministrarea nu ofera garantiiin acest sens. incercarea de a obtine un raspuns spontan este aproape imposibila in cazul chestionarelorpostale. De asemenea, temele cercetate cu ajutorul chestionarelor autoadministrate trebuie sa fie foarteatractive pentru subiectii investigati.O serie de cercetari experimentale au vizat efectul stimularii financiare asupra ratei raspunsurilor inanchetele postale (Jack W. Duncan, 1979; Scott J. Armstrong, 1980; Lee Harvey, 1987). Rezultateleacestor cercetari converg: remunerarea pentru completarea chestionarelor sporeste numarul raspunsurilorsi plata imediata (introducerea banilor in plic, alaturi de chestionar) are un efect mai puternic decatpromisiunea unei recompense banesti mai mari dupa primirea chestionarului completat. Vom ilustra celespuse printr-un studiu realizat de Jeannine M. James si Richard Bolstein (1992, 442). Cei doi cercetatoriau comparat proportia raspunsurilor la o ancheta postala utilizand sapte esantioane si un grupexperimental de control (persoane care nici nu primisera bani si nici nu li se promisese ca vor firecompensati pentru participarea la ancheta). in plicurile ce contineau chestionarele s-au introdusbancnote de un dolar si cinci dolari (primele doua esantioane); urmatoarelor patru esantioane li s-auexpediat concomitent cu chestionarele si cecuri de: 5, 10, 20 si 40 de dolari. in fine, populatiei din cel dealsaptelea esantion li se dadea asigurarea ca vor primi 50 de dolari dupa expedierea chestionarelor lainstitutul care a lansat cercetarea. S-a avut in vedere nu numai cresterea ratei raspunsurilor in functie destimularea financiara, dar si comportamentul populatiei dupa primirea mai multor scrisori de reamintire arugamintii de a participa la ancheta lansata. Rezultatele au fost surprinzatoare (Tabelul 6.15).Experimentul adus in discutie sustine concluziile celorlalte studii, dar arata si lucruri noi: deexemplu, ca un dolar primit imediat are aproape acelasi efect, in ordinea sporirii raspunsurilor, ca sicincizeci de dolari (promisi) dupa primirea chestionarelor; de asemenea, nu au aparut diferentesemnificative intre esantioanele doi si trei (adica, cinci dolari cash si cinci dolari check). Rataraspunsurilor creste concomitent cu marirea recompensei financiare. in plus, experimentul a evidentiat ca88 Septimiu CHELCEAexpedierea a trei scrisori de reamintire nu produce efecte semnificative in ridicarea procentuluiraspunsurilor, in timp ce prima scrisoare sporeste proportia raspunsurilor cu 15 20%.Tabelul 6.15. Rata raspunsurilor (%) in functie de stimularea financiarasi de numarul scrisorilor de reamintire (James si Bolstein, 1992)Scrisori de reamintireI II III IVGrup experimental de control 20,7 36,7 46,7 52,0Esantionul 1: un dolar cash 40,7 52,0 61,3 64,0Esantionul 2: cinci dolari cash 48,7 60,7 66,7 71,3Esantionul 3: cinci dolari check 52,0 62,7 66,7 67,3Esantionul 4: zece dolari check 44,0 56,7 62,0 66,7Esantionul 5: douazeci dolari check 54,0 70,7 75,3 79,3Esantionul 6: patruzeci dolari check 54,0 63,3 66,0 69,3Esantionul 7: cincizeci dolari promisiune 23,3 43,3 53,3 56,7Problema obtinerii cat mai multor raspunsuri la chestionarele lansate prin posta (prin trimiterea descrisori, prin apel telefonic sau chiar prin vizite la domiciliu a operatorilor de interviu) ridica intrebarea:cei care raspund dupa primul apel au opinii si comportamente comparabile cu cei care raspund lachestionar dupa ce li s-au adresat repetate rugaminti (ca sa nu mai vorbim de cei care nu raspund deloc)Avem temei sa credem ca, psihologic, situatiile sunt diferite. Prin urmare, tratarea laolalta a tuturorraspunsurilor (indiferent daca au fost obtinute dupa o a doua scrisoare de reamintire sau daca au revenit intimpul precizat de la inceput) nu se justifica. Chestionarele postale ar trebui prelucrate "in valuri" asacum s-au reintors (dupa prima scrisoare, dupa a doua s.a.m.d.). Ce facem, insa, cu cei care nu raspunddeloc Nicole Berthier-Nachury si Franois Berthier (1978, 78), discutand despre "redresarea"esantioanelor conditie sine qua non a validitatii sondajelor psihosociologice prezinta cele douametode aplicabile, in acest scop, in anchetele postale: metoda extrapolarii grafice si metoda Hansen.a) Prima metoda, cunoscuta si sub numele metoda Clausen si Ford, se bazeaza pe supozitia canonraspunsurile reprezinta un caz limita al raspunsurilor care revin dupa multe insistente (trimitereaoperatorilor la domiciliul persoanelor incluse in esantion). Preluam din lucrarea sotilor Nicole si FranoisBerthier (1978, 80), profesori la Universitatea din Grenoble, exemplul didactic pentru insusirea metodeiextrapolarii grafice.Sa presupunem ca intr-o ancheta postala privind medicina preventiva rata reintoarcerii chestionarelora fost cea din Tabelul 6.16.Tabelul 6.16. Rata raspunsurilor la un chestionar postal(dupa Nicole si F. Berthier, 1978)Rata raspunsurilor Rata raspunsurilor cumulate% %La prima solicitare 31 31La prima scrisoare de reamintire 15 46La a doua scrisoare de reamintire 9 55La prima vizita la domiciliu 14 69La a doua vizita la domiciliu 6 75Nonraspunsuri 25 100Total 100Fara indoiala ca cei preocupati de problema sanatati au raspuns chiar de la prima solicitare. Analizaprocentajului raspunsurilor afirmative la intrebarea: "Considerati ca un medic ar trebui sa va examinezede cel putin patru ori pe an" sustine asertiunea formulata a priori. Procentajul raspunsurilor DAdescreste "val dupa val" (Tabelul 6.17).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 89Tabelul 6.17. Rata raspunsurilor pozitive (dupa Nicole si Berthier, 1978)Rata raspunsurilor Rata raspunsurilor cumulate% %La prima solicitare 34 34La prima scrisoare de reamintire 29 32,4La a doua scrisoare de reamintire 27 31,5La prima vizita la domiciliu 21 29,4La a doua vizita la domiciliu 18 28,4Nonraspunsuri 25 100Se poate aprecia ca procentajul raspunsurilor DA din ultimul val (al celor care nu au raspuns deloc)ar fi inferior celui din al cincilea val, adica: mai putin de 18% ar spune DA, daca ar raspunde lachestionarul lansat, ceea ce ar reduce si mai mult procentajul raspunsurilor pozitive pe ansamblulesantionului. Prin metoda extrapolarii grafice (metoda Clausen si Ford) se estimeaza ca aproximativ 26%din populatie ar fi de acord ca examinarea medicala sa se faca de patru ori in decursul unui an.Cea de a doua metoda de "redresare" a esantioanelor in anchetele postale, metoda Hansen, consta inintervievarea celor care nu au raspuns la ancheta postala. Se construieste un esantion restrans dinpersoanele care nu au retrimis la expeditor chestionarele completate. Prin intervievare, numarulraspunsurilor, fireste, va spori, dar tratarea nediferentiata a raspunsurilor (prin chestionar postal si prinintervievare face-to-face) nu are suficient temei. Folosind aceeasi sursa pentru exemplificare, sa analizamurmatorul caz: intr-o ancheta postala s-au expediat n = 2000 de chestionare, dar s-au reintors doar m =500 de chestionare. Cercetatorii au considerat ca din cei care nu au colaborat la ancheta postala (n m =1500) ar mai trebui inca 500 de raspunsuri pentru ca esantionul sa fie reprezentativ. La o intrebareoarecare, sa spunem: intrebarea A, 32% din chestionarele postale indicau varianta DA. Prin intervievareala domiciliu, proportia celor care au raspuns DA a fost de 41%. Pentru estimarea ponderii raspunsurilorpozitive la respectiva intrebare pe intregul esantion, se foloseste formula:ceea ce in cazul discutat ar corespunde urmatoarei situatii:Deci, estimam ca 38,75% din populatie raspunde pozitiv la intrebarea analizata.Metoda Hansen poate fi utilizata nu doar pentru estimarea raspunsurilor in anchetele postale, ci si inalte situatii: de exemplu, combinarea unui interviu telefonic cu un interviu face to face, a unei ancheteprin interviu cu o ancheta telefonica etc.Chestionarele publicate in reviste, ziare sau ca anexa la diferite marfuri vandute releva cu si maimulta acuitate toate limitele chestionarelor autoadministrate. Nonraspunsurile fac ca aceste chestionare safie dificil de utilizat in scopuri stiintifice. Cel mult, chestionarele publicate in ziare si reviste pot sa ducala adunarea unor raspunsuriilustratii, fara a avea pretentia ca sunt datatoare de seama spre exemplu, la unchestionar tiparit in ziarul Scinteia tineretului, in 1970, au venit la redactie doar 808 raspunsuri.Asa cum am semnalat in introducerea acestui capitol, traditia chestionarelor publicate in ziare sireviste urca la noi pana la inceputul secolului al XX-lea (Noua Revista Romana, 1900, 12). in ziarulPolitica din 13 ianuarie 1927, Petru Comarnescu anunta o ancheta asupra artei romanesti mentionandcateva intrebari din care retinem preocuparea pentru antrostereotipurile etnice, precum si modalitateaziaristica de motivare a raspunsurilor.in 1974 am prezentat spre publicare in presa pentru tineret un chestionar, din care reproducem,pentru exemplificare, partea referitoare la familie.f m na n mn-bf500200032 1500200041 38,75%90 Septimiu CHELCEADupa decembrie 89, principalele cotidiane Adevarul, Romania Libera, Libertatea s. a., precum sirevistele saptamanale, lunare sau trimestriale au fost inundate de asa-zise sondaje de opinie realizate fiede ziaristi improvizati ca cercetatori stiintifici, fie de cercetatori stiintifici improvizati ca jurnalisti. S-aupublicat in presa de mare tiraj, in primii ani dupa revolutia din 1989, prea putine sondaje de opinie bineproiectate si corect realizate. Suntem de parere ca este preferabil sa se desfasoare sondaje de opiniepublica mai putine si rezultatele lor sa fie atestate stiintific de un for academic inaintea publicarii in ziaresi reviste, decat sa se incerce manipularea opiniei publice, mai ales in perioada alegerilor parlamentare siprezidentiale, prin asa-zise sondaje bazate pe raspunsurile la intrebarile adesea gresit dormulate tiparite in ziare. in preajma alegerilor din mai 1990, "sondofrenia" a atins cote foarte inalte, iar rezultatelesondajelor de opinie au fost drastic infirmate de comportamentul de vot al alegatorilor. Credem ca ladesclaificarea investigatiilor de acest tip a contribuit din plin si nepriceperea sau neatentia in elaborareachestionarelor, ca si increderea nejustificata in rezultatele sondajelor bazate pe chestionarele publicate inziare si reviste. Pentru analiza, ca exercitiu didactic, reproducem un astfel de chestionar pe o tema extremde importanta: drepturile omului.Chestionarele publicate si difuzate ca anexa la diferitele marfuri vandute constituie mai degraba omodalitate de a face reclama comerciala decat de a studia piata.Dupa numarul persoanelor care raspund concomitent (in aceeasi incapere) la un chestionarautoadministat, se disting chestionare autoadministrate individual, cum sunt cele "postale" sau cele"publicate" si chestionare autoadministrate colectiv.Chestionarele autoadministrate colectiv imbina avantajele chestionarelor autoadministrate cuavantajele celor administrate de catre operatorii de ancheta. Informatia se recolteaza rapid, costul estescazut, non-raspunsurile sunt mai reduse, subiectii pot fi lamuriti suplimentar asupra modului decompletare a chestionarelor. Chestionarele autoadministrate colectiv se utilizeaza in colectivitatilescolare, in armata, acolo unde, prin insasi natura activitatilor cotidiene, subiectii sunt reuniti in incaperimai mari, avand si posibilitatea de a scrie (mese, scaune). Prin tehnica "extemporalului",autoadministrarea colectiva a chestionarului poate cuprinde 30 50 de subiecti deodata. in psihologie,aplicarea testelor colective a dezvaluit unele dificultati ale "tehnicii extemporalului". Se poate vorbi de oinfluentare reciproca voluntara sau involuntara a subiectilor. Cel ce distribuie chestionarele poate si elinfluenta rezultatele. Cu toate acestea, din propria experienta de aplicare a unor chestionare de cercetare,consideram ca tehnica extemporalului este utilizabila cu succes doar in colectivitatile scolare, militare s.a. pentru avantajele enuntate, dar si pentru faptul ca ea se aseamana cu activitatile de invatare propriuzise.Privitor la chestionarele autoadministrate, credem ca aceasta modalitate trebuie privita cu multacircumspectie: orice incercare de a trage concluzii cu valoare de generalizare prin utilizarea chestionarelorautoadministrate individual, in special a chestionarelor publicate in ziare, reviste sau carti putand firiscanta.Chestionarele administrate de operatorii de ancheta constituie modalitatea cea mai des utilizata deculegere a informatiilor, in anchetele si sondajele psihosociologice. Folosirea operatorilor de ancheta,chiar daca ridica costul investigatiei, asigura reprezentativitatea esantionului, poate lamuri intelesulintrebarilor, permite sa raspunda la chestionar si persoanele cu nivel de scolarizare scazut si, ceea ce este,poate, cel mai important, insoteste intotdeauna aplicarea chestionarului cu inregistrarea unor date deobservatie privind conditiile ambientale in care s-a raspuns la intrebari, reactiile spontane ale subiectului."Folosirea intrebarilor dinainte stabilite in chestionar implica in unele cazuri modificari, adaosuri denatura nestandardizata, intrebari suplimentare cu finalitate precisa de clarificare si completare araspunsurilor" (Larionescu, 1969, 128). Acest lucru nu este posibil decat prin utilizarea operatorilor deancheta, care, asa cum remarca Roger Daval, dau si siguranta ca raspund la chestionar chiar persoaneledesemnate in esantion si fac accesibile cercetarii probleme mai complexe (Daval, 1963, 151). Prinadministrarea de catre operatorii de ancheta a chestionarelor se realizeaza o comunicare interumana de tipdeosebit, un mod "nenatural" de comunicare (Scheuch, 1967, 136). in ce consta specificitatea acesteicomunicari in primul rand, in faptul ca sunt puse in situatia de a comunica doua persoane absolut strainecare, alternativ, au rol de emitator si de receptor. Relatia insa nu este simetrica: circulatia informatiiloreste orientata: comunicarea este deci univoca.Se poate pune intrebarea: ce-i determina pe oameni absolut necunoscuti sa raspunda la intrebariuneori foarte intime, sa intre intr-o astfel de comunicare neobisnuita Probabil ca, in primul rand,TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 91politetea si curiozitatea, dorinta de a contribui la perfectionarea vietii sociale. Aceasta impune insachestionarului sa fie axat pe o problema sociala actuala si sa fie, la randul lui, politicos. O astfel demotivatie insa nu este suficienta (Cannell si Kohn, 1959). Trebuie luate in consideratie totdeauna sinivelul de aspiratii al subiectului si interesul lui pentru stiinta. Comunicarea prin ea insasi trebuie samotiveze subiectul pentru a continua sa raspunda. Priza de contact (rapport builders), abordareapersoanelor spre a comunica constituie totusi o problema. Daca, pentru a intra in contact, s-ar incepeastfel: "Ati avea acum timp sa-mi raspundeti la cateva intrebari", cu siguranta ca multi subiecti arraspunde "Nu!". Asa cum propunea Bernard S. Philips (1966, 142), este mult mai bine sa se incerceformula: "Daca ar fi posibil pentru dv. sa ne ajutati la acest proiect de cercetare, atunci as fi bucuros acumsau cu alt prilej sa va pun cateva intrebari". George Gallup propune o formulare: "Sunt din parteaInstitutului American de Opinie Publica Institutul Gallup si trebuie sa fac o cercetare de opinie. infiecare oras noi intrebam saptamanal diferiti oameni ce gandesc despre unele probleme de insemnatatenationala. M-as bucura sa aud opinia dv. prin raspunsul la cateva intrebari. Numele dv. nu ma intereseaza ma intereseaza numai opinia dv.". Uneori, pentru abordarea subiectilor cuprinsi in esantion, se trimite inprealabil o scrisoare. Asa procedeaza Heinrich Abel in studiul muncitorilor care si-au schimbatprofesiunea (1957)."Iubite domnule____________________De la serviciu mi-a fost indicata adresa dv. V-as fi foarte recunoscator daca m-ati ajuta intr-ocercetare pe care o fac din insarcinarea. . . imi voi permite sa va vizitez la ora. . ., in ziua de. . . si varog sa rezervati pentru raspunsuri la intrebari circa 30 de minute.Cu stima______________"Fara indoiala ca modalitatea de a intra in contact cu persoane absolut straine pentru a le cere parereavariaza de la cultura la cultura, totdeauna stabilirea contactului spre a comunica ramane o problema.Comunicarea dintre operatorul de ancheta si cel ce raspunde la chestionar este "nenaturala" si pentrufaptul ca, selectiv, mesajul este inregistrat in scris: se consemneaza doar raspunsurile subiectului. Acestlucru il poate deranja pe subiect, il poate face suspicios. Eleonor E. Maccoby si Nathan Maccobyrecomanda operatorilor de ancheta sa spuna: "Sper ca e bine sa fac cateva notite. Eu as putea uita ceva,doresc sa retin corect"; sau: "Eu vad intr-o zi asa multa lume, stiti dv., si as putea incurca cele spuse deunul si altul"; sau: "imi fac notite pentru ca mai tarziu sa-mi pot reimprospata gandurile". Exista reguliprecise de inregistrare a raspunsurilor. C. H. Backstrom si G. D. Hurs au elaborat liste de control in carese specifica faptul ca este interzisa modificarea unui raspuns, dupa ce s-a trecut la intrebarea urmatoare.Prima reactie este cea adevarata, exprima cel mai bine atitudinea. in psihologie se utilizeaza frecventproba asociativ-verbala: se consemneaza primul cuvant evocat subiectului de un alt cuvant-stimul. Timpulde latenta (intarzierea raspunsului) exprima gradul de emotivitate, dezvaluie cuvintele afectogene. Dinaceasta perspectiva, pentru intrebarile de opinie se pare ca este eficienta tehnica utilizata de Alfred C.Kinsey (1948) in studiul comportamentului sexual la barbat si femeie: tehnica tirului rapid care nupermite celui ce raspunde sa-si organizeze raspunsurile. Operatorul de ancheta va consemna totusiintrebarea la care s-a incercat o revenire. Tehnica "tirului rapid" nu exclude posibilitatea celui ceraspunde de a-si aduna gandurile; pentru intrebarile de cunostinte, chiar este indicat a lasa suficient timpde gandire. Operatorul de ancheta nu se va grabi sa consemneze un raspuns de tipul "Nu stiu" sau "Ce potspune eu in leghatura cu. . ." sau "Ce stiu eu. . .". Adesea, astfel de introduceri prin care subiectul castigatimp sunt urmate de raspunsuri foarte competente.Operatorii de ancheta nu se vor multumi in cazul chestionarelor cu intrebari inchise, precodificate,trihotomice sau multiple sa incercuiasca codul, ci vor consemna totdeauna comentariile legate deraspunsurile date.Comentariul persoanelor anchetate trebuie consemnat cuvant cu cuvant, curat si citet, cu expresiile,constructia frazei si chiar greselile gramaticale ale subiectului. Cand comentariul este prea lung, este maibine a se utiliza prescurtarile cuvintelor decat sa se rezume raspunsurile. Imprimarea pe banda demagnetofon este solutia ideala de inregistrare fidela a raspunsurilor: atat continutul, cat si intonatia,pauzele. Chiar cea mai cursiva vorbire nu consta numai dintr-o activitate verbala, ci si din pauze. FriedaGoldman-Eisler (1961) considera ca intre 40 si 45% dintr-o "unitate de vorbire" este data de pauze, ceea92 Septimiu CHELCEAce permite sa afirme ca "in relatiile verbale, inactivitatea are un rol la fel de important ca si activitatea(Reschka, 1971, 751). Lingvistii considera inactivitatea din cadrul vorbirii ca pe un fenomenextralingvistic si nu-i acorda interesul pe care il are acest fenomen pentru psiholingvisti si psihoterapeuti.Pentru intelegerea interviului ca proces de interactiune verbala, nu trebuie luate in consideratie in primulrand pauzele scurte (syntactic junctures) ce marcheaza granita dintre unitatile sintactice, care au functiade a facilita decodificarea actului de comunicare, ci pauzele mai lungi (hesitation pauses), care nu sunt inlegatura cu structura lingvistica a actului de comunicare. Aceste pauze pot fi puse in legatura cu douafenomene psihologice: tensiunea emotionala si gandirea, si verbalizarea in procesul comunicarii(Reschka, 1971). Unele cercetari au aratat ca utilizarea in procesul comunicarii a conceptelor cu un gradinalt de abstractizare duce la dublarea numarului de astfel de pauze. in ceea ce priveste tensiuneaemotionala care insoteste orice proces de comunicare, se poate spune ca ea influenteaza nu asupra a ceeace spune subiectul anchetat, ci asupra felului cum spune ceea ce spune.Pentru analiza inregistrarilor de pe benzile de magnetofon, din perspectiva antropologiei culturallingvistice,Ion Oprescu si Victor Sahleanu (1973, 68) propun urmatorii indicatori: indicatorul fonetic,vizand particularitatile dialectice, locale, specifice, defectiunile de pronuntie; indicatorul de timbru(aspru, moale, ragusit etc.); indicatorul de intensitate (soptit, normal, tare); indicatorul de durata (vitezade vorbire); fluenta vorbirii (pauza muta, pauza sonora, pauza mascata, ezitarea); caracteristica vorbirii(plangaret, miorlait, retinut, moale, temator, timid, speriat, contrariat-mirat, a cearta, ferm, hazliu, neutru);reactii diverse (rade, ii vine sa rada, mirat-rade, uimire, trage aer in piept, casca, ofteaza, contrariat,misterios, plescaie, plescaie satisfacut, isi drege vocea, inghite in sec, lungeste cuvintele, declarativ,sopteste inainte sa articuleze cu voce tare, intrebator etc.). Acesti indicatori perfect utilizabili incercetarile sociologice marcheaza superioritatea inregistrarii raspunsurilor pe banda de magnetofon sauvideo fata de oricare alt tip de inregistrare.Reactia oamenilor este, insa, negativa fata de mijloacele de inregistrare mecanica, fapt care reducespontaneitatea. in afara de aceasta, utilizarea magnetofoanelor sau a camerelor de luat vederi ar ridicacostul anchetelor si ar mari durata totala a timpului afectat investigatiei. Pare rezonabil a se accentuafaptul ca un bun antrenament al operatorilor de ancheta, formarea unui stil propriu de abrevieri si eventual stenografierea duc la sporirea fidelitatii in consemnarea raspunsurilor. in timpul comunicariiraspunsurilor, operatorii de ancheta trebuie sa priveasca in ochii celui ce raspunde. Toti autorii sunt deacord cu faptul ca simpatia subiectului A pentru interlocutorul sau B se exprima in numarul si durataprivirilor lui A catre B. Privirea intretine comunicarea; orice intrerupere in aceasta comunicare poatedeclansa celor intervievati o reactie defavorabila continuarii raspunsurilor la chestionar.Desigur, in afara consemnarii raspunsurilor cuvant cu cuvant, exista posibilitatea consemnariiraspunsurilor din memorie, fapt ce apropie de firesc comunicarea dintre operatorul de ancheta si subiectulinterogat. Consemnarea din memorie prezinta, insa, un grad mai redus de fidelitate: unele din momenteledramatice ale aplicarii chestionarului sunt inregistrate, in timp ce altele sunt omise. Tehnica consemnariidoar a gradului de adeziune, ca si consemnarea doar a cuvintelor cheie reduc inregistrarea la elementele eiesentiale si se recomanda ori de cate ori nu avem, de-a face cu operatori de ancheta experimentati.in fine, administrarea chestionarului de catre operatorii de ancheta da nastere unei comunicariinterumane de un tip deosebit, pentru ca in cadrul acestei comunicari feed-back-ul este diminuat. Feedback-ul, retroactiunea reprezinta un element esential in comunicare.Roger Mucchielli (1971) sublinia efectele feed-back-ului asupra emitatorului si asupra relatieiemitator receptor. Asupra emitatorului: evidentiaza conditiile receptionarii; determina o flexibilitate acomunicarii prin perceperea obstacolelor, cunoasterea personalitatii receptorului, adaptarea mesajului,sensibilizarea la semnale verbale si nonverbale. Asupra relatiei emitator receptor: sporeste sensibilitateareceptorului si simpatia lui fata de emitator; sporeste sensibilitatea emitatorului si simpatia lui fata dereceptor; faciliteaza comunicarea prin invatarea rolurilor de emitator si de receptor.in administrarea chestionarului de catre operatorii de ancheta, relatia operator de ancheta subiectintervievat (emitator-receptor) se caracterizeaza printr-o pronuntata "lateralitate" (Alex Bavelas si RonaldLeavitt). Desigur, lateralitatea nu este maxima, feed-back-ul nu ia valoarea zero, dar nici nu este posibil,in aceasta relatie, ca emitatorul (operatorul de ancheta) sa-si propuna cunoasterea personalitatiireceptorului (a subiectului intervievat) cu scopul de a adapta mesajul (chestionarul) si de a modificacanalul de comunicare (limbajul verbal sau nonverbal). Mai mult, administrarea chestionarului de catreoperatorii de ancheta nu presupune totdeauna simpatia manifesta a emitatorului fata de receptor. EsteTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 93adevarat ca in teorie, dar si in practica investigarii fenomenelor sociale, relatia operator de ancheta subiect anchetat, cel mai adesea, se caracterizeaza prin "sensibilitate". Carl R. Rogers (vezi capitoluldespre interviu) recomanda celui care face interviul (pentru ca administrarea chestionarului de catreoperatorul de ancheta este o forma a interviului: "interviu pe baza de chestionar" sau, cum i se maispune: interviu standardizat, formalizat, inflexibil, controlat) sa arate totdeauna simpatie fata de cel ceraspunde ca persoana, dar nu si fata de opiniile lui. intr-un experiment de aplicare a unui test proiectiv,comportamentul pozitiv al experimentatorului, comparativ cu un comportament neutru sau negativ fata desubiect, a dus la sporirea numarului de raspunsuri si, totodata, la ridicarea nivelului creativitatii (EdithLord). Exprimarea simpatiei, comportamentul pozitiv al operatorului de ancheta vizeaza cooperarea cusubiectul intervievat. Operatorul de ancheta nu va demoraliza pe cel ce nu gaseste raspuns la mai multeintrebari printr-o remarca: "Nici pe asta n-o stiti!", ci, cu intelegere si simpatie, zambind, va puteadestainui ca nici el nu cunoaste raspunsul la intrebare, dar ca asa scrie in chestionar si ca trebuie sa seconformeze instructiunilor primite de la organizatorii anchetei.in afara interviului sensibil, multe institute de cercetari, intre care si American Institute of PublicOpinion, folosesc tehnica interviului neutral. Operatorul de ancheta se prezinta ca profesionist in luareainterviurilor si relatia operator de ancheta-intervievat devine o relatie profesionala. Operatorul de anchetaare o atitudine neutra, impartiala si indiferenta. Orice reactie de simpatie sau antipatie, de aprobare saudezaprobare este interzisa operatorului de ancheta: feed-back-ul este mult redus. Emitatorul de aceastadata, subiectul care raspunde nu poate receptiona efectul pe care l-a produs mesajul (raspunsul)transmis. in fata lui nu se gaseste un interlocutor sensibil, ci unul "neutru", care repeta intrebarea daca nus-a inteles, dar nu explica sensul intrebarii, care inregistreaza raspunsurile, nu le comenteaza.Cea de-a treia modalitate de administrare a chestionarului conform lui Ewin K. Scheuch (1967) este cea a interviului sever, destul de rar utilizat in investigatia sociologica. Se aseamana mai mult cu uninterogatoriu decat cu un interviu: persoanei intervievate i se reproseaza inconsecventele raspunsurilor, ise atrage atentia asupra raspunderii ce o poarta pentru rezultatele cercetarii; intre operatorul de ancheta sicel intervievat se realizeaza o distanta, care devine maxima cand administrarea chestionarului capataforma interviului antagonic. Chiar in aceasta forma de interviu, operatorul de ancheta nu trebuie sainfluenteze subiectul sa raspunda intr-un anume fel. Raspunsul corect la chestionar este cel care reflectacel mai adecvat opinia subiectului: ceea ce conteaza in administrarea chestionarelor constituie tocmaicrearea conditiilor pentru exprimarea opiniilor, realizarea unei atmosfere permisive, lipsite de teama de agresi.Alegerea si formarea operatorilor de ancheta constribuie in cel mai inalt grad la reusita aplicariichestionarului, la obtinerea informatiei primare si, deci, la eficienta investigatiei. Albert B. Blankenship(1961) se intreaba: "cine este un bun operator de ancheta" Raspunsul: "o persoana inteligenta, sanatoasa,extrovertita si fara prejudecati". Se mai poate formula cerinta ca operatorii de ancheta sa fie: agreabili,maturi, obiectivi si constiinciosi, interesati de problemele umane, capabili de a trai intens sentimentelealtora (empatie). Raymond L. Gorden (1969) atrage atentia asupra valorii empatiei in desfasurareainterviului pe baza de chestionar.Experienta a aratat ca femeile au rezultate mai bune in activitatea de operator de ancheta decatbarbatii, pentru ca sunt mai usor acceptate in casa si, deci, pot inregistra mai exact raspunsurile si reactiilesubiectilor, pentru ca sunt capabile de mai multa sensibilitate si sunt mai putin suspecte decat barbatii (M.Dunnette si K. Kirchner). Sexul operatorilor de ancheta pare sa dea nastere unor distorsiuni. intr-unexperiment de conditionare verbala, subiectii au emis un numar mai mare de cuvinte ostile candexperimentatorul era de sex feminin, cu fizic placut, decat atunci cand experimentatorul era de sexmasculin. O sarcina simpla de sortare, experimental, a fost bine rezolvata cand subiectii siexperimentatorii erau de sex opus. Este demonstrat faptul ca la interpretarea rezultatelor trebuie avuta invedere corespondenta, din punct de vedere al apartenentei la gen (masculin / feminin), dintre operatorii deancheta si subiecti. Herbert H. Hyman, intr-o lucrare "clasica" aparuta in 1954 si retiparita in 1975,analizeaza erorile din cercetarile bazate pe interviu si chestionar. Astfel, s-a pus in evidenta influentasexului operatorilor de ancheta asupra raspunsurilor subiectilor. Pe un numar de 819 subiecti, barbati sifemei, s-au obtinut urmatoarele raspunsuri cand au fost intervievati barbatii de catre barbati, barbatii decatre operatorii de ancheta femei s.a.m.d. (Tabelul 6.18).94 Septimiu CHELCEATabelul 6.18. Distributia raspunsurilor in functie de apartenenta la gen (masculin/feminin) a operatorilorde ancheta si a persoanelor intervievate(dupa Hyman, 1954)De acord impotriva NedecisiBarbati intervievati de barbatiBarbati intervievati de femeiFemei intervievate de femeiFemei intervievate de barbati44%39%49%61%48%58%47%28%8%3%4%11%Acest experiment a relevat "solidaritatea" masculina si "indignarea" feminina. Atrage atentia sisporirea procentului femeilor "fara opinie" cand sunt intervievate de barbati in legatura cu pedepsireaunui delict aproape exclusiv masculin.in aceeasi lucrare, Herbert H. Hyman (1975, 165) prezinta si rezultatele unei anchete efectuata deNational Opinion Research Center (NORC) in 1947 asupra unui numar de o mie de persoane dinBaltimore, care erau solicitate sa se pronunte "de acord" sau "impotriva" in legatura cu urmatorul enunt:"Nici un om decent nu trebuie sa respecte o femeie care a avut relatii sexuale inainte de casatorie". Deaceasta data, au iesit in evidenta "solidaritatea" si "indignarea" feminina (Tabelul 6.19)."inchisorile sunt prea bune pentru cei ce atenteaza la pudoare: ei ar trebui pedepsiti public".Tabelul 6.19. Distributia raspunsurilor (dupa Hyman, 1954)De acord impotriva Nu stiu Nr.Barbati intervievati de barbatiBarbati intervievati de femeiFemei intervievate de femeiFemei intervievate de barbati37%36%30%58%57%60%44%38%6%4%6%4%872343571139Ca si subiectii cuprinsi in ancheta, operatorii de interviu au un status social propriu, fac parte dintr-oanume categorie socio-profesionala. Voluntar, dar cel mai adesea involuntar, ei exprima pozitia lorsociala prin felul cum vorbesc, prin imbracaminte, comportament. Persoana intervievata percepe statusulsocial al operatorului de ancheta si ajusteaza comportamentul lui verbal (raspunsurile) in raport de ceea cecrede ca asteapta sau ar trebui sa afle operatorul de ancheta, ca reprezentant al grupului sau social, de lael.O serie de autori ca: Herbert H. Hyman, Stephen A. Richardson, Barbara S. Dobrenwend si DavidKlein (1965) subliniaza faptul ca perceperea de catre cel care raspunde a unei "distante sociale" fata deoperatorul de ancheta influenteaza puternic raspunsurile. D. Robinson si S. Rhode gasesc o diferenta de19% in repartizarea raspunsurilor cand, intr-o problema etnica, operatorii de ancheta fac parte dinpopulatia majoritara sau minoritara. Numeroase cercetari experimentale au aratat ca apartenenta la ungrup etnic influenteaza raspunsurile, dupa cum operatorul de interviu apartine sau nu aceleiasi etnii. intr-oancheta efectuata de NORC in 1943, persoanele cu prejudecati antisemite exprimau aceste prejudecatimai puternic in fata unor operatori de interviu neevrei, decat atunci cand interviurile erau facute de evrei.Citam din aceeasi lucrare a lui Herbert H. Hyman (1975, 162).- "Credeti ca evreii din SUA au prea mare influenta in lumea afacerilor" (Tanelul 6.20)Tabelul 6.20. Distributia raspunsurilor (dupa Hyman, 1954)Nr DaNeevrei intervievai de neevrei..........................................50%(139)N i it i i d i 20%TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 95in 1946, D. Robinson si S. Rhode au rafinat tehnica experimenta, urmarind sa vada ce influenteazamai mult, numele sau infatisarea tipice (Tabelul 6.21).Tabelul 6.21. Distributia raspunsurilor la aceeasi intrebare, in functie de caracteristicile etnice (dupaHyman, 1954)Desi mentalitatile in SUA. s-au schimbat in ultimii 50 de ani, problema relatiei dintre intervievator siintervievat din punctul de vedere a apartenentei etnice ramane actuala. Ea are semnificatie nu numai incercetarea antisemitismului, dar si a xenofobiei si a prejudcatilor etnice, in general. Daniel Katz a reusit saevalueze influenta statusului social in cadrul relatiei operator-subiect intervievat.Dar nu numai elementele usor observabile: sexul, varsta sau statusul social al operatorului de anchetainfluenteaza reactiile subiectului. Alura generala, maniera de a fi si de a se misca a operatorului deancheta, gestul, privirea actioneaza asupra celui ce raspunde. Este foarte probabil, asa cum remarcaDonald A. Gordon (1967), ca un sentiment antagonist fata de operatorul de ancheta va spori numarulraspunsurilor "nu stiu". Dimpotriva, un sentiment de inferioritate, in orice privinta, va diminua frecventaraspunsurilor "nu stiu", intervievatul fiind tentat sa faca presupuneri acolo unde informatia ii este lacunara(Joan Macferlane Smith). Unele experimente au demonstrat aparitia raspunsurilor conform asteptarilorexperimentatorului datorita influentei neintentionate a factorilor paralingvistici si chinestezici aiexperimentatorului. Se vorbeste astazi despre o noua stiinta avand ca obiect de studiu semnificatiapsihologica a contractiilor musculare. Prin mimica, operatorul de ancheta trebuie sa exprime interespentru raspunsurile subiectului; privirea trebuie sa fie vie, optimista. Anchetatorul trebuie sa fie optimistsi nimic nu demoralizeaza mai mult un operator de ancheta decat un chestionar lung si neinteligent.Sentimentul de colaborare a operatorilor de ancheta cu organizatorul investigatiei, atragerea acestora laalcatuirea chestionarului, supravegherea adecvata si remuneratia corespunzatoare mentin moralulanchetatorilor. in afara factorilor nonverbali, o serie de factori paralingvistici asociati cuvantului sunt demare importanta in comunicarea dintre operatorul de ancheta si cel intervievat. Efectele verbo-motorii(ritm, debit verbal, articulatie), efectele vocii (timbru, intensitate, modulatii), ca si efectele cuvintelor siale frazelor (jocurile de sens etc.), asa cum remarca J. Guilhot (1962), fac sa se vorbeasca in cadrulcomunicarii interumane despre o "semnificatie subiectiva" (ceea ce se intentioneaza a se transmite) sidespre "o semnificatie obiectiva" (ceea ce se transmite de fapt). Simpla intarire a raspunsurilor printr-un"mm-hmm" a dus la cresterea performantelor subiectului (J. Greenspoon si W. S. Verplank). Referitor laaceasta "intonatie magica", la universul "hm" al operatorilor de ancheta, scriitorul si sociologul francezGeorges Perec remarca plurivalenta: "puncteaza cuvantarea celui intervievat, ii castiga increderea, ilintelege, il imbarbateaza si-l intreaba, ba uneori chiar il si ameninta" (1967, 39).Cadrul fizic in care se administreaza chestionarul, ca si momentul (ora din zi, ziua din saptamana),exercita o influenta asupra raspunsurilor. Sunt de evitat incaperile "oficiale"; cel mai indicat este sa sedesfasoare interviul ca o discutie cat mai obisnuita intr-un cadru obisnuit: la locul de munca sau ladomiciliul subiectului. Dar in spatiul de lucru, ca si la domiciliul subiectului intervievat, imposibilitateaizolarii fata de ceilalti perturba comunicarea. Prezenta unei a treia persoane in momentul intervievariimodifica raspunsurile. De exemplu, tinerii apreciaza pozitiv cunostintele scolare cand administrareachestionarului se face in prezenta unei a treia persoane (adult). intr-o cercetare a Universitatii din Berlinulde Vest (1958), era formulata aceasta intrebare:- "Credeti ca cunostintele scolare, mai tarziu, in viata, va vor folosi: toate, multe, unele sau niciunele" (Tabelul 6.22).Dainfiare i num e tipic evreieti....................................................5,8%infiare tipicevreiasc................................................................15,6%infiare de96 Septimiu CHELCEATabelul 6.22. Distributia raspunsurilor in functie de prezenta unei a treia persoaneRaspunsuri in prezenta celei de-a treiapersoanein absenta unei a treia persoaneToateMulteUneleNici unele11%49%40%0%5%37%58%0%Cercetand aceeasi problema (influenta prezentei celei de-a treia persoane in momentul administrariichestionarului), M. R. Sheppard (1961) stabileste ca exactitatea raspunsurilor la intrebarile factualesporeste, dar distorsioneaza puternic raspunsurile la intrebarile de opinie. Pentru a diminua aceasta sursade erori, in chestionar trebuie prevazut totdeauna un spatiu pentru observatii, in care sa se consemnezeconditiile in care s-a administrat chestionarul. Walter Friedrich atragea atentia asupra faptului ca"interviul nu va putea fi completat parte la locul de munca, parte in pauza de masa, la club sau ladomiciliu" (1971, 37) si formula cerinta standardizarii conditiilor de administrare a chestionarelor (dinpunctul de vedere al spatiului).Alegerea momentului cel mai adecvat pentru administrarea chestionarului nu este intamplatoare.Orele prea matinale sau prea tarzii sunt nepotrivite. Se considera ca anchetele pot fi facute in tot cursulzilei, cu exceptia orelor de masa si de odihna, cu incepere de la ora noua dimineata pana la ora noua seara.intreruperea din munca a subiectilor platiti in acord, ca si retinerea dupa orele de program este neindicata.M. Maget, subliniind importanta momentului luarii de contact, preciza: "ca regula generala, se evita a setulbura: activitatea care cere un efort sustinut sau intens, rapausul familial, repausul de dupa o muncagrea" (1962, 173).Ziua din saptamana in care se desfasoara ancheta influenteaza raspunsurile. Pe un esantion de 1 079de berlinezi s-a facut o cercetare demoscopica.- "Credeti ca preturile in 1959 vor ramane aceleasi, vor creste sau vor scadea" (Tabelul6.23)Tabelul 6.23. Distributia raspunsurilor in functie de ziua efectuarii ancheteiRaspunsuri Luni pana vineri Sambata Duminica TotalVor cresteVor ramane aceleasiVor scadea71%26%3%76%22%2%79%19%2%74%23%2%Total 100%(556)100%(221)100%(302)100%(1079)Pentru a neutraliza sursa de eroare introdusa prin interventia operatorilor de ancheta, pentru a reduce,deci, dezavantajele chestionarelor administrate de catre acesti operatori, trebuie totdeauna indelunggandita alegerea timpului si a locului de desfasurare a interviului, dar si alegerea persoanei care sa secalifice ca investigator de teren.Administrarea chestionarelor constituie tehnica si o arta in acelasi timp. Fara o anume predispozitieinnascuta: temperament extrovertit, capacitate de a trai sentimentele altora (empatie), fizic placut, sanataterobusta, inteligenta, nimeni nu poate deveni bun operator de ancheta. Dar nici cea mai dotata persoana nuva putea realiza un interviu, pe baza de chestionar, corect daca nu va respecta o serie de reguli tehnice:studierea chestionarului; (cvasi) memorarea intrebarilor; respectarea succesiunii intrebarilor; inregistrareafidela a raspunsurilor; intervievarea numai a persoanelor indicate; pastrarea secretului profesional.Formarea operatorilor de ancheta ca profesionisti si instruirea lor atenta inaintea fiecarei investigatiise impun cu necesitate. Trebuie stabilit daca operatorii de ancheta potentiali nu au ei insisi prejudecatilegate de viata sexuala, fumat, alcool, religie etc. in nici un caz cei cu prejudecati marcante nu vor fiantrenati in investigarea unor fenomene ca cele amintite. Completarea de catre operatori a cate unuichestionar din cele cele care urmeaza a fi aplicate are un dublu scop: pe de o parte, dezvaluie operatorilordificultatile de formulare a raspunsurilor si, pe de alta parte, dezvaluie organizatorilor anchetei gradul incare raspunsurile celor investigati concorda cu raspunsurile date de operatorii de ancheta.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 97Unele incercari de validare a modului in care se administreaza chestionarele de catre operatorii deancheta au pus in evidenta o serie de erori: de memorie; netransmiterea cuvant cu cuvant a instructiunilor;fenomenul de suprasondare (de obtinere cu orice pret a raspunsurilor); mare variabilitate de la operator laoperator in ceea ce priveste comportamentul; perceptie selectiva (operatorii sunt inclinati sa auda ceea cedoresc ei sa auda); folosirea propriului vocabular in inregistrarea raspunsurilor; scurtarea sau lungirearaspunsurilor (in functie de debitul verbal al operatorului, nu al celui care raspunde).Eliminarea totala a surselor de erori rezultate din aplicarea chestionarului de catre operatorii deancheta nu pare posibila. Pot si trebuie sa fie eliminate, insa, erorile sistematice, cele care nu se anuleazaprin numarul (mai totdeauna mare) al operatorilor de ancheta. De asemenea, totdeauna trebuie facut uncontrol de validare a felului cum se aplica chestionarul, operatorii de ancheta fiind avertizati despre acestcontrol. in acest sens, este frecvent utilizat controlul prin posta. Se expediaza scrisori persoanelorcuprinse in esantion (la 30-50% din acestea) si, pe baza raspunsurilor primite (se inapoiaza 50-60% dinscrisorile expediate), pot fi trase concluzii cu privire la probitatea si tehnicitatea anchetatorului: dacadurata aplicarii chestionarului s-a incadrat in "zona de timp" prevazuta, daca persoana interogata este ceadesemnata in esantion etc. Un alt mijloc de control este relectura chestionarului, care permite depistareabiais urilor (erorilor) introduse de operatorii de ancheta. Verificarea la calculator, ca si contra-anchetaofera garantii suficiente pentru munca in teren a operatorilor.incercarea de clasificare a chestionarelor dupa continut, forma si mod de aplicare nu trebuie inteleasaca pe o diviziune si compartimentare rigida; una si aceeasi intrebare poate fi de opinie sau factuala, unulsi acelasi chestionar poate fi interpretat ca fiind special sau omnibus, poate fi autoadministrat sauadministrat de catre operatorii de ancheta. Prin chestionarele factuale inregistram ceea ce se presupune casubiectul stie: cum il cheama, ce varsta are, cand a mers ultima data la cinematograf. Prin cele de opinie,inregistram ceea ce crede individul. intreband: "Unde va veti petrece concediul de odihna din acest an",vom afla o opinie sau un raspuns factual Este greu de precizat: se amesteca intr-un tot indivizibilcertitudini, dorinte, sperante, hotarari etc. Mai mult, intrebarea in sine sau chestionarul in sine nu pot ficonsiderate nici de opinie, nici factuale daca nu sunt raportate la populatia la care se aplica. intreband:"Care credeti ca sunt consecintele poluarii atmosferei" vom obtine de la nespecialisti simple opinii, intimp ce de la specialistii in ecologie vom obtine date factuale. Despre chestionarele speciale am aratat catpot fi ele de speciale, in conditiile in care orice fapt sociale este greu de surprins in complexitatea lui:complexitatea fiind caracteristica definitorie a faptelor si fenomenelor sociale.Nu intalnim decat foarte rar intr-un chestionar numai intrebari deschise sau numai intrebari inchise,foarte adesea subiectului i se da posibilitatea sa raspunda liber si operatorul de ancheta incadreazaraspunsul dat intr-unul precodificat. Si este de la sine inteles ca orice chestionar elaborat spre a fiautoadministrat poate fi administrat (in practica, pentru a completa esantionul, cum s-a aratat, sunt trimisioperatori de ancheta sa administreze c hestionarele postale). De asemenea, subiectii cu nivel superior descolarizare pot raspunde singuri, prin autoadministrare, fara mari dificultati, la chestionarele elaborate inideea de a fi administrate de catre operatorii de ancheta.Clasificarea pe care am realizat-o, in scopul de a facilita intelegerea problematicii chestionarului catehnica si ca instrument de investigare a fenomenelor sociale, trebuie privita ca o incercare de constructiea unor tipuri-limita. in practica intalnim ponderi mai mult sau mai putin accentuate ale diferitelorcaracteristici enumerate.Structura chestionarelorA vorbi despre structura chestionarului inseamna a analiza diferitele tipuri de intrebari ca elementeale structurii si raporturile dintre aceste intrebari ca legaturi intre elementele structurii. in cadrul unuichestionar, schimbarea unei parti atrage dupa sine modificarea intregului; suprimarea unui elementantreneaza dupa sine raporturi schimbate intre elementele intrebarile retinute, deoarece chestionarulreprezinta un singur tot, unitar, formalizat. Data fiind aceasta situatie, interventia forurilor politicoadministrativedin trecut, ca si tentatia unor patroni in prezent, de a dicta cercetatorilor vietii sociale ceintrebari sa fie scoase din chestionar nu se justifica. Pledam pentru autonomia si respectul specialistilor.Cine si-ar permite sa-l invete pe chirurg cum sa opereze numai pentru faptul ca plateste spitalizarea sautratamentul medical Pe de alta parte, ne pronuntam clar pentru sporirea responsabilitatii celor care98 Septimiu CHELCEAlanseaza chestionare: si aceasta tehnica de cercetare are reguli ce trebuie respectate cu strictete. imi apareazi din ce in ce mai limpede ca inamicul sociologiei nu este chestionarul, ci amatorismul, diletantismul instructurarea acestui instrument de investigare, ce isi are, fireste, virtutile si limitele ei.in structura chestionarelor, dupa functia lor, pot fi puse in evidenta intrebari: 1) introductive, decontact sau de "spart gheata"; 2) intrebari de trecere sau tampon; 3) intrebari filtru; 4) bifurcate; 5) "dece"; 6) de control; 7) intrebari de identificare.intrebarile introductive au rolul de a "incalzi" atmosfera, de a da subiectului sentimentul de increderein anchetator si in el insusi. Prima intrebare nu se va referi la date personale, nici la lucruri foartecomplicate. Multi practicieni ai anchetelor subliniaza faptul ca prima intrebare este bine sa fie inchisa(raspuns de tipul Da-Nu); sa permita persoanelor sa raspunda fara mari eforturi. intr-o ancheta privindraporturile individ-stat-societate s-au imaginat astfel de intrebari de contact (Noelle, 1963, 88). "Credeti ca ar fi mai bine sa traim fara a trebui sa muncim"Da........................... 1Nu.......................... 2Nedecis...................3 "Se spune frecvent ca noi traim intr-o lume grabita. Cum apreciati situatia: apartineti aceloroameni care au mult prea putin timp"Mult prea putin timp......................................1Nu prea putin timp.........................................2Alt raspuns.....................................................3Ambele intrebari de contact vizeaza problema asupra carora in mod curent oamenii isi pun intrebari:necesitatea muncii, lipsa timpului liber, dar nu abordeaza problemele esentiale ale chestionarului, astfel capersoanele intervievate devin interesate de continutul in continuare al chestionarului.intr-o ancheta privind prestigiul diferitelor profesiuni (SUA, 1967), realizata de National OpinionResearch Center, intrebarea de contact era astfel formulata:a. "Presupuneti ca un tanar inzestrat va cere sfatul asupra celei mai valoroase profesiuni. Ceprofesiune i-ati indica"William J. Goode si Paul K. Hatt (1962) comenteaza aceasta intrebare: ea pune subiectul in situatiade a da sfaturi si il lamureste in acelasi timp cu privire la scopul investigatiei. Legata de ea, cea de-a douaintrebare :b. "Ce este cel mai important, dupa parerea dv., sa stea in atentia unui tanar cand isi alegeprofesiunea"Aceasta este, in fond, prima intrebare a chestionarului.Practica chestionarului uneori dezvaluie deficiente in legatura cu intrebarile introductive. Multechestionare incep gresit dupa parerea noastra cu intrebari de identificare.Chestionar1) Sexul (B) (F) Profesiunea tatalui. . . a mamei. . . Parintii sunt divortati. Da, Nu. RecasatoritiDa Nu.Pentru ca dupa aceste intrebari care sunt si foarte personale, inainte de "a se sparge gheata", eleviisa fie intrebati direct, fara incercarea de a-i introduce in tema:2. Ce aveti de gand sa faceti dupa terminarea liceuluiintrebarile de trecere au drept scop de a marca in structura chestionarului aparitia unei noi grupe deintrebari referitoare la o alta problema. Prin aceste intrebari se stabileste cadrul de referinta pentru raspunsuri si seincearca a se motiva aceste raspunsuri. intr-un chestionar nu avem de-a face cu o succesiune de stimuli izolati, ciTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 99cu o inlantuire de stimuli interconditionati. Actiunea unuia dintre acesti stimuli este pregatita de actiuneastimulului anterior. intrebarile de trecere au aceasta functie de pregatire.5. Socotiti ca programul televiziunii ar trebui sa cuprinda urmatoarele emisiuni, mai des sau mai rar(1)mai des(2)mai rar(3)ca panaacum(4)indiferent(5)nu pot raspundeFilme artisticeMuzica usoaraTelejurnalEconomiceSerialeMuzica popularaSportTransfocatorVarietati6. Si acum cateva intrebari despre filmele artistice:a) La ce ora ati dori sa fie programate(1) (2) (3) (4)Ca pana acum Mai devreme Mai tarziu Nu pot raspundeb) in mod obisnuit filmele prezentate in emisiunea "Telecinemateca" va satisfac(1) (2) (3)Filmul nou Filmul vechi Mi-e indiferentin alte chestionare, grupele de intrebari sunt si mai accentuat separate, pentru ca in interiorul fiecareigrupe de intrebari coerenta raspunsurilor sa fie crescuta.Lumea in anul 202045. Va fi mai firesc sau mai putin firesc ca femeile sa ocupe posturi de conduceremult mai mult ca si azi mai putin nu stiu46. Va fi mai firesc sau mai putin firesc ca tinerii sa ocupe posturi de conduceremult mai mult ca si azi mai putin nu stiuintrebarile de pana acum s-au referit la ceea ce credeti ca se va intampla in anul 2020. V-amruga acum sa ne spuneti ce ati dori sa se intample in anul 2020.47. Oamenii vor fi mai preocupati sau mai putin preocupati de viata lor interioaramai mult ca si azi mai putin nu stiu48. Oamenii vor fi mai interesati sau mai putin interesati de succesul lor pe plan socialmai mult ca si azi mai putin nu stiuExista posibilitatea ca intrebarile de trecere sau tampon intre grupele de intrebari vizand problemeledistincte sa fie inlocuite de o adecvata punere in pagina: se distanteaza grupele de intrebari, se introducdesene, elemente grafice: linii, chenare.intrebarile de trecere reprezinta momente de destindere in cadrul chestionarului si duc laconcentrarea atentiei subiectului asupra problemelor ce urmeaza a fi discutate, faciltandu-i abordareasuccesiva a intrebarilor.intrebarile filtru au o functie contrara intrebarilor de trecere: ele opresc trecerea unor categorii desubiecti la intrebarile succesive, reprezentand in acelasi timp un control al calitatii raspunsurilor. Exemplu(dintr-o cercetare mai veche a noastra):13. Informatia Bucurestiului a publicat anul acesta vreun material despre unitatea in care lucrati1. Da2. Nu3. Nu stiu100 Septimiu CHELCEA(Pentru cei care dau raspunsul 1 urmeaza intrebarile 14, 15 si 16. Pentru cei care dau raspunsurile 2 si 3 setrece direct la intrebarea 17).14. L(e)-ati citit 1. Da 2. Nu15. Ati fost de acord cu felul cum erau puse problemele 1. Da 2. Cu unele rezerve 3. Nu16. Credeti ca acest(e) material(e) a(u) avut vreo contributie la imbunatatirea activitatii in unitateain care lucrati1. Da2. Nu3. Nu stiu17. Ati putea indica titlul unui material din ziarul Informatia BucurestiuluiFoarte adesea intereseaza numai opiniile unei anumite categorii din populatia cuprinsa in ancheta: deexemplu, in cadrul unei anchete despre noile canale TV, opiniile acelora care poseda de mai mult timpteleviziune cu cablu la domiciliu. in acest sens, intrebarea:1. De cand aveti televiziune cu cablu1) Mai putin de 1 an2) De 1 2 ani3) De peste 2 anieste filtru pentru intrebarea nr. 3.3. in ultimul timp, Pro TV a introdus in programele sale unele emisiuni noi. Iata titlul catorvadintre ele, despre care va rugam sa ne spuneti cum le apreciati.Uneori, insa, intereseaza opiniile "pro" si "contra" ale tuturor celor anchetati. Construim atunciintrebari bifurcate.intrebarile bifurcate separa sensurile "pro" si "contra" din raspunsurile subiectilor, dar, spredeosebire de intrebarile filtru, nu opresc subiectul de a urma succesiunea intrebarilor si nici nu calificaraspunsurile date. Exemplu:12. in mod obisnuit, dv. aplicati copilului dv. pedepse corporale1. Da2. Nu(Daca raspunsul este "Da", urmeaza intrebarea 13; daca raspunsul este "Nu", urmeaza intrebarea 14).13. De ce obisnuiti sa aplicati copilului dv. pedepse corporale14. De ce refuzati sa aplicati copilului dv. pedepse corporalein cadrul anchetei privind metodele de educare utilizate in familie, interesa in egala masuramotivarea folosirii pedepselor corporale ca mijloc educativ, dar si considerentele pentru care este respinsao astfel de metoda. Construirea unor intrebari bifurcate este foarte utila cand intre sensurile "pro" si"contra" ale unor opinii se intercaleaza serii de intrbari ce ar ingreuia, din partea subiectului sau aoperatorului de ancheta, urmarirea logicii chestionarului.intrebarile "de ce" au functia de a provoca explicatii in raport cu diferitele opinii exprimate. Desi nelipsitedin chestionar, intrebarile "de ce" constituie un bun exemplu de intrebari imprecise. "De ce tragi sfoara" "Decapul ei" sau "Pentru ca este imposibil sa o imping"; "D-aia". Raspunsurile sunt hazlii, dar ele au fost provocatede intrebarea "de ce", la care insa se astepta un raspuns de justificare a actiunii. La intrebarea "de ce", fiecarejustifica decizia luata, opinia exprimata. Foarte adesea justificarea este data de primul argument ce-i vine omuluiin minte, evantaiul acestor argumente fiind larg. Valoarea informativa a intrebarilor "de ce" pare a fi foartescazuta. Credem chiar ca valoarea unui chestionar este invers proportionala cu numarul intrebarilor "de ce"existente in structura lui. Medicul nu te intreaba niciodata de ce te doare in dreptul rebordului costal drept sau inregiunea pectorala. Mai mult, el iti spune "de ce!". Este nefiresc, in aceasta ordine de idei, sa intrebam persoaneledin esantion "de ce" savarsesc abateri de la normele morale de conduita, "de ce" merg la biserica sau lacinematograf. in unele chestionare intalnim folosirea abuziva a intrebarilor "de ce". De exemplu:TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 101De ce face naveta- Castiga mai bine in alta parte.................................................................. 1- Are vechime intr-o intreprindere din alta localitate si nu vreasa-si piarda avantajele acesteia................................................................ 2- Nu i-a placut munca agricola................................................................... 3- Alte motive (se va nota)........................................................................... 4Probabil ca toate aceste motive si inca altele nu epuizeaza intrebarea "de ce", asa incat ea pareinutila. Pe de alta parte, intrebarea "de ce" poate provoca raspunsuri gresite, raspunsuri ce nu contininformatia dorita. intreband, in studiul pietei: "De ce folositi pasta de dinti Supercristal", raspunsurilepot sa oscileze intre a prezenta calitatile produsului si obisnuinta de a folosi acest produs. intrebareacorecta ar fi trebuit sa fie formulata astfel:- "Ce avantaje prezinta pasta de dinti Aquafresh" (in prealabil, trebuia introdusa o intrebare filtru:"Folositi pasta de dinti Aquafresh")intrebarile de control nu aduc informatii noi, ci verifica fidelitatea, consistenta opiniei exprimate.intr-un chestionar elaborat de noi privind tineretul si viitorul, am introdus un numar relativ mare deintrebari de control.15. Peste 50 de ani, rolul scolii in formarea generala a oamenilor va fi:1) mult mai mare 2) mai mare 3) ca si astazi4) mai mic 5) mult mai mic 6) nu stiuin cazul in care opinia exprimata acorda scolii in viitor un rol mult mai insemnat, ceea ce se intamplade regula la pretestare, fidelitatea fata de aceasta opinie era probata de intrebarea de control nr. 16.16. Credeti ca peste 50 de ani scoala va juca un rol mult mai insemnat in formarea generala aoamenilor1. Da 2. Nu 3. Nu stiuintrebarile de control dau asigurari si asupra faptului daca subiectii au inteles exact sensulintrebarilor, daca nu este alterata persistenta atentiei.intrebarile de clasificare (sau de identificare) servesc la analiza raspunsurilor din chestionar. Estebine ca aceste intrebari privind: sexul, varsta, nivelul de scolarizare, situatia profesionala etc. sa incheiechestionarul. Despre intrebarile de identificare, ca intrebari factuale, am mai discutat. Nu facem acumdecat o singura remarca: datele de identificare pot fi obtinute fara a formula astfel de intrebari:7. Esti baiat sau fata- baiat..........................................1- fata............................................28. Cati ani (impliniti) aiAsa cum am mai spus, intrebarile intr-un chestionar nu sunt stimuli izolati, nu sunt elementeindependente, ci se raporteaza unele la celelalte, se presupun reciproc sau se influenteaza reciproc infunctie de succesiunea lor, de pozitia lor.Structura chestionarelorLuarea in considerare a raporturilor dintre intrebari a permis stabilirea unor tehnici de structurare achestionarelor.Tehnica palniei (funnelling), care presupune trecerea de la general la particular. Subiectul este pus insituatia de a raspunde mai intai la o intrebare care vizeaza un aspect general, urmand sa raspunda apoi la oalta cu totul particulara. Exemplu:- Sunteti de acord sau impotriva aplicarii de catre parinti a pedepsei corporale copiilor- Dv. aplicati pedepsele corporale copiilor dv.102 Septimiu CHELCEATehnica palniei presupune mai intai formularea unor intrebari libere si, in final, a unor intrebariinchise:- Ce parere aveti despre valoarea stimulentelor morale- Ce pondere au stimulentele morale in intreprinderea dv.1) foarte mare 2) mare 3) redusa 4) foarte redusaPrin aceasta tehnica se pune in evidenta raportul dintre comportamentul verbal si comportamentuldeschis; se realizeaza, totodata, o trecere fireasca pentru o intrebare personala. Ramane de constatat dacaprintr-o astfel de tehnica persoanele chestionate nu incearca sa dea raspunsurilor o coerenta logica, ceade-a doua intrebare fiind influentata de prima.Tehnica palniei rasturnate (reversed funnelling) urmareste drumul invers, de la particular catregeneral. Subiectul anchetat este ajutat sa dea raspuns la o intrebare care vizeaza generalul. Se recomandaaceasta tehnica la chestionarea persoanelor cu un nivel de scolarizare scazut, pentru ca este mai usor saintrebi astfel de persoane mai intai intr-o forma concreta:- Care este parerea dv. despre activitatea clubului uzineipentru ca imediat sa se formuleze o intrebare mai generala:- Sunteti multumit de activitatea artistica din intreprindereDe asemenea, la construirea oricarui chestionar, trebuie avut in vedere sa se elimine influentenedorite pe care o intrebare le poate avea asupra celorlalte.Efectul "halo" (lb. engl. halo efect) defineste contagiunea raspunsurilor, fie prin iradiereasentimentelor, fie prin organizarea logica a lor. Leon Festinger, in Teoria disonantei cognitive (1957)arata ca doua elemente cognitive (opinii, credinte, reprezentari) care se neaga reciproc, antreneaza dinpartea individului o activitate de reducere a disonantei. Tendinta de eliminare a contradictiilor informularea raspunsurilor este cat se poate de evidenta: inversarea ordinei de prezentare a intrebarilor introancheta (septembrie 1939) asupra neutralitatii SUA in timpul celui de-al doilea razboi mondial a dus larezultate diferite (Tabelul 6.24).A) 1. "Credeti ca SUA ar trebui sa permita cetatenilor sai sa intre in armata franceza si engleza"2. Credeti ca SUA ar trebui sa permita cetatenilor sai sa intre in armata germana"B) Aceleasi intrebari, insa in ordine inversa: intai intrebarea nr. 2 si apoi intrebarea nr. 1Tabelul 6.24. Distributia raspunsurilor in functie de ordinea intrebarilorintrebarea nr. 1 Forma A Forma BDa 45%Nu 46%Nu stiu 9%40%54%6%intrebarea nr. 2 Da 31%Nu 61%Nu stiu 8%22%74%4%in forma A, stringenta logica impunea sa se acorde si cetatenilor americani de origine germanaprivilegiul acordat celor de origine franceza sau engleza. in aceasta forma era estompata ostilitateacetatenilor americani fata de fascism, dupa cum in forma B era diminuata simpatia fata de aliati.Cand contagiunea raspunsurilor (efectul halo) se datoreaza necesitatii de coerenta logica din parteasubiectului, este indicat a fi eliminata utilizandu-se "fenomenul de orbire", asupra caruia a atras atentiaDaniel Katz in (1940). Fenomenul de orbire se produce prin inmultirea datelor nesemnificative pentruproblema ce trebuie rezolvata. De exemplu, un avion si un tren pornesc unul spre celalalt din Bucuresti siIasi. Avionul are o viteza de patru ori mai mare decat trenul si zboara, pastrand aceeasi viteza, panaintalneste trenul, apoi se intoarce la Bucuresti, revine deasupra trenului, din nou la Bucuresti s.a.m.d. panaajunge trenul la Bucuresti. Trenul a parcurs distanta Iasi Bucuresti in X ore. Ce distanta a parcursTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 103avionul Pentru rezolvarea problemei nu trebuie retinut decat un singur element: avionul are o viteza depatru ori mai mare decat trenul. Celelalte elemente sunt inutile, daca se cunoaste dinstanta Bucuresti Iasi. Atentia este concentrata intr-o alta directie si este destul de greu sa formulezi un raspuns corect, maiales intr-un interval de timp limitat. Eventualele intrebari care ar putea constrange raspunsurile celorlaltetrebuie separate de numeroase elemente fara legatura cu ele sau sa directioneze gandirea in alt sens,concomitent cu restrangerea timpului de gandire acordat pentru raspuns (intrebari blitz).Iradierea sentimentelor, determinand contagiunea raspunsurilor, poate fi impiedicata prin plasareaacelor intrebari susceptibile de a provoca efectul halo la sfarsitul chestionarului. in acest sens, intrebarilevizand practicile religioase, de exemplu, este bine sa figureze printre ultimele intrebari din chestionar. Deasemenea, se va acorda atentie selectarii cuvintelor si formularii intrebarilor: cuvintele terminate in "ism"si cele terminate in "te" vor fi, pe cat putinta, evitate.Efectul de pozitie reprezinta in macroplan ceea ce este efectul halo in microplan. Acest efect trebuieluat in consideratie mai ales in cazul chestionarelor omnibus: succesiunea temelor poate influentaraspunsurile. Nu fara temei se vorbeste despre o "dramaturgie" a chestionarelor: de-a lungul oricaruichestionar poate fi pusa in evidenta o curba de tensiune. Locul pe aceasta curba de tensiune a diferitelorteme influenteaza intensitatea si directia raspunsurilor. La inceputul chestionarului, intrebarile vor fi catse poate de interesante pentru subiect, dar mai putin importante pentru cercetator. La sfarsitulchestionarului, dimpotriva, intrebarile interesante pentru cercetator sunt total lipsite de atractie pentrusubiect: varsta, sexul, sistemul socio-profesional etc. (intrebari de identificare). intre extreme, la mijloculchestionarului, vor fi plasate, pastrandu-se echilibrul psihologic, atat intrebari interesante, cat sineinteresante pentru subiect.Lungimea chestionarului constituie o problema atat de metodologie, cat si de tehnica a cercetarii.Este necesar, intr-o cercetare, sa fie retinuti toti indicatorii Cat mai multi Cat mai putin Considerentede ordin material si de timp ne fac sa credem ca alegerea, pentru cercetare, doar a indicatorilor principali a unora dintre acestia reprezinta calea cea mai eficace pentru a descrie sau masura fenomenele sociale.Aceasta alegere nu inseamna nicidecum contabilitate, inventariere. Lungimea chestionarului exprimacapacitatea de a alege din universul indicatorilor posibili pe cei esentiali. Cu cat aceasta capacitate estemai scazuta, cu atat chestionarul este mai lung; cu cat este mai lung chestionarul, cu atat este mai ridicatcostul total al investigatiei. Dar lungimea chestionarului nu trebuie masurata numai in numarul deintrebari, nici numai in timpul necesar completarii raspunsului la aceste intrebari. Un chestionar interesantpentru o persoana este mult mai scurt decat cel mai scurt chestionar neinteresant. Alfred C. Kinsey,cercetand comportamentul sexual la barbat si la femeie, utilizeaza un chestionar cu 300 500 de item-uri(daca intrebarea este simpla, ea insasi constituie un item). in mod obisnuit, 25 50 de intrebari (sau deitem-uri) nu obosesc nici pe anchetator, nici pe cel anchetat. Numarul nu este limitativ. Forma intrebarilor(inchise, deschise), locul si timpul de desfasurare a anchetei dau un spatiu de joc larg dimensiunilorchestionarului. De asemenea, modalitatea de aplicare. Chestionarele autoadministrate vor fi mai scurtedecat cele administrate prin operatori de ancheta; cele postale mai scurte decat cele aplicate prin tehnicaextemporalului.Multa vreme se considera ca un chestionar nu trebuie sa necesite mai mult de 30 de minute pentru afi completat. Astazi limita este impinsa pana la 1 1h 30', dar niciodata nu trebuie sa se abuzeze nici detimpul si nici de amabilitatea celor anchetati. in plus, s-a constatat ca numai prin eforturi sustinuteoamenii isi pot mentine atentia intr-o anumita directie mai mult de 40 de minute. Sistemul scolar, cat sicel universitar prevede pauze in activitatea intelectuala la fiecare 40-50 de minute. Toate acestea pledeazapentru limitarea chestionarului, ca timp, la circa 3/4 dintr-o ora. Tehnica extemporalului chiar impune caacest timp sa nu fie depasit. Ca regula generala, se poate spune ca durata, lungimea chestionarului nutrebuie sa depaseasca capacitatea de concentrare a atentiei celui care raspunde (A. B. Blankenship).Designul chestionarelor, punerea in pagina a intrebarilor, este departe de a constitui un elementexterior chestionarului. Werner Henning precizeaza conditiile pe care, din punct de vedere tipografic,trebuie sa le indeplineasca orice chestionar (1971, 80): sa fie imprimat estetic; tipografic sa fie clardelimitat (casetele pentru coduri ordonate in aceeasi parte a chestionarului, unele sub altele, trimiterile "daca da, atunci mai departe la intrebarea X" tiparite cu alt corp de litera etc.); raspunsurile prestabilitesa fie plasate pe o singura latura a chestionarului; sa fie astfel imprimat incat sa permita prelucrarea luiulterioara.104 Septimiu CHELCEAFelul in care se prezinta stimulii (intrebarile) reprezinta el insusi un stimul: alegerea literei tipografice(corp, floare etc.), calitatea hartiei, asezarea in pagina s.a.m.d. nu sunt indiferente pentru cercetator.Chestionarele postale si, in general, cele autoadministrate se impun a fi tiparite pe hartie de calitatesuperioara, cu corp de litera opt sau zece. Chiar si chestionarele administrate de catre operatorii deancheta trebuie sa fie atent puse in pagina, desi persoana chestionata nu intra in contact direct cu ele. Oprivire sumara asupra chestionarului permite celui care raspunde sa-si faca o imagine despre: seriozitateacercetarii, prestigiul institutului care lanseaza ancheta. insirarea monotona a intrebarilor poate fi evitataprintr-o mai judicioasa punere in pagina (vezi Lecturi 6-6).La intrebarile deschise, se recomanda utilizarea liniilor pline, nu a punctelor, pentru a ghida scrierea.Exemplu: indicati titlul ultimelor carti pe care le-ati citit in cursul acestui an:1. ____________________________2. ____________________________3. ____________________________Recomandabil1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Nerecomandabilimprimarea chestionarelor pe ambele fete ale paginii, in afara economiei de hartie realizate, scutestepe anchetator de manipularea mai multor mii de pagini si are efecte pozitive asupra subiectilor cuprinsi inancheta, dar ingreuiaza operatia de prelucrare ulterioara a datelor. Ordonarea intrebarilor trebuie sapermita o rapida identificare a temelor din chestionar: fie ca se schimba litera (aldinele in locul cursivelors.a.m.d.), fie ca sunt introduse elemente de semnalizare (incadrarea in chenar, sublinierea etc.).Punerea in pagina trebuie sa raspunda in acelasi timp unor necesitati artistice, dar si functionale. inacest scop, pot fi utilizate o serie de pictograme, care faciliteaza intelegerea si subliniaza elementeleesentiale (Figura 6.3).Fig. 6.3. Utilizarea elementelor grafice in chestionarCodificarea si inregistrarea raspunsurilor trebuie facilitata: codurile vor fi trecute (pe cat posibil)chiar langa intrebare sau raspuns. Succesiunea lor sa fie cat mai fireasca, fara reveniri sau discontinuitati.incadrarea chestionarului intr-un chenar ii da o forma buna (in sens gestalt-ist), lasa impresia de ordonare,de lucru finit, ceea ce poate influenta pozitiv comportamentul celui anchetat.Nu pledam pentru incarcarea cu elemente grafice sau artificializarea chestionarelor, dar utilizareaculorilor (fie a hartiei sau a tiparului), schimbarea traditionalei hartii cu imprimate din carton in relief sauchiar cu material plastic, film, diapozitive pare a fi in spiritul timpului.Formularea intrebarilorTehnica chestionarului nu incepe cu formularea intrebarilor. Tema anchetei (obiectul investigatiei),clar definita teoretic, trebuie mai intai tradusa intr-o definitie operationala, urmand apoi stabilirea setuluide indicatori. Acesti indicatori sunt formulati ca intrebari in chestionar. Desigur, nu toate intrebarilereprezinta indicatori: intrebarile introductive, ca si cele de trecere nu pot avea aceasta semnificatie.Unele teme de cercetare nu impun operationalizarea conceptelor si nici nu ridica probleme deformulare a intrebarilor. Daca vrem sa vedem cat de mare este numarul locuitorilor orasului Bucuresticare folosesc tramvaiul pentru a se deplasa la serviciu nu trebuie sa facem altceva decat, pe un esantionTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 105reprezentativ, sa intrebam persoanele selectionate: "Faceti parte din categoria bucurestenilor careutilizeaza tramvaiul pentru deplasarea la locul de munca Da. Nu". Daca vrem insa sa determinamproportia bucurestenilor care utilizeaza mijloace de transport urban in comun nu este suficient saintrebam: "Faceti parte din categoria bucurestenilor care utilizeaza mijloacele de transport in comun".Trebuie mai intai sa traducem termenul de "mijloc de transport in comun", care, desi larg raspandit, estetotusi abstract. Cineva s-ar putea gandi si la vaporasele ce traverseaza vara Lacul Herastrau, altcinevachiar si la taxiuri care sunt folosite in comun (succesiv) de mai multi oameni. Vom intreba concret dacafoloseste: tramvaiul, autobuzul sau troleibuzul, dar nu vom putea afirma ca este necesara si o formularespeciala a intrebarilor.incercand mai departe sa stabilim motivele pentru care pe traseele comune, din miljoacele detransport in comun, unii bucuresteni prefera tramvaiul, altii troleibuzul si, in fine, o alta parte autobuzele,nu vom apela pur si simplu la intrebarea: "De ce". Pentru a surprinde motivele, vom "traduce" tema,obiectul investigatiei, in indicatori in semne concrete pe care ii vom include in intrebari, avand insadeosebita grija pentru formularea intrebarilor. Se intelege ca fiecare intrebare trebuie sa vizeze o singuraproblema. Vor fi evitate intrebarile duble, cu atat mai mult interogatiile ce reunesc sub un singur semn deintrebare mai multe aspecte, procese sau fenomene ale vietii sociale. Chiar daca in cercetarile sociologicenu vom intalni cinci probleme turnate intr-o singura intrebare, vom gasi, uneori, intrebari duble care vorconduce inevitabil la raspunsuri nerelevante.intr-o ancheta din 1957 a Institutului Demoscopic Allensbach, pentru a afla de ce in sudul GermanieiFederale s-au vandut mai putine televizoare decat in restul tarii, in locul banalei intrebari: "De ce nu ati cumparat pana acum un televizor", au fost formulate, intr-un chestionar, circa 70 deintrebari concrete. Este preferabil, asadar, in locul unei singure intrebari generale mai multe intrebarispecifice. W. R. Belson si J. Duncan (1962), comparand anchetele bazate pe "checklist" cu cele in care sauutilizat intrebari deschise, au demonstrat valoarea desoebita a intrebarilor specifice (Converse siPresser, 1986, 31). De altfel, se stie ca itemii nespecifici au o putere de predictie a comportamentelorfoarte scazuta (J. Ajzen si M. Fishbein, 1977).Referitor la fiecare intrebare, asa cum noteaza Elisabeth Noelle (1963), trebuie precizat daca:Sunt greutati de intelegere a limbajului Da / Nuintrebarea este prea abstracta Da / NuDepaseste elocventa celui anchetat Da / NuNecesita capacitatea de observatie prea bogata pentru a raspunde Da / NuSuprasolicita gandirea Da / NuEste obositoare Da / NuEste plicticoasa Da / NuGenereaza teama Da / NuGenereaza reactie de prestigiu Da / NuTema este prea intima Da / NuGenereaza conflicte cu idealul propriu Da / NuMai amanuntit, Stanly L. Payne, in The Art of Asking Questions (1951), gaseste 100 de imperativepentru formularea intrebarilor. De retinut ramane faptul ca: raspunsul trebuie analizat totdeauna prinprisma intrebarii, iar formulari diferite dau raspunsuri diferite.Experimental, s-au pus de mai multe ori aceste intrebari, care sunt in fond formulari deosebite aleaceleiasi probleme:A. "Ce doza sau cate sticle de bere se consuma in familila dv., saptamanal, iarna acasa"B. "Ce doza sau cate sticle de bere ati consumat dv. si familia dv. in ultima saptamana, acasa".Experimentul desfasurat iarna a indicat o diferenta de apreciere de 6,8 procente:forma A 21,3% mai putin de o sticla pe saptamana;forma B 28,1% mai putin de o sticla pe saptamana.Hadley Cantril si colab., in Gauging Public Opinion (1944), comunica rezultatele experimentelor lorcu privire la formularea intrebarilor si la variatia concomitenta a raspunsurilor. Modificarile, aparentminore, in formularea intrebarilor influenteaza puternic raspunsurile.106 Septimiu CHELCEAA. "Credeti ca situatia economica generala a Berlinului de Vest, in 1959, va ramane aceeasi, va fimai buna sau mai rea"B. "Credeti ca in 1959, fata de 1958, situatia economica generala a Berlinului de Vest va ramaneneschimbata, se va imbunatati, se va inrautati" (Tabelul 6.25)Tabelul 6.25. Distributia raspunsurilor in functie de formularea intrebarilor(dupa Stroschein, 1965, 74)Raspunsuri Forma A Forma BNeschimbataMai bunaMai reaNedecis45%18%17%29%27%48%9%16%Total 100% (585) 100% (593)Utilizand intrebarile inchise (precodificate), trebuie sa ne decidem asupra folosirii fie a "intrebariloralternative", fie a "intrebarilor selective". Albert B. Blankenship considera ca in tehnica chestionaruluicele mai frecvente greseli sunt cele de formulare a intrebarilor.Formularea intrebarilor trebuie sa fie clara, simpla, fara inflorituri stilistice, gramatical corecta,respectand topica frazei sau a propozitiei. Toate acestea conduc la concluzia ca intrebarile din chestionarvor fi cat mai scurte posibil. Stanley L. Payne (1951) era convins ca o intrebare corecta nu ar trebui sadepaseasca 20 de cuvinte. intr-un studiu experimental privind stilul chestionarelor, R. Henson si colab.(1979) au gasit diferente semnificative intre raspunsurile la intrebarile scurte comparativ cu cele carenumarau mai mult de 20 de cuvinte. Fara a contrazice cerinta formulata de Stanley L. Payne, in literaturade specialitate se citeaza chestionare "bune" in care introducerea la intrebarile scurte insuma 140 decuvinte (W. E. Miller, 1982). Fireste, exemplele privind lungimea intrebarilor are in vedere limbaengleza. S-ar impune efectuarea unor cercetari experimentale asupra intrebarilor in limba romana. Ni separe rational sa acceptam regula ca intrebarile sa fie scurte, desi redundanta ar putea ajuta la formularearaspunsurilor. Sa nu pierdem, totusi, din vedere ca lungirea intrebarilor conduce la lungireachestionarului, cu efecte contraproductive. in formularea intrebarilor, se vor evita negatiile: "o formulareeste mai bine inteleasa daca ea este pozitiva" (Blankenship, 1961, 73). intrebari precum: "Nu sunteti deacord cu. . ." sau "Nu considerati ca..." au formularea corecta: "Sunteti de acord cu ..." sau"Considerati ca...".intrebuintarea negatiilor in formularea intrebarilor ingreuiaza codificarea raspunsurilor. Daca cinevaraspunde "Nu" la intrebarea "Nu este adevarat ca oamenii isi schimba parerile o data cu varsta", acestraspuns poate fi interpretat ca dezacord al subiectului cu enuntul facut, dar si ca acord al lui, pentru ca odubla negatie da o afirmatie. Si dublele negatii ar trebui evitate in formularea intrebarilor. "Nu consideratica nu s-a facut suficienta publicitate pentru subscrierea cupoanelor de privatizare"O astfel de intrebare este gresit formulata: include o dubla negatie, fiind in acelasi timp sugestiva.Sugestibilitatea unei intrebari poate fi evidenta: "Nu-i asa ca dv. . . .", dar si foarte ascunsa: "Cravataactorului principal din filmul X era cu dungi sau in carouri" (O astfel de intrebare sugereaza faptul caactorul respectiv purta cravata). Totdeauna este necesara cunoasterea efectelor psihologice aleintrebarilor, dupa cum se cer a fi luati in consideratie si factorii psihosociali care influenteaza conduitaindivizilor. Teama de schimbare poate fi estompata sau exacerbata prin formularea intrebarilor. Deexemplu: in septembrie 1939, in SUA, aceeasi problema a fost formulata diferit (Tabelul 6.26).A. "Credeti ca Congresul ar trebui sa modifice legea neutralitatii pentru ca Franta si Anglia sa poataachizitiona din SUA material de razboi"B. "Credeti ca Franta si Anglia ar trebui sa capete permisiunea de a achizitiona din SUA material derazboi"TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 107Tabelul 6.26. Distributia raspunsurilor in functie de formularea intrebarilorRaspunsuri Forma A Forma BDaNuFara raspuns53%33%14%61%31%8%Tendinta de fatada, de a raspunde in conformitate cu ceea ce se considera a fi socialmente dezirabil,este generata de subordonarea fata de normele colectivitatii. Aceasta tendinta se traduce, fie prinminimalizarea opiniilor proprii, fie prin simularea defensiva sau prin refugiul in steretotipurile socioculturale.Reactia de prestigiu ca factor psihosocial poate fi anulata prin formularea activa aintrebarilor. Pentru a invinge reactia de prestigiu, pare mai adecvata intrebarea: "Cat trebuie sa platiti ratalunara" decat "Ati cumparat in ultimul an marfuri in rate"H. Parry si H. Crossley (1950) au pus in evidenta, pe un esantion de 900 de persoane dintr-un orasamerican, ca proportia raspunsurilor false variaza in functie de stereotipurile sociale, de imagineaconsiderata acceptabila in comunitatea in care se desfasoara ancheta.Comparandu-se raspunsurile la unchestionar cu datele verificate obiectiv, s-au constatat diferente in ceea ce priveste proportia raspunsurilorfalse ( Tabelul 6.27).Tabelul 6.27. Proportia raspunsurilor false in functie de continutul intrebarilor(dupa Parry si Crossley, 1950)intrebare referitoare la: Raspunsuri falseDepunerile la casele de economii ................................................................ 40%Comportamentul la vot ................................................................................ 25%Obtinerea permisului de conducere auto...................................................... 10%Proprietatea asupra locuintei ......................................................................... 4%Proprietatea asupra automobilului.................................................................. 3%Abonamentului la telefon............................................................................... 2%Obtinerea unor raspunsuri sincere este dificila, dar nu imposibila. Cunoscandu-se stereotipurilesociale, vom pune mai multe intrebari (inclusiv de control) pentru a afla adevarul. Se stie ca adolescentiiau tendinta de a se declara mai maturi, ca studentii vor sa para mai nonconformisti etc. Nu ne vommultumi, in aceste situatii, sa punem o singura intrebare vizand anul nasterii; vom intreba si despre anulabsolvirii scolii generale, despre anul admiterii in liceu s. a. m. d.Pentru a afla nivelul veniturilor subiectilor cuprinsi in ancheta, este preferabil, in locul intrebarii:-"Ce salariu aveti"sa evitam reactia de prestigiu printr-o astfel de formulare:- Salariul este:pana la 1500000intre 1500000 2000000intre 2000001 2500000s.a.m.d.Tendinta de fatada, reactia de prestigiu, poate fi masurata prin introducerea in chestionar a unorscale: scala K din Inventarul multifazic de personalitate Minnesota (M. M. P. I.), Scala de sinceritate dinTestul P. N. P. (Psihopatie, Nevroza, Paranoia) al lui P. Pichot s.a.m.d.Julian L. Simon sugereaza posibilitatea utilizarii tehnicii placebo pentru inlaturarea confuziei, dar sipentru invingerea reactiei de fatada. Pentru a afla procentul persoanelor care au citit o anume revista,aratam mai intai o revista falsa (placebo) si intrebam persoanele din esantion daca au citit-o. Scazandnumarul acestora din totalul celor care declara ca au citit revista care ne intereseaza, estimam mai corectprocentajul cititorilor respectivei reviste. Exemplu: intr-o ancheta, declara ca au citit revista Psihologiaaproximativ 52% din persoanele investigate, dar afirma ca au citit si o revista inexistenta (placebo) 10%din persoanele interogate. Este, deci, probabil ca 42% din cei anchetati sa fi citit revista Psihologia.108 Septimiu CHELCEAAlti factori subiacenti ai atitudinilor sociale autoritarismul, dogmatismul, conservatorismul,extremismul pot fi depistati prin introducerea in chestionarele obisnuite a scalelor lui Theodore Adorno,Milton Rokeach si, respectiv, George D. Wilson si John R. Patterson (1968).Amorul propriu al persoanelor interogate trebuie menajat prin intrebuintarea optativului. Vomintreba: "Ati dori sa cititi romanul Pentru cine bat clopotele". Cei care au citit romanul lui Hemingwaivor declara spontan: "L-am citit deja.". Pentru protejarea nu numai a stimei de sine, dar si a conceptiilor siopiniilor proprii, se recomanda intrebarile indirecte. Studiul lui Mason Haire (1949) privind consumul decafea instant este de referinta: prin intrebari directe, de tipul "Ce nu va place la cafeaua instant", nu s-auobtinut decat raspunsuri stereotip ("Nu-mi place gustul ei"). Prin introducerea unor intrebari indirecte("Ce fel de femei, dupa parerea dv., cumpara cafea instant" si "Care credeti ca sunt motivele pentru careacestea cumpara cafeaua instant") s-a reusit sa se afle imaginile asociate respectivului produs:utilizatoarele cafelei instant erau, la acea data, considerate mai lenese, mai slab organizate, maicheltuitoare si, in comparatie cu cele care foloseau cafeaua traditionala, sotii nu atat de bune. NicoleBerthier si Franois Berthier (1978, p. 51), de la care am preluat acest exemplu, vorbesc despre "tehnicapersoanei a treia", constand in interogarea in legatura cu altii, nu cu propria persoana, apelandu-se, astfel,la intrebari indirecte.Daca o atitudine este social neacceptata, trebuie facuta aluzia ca exista, totusi, persoane caremanifesta aceasta atitudine. De exemplu, pentru a depasi distanta fata de idealul social, vizand tentatiasinuciderii, vom formula o astfel de intrebare: "Multi oameni s-au gandit uneori la sinucidere; dv. v-ati gandit vreodata sa va sinucideti". Totpentru menajarea amorului propriu, este indicat a se utiliza eufemismele: a lua in loc de a fura, a aplicapedepse corporale in loc de a bate etc. Pe cat posibil, subiectului nu i se va da senzatia ca a gresit si va fiscutit sa declare ca nu stie, nu poate etc. Acest deziderat se realizeaza prin formularea unor intrebariconcrete, cu precizarea timpului si a locului. Ajutam subiectul sa raspunda exact, daca vom cere: "Indicatititlul filmelor pe care le-ati vizionat la cinematograf in cursul acestei luni" in loc sa intrebam: "De obicei,cate filme vizionati pe luna".Este gresit a intreba in general. Nu vom intreba, de exemplu, profesorii: "Ce spuneti dv. de obiceicand intarzie un elev", ci "Ce ati spus ultima data cand a intarziat un elev"Unele intrebari, aparent foarte simple, impun un indelungat timp de gandire si fac imposibil unraspuns corect. De exemplu: "Cate lame de ras folositi anual". Prea putine sunt persoanele care si-aupropus o evidenta, astfel incat sa poata da un raspuns exact si rapid. Niciodata nu trebuie supraestimatamemoria celor anchetati. R. Farber a realizat o experienta pe 237 de familii, chestionand fiecare membrual familiei cu privire la achizitiile de bunuri de lunga durata facute de familie in ultimele sase luni.Omisiunile, variind intre 10% si 50%, erau diferite dupa natura celor cumparate, sexul si pozitia infamilie a celui intervievat. R. Farber a stabilit ca 80% din omisiuni se datorau slabiciunilor memoriei.Pentru a corecta slabiciunile memoriei, pot fi utilizate diferite mijloace mecanice: astfel, se cere celorinvestigati sa actioneze clapa unui contor pe care il poarta in buzunar ori de cate ori, mergand prin oras,intalnesc persoane cunoscute. Este destul de greu sa-ti amintesti cu exactitate cate pagini de revista airasfoit intr-o biblioteca publica, intr-o ora. Daca intre paginile revistei sunt puse mici puncte de clei sidupa o ora sunt numarate cate "sigilii" au fost rupte, greselile de memorie vor fi evitate. La fel, pentru aafla cat timp este urmarit programul Tv., fara a face apel la memoria posesorilor de aparate Tv.,cercetatorii pot folosi audiometrul Nilson, care inregistreaza automat timpul cat functioneaza televizorul.Dar si acest procedeu are unele limite: nu poate inregistra audienta individuala, ci colectiva, nu dainformatii cu privire la functionarea "in gol" a televizorului si nici nu ne ajuta prea mult in aflareaopiniilor despre emisiunile tv. (vezi Lecturi 6- ).Apelul la evenimente care s-au petrecut cu mult timp inaintea momentului desfasurarii anchetei punesubiectul in dificultatea de a raspunde exact. Pe un lot de 563 de persoane s-a cercetat influenta factorilormemoriei indepartate, comparativ cu cei ai memoriei apropiate.A) "Ati baut in ultimele 14 zile Coca-Cola""Daca da, cate sticle ati baut in ultimele 14 zile"B) "Ati baut ieri Coca-Cola""Daca da, cate sticle, cand, unde" (intrebarea s-a repetat timp de trei zile).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 109in prima forma, raspunsurile au indicat un consum mediu zilnic de 1,0 sticle / om, in timp ce apelul lamemoria apropiata (forma B) a permis o estimare mai exacta a consumului de Coca-Cola: 1,3 sticle / omzilnic.Gradul de abstractizare al intrebarilor trebuie sa corespunda nivelului de scolarizare a celor cuprinsiin ancheta. Cand se incearca stabilirea unor comparatii intre grupurile sociale cu niveluri deosebite deinstructie scolara, chestionarul trebuie sa fie adecvat populatiei cu cel mai scazut nivel de scolarizare. incercetarile comparative internationale, de asemenea, grija pentru ajustarea chestionarului in raport cugradul de cultura a populatiei se impune de la sine. Pe cat posibil, vor fi intrebuintate intrebarile intuitive,renuntandu-se la formularile abstracte, folosindu-se cuvinte uzuale. in unele tari exista liste de cuvinte cerevin mai frecvent in vorbirea curenta. Astfel, Comptage de Lorge cuprinde cele mai des intalnite cuvintedin ziare si reviste, selectionate dintr-un total de 4 500 000 de cuvinte, iar "Liste Dale" ofera 3 000 decuvinte cunoscute de 4/5 din elevii scolilor primare.H. Kucera si S. N. Francis (1967) au analizat cu ajutorul computerului frecventa cuvintelor in englezaamericana de azi. La fel au procedat J. B. Carroll si colab. (1973), iar H. Dahl (1979) a publicat o lucrarecu titlul "Frecventa cuvintelor in vorbirea englezo-americana". Astfel de lucrari privind limba romana arajuta mult la formularea corecta a intrebarilor in chestionarele de cercetare stiintifica.Chiar cele mai banale intrebari pot oferi multe surprize: o ancheta efectuata in Franta in noiembrie1956 a surprins prin faptul ca 15% din cei anchetati nu au putut sa spuna nimic despre OrganizatiaNatiunilor Unite; alta ancheta, desfasurata tot in Franta, in iulie al aceluiasi an, a aratat ca 27% dinpopulatia intervievata nu cunostea numele niciunui membru al guvernului francez; in fine, 59% dinpersoanele chestionate, intr-un sondaj din SUA in 1955, nu cunosteau semnificatia notiunii de"coexistenta pasnica". in 1986, un sondaj realizat de ABC si Washington Post releva ca 53% dinpersoanele interogate nu cunosteau numele sefului statului sovietic, desi numele lui Mihail Gorbaciovfusese larg mediatizat in SUA. dupa conferinta de la Geneva; de asemenea, 57% din cei intervievaticredeau ca toti cetatenii sovietici erau obligati sa faca parte din partidul comunist. Acelasi sondaj a relevatca un american din patru considera China drept un teritoriu al fostei Uniuni Sovietice. Jay Rosen (1987,27), comentand aceste rezultate, atrage atentia asupra ignorantei populatiei si a pericolului de a fi indusiin eroare de sondajele de opinie publica, in care cei chestionati se pronunta "de acord" sau "impotriva"fara a cunoaste in profunzime realitatea. Astfel, sondajele de opinie lasa impresia ca persoanele anchetatesunt pasionate de problemele puse in discutie si au o buna cunoastere a lor. Realitatea desminte o astfelde imagine: in noiembrie 1985, conform unui sondaj NBC /Wall Street Journal, doar 48% din americaniconsiderau ca au cunostinte suficiente pentru a se putea pronunta asupra politicii privind "Initiativa deaparare strategica" (S.D.I.), cunoscuta sub numele de "razboiul stelelor". Cu toate acestea, intr-un altsondaj realizat tot in noiembrie 1985 de CBS/ New York Times, intrebati fiind: "Razboiul stelelor esteeficace", aproximativ 85% din cei intervievati au raspuns prin Da sau Nu. Sondajul Roper releva ca, in1978, aproximativ 42% din americanii intervievati nu erau in masura sa spuna ceva despre obiectivelenegocierilor SALT II. Proportia celor familiarizati cu problema pusa in discutie s-a dovedit a fi si mairedusa cand in sondajele de opinie publica se cereau raspunsuri precise: "Care sunt cele doua state carenegociaza SALT II". Sondajele CBS / New York Times (ianuarie, respectiv, iunie 1979) au relevat cadoar 23% si, corespunzator, 30% au putut identifica cele doua superputeri de la acea data (SUA siU.R.S.S.). Public Agenda Foundation a descoperit ca in 1984 numai un american din zece avea cunostintade faptul ca SUA si Uniunea Sovietica semneaza Acordul SALT II. Ne asociem fara rezerve cerinteiformulate de Jay Rosen, de la Universitatea New York, de a testa familiaritatea si cunoasterea problemeide catre publicul cuprins in esantion, inainte de a incerca sa masuram opiniile. De asemenea, atragem sinoi atentia asupra responsabilitatii presei care publica rezultatele sondajelor de opinie fara nici uncomentariu, cu atat mai mult cu cat unele sondaje pe baza de chestionar, la noi, au fost si mai sunt, dinpacate, realizate de diletanti.Studiind opinia cu privire la valoarea marcii vest-germane, Gnter Schmlders (1961, 284) folosesteo intrebare abstracta (Tabelul 6.28).110 Septimiu CHELCEATabelul 6.28. Distributia raspunsurilor in functie de gradul de abstractizare a intrebarii(dupa Schmlders, 1961)Raspunsuri Forma A Forma B RaspunsuriScadereLa felCrestereFara raspuns40%38%7%15%70%24%4%2%CrestereLa felScadereFara raspunsTotal 100% 100% TotalA. "Ce credeti dv.: in urmatorii ani, valoarea marcii germane va ramane la fel, va scadea sau vacreste" si, in acelasi timp, o intrebare concreta, referitoare la aceeasi problema:B. "Ce credeti dv. despre evolutia preturilor in urmatoarele 12 luni: credeti ca preturile se vor ridica,vor ramane la fel sau vor scadea"Chiar daca unele diferente de raspuns se datoreaza schimbarii ordinii de prezentare a alternativelor deraspuns sau de perioada la care se refera intrebarea, presupunem ca numarul mare de nonraspunsuri, laforma A, se datoreaza efortului deosebit de abstractizare cerut de intrebare. Din distributia raspunsurilorla aceasta intrebare foarte abstracta, se constata ca "pe masura ce nivelul de scolarizare scade, proportiacelor indecisi creste, iar non-raspunsurile sunt date de categoria de subiecti cu cel mai scazut nivel descolaritate.intr-o alta ancheta, printre muncitori, in anii 70, am pus intrebarea: "Credeti ca numarulfunctionarilor in intreprinderea dv. este, in raport cu necesarul: mult mai mare (1); mai mare (2); atat cateste necesar (3); mai mic (4); mult mai mic (5); nu stiu (6). in functie de nivelul de instructie almuncitorilor, raspunsurile s-au grupat diferit (Tabelul 6.29).Aplicand testul de semnificatie chi-patrat, rezulta ca exista o corelatie statistica puternicsemnificativa (X2 = 25,572). Din analiza contributiei pe care fiecare categorie o aduce la valoareagenerala a lui chi-patrat, se constata ca subiectii care au absolvit doar patru clase intervin cu ponderea ceamai mare (7,142), abatandu-se cel mai semnificativ de la o repartitie proportionala a raspunsurilor.Proportional cu ponderea lor in esantion, ei dau cel mai mare numar de nonraspunsuri. Nonraspunsurile,interpretate prin prisma instrumentului de cercetare, conduc la concluzia ca asa cum remarca IrisLeverkus-Brning (1966) sublinierea caracterului anonim al chestionarului reduce numarulnonraspunsurilor. De asemenea, formularile agresive scad numarul raspunsurilor nedecise, asa dupa cumformularile dinamice, pline de viata, dau mai putine "nonraspunsuri" decat formularile rezervate.Tabelul 6.29. Distributia raspunsurilor in functie de nivelul de scolaritatea persoanelor anchetateMult maimareMaimareCat enecesarMaimicMult maimicNu stiu TotalPana la 4 clase5-8 claseLiceul63181782132215216143-1-246237033243Total 45 112 190 8 1 89 445Asigurarea anonimatului raspunsurilor prin utilizarea unor "urne" si a "votarii" cu bile albe si negrepentru "Da" si "Nu", fara supravegherea investigatorului, a redus numarul nonraspunsurilor intr-o anchetaprivind frecventa avorturilor in SUA pana la 2,7% (esantionul de 3 000 de femei intre 18 si 40 de ani erareprezentativ pentru Carolina de Sud).Ca forma de rest (cei ce refuza, cei ce nu sunt informati, cei fara opinie), nonraspunsurile pot fiinterpretate si ca fenomene de disonanta sau ca "vacuum social". Donald Rugg (1941) s-a ocupat primulin mod special de nonraspunsuri. inaintea lui, Gordon W. Allport, Elmo Roper, Paul F. Lazarsfeldatacasera doar tangent aceasta problema. Contributia ulterioara a lui Leon Festinger, Jack K. Brehm,Morris R. Cohen a permis sintetizarea cunostintelor: cea mai mare parte de "nu stiu" se recolteaza de lapersoanele neinformate; cu cat este mai indepartata tema de interesele celui intrebat, cu atat se vor recrutamai multe nonraspunsuri; frecventa nonraspunsurilor scade odata cu cresterea intensitatii atitudinilor;TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 111subiectii din paturile de jos dau un numar crescut de nonraspunsuri; subiectii de sex feminin secaracterizeaza printr-un numar mare al nonraspunsurilor.Este foarte probabil ca raspunsurile "nu stiu" sa semnifice o neutralitate a opiniilor (Paul Lazarsfeld).Nonraspunsul la o intrebare poate califica raspunsul la o alta, cu care este in corespondenta. intr-ocercetare mai veche, Hans Zeisel (1947) intreba:- "Cate ore ati ascultat radioul in ultima saptamana". Raspund: nu stiu 30%. in continuare, puneaintrebarea:- "A fost o ora, mai putin sau mai mult, sau au fost cinci ore, mai putin sau mai mult".Din cei 30% care raspunsesera "nu stiu", 80% au raspuns, la aceasta a doua intrebare, ca au ascultatradioul mai mult de cinci ore, ceea ce, dupa constatarile autorului, reprezinta o estimare eronata. IrisLeverkus-Brning (1966) exemplifica faptul ca numarul nonraspunsurilor este cu atat mai mic cu cattema pusa in discutie are o mai mare importanta pentru cei anchetati.La intrebarea: "Credeti ca o femeie trebuie sa se casatoreasca pentru ca realmente sa traiasca fericitasau considerati ca aceasta nu este important" (Tabelul 6.30).Tabelul 6.30. Distributia raspunsurilor in functie de importanta temeiRaspunsuri Fara opinieBarbatiFemei17%9%Un alt exemplu sugestiv arata ca importanta temei variaza in functie de apartenenta la gen (Tabelul6.31).Tabelul 6.31. Importanta temei in functie de apartenenta la gen (masculin / feminin)Tema Fara opinieBarbati FemeiA. (Personala)B. (Profesionala)C. (Comunitate)D. (Politica de stat)4,7%2,5%8,1%18,8%5,7%4,3%8,5%43,0%Peter R. Hofsttter (1966, 144) a introdus in studiul opiniei publice conceptul de "orizont" al uneipersoane sau al unui grup, formuland teza potrivit careia: "orizontul unui om poate fi determinat dupanumarul de intrebari care sunt pentru el actuale", la care deci raspunde afirmativ sau negativ. Recent, AnaBalasa si S. G. Sebe (1996, 29) au propus o generalizare fundamentala a modalitatii de evaluare aactualitatii si opiniei majoritate.Pentru ca o intrebare sa aiba un grad sporit de actualtitate trebuie sa indeplineasca doua conditii:1) (p+) x (p-) sa fie maxim, adica sa se apropie de valoarea:p+ = procentul raspunsurilor pozitivep- = procentul raspunsurilor negative2) p0 sa fie minimp0 = procentul celor fara opinie la o intrebare trihotomica.Formula de calcul a gradului de actualitate pentru fiecare intrebare este:100 2-p0 2Ap pp-0112 Septimiu CHELCEAEa poate fi utilizata si pentru caracterizarea actualitatii intregului chestionar (Tabelul 6.32).De exemplu: "Cum considerati fumatul pentru sanatate"Tabelul 6.32. Actualitatea si opinia majoritara (dupa Hofsttter, 1966)vatamatorp+nu stiup0nevatamatorp-M AFumatoriNefumatori526631045246,837,816,14,6Desi opinia majoritara (Mx ) este in consens atat la fumatori, cat si la nefumatori, actualitatea (A)intrebarii este de patru ori mai accentuata la fumatori decat la nefumatori.Peter R. Hofsttter remarca faptul ca actualitatea unei intrebari (sau a unui chestionar) nu este directproportionala cu importanta sociala a problemelor puse in discutie. intr-o cercetare efectuata laMassachusetts Institute of Technology (Cambridge, 1951) a fost pusa in evidenta actualitatea unorintrebari vizand aspectele cotidiene: programul cursurilor universitare, controlul lor, preturile manualelorsi lipsa de actualitate a unor intrebari vizand problemele sociale grave: situatia economica, standardulmoral, pacea si razboiul.Actualitatea chestionarului poate fi marita printr-o formulare atractiva a intrebarilor. intrebariledirecte pot fi inlocuite prin intrebari indirecte, citate, mici dialoguri, povestiri, desene, fotografii. Valoareainformativa a intrebarilor indirecte este aceeasi cu a intrebarilor directe. S-au obtinut aceleasi rezultateprintr-o intrebare indirecta, ca si printr-o intrebare directa. Cercetarea, desfasurata intre 14 si 27 iunie1958 cu concursul studentilor in sociologie, s-a realizat pe un esantion reprezentativ pentru Berlinul deVest prin aplicarea unui chestionar de 46 de intrebari, fiecarui student revenindu-i sarcina de a face cate10 interviuri, la locuinta celui intervievat, fara prezenta unei a treia persoane. Rezultatele sunt redate inTabelul 6.33.A. "De catva timp se vand bluze care dupa spalare nu se calca pentru ca isi revin de la sine. Avetiintentia sa cumparati o astfel de bluza"B. "De catva timp se vand bluze, care dupa spalare nu se calca pentru ca isi revin de la sine. Aveti oastfel de bluza"Tabelul 6.33. Distributia raspunsurilor la o intrebare directasi la o intrebare indirecta avand acelasi continutRaspunsuri Forma A Forma BAm (deja)Nu am (nu am intentia sa cumpar)36%64%36%64%Total 100% (388) 100% (396)in forma A, intrebarea indirecta aduce aceeasi informatie, dar este preferabila pentru evitarea reactieide prestigiu si pentru consolidarea tendintei de a raspunde in continuare la chestionar.intrebarile indirecte pot furniza uneori informatii foarte pretioase. Astfel, folosind o intrebare directa:"in activitatea dvs. sunteti supus unor tensiuni psihice" nu vom afla mare lucru. Daca insa vom utilizaipoteza etiologiei ulcerului prin factori psihosociali si vom formula un set de intrebari indirecte, valoareainformatiilor obtinute va fi mult sporita. Asa procedeaza Arnold Tannenbaum (1986) in proiectulcercetarii comparative internationale, la care participa si tara noastra, cu tema Ierarhia organizationala sisatisfactia muncii. Pentru a depista tensiunile psihice la care sunt supusi membrii organizatiei la diferitelex Nota: Opinia majoritara se calculeaza dupa formula:Mp p p---1001000TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 113niveluri ierarhice, in contextul unor intrebari privind satisfactia muncii, este plasat un set de intrebariindirecte (in raport cu ceea ce se urmareste):50. in ultimele 30 de zile, ati avut dureri de stomac1. Da2. NuDaca da:a) Aceste dureri survin inainte de masa, in timpul mesei, imediat dupa masa, cateva ore dupa masa saucand1. inainte de masa2. in timpul mesei3. Imediat dupa masa4. Doua sau trei ore dupa masa5. Fara legatura cu masab) Aceste dureri inceteaza cand mancati, beti lapte, luati bicarbonat de sodiu sau altceva1. Cand mananc2. Cand beau lapte3. Cand iau bicarbonat de sodiu sau alt medicament4. Cand iau altceva5. Fara sa iau altcevac) Aceste dureri v-au trezit sau v-au tinut noaptea treaz1. Da2. Nud) De cate ori ati avut astfel de dureri in ultimele 30 de zile (indicati nr. zilelor)51. Ati suferit vreodata de ulcer1. Da 2. NuIntercalarea unor astfel de intrebari, asa cum am putut constata in urma aplicarii chestionarului, aavut si un efect psihologic favorabil asupra celor intervievati: interesul acestora fata de ancheta a sporitconsiderabil. Un muncitor chiar declara: "in sfarsit, aud si eu o intrebare despre ceea ce ma doare. . .".Utilizarea citatelor reprezinta, de asemenea, o modalitate indirecta de formulare a intrebarilor. Existaposibilitatea combinarii intr-un chestionar a intrebarilor prin citate cu intrebarile directe, alternative sauselective, dupa cum se pot intocmi chestionare formate numai din citate. Prezentam un astfel dechestionar, destinat conducatorilor de intreprinderi industriale adaptat dupa P. W. Van Vlack.Chestionare de precepte eticeFilosoful Afirmatia DeacordNesigur indezacordPlaton Actiunea inteleapta este aceea indreptataspre un ideal.Aristotel Actiunile juste evita extremele nedorite.Epicur Actiunea inteleapta evita necazurile sisporeste multumirea.Kant Actiunea justa este conforma unei regulipe care ati dori-o lege universala.Hume Actiunea justa este conforma cu bunulsimt al omenirii.Bentham Actiunea inteleapta duce la cea mai marefericire posibila pentru numarul cel maimare de oameni.Hegel Actiunea justa este in corespondenta cutendinta istorica a dezvoltarii natiunii.Dewey Actiunea inteligenta reduce conflictelecare se opun progresului social.114 Septimiu CHELCEAIntroducerea unor scurte dialoguri in cadrul intrebarilor din chestionar dramatizeaza investigatia,captand interesul celui anchetat. Pentru a constata opinia subiectilor cu privire la importanta diferitelormijloace de comunicatii de masa, putem imagina urmatoarea formulare:"X discuta cu Y; X spune: cine asculta radioul este mai bine informat asupra evenimentelorinternationale decat cel care citeste ziarul. Y spune: Nu este asa! Cine are dreptate" Astfel de intrebari"dialogate" sunt preferabile intrebarilor "monologate". Ele sunt si mai dramatice, incita si mai mult laraspuns daca se realizeaza un montaj: fotografiile sau desenul schematizat a doi oameni care discuta(Figura 6.4).Cine are dreptateFig. 6.4. Posibilitatea utilizarii elementelor grafice in structura chestionarelorSanford si Rosenstock (1952), pentru depistarea personalitatii autoritariene (Scala F), utilizeazainterviuri cu tablouri. Se prezinta celor anchetati un tablou in care, in fata unui grup, un om spune:"Pentru ca eu sunt conducatorul grupului trebuie sa faceti ceea ce spun eu!". Un membru al grupului iiraspunde, dar locul pentru raspuns este lasat liber. Operatorul de ancheta arata tabloul celui intervievat,spunandu-i: "Aici este un tablou. O persoana vorbeste, alta raspunde. Care ar fi, dupa parerea dv.,raspunsul".Aceasta forma de chestionar, fara indoiala, asa cum apreciaza Eleonor E. Maccoby si NathanMaccoby, rupe monotonia interviului conventional.Tot indirect, utilizandu-se tehnica proiectarii, pot fi construite mici povestiri capabile sa dezvaluieatitudinile celor anchetati. "Sambata seara, mama si fiica discuta aprins. Fiica vrea sa plece la discoteca.Mama nu-i da voie. Ce credeti ca se poate intampla in continuare" Tehnica proiectiva poate fi foarte bineaplicata prin combinarea textului cu imaginile (Figura 6.5).Fig. 6.5. Utilizarea elementelor grafice in structura chestionaruluiNu este asa! Cine asculta zilnic radiouleste mai bine informatasupra evenimentelorinternationale decat cel careciteste zilnic ziarul!________________________________________________________________________________________Prietena ta m-a invitat lacocteil asta-seara. Mi-aspus ca tu n-ai sa fiiacolo.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 115Desenul, in cadrul chestionarului poate juca un rol auxiliar pentru explicarea unor termeni (Figura6.10) sau pur si simplu este inclus in chestionar pentru a da intrebarilor un caracter mai intuitiv.Daca utilizarea citatelor corespunde cel mai bine pentru o populatie cu inalt grad de scolaritate,includerea in chestionar a unor desene cu rol de stimul declansator al raspunsurilor sau numai cu rolauxiliar este recomandata in anchetele pe copii si pentru persoanele cu nivel de scolaritate scazut.Claude Javeau recomanda incorporarea in chestionare a diverselor teste psihologice: inventare depersonalitate, teste de randament, de creativitate, rezolvari de probleme, teste proiective etc., ca siincluderea unor scale "tip termometru"(1971, 81) (Figura 6.6).Exemplu: Cu ajutorul scalei alaturate, va rugam sa indicati satisfactiamuncitorilor din intreprinderea dv. fata de veniturile obtinute luna trecuta(+5 corespunde gradului maxim de satisfactie si -5 corespunde graduluimaxim de insatisfactie)Fig. 6.6. Scala tip termometruCentrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) a utilizat cu foarte bune rezultate asa-numitul"termometru al sentimentelor" pentru cercetarea relatiilor interetnice in Romania (1995).in formularea intrebarilor, o atentie deosebita trebuie acordata alegerii cuvintelor. Se vor evitaneologismele, ca si arhaismele, termenii tehnici, ca si jargonul. Se vor folosi cele mai simple cuvinte,capabile insa sa redea intelesul exact al intrebarii. in loc de atitudine, opinie, conceptie, pot fiintrebuintate cuvinte mai simple ca: pozitie, parere, credinta. in acest fel se evita "eroarea de expert",atribuirea celui care raspunde a unei competente pe care el nu o are. in locul utilizarii unor termenitehnici, ca intrebarea: "Va place la noua saltea elastica constructia poliedrala, tesatura dubla si cercurilelibere", se poate formula totul mult mai simplu: "Ce calitati prezinta noua dv. saltea elastica".Totdeauna, in formularea intrebarilor, se vor alege cuvintele cu cea mai larga circulatie in culturapopulatiei investigate. Se va avea in vedere ca in mediul rural se intalneste o vorbire si o gandire maiconcrete decat in mediul urban. O serie de cercetari de antropologie lingvistica in zona Arges au pus inevidenta faptul ca numarul celor care nu pot explica intelesul unui set de treisprezece cuvinte (obicei,iubire, oras, lume, minte, limba, gand, lupta, obste, zodie, dor, zau, sport) este de 1,5 ori mai mare inmediul rural-agricol decat in mediul urban-industrial (Tabelul 6.34).Ancheta la care ne referim (Oprescu, 1973, 78) a cuprins un numar de 125 de subiecti (60 din mediulurban si 65 din mediul rural).Tabelul 6.34. Capacitatea de explicare a unor termeni (dupa Oprescu, 1973)Cuvantul Capacitatea de explicitaremediul urban%mediul rural%1. Obicei2. minte3. Iubire4. Oras5. Zau6. Lume78,790,071,673,371,776,672,383,060,081,556,964,6+5+4+3+2+10-1-2-3-4-5116 Septimiu CHELCEA7. Sport8. Obste9. Limba10. Zodie11. Gand12. Dor13. Lupta53,355,088,261,661,668,375,060,075,378,449,264,655,370,7Deosebit de utila pentru tehnica chestionarului ni se pare stabilirea axei semnificative a fiecaruitermen (ierarhia "intelesurilor" fiecarui termen). Astfel, pentru cuvantul "iubire", in Dictionarulexplicativ al limbii romane se mentioneaza: "Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru opersoana de sex opus; relatii de dragoste; amor, iubit. Sentiment de afectiune (si admiratie) pentru cinevasau ceva" (1975, 444), iar in ancheta s-au atribuit urmatoarele sensuri (Tabelul 6.35).Tabelul 6.35. Sensurile cuvantului "iubire" (dupa Oprescu, 1973)Iubire Capacitatea de explicitareMediul urban%Mediul rural%Faptul de a iubi, afectiune pentru cinevaO legatura, o relatie fara a se preciza natura eiMod de comportare in societateDivertisment72,113,913,9-61,55,130,72,5De asemenea, cuvantul "lume", caruia ii corespund in Dictionarul limbii romane contemporane treisensuri: "1. Totalitatea celor existente in realitate; univers; cosmos; 2. Ansamblul corpurilor ceresti; 3.Pamantul cu intreaga lui viata", in ancheta Centrului de cercetari antropologice, a dezvaluit un numardublu de sensuri (Tabelul 6.36).Tabelul 6.36. Sensurile cuvantului "lume" (dupa Oprescu, 1973)Lume Capacitatea de explicitareMediul urban%Mediul rural%CosmosGlobPopulatieGrupSatLocuri indepartate, mediu, divertisment6,539,141,313,0--2,312,040,526,29,59,4Pe baza unor astfel de cercetari, intrebarea "Ce iubesti mai mult pe lume" poate semnifica: "Cu cineai relatii in sat", "Cum te comporti in cadrul grupului", "Ce locuri iti plac" s. a. m. d.Cuvintele cu dublu sens dau nastere unor distorsiuni evidente. Albert B. Blankenship (1961) relata, inlegatura cu cercetarile de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, ca s-au inregistrat raspunsuridiferite, dupa cum termenul de "propaganda" era inteles ca modalitate de "influentare" sau "furnizare destiri false". Se stie ca, inca de la atestarea lui documentara (in anul 1922, Papa Gregor al XV-lea daenciclica:"Congregatio de propaganda fide"), termenul de propaganda pastreaza ambele sensuri (Tabelul6.37).A) "Care tari fac mai multa propaganda in SUA: Anglia si Franta sau Germania"B) "Care tari transmit stiri false in SUA: Anglia si Franta sau Germania"TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 117Tabelul 6.37. Modificarea opiniilor declarate prin inlocuirea termenilor(dupa Blankenship, 1961)Raspunsuri Forma A Forma BAnglia si FrantaGermaniaLa felNu stiu23%28%30%18%10%33%38%18%Cercetari minutioase au evidentiat faptul ca o serie de cuvinte au o puternica rezonanta afectiva informularea intrebarilor: aceste cuvinte trebuie evitate. D. A. Hartmann atrage atentia asupra incarcaturiiafective a termenilor: comunism si radicalism. S-au publicat liste de cuvinte care influenteazaraspunsurile prin sentimentele ce le declanseaza: demagog, dictatura, strain etc. (Institute for PropagandaAnalysis, New York). Dar nu numai incarcatura afectogena a termenilor trebuie luata in calcul cand seformuleaza o intrebare. Se impune eliminarea bias-urilor de pozitie a cuvintelor in structura intrebarilor.Exemplu: "A muri pentru patrie este cel mai frumos destin" si "Cel mai frumos destin este de a muripentru patrie". Suntem convinsi impreuna cu Nicole Berthier si Franois Berthier (1978, 56) caraspunsurile "De acord" cu cele doua enunturi vor fi diferite: la cea de-a doua propozitie, finalul estedescendent si isi vor exprima acordul doar cei mistuiti de un patriotism categoric.De altfel, asa cum remarca J. A. Davis (1971), chiar o schimbare minora in formularea intrebarilorvizand atitudinile sau opiniile induce o variatie cu 1520 de procente a raspunsurilor. Howard Schuman siOtis Dudley comenteaza rezultatele sondajului Gallup (iunie 1969) comparativ cu cele obtinute insondajul Harris (septembrie octombrie 1969). in primul sondaj de opinie publica era formulataintrebarea: "Presedintele Nixon a ordonat retragerea in urmatoarele trei luni a unui numar de 25.000 desoldati din Vietnam. Considerati ca trupele ar trebui retrase intr-un ritm mai rapid sau mai incet"(Varianta de raspuns "ca acum" nu a fost inclusa in aceasta intrebare selectiva, dar s-a acceptat ininterpretarea datelor). in sondajul Harris, intrebarea era formulata astfel: "in general, considerati ca ritmulcu care presedintele retrage trupele este prea rapid, prea incet sau adecvat" (Tabelul 6.38).Tabelul 6.38. Modificarea opiniilor declarate prin inversarea succesiuniiSondajul Gallup Sondajul Harrismai rapid. . . . . . . . . . . . . . . . . 42%ca acum. . . . . . . . . . . . . . . . . . 29%mai incet. . . . . . . . . . . . . . . . . 10%fara opinie. . . . . . . . . . . . . . . . 18%prea incet. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28%adecvat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49%prea rapid. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5%fara opinie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18%Pe baza celor doua sondaje, se poate spune doar ca suportul pentru Presedintele Nixon era cuprinsintre 29% si 49% din populatia SUA Schimbarea in formularea intrebarii a condus la rezultatele foartediferite (Costner, 1974). O concluzie se impune de la sine: mai multe sondaje in paralel pe aceeasi tema,mai multe metode si tehnici aplicate convergent.Hadley Cantril arata ca introducerea numelui lui Hitler in contextul intrebarii, prin reactia afectivnegativace o declanseaza, modifica raspunsurile cu 9% (Tabelul 6.39).A. "Credeti ca SUA ar trebui sa sprijine Anglia si Franta mai mult ca pana acum"B. "Credeti ca SUA ar trebui sa sprijine Anglia si Franta in lupta lor contra lui Hitler mai mult capana acum"Tabelul 6.39. Modificarea opiniilor declarate prin introducerea cuvintelor afectogene(dupa H. Cantril )Raspunsuri Forma A Forma BDaNuFara opinie66%22%12%75%13%12%Introducerea in chestionar a numelor de oameni politici influenteaza totdeauna negativ sau pozitiv pe cei ce raspund si, prin aceasta, dau nastere unor erori de interpretare a rezultatelor investigatiei.118 Septimiu CHELCEAPrestigiul presedintelui Roosevelt a provocat, in cercetarile devenite clasice la care ne-am referit, omodificare cu 11% a raspunsurilor (Tabelul 6.40).A. "Parerea dv. personala este ca presedintele Roosevelt, in sprijinirea Angliei, a mers prea departesau prea putin"B. "Parerea dv. personala este ca SUA, in sprijinirea Angliei, a mers prea departe sau prea putin"Tabelul 6.40. Modificarea raspunsurilor in functie de includerea in intrebariledin chestionar a numelui oamenilor politiciRaspunsuri Forma A Forma BPrea departeAproximativ dreptPrea putinFara opinie20%57%17%6%15%46%32%7%Un alt exemplu, in care numele politicianului Lindbergh conducatorul curentului izolationist dinSUA in preajma celui de-al doilea razboi mondial actioneaza afectogen negativ asupra persoanelorcuprinse in ancheta (Tabelul 6.41).A. "Lindbergh spune ca SUA trebuie sa incerce sa aiba relatii prietenesti si raporturi politice cuGermania, daca Germania castiga razboiul din Europa. Sunteti de acord sau impotriva"B. "Se spune ca SUA trebuie sa incerce sa aiba relatii prietenesti si raporturi politice cu Germania,daca Germania castiga razboiul in Europa. Sunteti de acord sau impotriva"Tabelul 6.41. Modificarea raspunsurilor in functie de formularea intrebarilorRaspunsuri Forma A Forma BDe acordNu sunt de acordNu stiu46%41%13%57%25%18%Stereotipurile ca judecati evaluative suprageneralizatoare, fata de o persoana, un obiect sau unconcept, in afara unei experiente directe asa cum remarca Yvonne Castellan (1969) se concretizeazaintr-un adjectiv: sincer, util, lenes, rau etc. si constituie o imagine acceptata fara reflexie de catre opersoana sau de catre un grup, influentand rezultatele anchetelor. in formularea intrebarilor se vor evitastereotipurile, intrucat acestea, ca "fenotip" al atitudinilor, au valoare afectogena. intr-o cercetare,raspunsurile au fost modificate cu 70% in cazul folosirii stereotipului: "a intra in razboi" (Tabelul 6.42).A. "Credeti ca armata si flota SUA ar trebui trimise sa sprijine Canada, daca vreo putere europeanao va ataca"B. "Credeti ca SUA ar trebui sa intre in razboi, daca Canada va fi atacata de vreo putereeuropeana"Tabelul 6.42. Modificarea raspunsurilor in functie de utilizarea cuvintelor afectogeneRaspunsuri Forma A Forma BDaNuNu stiu71%23%6%64%29%7%in practica anchetelor bazate pe chestionar, desi contraindicat, se pot intalni numeroase cuvinteambigue: mult, putin, potrivit, inainte, acum, actual, cat, cum, cand, a cunoaste, a putea etc.intr-un sondaj de opinie, dupa ce erau prezentate o serie de propozitii, subiectii erau intrebati: "Cucare dintre pareri sunteti de acord in cea mai mare masura". Introducerea precizarii "in cea mai maremasura" este ambigua: ea poate fi inteleasa ca "de acord, cu unele rezerve", dar si ca "de acord, fara nici orezerva", adica "de acord, in cel mai inalt grad".Pentru unii, a citi mult inseamna a citi zilnic ziarul, pentru altii, a citi saptamanal un roman. Ceinterpretare se poate da raspunsului pozitiv la intrebarea: "Cititi mult" Nici una. Si totusi, uzual, seTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 119foloseste scalarea raspunsurilor: foarte mult, mult, potrivit, putin, foarte putin. intr-o cercetare personala,pentru a mari gradul de precizie, intrebam: "Cat reprezinta pentru dv. "foarte mult" (in procente) Dar"foarte putin" s. a. m. d.intrebarilor introduse prin adverbul cand le corespund raspunsuri foarte variate:"Cand mergeti lacinematograf"- "Seara",- "Joi",- "De la 5 la 7",- "Cand am timp",- "Cand doresc".La fel cele introduse prin adverbul de loc unde: "Unde va veti petrece concediul de odihna"- "La Sinaia",- "La statiunea de odihna",- "La parinti".Perioada actuala poate desemna timpul scurs in ultimele doua-trei zile, dar si in ultimii doi-trei ani.Cineva "cunoaste" masina de scris, fiind capabil sa o distinga de o batoza; altcineva considera insa ca nuo cunoaste, desi a inceput sa bata cu un deget la ea: a cunoaste masina de scris insemnand pentru el aposeda scrierea oarba. A "putea" inseamna a fi in stare, a avea capacitatea, dar a si avea permisiunea.Lista cuvintelor ambigue este mult mai mare; n-am atras decat atentia asupra problemei astfel incat,sporind exigenta tehnica a formularilor, sa dispara intrebarile de genul: "Ce faceti acum" si, implicit,declaratii ca: "Raspund la un chestionar prost!".in sondajele preelectorale de la noi s-a incetatenit intrebarea: "Daca ar avea loc alegeri acum,dumneavoastra ati merge la vot" (Barometrul de opinie publica, martie, 1995, 35). Formularea intrebariinu mi se pare deloc fericita datorita tocmai ambiguitatii cuvantului "acum". Mai potrivite sunt intrebarile:"Daca duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, dvs. v-ati prezenta la vot" (Sondaj IMAS,ianuarie 1995, 1) sau "in eventualitatea unor noi alegeri parlamentare, manine . . ." (Sondaj CURS,noiembrie, 1994, 7). Fara indoiala, efectul utilizarii anumitor cuvinte in formularea intrebarilor este"potential important, dar nepredictibila" (Converse si Presser, 1986, 41).Daca este adevarat ca, in cunoasterea vietii sociale, chestionarul nu reprezinta tehnica principala, totatat de adevarat este si faptul ca el nu constituie o tehnica de rangul doi. Metodologic este inconsistentaconsiderarea chestionarului ca o tehnica subiectiva, mai putin exacta si mai comod de aplicat.Chestionarul este la fel de dificil de utilizat in cercetarea stiintifica a fenomenelor sociale ca si celelaltemetode si tehnici: observatia, experimentul, analiza de continut etc. Impresia de facilitate provine dinignorarea exigentelor metodologice. Folosit cu rigurozitate stiintifica si in spiritul deontologiei de catrespecialisti, chestionarul este indispensabil pentru cunoasterea fenomenelor de constiinta, constiuite simijlocite de limbaj (cunostinte, opinii, credinte etc.). Cunoscandu-i-se limitele, chestionarul reprezinta uninstrument pretios pentru cunoasterea si, implicit, pentru organizarea vietii colectivitatilor umane.Termeni-cheieActualitatea intrebarilorAmbiguitatea termenilorAnonimatul raspunsurilorChestionar-administrat de operatorii de ancheta- autoadministrat colectiv sau individual- de date factuale- de cunostinte- de opinie- omnibus- postal- publicat in ziare sau revisteConfidentialitatea raspunsurilorintrebari- alternative- bifurcate- deschise- de clasificare- de ce- de control- de identificare- de trecere- dihotomice- directe- filtru- indirecte120 Septimiu CHELCEADesign-ul chestionarelorEfectul- de operator- de pozitie- haloFormularea intrebarilor- introductive-inchise- precodificate- trihotomiceMetode de redresare- Clausen si Ford- HansenScrisoarea insotitoare a chestionarelorpostaleTehnici de structurare a chestionarelorProbleme recapitulative1. Care a fost contributia etnografiei romanesti la dezvoltarea anchetelor pe baza dechestionar2. Prin ce se diferentiaza un chestionar de cercetare stiintifica de un chestionar administrativ3. Care este principalul criteriu de clasificare a chestionarelor in cercetarea sociologica4. Comparati avantajele intrebarilor inchise cu cele ale intrebarilor deschise.5. in ce consta metoda extrapolarii grafice6. Cand se apeleaza la metoda Hansen7. Dati exemple de intrebari introductive adecvate in anchetele sociologice pentru tineri.8. Imaginati cat mai multe intrebari de control pentru intrebarea deschisa: "Ce disciplina dinprograma de invatamant va place cel mai mult"9. Cum poate fi evitat efectul halo in structurarea chestionarelor de cercetare10. Identificati greseli de formulare a intrebarilor si propuneti reformularea lor corecta.Capitolul 7Interviul ca tehnica de cercetare stiintificaPrecizari terminologice: intrevedere, convorbire, dialog, interogatoriuInterviul ca tehnica de cercetare in stiintele socioumaneInterviul ca interactiune psihologica si sociologicaValoarea si limitgele utilizarii interviuluiTipuri de interviuri si criterii de clasificareAplicatii ale logicii interogative in anchetele prin interviuDesfasurarea interviului de cercetareSelectia si formarea operatorilor de interviuTermeni-cheieProbleme recapitulativeInterviul, ca metoda de cercetare, este universal in stiintele sociale" afirma Herbert H. Hyman(1975, 1) intr-o lucrare de referinta, menita sa identifice factorii empirici raspunzatori de erorileutilizarii acestei metode de colectare a datelor si sa evalueze posibilitatile de minimizare a efecteloracestor factori. Dar nu numai in stiintele sociale (sociologie, drept, istorie), ci si in cele socio-umane(psihologie, antropologie sociala si culturala, demografie), ca si in practica diferitelor profesiuni(jurnalisti, educatori etc.) interviul s-a dovedit a fi de neinlocuit.Socul sondajelor de opinie face extrem de actuala discutia metodologica despre valoarea silimitele interviului, aceasta cu atat mai mult cu cat o lunga perioada in literatura noastra de specialitateinterviul a fost pe nedrept catalogat ca "o metoda de mana a doua".Precizari terminologicein limba romana, termenul de "interviu" reprezinta un neologism provenit din limba engleza(interview intrevedere, intalnire), fiind utilizat deopotriva in jurnalistica si in stiintele socioumane. Elare ca echivalent termenii din limba franceza entretien (conversatie, convorbire) si "entrevue"(intalnire intre doua sau mai multe persoane). Cel de-al doilea termen, desi reprezinta traducerealiterala a celui anglosaxon, comporta totusi un sens diferit: are o nuanta utilitara, de aranjament sau desurpriza (Grawitz, 1972, 629).Aceste precizari de natura lingvistica ni se par necesare pentru ca, in sociologia romaneasca, s-afacut distinctie intre termenii de "interviu" si "convorbire" si pentru ca, pornind de la etimologiatermenului, vom putea releva notele definitorii ale interviului ca modalitate de investigare insociologie si psihologie.in cadrul Scolii sociologice de sub conducerea lui Dimitrie Gusti s-a folosit termenul de"convorbire sociologica", designand culegerea de informatii "pentru lamurirea problemelor stiintificede-a dreptul din gura oamenilor" (Herseni, 1940, 144). Traian Herseni remarca faptul ca acesteitehnici de lucru, sub numele de interviu, i s-au inchinat numeroase studii, mai ales de sociologieamericana. Nu se facea, deci, nici o deosebire intre interviu si convorbire.Un punct de vedere deosebit il va sustine insa un alt mare discipol si colaborator al profesoruluiDimitrie Gusti, si anume, Henri H. Stahl, care aprecia ca "termenul de interviu nu este potrivit pentruoperatia de interogare statistica sumara, restransa doar la un numar limitat de intrebari, la care se poateraspunde in sistem binar, prin da sau nu si cu atat mai putin nu e justificat sa denumim interviu ceea cede fapt este convorbire (Stahl, 1974, 243).Termenul de "interviu" s-a impus pe plan mondial, fiind preluat atat de sociologii francezi, cat side sociologii germani, fapt ce ne indreptateste sa il utilizam si noi alaturi de cel de "convorbire". Vomspune, deci, interviu sau convorbire, cu acelasi inteles. Etimologic, termenul de "interviu" semnificaintalnirea si conversatia intre doua sau mai multe persoane. Acestea sunt, de altfel, si notele definitorii:122 Septimiu CHELCEAinterviul este o conversatie fata in fata, in care o persoana obtine informatii de la alta persoana(Denzin, 1970, 70).inseamna ca in viata de zi cu zi practicam interviul, precum facea proza domnul Jourdain.Lucrurile nu stau chiar asa: nu orice intalnire sau conversatie echivaleaza cu un interviu si cu atat maiputin cu un interviu de cercetare stiintifica. Interviul este comparabil cu intrevederea, conversatia,dialogul, interogatoriul, dar nu se confunda cu nici unul dintre acestea.in binecunoscutul lor Tratat de psihologie sociala, Roger Daval si colaboratorii (1967, 121) facdistinctiile cuvenite intre situatia de interviu si fenomenele psihosociologice amintite.Interviul presupune intrevederea, dar nu se confunda cu aceasta. Oamenii se intalnesc chiar farascopul de a obtine informatii unii de la altii, ci pur si simplu pentru a se vedea, pentru placerea de afi impreuna. Chiar daca isi vorbesc, nu inseamna neaparat ca schimba informatii. Evident, interviulpoate constitui un scop al intrevederii, dar intalnirea dintre doua sau mai multe persoane adesea arecu totul alte scopuri.Nu exista interviu fara convorbire, dar nu orice conversatie constituie un interviu. Convorbireapresupune schimbul de informatii in legatura cu o tema sau alta. Persoanele care converseazaschimba frecvent rolurile de emitator si de receptor. Informatia nu este directionata intr-un singursens, nu exista un conducator al discutiei, asa cum stau lucrurile in cazul interviului.Interviul reprezinta mai mult decat un dialog apreciaza Roger Daval , pentru ca nu totdeaunadialogul are drept scop obtinerea de informatii. in filme, de exemplu, dialogul permite exprimareastarilor sufletesti; in filosofie prin dialog permite exprimarea starilor sufletesti; in filosofie prindialog se exprima ideile, gandirea, conceptia autorilor. Dialogurile socratice sunt veritabilereflectii filosofice, nu cautarea obtinerii unor informatii. Nici Socrate si nici Platon nu"intervievau", ci isi expuneau in dialogurile lor conceptiile filosofice.in fine, interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul, desi si intr-un caz si in celalalt exista opersoana care pune intrebari, care dirijeaza discutia. Obtinerea informatiilor prin interogatoriuevoca obligatia de a raspunde, constrangerea exterioara. Din contra, interviul presupune libertateade expresie a personalitatii, chiar bucuria oamenilor de a-si spune cuvantul, de a-si face publiceopiniile.in continuare, ne vom referi la interviu ca tehnica de cercetare in stiintele socioumane,mentionand doar ca interviul constituie si un gen publicistic, avand reguli si exigente specifice.Interviul ca tehnica de cercetare in stiintele socioumaneDefinitie. Definim interviul de cercetare ca o tehnica de obtinere, prin intrebari si raspunsuri, ainformatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii ipotezelor sau pentrudescrierea stiintifica a fenomenelor socioumane. Interviul se bazeaza pe comunicarea verbala sipresupune intrebari si raspunsuri ca si chestionarul. Spre deosebire insa de chestionar, unde intrebarilesi raspunsurile sunt scrise, interviul implica totdeauna obtinerea unor informatii verbale. Convorbireareprezinta elementul fundamental in tehnica interviului, in timp ce intrevederea nu constituie decat oconditie care faciliteaza transmiterea informatiilor unidirectionale: de la persoana intervievata spreoperatorul de interviu (sau spre cercetatorul stiintific). Interviul telefonic, despre care vom vorbi maipe larg in alt paragraf, nu presupune intrevederea, astfel ca nu se justifica definirea interviului prinexistenta fata in fata a unui anchetat si a unui anchetator. De asemenea, interviul nu presupune cunecesitate o relatie intre doua persoane. Interviul de grup se desfasoara in conditii psihosociale diferitede cele ale relatiilor interpersonale diadice.Suntem cu totul de acord cu Michel Quinn Patton, directorla Minnesota Center for Social Research, care preciza ca principiul fundamental al interviurilorcalitative consta in posibilitatea creata celui intervievat de a exprima prin raspunsurile sale gandurilesale cu cuvintele sale (Patton, 1980, 205). in acest sens nu ii este permis operatorului de interviu sasugereze sau sa reformuleze raspunsurile celui intervievat.Fiind vorba despre interviu ca tehnica de cercetare in stiintele socioumane, trebuie sa accentuamfaptul ca utilizarea acestuia in cercetarea din domeniul stiintelor socioumane trebuie sa conduca lastabilirea relatiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor. Asa cum preciza Fred N. Kerlinger (1973),TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 123interviul este un instrument de masurare psihologica si sociologica in legatura cu care se pun aceleasiprobleme ale reliabilitatii, validitatii si obiectivitatii, ca si fata de oricare alt instrument de masurare.Ancheta prin interviu a devenit metoda cea mai frecvent utilizata in cercetarea sociologica(Caplow, 1970, 203). Anual in intreaga lume sunt intervievate sute de mii, daca nu milioane depersoane. Nu este de mirare, deci, ca "metodologia stiintelor sociale a devenit virtual sinonima cucercetarea prin ancheta " (Smith, 1975, 196). "Astazi ancheta este predominanta in culegerea datelor...Exista doua tipuri principale de anchete: pe baza de chestionar si prin interviu" (Sedlack si Stanley,1992, 214).Cand se recomanda utilizarea anchetei prin interviu Margaret Stacey (1970, 70) raspunde astfel:"cand trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru ca se desfasoara in locuri private, candse cerceteaza credintele si atitudinile, neexistand documente scrise despre acestea. in astfel de cazuricea mai buna solutie o reprezinta utilizarea interviului".Utilizarea interviului in cercetarea stiintifica are dupa cum remarca Fred Kerlinger (1973) maimulte scopuri. in primul rand, un scop explorator, de identificare a variabilelor si relatiei dintrevariabile. Cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la formularea unor ipoteze interesante si valide.Informatiile obtinute pot ghida in continuare cercetarea fenomenelor psihologice si sociologice.Interviul, in al doilea rand, poate constitui instrumentul principal de recoltare a informatiilor invederea testarii ipotezelor. in acest caz, fiecare intrebare reprezinta un item in structura instrumentuluide masurare. in fine, cel de-al treilea scop al utilizarii interviului este cel de recoltare a unor informatiisuplimentare celor obtinute prin alte metode.Asa cum s-a aratat, ancheta prin interviu constituie cea mai frecvent utilizata metoda de cercetaresociologica. Unii specialisti apreciaza chiar ca "sociologia a devenit stiinta interviului". Si aceasta nunumai pentru ca interviul, inca din anii '60, a devenit modalitatea de recoltare a datelor favorita pentrumajoritatea sociologilor, mai ales nord-americani, ci si pentru ca, asa cum remarcau Mark Benney siEverett C. Hughes (1970), obiectul de studiu al sociologiei este interactiunea, iar interviul este elinsusi un tip de interactiune sociala.Interviul ca interactiune psihologica si socialaConversatia reprezinta o activitate distinctiv umana si un tip de interactiune psihologica si sociala.O buna parte din timpul de veghe conversam: punem intrebari si dam raspunsuri. Mai rar monologam.Nu numai pentru sociologi, dar si pentru avocati, medici, ziaristi, profesori, stiinta si arta dialoguluifac parte din profesia lor.Sa examinam din punct de vedere psihologic si sociologic situatia de interviu ca relatie intre douapersoane sau intre un operator de interviu si un grup de persoane. Interviul personal fata in fata, celmai raspandit procedeu de intervievare, presupune interactiunea dintre doua persoane. Sa le desemnamprin literele X (operatorul de interviu) si Y (persoana intervievata). Relatia dintre X si Y nu estesimetrica: rolurile sociale nu sunt intersanjabile si nici sensul transmiterii informatiilor nu poate fischimbat. X actioneaza asupra lui Y prin intrebari care determina raspunsuri. Acestea declanseazareactii specifice din partea lui X (trecerea la o alta intrebare, repetarea intrebarii, oferirea unorexplicatii suplimentare etc.).Avem de-a face cu o interactiune de tipul: X YY ii transmite lui X un volum mai mare de informatii, comunicarea fiind lateralizata. X conducediscutia. Relatia dintre X si Y depinde de status ul social al persoanelor care interactioneaza (varsta,sex, nivel de scolaritate, rasa, religie, venituri) si de modul de desfasurare a interviului (debutul,derularea si finalul convorbirii).Informatiile transmise de Y lui X au valoare numai in masura in care se refera la experiente deviata traite de Y, care nu pot fi altfel cunoscute decat prin relatarea subiectiva a acestuia. Raspunsurilepoarta pecetea subculturii din care subiectii intervievati fac parte, astfel ca ele trebuie interpretatetotdeauna in contextul social concret in care a avut loc interviul. De exemplu, libertatea (de actiune side gandire) are un inteles diferit de la o tara la alta, de la un moment istoric la altul. A compara,apeland la ancheta prin interviu, cata importanta se acorda libertatii in tarile care trec de la totalitarismla democratie inseamna a postula universalitatea intelegerii termenilor, ceea ce nu reprezinta decat osupozitie foarte discutabila. Asa cum remarca si Derek L. Phillips (1971), acelasi cuvant inseamnaaltceva pentru diferite persoane aflate in situatii sociale diferite. in plus, semnificatia multor cuvinte124 Septimiu CHELCEAconsiderate "comune" ramane fara inteles pentru categorii largi din populatia intervievata. W. R.Belson (1981, 244) a constatat ca doar o treime din persoanele intervievate in Marea Britanie auinteles corect termenul de "proportie" ca "parte", "fractie" sau "procentaj". Autorul citat are dreptatecand suspecteaza o parte din public de lipsa de intelegere a intelesului cuvintelor, apreciind ca si uniidin cei ce cunosc sensul termenilor sunt incapabili sa transfere cuvintele din vocabularul pasiv invocabularul lor activ.Una din principalele supozitii ale interviului este consistenta relatiei dintre vorba si fapta, dintreatitudinea exprimata verbal si comportament. Aceasta supozitie merita o examinare mai atenta. Omulpolitic, secretar de stat al Consiliului seniorilor din Republica Florenta in perioada 1498-1512,scriitorul si istoricul Nicolo Machiavelli (1496 -1527), spunea: "Uneori cuvintele trebuie sa serveascapentru a masca faptele. Dar aceasta trebuie sa se petreaca in asa fel, incat nimeni sa nu-si dea seama;sau, daca baga in seama, sa fie pregatite scuze pentru a fi prezentate imediat" (indrumari pentruRaffaello Girolami). Pledand pentru manipularea psihologica drept alternativa la conducerea prinforta, diplomatul florentin face in Principele (1513) o serie de observatii foarte penetrante privindnatura umana. Pornind de la aceste observatii, numeroase cercetari au pus in evidenta existenta unuitip de personalitate machiavelica (Saks, 1988), elaborandu-se scala pentru masurarea gradului demachiavelism al fiecarei persoane. A se vedea in acest sens Scala Mach IV, elaborata in 1970 deRichard Christie si F. L. Geis, tradusa si adaptata de noi (Chelcea, 1991, 4).Minciuna deliberata posibila intr-un interviu reduce increderea in informatiile obtinute prinraspunsurile la intrebari. Nu trebuie insa sa exageram pericolul erorilor si biais urilor, generat deraspunsurile neadevarate. in marea lor majoritate oamenii sunt corecti si cinstiti: recunosc sincer candnu cunosc raspunsul la o intrebare si isi asuma responsabil consecintele faptelor lor. Pe de alta parte,ca cercetatori trebuie sa evitam punerea in discutie a acelor probleme care ar putea pune persoaneleintervievate in situatia de a recunoaste fapte indezirabile social sau care ar depasi capacitatea lor deanaliza.Alte erori sau biais-uri (termen american desemnand deformarea informatiilor in cadrul anchetei)sunt datorate autoinselarii cu buna credinta a celor ce sunt convinsi ca raspund corect, dar care inrealitate interpreteaza gresit intrebarile, sunt "tradati" de memorie sau isi reprima inconstientpulsiunile si isi apara prin mecanisme neconstientizate eu-ul. Distinctia dintre eu-ul privat si eu-ulpublic este foarte importanta pentru intelegerea interviului ca interactiune sociala. Fiecare individ aremai multe eu-uri (self). in societate ne straduim sa aparem altfel decat suntem in intimitate: punem inevidenta eu-ul public, incercand sa mascam eu-ul privat. Acestei probleme Ervin Goffman i-aconsacrat mai multe lucrari (The Presentation of Self in Everyday Life, 1959; Microstudies of thePublic Order, 1971). in perspectiva acestuia, relatia dintre operatorul de interviu si persoanaintervievata este o relatie sociala secundara (Bailey, 1982, 186), functionala, in care indivizii isidezvaluie doar o fateta a personalitatii lor, nu interactioneaza ca personalitati unitare, asa cum seintampla in relatiile sociale primare din cadrul grupurilor primare (Charles H. Cooly, 1909).Mecanismele de aparare a eu-ului in situatia de interviu includ: fuga de raspuns, rationalizarea,proiectia, introectia, identificarea si refularea (Grawitz, 1972). Sub diferite pretexte (lipsa de timp,imposibilitatea intreruperii unor activitati foarte importante, neincrederea in anchetele sociale etc.),unele persoane refuza sa raspunda la anchetele prin interviu. Refuzul lor poate fi politicos, invocandun motiv plauzibil, sau poate fi brutal: nu-ti deschide usa ti-o tranteste in nas, te lasa sa strigi la poartapana cand ragusesti sau pun cainii pe tine. Operatorul de interviu trebuie sa stie la ce se poate asteptasi sa prevada strategia de iesire din situatiile neplacute.Prin rationalizarea raspunsurilor indivizii umani incearca sa gaseasca justificari a posterioricomportamentelor lor. Coerenta raspunsurilor la intrebarile de motivatie nu trebuie sa ne faca sacredem ca totdeauna deciziile de a actiona ale oamenilor au fost rationale. Imaginea omuluirationalizator este mai aproape de realitate decat imaginea omului rational (Zamfir, 1987, 27).Proiectia, constand din atribuirea unei alte persoane a propriilor atitudini, interese, aspiratii saumotivatii, introectia, convingerea ca ceea ce s-a intamplat anterior a fost urmarea hotararilor proprii, siidentificarea sau conformarea la ceea ce isi imagineaza ca se asteapta operatorul de interviu, fac partedin mecanismele de aparare a eu-ului persoanelor intervievate.in cadrul acestor mecanisme refularea are un rol central. Refularea in psihologia freudistadesemneaza "procesul efectuat de subconstient, prin care anumite imagini, idei, tendinte sau dorinteneplacute pentru subiect sau care contravin normelor morale, sunt indepartate din constiinta, respinseTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 125din sfera proceselor constiente in cele inconstiente sau sunt mentinute in afara campului constiintei "(Popescu-Neveanu, 1978, 613).126 Septimiu CHELCEAAvantajele si dezavantajele utilizarii interviului in stiintele socioumaneKenneth D. Bailey (1978/1982, 183) prezinta atat avantajele, cat si dezavantajele interviului,semnaland mai multe avantaje decat dezavantaje. Ca avantaje sunt enumerate:flexibilitatea, posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice la fiecare intrebare;rata mai ridicata a raspunsurilor, asigurata de obtinerea raspunsurilor si de la persoanele care nustiu sa citeasca si sa scrie, ca si de la persoanele care se simt mai protejate cand vorbesc decat candscriu;observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporeste cantitatea si calitatea informatiilor;asigurarea standardizarii conditiilor de raspuns, lucru imposibil de realizat in cazulchestionarelor postale;asigurarea controlului asupra succesiunii intrebarilor, fapt ce are consecinte pozitive asupraacuratetei raspunsurilor;colectarea unor raspunsuri spontane, stiut fiind ca primele reactii sunt mai semnificative decatcele realizate sub control normativ;asigurarea unor raspunsuri personale, fara interventia altora;asigurarea raspunsului la toate intrebarile si prin aceasta furnizarea informatiilor pentru testareatuturor ipotezelor cercetarii;precizarea datei si locului convorbirii, fapt ce asigura comparabilitatea informatiilor;studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri deinterviu mai amanuntite, cu mai multe intrebari, de o mai mare subtilitate.Ca orice tehnica de cercetare, interviul are o serie de dezavantaje si limite intrinseci. Kenneth D.Bailey (1978/1982, 183) le ordoneaza astfel:costul ridicat, nu numai al orelor de intervievare, dar si al celorlalte etape si momente aleproiectarii si realizarii cercetarilor pe baza de interviu;timpul indelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse in esantion, pentru obtinereaacordului si desfasurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la aceeasi adresa;erorile datorate operatorilor de interviu in ceea ce priveste punerea intrebarilor si inregistrarearaspunsurilor, "efectul de operator";imposibilitatea consultarii unor documente in vederea formularii unor raspunsuri precise;inconveniente legate de faptul ca se cere indivizilor sa raspunda, indiferent de dispozitia lorpsihica, de starea de oboseala etc.;neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa si numarul de telefon ale persoanelor careurmeaza sa fie intervievate;lipsa de standardizare in formularea intrebarilor, ceea ce limiteaza comparabilitatea informatiilor;dificultati in accesul la cei care sunt inclusi in esantion.Atat avantajele, cat si dezavantajele sunt relative, trebuind sa fie judecate in raport cu alte metodesi tehnici de cercetare in stiintele socioumane si mai ales in functie de diferitele procedee si tipuri deinterviuri.De asemenea, pentru evaluarea interviului se impune luarea in considerare a erorilor generate deaceasta tehnica. Ce erori introduce efectul de operator de interviu Herbert H. Hyman (1975)considera ca erorile rezulta din: modul de punere a intrebarilor si de inregistrare a raspunsurilor, ca sidin prezenta fizica a operatorului de interviu.Efectul de operator de interviu nu dispare prin autoadministrarea chestionarelor pentru ca,remarca sociologul american, totdeauna cel care raspunde are in vedere impresia pe care o produceasupra cititorului prezumtiv.Distorsionarea raspunsurilor se face in sensul protectiei ego-ului. Prezenta fizica a operatorului deinterviu accentueaza riscul de distorsiune a raspunsurilor. intr-un studiu cu finalitate metodologica,Albert Ellis (1948) a analizat raspunsurile la interviu ale unui numar de 69 de studente dintr-un colegiuamerican si, comparativ, dupa un an de zile, raspunsurile acelorasi studente la chestionarulautoadministrat. intrebarile, in numar de 60, au fost grupate, in trei clase, dupa cum presupuneau ungrad inalt, mediu sau scazut de "implicare a ego-ului" in elaborarea raspunsurilor. La intrebarile cugrad ridicat de implicare a ego-ului s-au obtinut diferente semnificative in raspunsurile la interviu,TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 127comparativ cu cele obtinute cu ajutorul chestionarului. De exemplu, la intrebarea: "Cat de mult v-atiiubit mama in copilarie " raspunsurile s-au distribuit astfel (Tabelul 7.1):Tabelul 7.1. Distributia raspunsurilor la aceeasi intrebare in interviu si in chestionar(dupa Ellis, 1948)Interviu ChestionarMi-a fost foarte draga 37 54% 25 36%Ne-am inteles bine 17 25% 27 39%Destul de mult 14 20% 10 15%Nu prea mult 1 1% 7 10%Deloc 0 - 0 -N = 69 100% N = 69 100%in general, se apreciaza ca, fata de interviu, raspunsurile la chestionar se conformeaza modeluluietalarii unei atitudini mai putin favorabile normelor si valorilor acceptate social la un moment dat.Studiile lui Albert Ellis (1948) conduc la concluzia ca tehnica chestionarului genereaza acceptareaintr-o mai mare masura decat interviul a compartimentelor valorizate negativ de catre societate:gelozia, sadismul, masochismul, agresivitatea, sexualitatea exacerbata. in acelasi timp, fenomenele sicomportamentele dezirabile social, precum clementa, fericirea, sensibilitatea, amabilitatea, sunt maiputin relevate in raspunsurile la chestionar. Desi cercetarile la care ne-am referit au limitemetodologice, intre care diferenta de un an dintre testari nu poate fi neglijata, ele sugereaza totusiposibilitatea evaluarii interviului in cercetarea sociologica si psihologica in functie de erorile pe care leproduce.Concluziile referitoare la valoarea (avantajele si dezavantajele) interviului desprinse din studiilerealizate in alte zone socioculturale se cer verificate in spatiul culturii romanesti. Studiul lui Paul F.Lazarsfeld si Raymond Franzen (1945) trebuie examinat sub rezerva aceleiasi cerinte. Conformacestui studiu, in interviuri se reporteaza un nivel mai inalt de instructie, un grad mai ridicat deconformare sociala, o durata mai mare de timp rezervata citirii presei. in interviurile personale,comparativ cu chestionarele postale, se declara un numar mai mare de reviste care sunt citite, dar "sedivulga" un numar mai mic de activitati neobisnuite (de exemplu, scrierea unor materiale spre a fipublicate in ziare sau reviste). Ramane de stabilit daca si pentru populatia romaneasca este valabilaconcluzia: "raspunsurile obtinute prin intermediul chestionarelor postale sunt apreciabil maiinformative si, prin urmare, mai satisfacatoare decat raspunsurile obtinute prin interviu" (Hyman,1975).Tipuri de interviuri si criterii de clasificarein literatura de specialitate consacrata interviului ca tehnica de cercetare se intalnesc diferitecriterii de clasificare, si anume: continutul comunicarii; calitatea informatiilor obtinute; gradul delibertate a cercetatorului in abordarea diferitelor teme si formularea intrebarilor, precum si inschimbarea sau respectarea succesiunii lor; repetabilitatea convorbirilor; numarul persoanelorparticipante; status-ul socio-demografic al acestora; modalitatea de comunicare; functia indeplinita incadrul procesului de investigatie.Din punctul de vedere al continutului comunicarii se poate face distinctie intre interviul deopinie si interviul documentar (Duverger, 1961).Asupra distinctiei dintre cele doua tipuri de interviuri nu staruim, problema fiind tratata in discutiadespre clasificarea chestionarelor. Semnalam acum doar faptul ca se poate face o clasificare ainterviurilor dupa domeniul abordat: politic, economic, social, cultural etc. Desfasurarea unui interviude cercetare a opiniilor politice, de exemplu, se va particulariza fata de un interviu de sondare aintereselor culturale; de asemenea, un interviu pe teme economice, fata de unul pe tema credintelorreligioase.Calitatea informatiilor depinde de foarte multi factori. intre acestia, durata convorbirii oferaserioase garantii privind nu numai volumul informatiilor, dar si calitatea lor. Este de presupus ca uninterviu de 5 10 minute permite doar colectarea unor informatii superficiale, comparativ cu oconvorbire purtata timp de cateva ore. Asadar, interviul extensiv, chiar daca se aplica unui numar mare128 Septimiu CHELCEAde persoane, nu reuseste sa puna in evidenta structurile de profunzime, asa cum se intampla in cazulinterviului intensiv.Gradul de libertate a cercetatorului in alegerea temelor de investigare si in ceea ce privesteformularea, numarul si succesiunea intrebarilor a sugerat o schema mnemotehnica de clasificare ainterviurilor (Grawitz, 1972, 633). Fara a reprezenta propriu-zis o scala, aceasta schema (Figura 7.1)sugereaza trecerea gradata de la deplina libertate a cercetatorului in cazul interviurilor nondirectivepana la eliminarea oricarei libertati de inovare, in cazul interviului directiv, pe baza de chestionar cuintrebari inchise.La o extrema a continuumului libertate-rigiditate, interviurile nondirective se caracterizeaza prin:numar redus de intrebari, formularea lor spontana, durata (teoretic) nelimitata, volum mare deinformatii, raspunsuri complexe, centrare pe persoana intervievata cu posibilitati de repetare aintrevederii. La cealalta extrema, interviurile au intrebari prestabilite, structurate intr-o ordine rigida,se desfasoara intr-un interval de timp limitat, o singura intrevedere si se centreaza pe problema destudiu. E. H. Porter (1950), citat de Alain Blanchet (1985, 39), enumera indicatorii esentiali inabordarile directive si nondirective, dupa frecventa statistica de aparitie a lor. Astfel in abordariledirective: se pun intrebari foarte precise, se cer informatii in legatura cu anumite probleme, se indicatema conversatiei, se propune clientului o anumita activitate, se ia in considerare continutul celorspuse, se ia in calcul ordinea evenimentelor si se semnaleaza problemele ce trebuie rezolvate. inabordarile de tip nodirectiv: se inregistreaza sentimentele si atitudinile exprimate spontan, acestea seinterpreteaza in functie de comportamentul si discursul global, se indica tema convorbirii, serecunoaste continutul celor declarate, se pun intrebari foarte precise, se dau informatii, se definestesituatia intervievarii prin responsabilitatea clientului de a utiliza cele discutate.Pe de alta parte R. Ghiglione si B. Matalon (1991, 77) pun in relatie interviurile directive/nondirective cu tipurile de cercetari, rezultand un tabel foarte sugestiv (Tabelul 7.2).Tabelul 7.2. Relatia dintre tipul de cercetare si tipul de interviu(dupa Ghiglione si Matalon, 1991)InterviuTip de cercetareNondirectiv Semidirectiv DirectivDe control *De verificare * *in profunzime * *Explorativa *Tabelul reprodus exprima ideea ca utilizarea tipurilor de interviuri, dupa gradul de libertate,depinde de nivelul cunostintelor anterioare despre problema studiata. Cand abordam o problema noua,prea putin cunoscuta, se recomanda utilizarea interviurilor nondirective, cu un grad sporit de libertatepentru a explora fenomenul sub toate fatetele care ni se dezvaluie de la o intrebare la alta. Cu totulaltfel stau lucrurile cand problema este bine determinata si se cere doar masurarea, aflarea intensitatiiei de manifestare (de exemplu, intensitatea opiniilor pro sau contra). in astfel de studii putem apela lainterviurile directive, pe baza intrebarii inchise.Exemplul cel mai concludent pentru libertatea de schimbare a temei conversatiei, a formei sisuccesiunii intrebarilor il constituie interviul clinic, utilizat cu precadere in psihoterapie si mai putin ininvestigatia psihologica sau sociologica.Interviul clinic reprezinta forma extrema a interviului nestructurat si ilustreaza cel mai binespecificul interviului nondirectiv. Alain Blanchet (1985, 12) mentioneaza in octombrie 1929 in cadrulcercetarilor de la Hawthorne, F. J.. Roethlisberger si W. J. Dickson au utilizat sistematic si au analizatvaloarea metodologica a ceea ce numim astazi "interviul nondirectiv" in cercetarea socioumana.Interviul clinic a fost propus, insa, ca tehnica de interventie psihoterapeutica de psihologul americanCarl Rogers (1902 1987), inlocuind astfel "modalitatea clasica" de desfasurare a sedintelor depsihoanaliza imaginata de Sigmund Freud (1856 1939). Avand o formatie enciclopedica, in afaraspecialitatii sale, a studiat istoria, teologia si pedagogia, Carl Rogers a functionat timp de 12 ani capsiholog la un centru de asistenta sociala si psihologica infantila din Rochester si apoi, din 1940 panain 1963, ca profesor la Universitatile din Ohio, Chicago si Wisconsin (vezi Schultz, 1976/1986, 273-TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 129296). A publicat lucrari de referinta, precum : Clinical Treatment of Problem Child (1940), ClientcentredPsychotherapy (1952), On Becoming a Person (1961), Freedom to Learn (1969), OnBecoming Partners (1972), A Way of Being (1980) s.a. Metoda nondirectiva pe care o propunepresupune comunicarea autentica, bazata pe incredere si intelegere intre pacient si terapeut. Este o"relatie de ajutorare" in vederea dezvoltarii si maturizarii persoanei, pentru o mai buna intelegere aexperientei subiective proprii si pentru sporirea capacitatii de confruntare cu viata. in cadrul acesteirelatii, in care pacientul este tratat ca persoana, nu ca "entitate clinica", opiniile si atitudinile fata desine ale pacientului devin predominant pozitive, stima de sine sporeste, personalitatea se integreaza,structurile sale de baza se unifica, nervozitatea scade, socurile emotionale devin acceptabile,personalitatea se adapteaza mai bine situatiilor sociale.Interviul clinic urmareste sa sprijine efortul pacientului de constientizare a sentimentelor saleconfuze, care ii provoaca teama. Terapeutul nu directioneaza relatarile pacientului, ci doar creeaza uncadru de manifestare in care acesta "sa fie el insusi". in acest scop s-a renuntat la practicapsihoterapeutica in care pacientul era pus intr-o situatie "dezumanizanta" (asezat ca un bolnav lungitin pat, fara a vedea terapeutul, care noteaza fara a-l intrerupe monologul pacientului etc.). De aceastadata pacientul ia loc la birou, viszavi de terapeut, fiind intr-o situatie de egalitate cu acesta. Interviulclinic propus de Carl Rogers se fondeaza pe o conceptie psihoanalitica despre personalitate, influentatade filosofia existentialista (Gorgos, 1989, 756).Interviul clinic nu se utilizeaza numai in scop terapeutic, ci si pentru psihodiagnoza, pentruorientarea profesionala sau in activitatea de asistenta sociala in vederea cunoasterii personalitatii.Dealtfel, insusi parintele nondirectivismului a sustinut extinderea metodei sale in domeniul educatieiadultilor, a invatamantului, industriei si politicii (Gauquelin, 1971, 140). in cercetarea socioumana,interviul clinic este utilizat de multe ori cu scop explorator, in faza initiala a investigatiilor, pentrugasirea acelor informatii care sa orienteze demersul de cercetare. Dar, dat fiind faptul ca acest tip deinterviu ofera o expresie "chimic pura" a atitudinilor, abordarea nondirectiva s-a extins mult dincolode sfera terapeutica. Paul Lazarsfeld, ca sa dam un exemplu clasic, a utilizat interviul nondirectiv incercetarea emisiunilor radio.Interviul in profunzime, ca si interviul cu raspunsuri libere, se utilizeaza atat in psihoterapie, cat siin cercetarea socioumana. Spre deosebire, insa, de interviul clinic, interviul in profunzime, centrat totasupra persoanei, vizeaza doar un aspect, un fenomen sau element, nu persoana in intregul ei. La felstau lucrurile si in cazul interviului cu raspunsuri libere sau ghidat. intre cele doua tipuri de interviuridiferentele sunt mai mult de nuanta decat de fond: variaza nivelul de profunzime, amploareafenomenelor abordate, gradul de libertate mentinandu-se ridicat, chiar daca tema convorbirii esteprestabilita.Interviul clinic, in profunzime si cu raspunsuri libere sunt mai mult sau mai putin nestructurate.Interviurile nestructurate pot avea un grad de validitate mai inalt decat cele structurate, suntnestresante, permit exprimarea spontana a personalitatii, dezvaluirea pulsiunilor inconstientului, lasalibera asociatia de idei, eliminand astfel bias-urile (erorile sistematice) interviului structurat (Gordon,1969).Interviul centrat (ghidat sau focalizat), ca tehnica de cercetare in stiintele socioumane, a fostprezentat de Robert K. Merton, M. Fiske si P. Kendall (1956). Este un interviu semistructurat, insensul ca abordeaza teme si ipoteze dinainte stabilite ca si interviurile structurate , dar intrebarile sisuccesiunea lor nu sunt prestabilite ca si in cazul interviurilor nestructurate.Tehnica propusa de Robert K. Merton impune centrarea convorbirii pe o experienta comunatuturor subiectilor (de exemplu, implicarea intr-o anumita actiune, vizionarea aceluiasi spectacol deteatru sau film etc.). Respectiva experienta traita de toti cei care urmeaza a fi intervievati este analizataanterior de catre cercetator care evidentiaza elementele semnificative si structura situatiei, modelele deactiune s.a.m.d. Sunt formulate ipoteze privind consecintele implicarii persoanelor in situatia data.Cercetatorul elaboreaza pe aceasta baza un ghid de interviu, in care sunt fixate problemele ce vor fiabordate in convorbirea focalizata pe experienta subiectiva a implicarii in situatia analizata.C. A. Moser (1958/1967, 295) comenteaza ca pe un bun exemplu de utilizare a interviului centrat(guided or focused) studiul lui R. Marriott (1953) privind factorii care contribuie lasatisfactia/insatisfactia muncii industriale. Interviul individual cu muncitorii industriali era axat pe optteme: sarcina de executat; orele de munca; sistemul schimburilor; nivelul salariilor; sistemul derenumerare; patronatul, conducerea administrativa si politica acestora; supravegherea muncii; colegii130 Septimiu CHELCEAde munca. Pentru fiecare tema inclusa in ghidul de interviu se formulau spontan intrebari factuale si deopinie vizand starea de satisfactie insatisfactie. Interviul centrat apreciaza C. A. Moser (1958/1967,295) "se departeaza de inflexibilitatea metodelor formale, dar da totusi interviului o forma structuratasi asigura ca toate problemele relevante sunt discutate ".Kenneth D. Bailey (1978) apreciaza ca in cazul interviului centrat important este faptul cacercetatorul a studiat anterior experienta traita de subiecti, selectand aspectele ce vor fi puse indiscutie.Interviurile cu intrebari deschise si cu intrebari inchise fac parte din categoria interviurilorstructurate. Astfel de interviuri sunt larg utilizate in cercetarile sociolgice si psihologice. in cadrul lorcercetatorul (sau operatorul de interviu) nu beneficiaza de libertatea alegerii temelor sau deposibilitatea reformularii intrebarilor si schimbarii succesiunii lor. Problematica utilizarii interviurilorcu intrebari deschise si cu intrebari inchise a fost tratata in lectia despre chestionar, cand s-a prezentatmodalitatea de aplicare a chestionarului cu ajutorul operatorilor. De altfel, ghidul de interviu nureprezinta altceva decat o lista de intrebari sau de probleme ce urmeaza a fi discutate in cadrulinterviului. Fireste, ghidurile de interviu pot fi mai mult sau mai putin detaliate, dar ele trebuie sacuprinda problemele esentiale, ce nu pot fi omise, fara de care obiectivul studiului nu s-ar realiza.Interviurile pot fi unice sau repetate. in sondajele de opinie avem de-a face, de regula, cu osingura convorbire cu fiecare din persoanele cuprinse in esantion. in practica psihoterapeutica si inanchetele panel interviul se aplica in mod repetat. Subiectul intervievat dobandeste o anumitaexperienta in rolul sau, astfel ca desfasurarea convorbirii se realizeaza in alte conditiipsihosociologice.Cel mai adesea interviul se deruleaza ca o comunicare intre doua persoane: operatorul deinterviu si persoana care raspunde. in afara acestui tip de interviu personal, in cercetarile sociale seutilizeaza si interviul de grup, care are exigente specifice. "Interviul de grup opineaza Alain Giami(1985, 221) este o metoda de culegere a datelor psihosociologice foarte utilizata in studiile empirice,in special in marketing si in studiul pietii", totusi au aparut putine studii metodologice privitoare laacest tip de interviu. intr-un asemenea context contributia teoretico-metodologica a lui Alain Giamiacopera un teren prea putin explorat. Vom retine ca deosebit de importante unele puncte de vedereexprimate de Alain Giami.Tehnica interviului de grup s-a impus in cadrul directiei de studiu a grupului mic. J. A. Banks,intr-o lucrare despre Discutia de grup ca tehnica de intervievare (1957) formuleaza ipoteza ca insituatia de grup indivizii ofera raspunsuri care cred ei ca sunt asteptate de grupul lor de apartenenta, intimp ce in interviurile personale ei dezvaluie reactiile proprii. Din aceasta cauza in interviurile de grupopiniile sunt exprimate cu mai multa intensitate, in timp ce opiniile minoritare risca sa ramananeexprimate. De aici decurge o concluzie cu valoare metodologica mai larga: "cercetatorii carestudiaza aceeasi problema utilizand tehnici diferite risca sa obtina rezultate dificil de comparat, chiarcontradictorii (apud Giami, 1985, 223).Roger Mucchielli (1968, 8) consacra interviului de grup unul din volumele dedicate formariipermanente in stiintele umane, prezentand regulile de desfasurare si propunand o serie de exercitii deutilizare a interviului de grup in cunoasterea psihosociologica si in actiunea de schimbare a opiniilor.Este de retinut faptul ca acest tip de interviu presupune existenta reala a unui grup de persoane, care saelaboreze in interactiune un raspuns colectiv la problemele puse in discutie. Nu avem de-a face cu ojuxtapunere a unor raspunsuri individuale, ci cu formularea unui raspuns care sa exprime opinia degrup. Cercetatorul trebuie sa se faca acceptat de grup.William Foote White, autorul lucrarii Street Corner Society: Sociale Structure of on Italian Slum(1955), recomanda introducerea prin intermediul membrilor influenti a cercetatorului in grupul pecare-l studiaza. Astfel, cercetatorul dobandeste respect si confidenta din partea membrilor grupului.Sigur, interviul de grup necesita o pregatire psihologica atenta (stabilirea unor relatii de increderereciproca, deblocarea psihica a participantilor la interviu s.a.m.d.), precum si anumite masuri deorganizare a discutiei colective (convocarea din timp a participantilor, limitarea duratei intervalului lacel mult trei ore, asigurarea conditiilor de confort, eliminarea surselor de distragere a atentiei, plasareaparticipantilor in jurul unei mese rotunde etc.).Fara a putea respecta regulile de desfasurare a interviurilor de grup, in cadrul seminarului desociologie industriala am organizat (noiembrie 1972) cu studentii de la Politehnica din Bucuresti unexperiment de schimbare a opiniilor in urma unei discutii colective pe tema: "Virtutile petreceriiTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 131timpului liber de unul singur". La interviul de grup au participat 15 studenti. Am aplicat un chestionarcu 12 intrebari inchise, avand ca varianta de raspuns:deloc interesant....................................... 1putin interesant....................................... 2oarecum interesant................................. 3interesant................................................. 4foarte interesant...................................... 5Pe locurile al cincilea si al zecelea au fost plasati itemii: "A te plimba singur prin oras este........"si "A te plimba singur prin parc este........". Opinia membrilor grupului s-a dovedit a fi nefavorabilapetrecerii timpului liber de unul singur (m = 2,97). Rezultatul nu a fost comunicat grupului. Ammentionat doar ca in legatura cu aceasta modalitate de petrecere a timpului liber exista in general oopinie nefavorabila. I-am invitat pe studenti sa-si spuna parerea despre factorii care determina aceastaopinie. Personal, mi-am asumat doar rolul de moderator. Discutiile au durat aproximativ 35 de minute.S-au adus argumente "pro" si "contra". Dupa o pauza de 10 minute, am aplicat un al doilea chestionarprivind timpul liber. in pozitiile V si X figurau aceiasi itemi. in urma interviului de grup opiniastudentilor a devenit mai favorabila "petrecerii timpului liber de unul singur" (m = 3,24). S-aconstatat inca o data valabilitatea tezei lui Kurt Lewin privind schimbarea mai rapida a opiniilor candse realizeaza "auto-informatia" in interiorul grupului, decat in cazul transmiterii informatiei "excathedra".Henri H. Stahl (1974), vorbind despre obtinerea de raspunsuri colective la o chestionare verbala,arata ca "procedeul interogarii in grup" se recomanda in faza de prospectare, cand se pot obtine de lapersoanele convocate informatii utile pentru adancirea problematicii de studiu. Raspunsurile investitecu adeziunea mai multora sunt la fel de interesante pentru cercetator, ca si informatiile divergentefurnizate de "opozanti". Si in cazul convorbirilor colective, "Regula de aur a oricarui anchetator socialeste tacerea. E bun anchetatorul care vorbeste putin, dar stie sa faca pe altii sa vorbeasca " remarcaH. H. Stahl (1974, 272).Interviurile pot fi facute cu adulti, cu tineri sau copii. Pot fi intervievate personalitati ale vietiipolitice si culturale, specialisti din diferite domenii, persoane fara functii oficiale si chiar cu persoanedefavorizate. De fiecare data diferentele dintre status-urile socio-profesionale ale cercetatorului si alecelor intervievati ridica probleme in ordinea obtinerii interviului, desfasurarii lui si valorificariiinformatiilor.in literatura de specialitate recenta se atrage atentia asupra intervievarii copiilor, care puneurmatoarele probleme: vocabularul limitat al copiilor, specificul relatiei adult-copil si dificultateacopiilor de a intelege "situatia de interviu" (Bailey, 1982, 203). in perioada anteprescolara (1-3 ani)copilul intampina dificultati de intelegere a limbajului, desi cerinta subiectiva a comunicarii verbaleeste constituita la 16 luni. La varsta de 1 an copilul poate pronunta circa 100 de cuvinte, alcatuindpropozitii de 2-3 cuvinte. Este evident ca in aceasta faza a dezvoltarii comunicarii nu se puneproblema utilizarii interviului pentru investigarea lumii subiective a copilului. Abia in perioadaprescolara (3-6 ani), date fiind progresele in dezvoltarea comunicarii verbale, s-a incercat realizareaunor interviuri cu copiii (la 3 ani vocabularul mediu numara 2000 de cuvinte).Studiile lui Leon Yarrow (1960) au caracter de pionierat. Interviul de cercetare isi gasesteaplicabilitate in studiul anumitor teme (socializarea, formarea prejudecatilor, relatiile si grupurile micietc.), odata cu perioada scolara (6 10/11 ani), cand "se produce o schimbare de fond a intregiiactivitati psihice, are loc investigarea gandirii copilului de la contemplarea si intelegerea intuitiva afenomenului, a cazului, la logica regulii pe care o exprima cazul, fenomenul si operarea in aceastaconceptie, fapt ce reprezinta o adevarata revolutie in actul de cunoastere, o schimbare de structura aintelegerii" (Schiopu si Verza, 1981, 163).La sfarsitul perioadei scolare mici, copiii poseda un vocabular de 4000-4500 de cuvinte,vocabularul activ fiind de aproximativ 1500 de cuvinte. Acest lucru permite formularea raspunsurilorla interviul special proiectat pentru investigarea copiilor. Totusi, se impune realizarea pentru populatiadin Romania a unor liste de cuvinte ce sunt intelese de copiii de varsta scolara si prescolara, asa cumsunt International Kindergarten Union List (1928) sau A Combined Word List (1936).Dificultatea realizarii interviurilor cu prescolarii si cu scolarii mici nu rezida numai in vocabularullimitat al acestora, ci si in specificul relatiei adult-copil. La varstele mici, copiii ii percep pe adulti cape propriii lor profesori sau parinti de la care invata ce este bine si ce este rau, cum sa raspunda la132 Septimiu CHELCEAanumite intrebari s.a.m.d. in situatia de interviu le este greu sa inteleaga de ce adultii, care "le stiu petoate", ii intreaba pe ei "ce si cum ". Apoi atrage atentia Kenneth D. Bailey (1982) copiii sunt maisugestionabili decat adultii: formularea intrebarilor, intonatia, mimica pot influenta puternicraspunsurile. Anumite caracteristici ale stadiului lor de dezvoltare psihica, precum "domniaconcretului" (Gheorghiu si Ciofu, 1982, 123), asigura insinuarea elementelor sugestive in procesulcunoasterii. Pe de alta parte, imaginatia copiilor este necontrolata: adesea distinctia dintre realitate sivis, dintre ceea ce s-a intamplat efectiv si ceea ce ar fi dorit sa se intample ridica bariere serioase ininterpretarea interviurilor. in plus, relatia adult-copil trebuie sa ia in considerare stadiile raporturilordintre sexe. La varsta de 7-12 ani baietii manifesta o anumita aversiune fata de fete. De aceea serecomanda ca interviurile cu scolarii mici sa fie facute de persoane de acelasi sex.in interviurile cu copiii trebuie creata o astfel de situatie care sa-i ajute sa inteleaga ce se asteaptade la ei. Leon Yarrow (1960) recomanda utilizarea jocului cu papusi pentru studiul prejudecatilorrasiale la prescolari. Prescolarilor li se arata diferite papusi sau desene infatisand persoane apartinandraselor alba sau neagra si sunt intrebati: "Cu cine vrei sa te joci" La varsta scolarului mic pot fiutilizate povestiri sau fraze ce urmeaza a fi completate. De asemenea, pot fi folosite si metode deproiectie (de exemplu, testele Rorschach, T.A.T. si altele).Interviurile se clasifica, dupa modalitatea de comunicare, in interviuri face-to-face (directe,personale) si interviuri prin telefon. Prezentam, dupa Therese L. Baker (1988, 180), specificulinterviului prin telefon.Unii cercetatori (W. R. Klecka si A. J. Tuchfarber, 1978) considera ca in deceniul opt al secoluluinostru s-a produs o minirevolutie in cercetare sociala din SUA: "copilul vitreg" al anchetelorsociologice cum considera Don A. Dillman (1978) interviul telefonic a devenit "copilul favorit"alacestora. Doua sunt cauzele care au declansat aceasta schimbare radicala. in primul rand crestereaspectaculoasa a numarului posturilor telefonice (in 1958, aproximativ 72% din populatia SUA aveaacces la un post telefonic, iar in 1976 aproximativ 93%. Se prevedea ca in 1982, ponderea populatieicu acces la telefon sa fie de 98%). in al doilea rand, interviul telefonic a cucerit un loc privilegiat caprocedeu de investigare datorita punerii la punct a unui sistem de esantionare adecvat: Random digitdialing (RDD).in cele mai multe tari, intre care si Romania, dotarea limitata cu posturi telefonice nu permiteefectuarea unor anchete telefonice reprezentative. La inceputul anului 1999, in tara noastra functionaucirca 3,5 milioane de posturi telefonice, ceea ce ar insemna ca mai putin de jumatate din populatia depeste 18 ani are acces la telefon. Repartitia posturilor telefonice in mediul rural este mult mai scazutadecat in mediul urban. Totusi, pentru anumite categorii de populatie si pentru anumite centre urbane,cu valoare experimentala se poate apela la interviul telefonic. in perspectiva se vor crea, probabil,conditii pentru efectuarea de anchete telefonice reprezentative si in tara noastra. Pana atunci, pentru aapela eficient la interviul telefonic va trebui sa stabilim: care este proportia persoanelor cu acces la untelefon Ce categorii sociale au intr-o mai mare masura posturi telefonice acasa Cine sunt cei ce nuau acces la telefonSelectarea esantionului pentru anchetele prin interviu telefonic prezinta anumite particularitati incomparatie cu esantionarea populatiei pentru anchetele "clasice". Este vorba de o esantionare anumerelor de telefon si apoi de selectarea persoanelor care au acces la respectivele posturi telefonicein vederea intervievarii lor. Initial, s-au folosit pentru esantionare cartile de telefon. S-a constatat insaca acestea nu reprezinta o buna baza de esantionare: multe telefoane particulare nu apar in cartile detelefon, numerele de telefon se schimba, astfel ca se face greu distinctie intre numerele de telefon de laserviciu si de la domiciliu. Date fiind aceste neajunsuri, s-a propus utilizarea sistemului RDD pentruesantionarea numerelor de telefon (Groves si Kahn, 1979). Sunt selectate mai intai zonele geografice,in urma stratificarii lor dupa anumite criterii. Fiecare zona are un anumit prefix. Se face apoi selectiaaleatoare a numerelor de telefon si a persoanelor pe baza tabelelor de selectie proiectate de Leslie Kish(1949). Daca numarul de telefon selectat aleator (de exemplu, 123-4567) corespunde unei gospodariiin care locuieste o familie formata din trei persoane, atunci se urmareste in tabelul de selectie perandul 3 (nr. membrilor familiei) la intersectia cu coloana 7 (ultima cifra a numarului de telefon) si sedetermina persoana cu care va trebui facut interviul (cea de-a treia persoana din familie, in ordineadescrescatoare a varstei). Aceasta modalitate de selectie presupune ca operatorul de interviuritelefonice sa se intereseze: cate persoane locuiesc la adresa unde este instalat telefonul Cate au varstade peste 18 ani Care este persoana cea mai in varsta din familie Apoi urmatoarea s.a.m.d. AcesteTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 133date vor fi inscrise intr-un tabel (Tabelul 7.3). Odata identificata persoana cu care se va face interviul,aceasta va trebui chemata la telefon sau va trebui fixata data si ora la care ar putea fi intervievatatelefonic (Tabelul 7.4).Desfasurarea interviului telefonic are unele particularitati in raport cu interviul face-to-face. Dacain intervalul face-to-face primul contact cu persoana selectionata in esantion este de natura vizuala (deaici cerinta ca operatorul de interviu sa fie o persoana cu un fizic placut), in interviul telefonic primaimpresie se bazeaza pe caracteristicile vocale ale operatorului (timbru, intensitate, claritate, lungimeapauzelor dintre cuvinte etc.). Decurg de aici cerinte specifice pentru alegerea si formarea operatorilorde interviu. Acestia vor trebui sa se asigure ca persoanele aflate la celalalt capat al firului telefonic auinteles intrebarile, ca doresc sa continue conversatia. Vor fi frecvente intrebarile de genul:"Alo, maauziti"; "S-a inteles"; "Este clar"; "Pot continua"Este de la sine inteles ca in interviurile telefonice nu pot fi utilizate materiale grafice (fotografii,planse etc.). Interviul va trebui astfel condus incat sa suplineasca lipsa acestui material ajutator. inceea ce priveste ordinea intrebarilor, J. H. Frey (1983) recomnada ca, spre deosebire de chestionar, incazul interviului telefonic de la inceput sa se puna intrebari legate direct de problema cercetata,intrebarile fundamentale plasandu-le spre sfarsitul interviului (Converse si Presser, 1986, 61).Tabelul 7.3. Tabel cu membrii familieiNr. Numele si prenumele Varsta1.2.3.4.5.6.Tabelul 7.4. Tabel pentru selectia membrilor familiei1 2 3 4 5 6 7 8 9 01 1 1 1 1 1 1 1 1 1 12 1 1 2 2 2 1 1 2 1 23 3 2 2 1 2 2 3 1 1 34 1 4 2 3 3 2 1 4 2 45 5 2 1 1 3 2 4 3 5 46 1 6 2 6 4 5 3 2 4 5Interviul telefonic a dobandit o larga utilizare in cercetarile sociologice in special din SUA sidatorita perfectionarilor tehnice. Interviul telefonic asistat de calculator (Computer-asisted telephoneinterviewing) reduce nu numai timpul total al anchetelor sociologice, dar si erorile, eliminandu-seoperatiile de notare in scris a raspunsurilor, codificarea de catre operatorul de ancheta, transferulcodurilor pe discul calculatorului electronic. in sistemul CATI, computerul genereaza numerele detelefon esantionate, afiseaza pe un terminal intrebarile in succesiunea lor, raspunsurile fiind introdusedirect in memoria calculatorului. Astfel se elimina consemnarea si codificarea manuala araspunsurilor.Robert M. Groves si Robert L. Kahn (1979), comparand interviul telefonic cu interviul face-toface,au ajuns la concluzia ca primul costa mai putin de jumatate din costul celui de-al doilea (55 dedolari pentru un interviu face-to-face si 23 de dolari pentru un interviu telefonic). O ancheta cuoperatori de interviu pe un esantion de 1500 de persoane a costat 84.000 de dolari, in timp ceintervievarea telefonica a aceluiasi numar de persoane a redus costul total al anchetei la 38.000 dedolari. De asemenea, constata ca cei doi sociologi americani, intervievarea telefonica reduce efortul sidurata anchetelor de la 8,7 ore pentru fiecare interviu face-to-face la 3,3 ore pentru fiecare interviutelefonic (pentru a ancheta direct 1500 de persoane au fost necesare 15.522 ore, iar pentruintervievarea telefonica 5419 ore). Datele prezentate au pentru noi doar o valoare orientativa. Elemerita a fi cunoscute pentru ca in viitor si la noi in tara interviul telefonic va dobandi popularitate. in134 Septimiu CHELCEAacest sens, mentionam in continuare avantajele, dar si dezavantajele acestui procedeu de investigatie.Rapiditatea desfasurarii anchetelor telefonice si costul lor redus constituie asa cum s-a aratat principalele avantaje. Kenneth D. Bailey (1982) mentioneaza ca avantaje si anonimatul asigurat deintervievarea telefonica, precum si flexibilitatea acestui procedeu (comparativ cu chestionarul postal,de exemplu).Dezavantajele interviului telefonic rezulta din ineditul situatiei: multi considera intentia deintervievare telefonica drept o farsa si, ca atare, refuza convorbirea. Credem ca anchetele telefonice artrebui precedate de o companie publicitara, pentru ca populatia sa afle despre o asemenea modalitatede cunoastere stiintifica a opiniilor si atitudinilor si sa accepte includerea in esantion ca pe un lucrufiresc.Chiar si in tarile cu o indelungata practica a anchetelor telefonice se pune ca un dezavantaj problema motivatiei mai reduse a persoanelor, comparativ cu interviul face-to-face. Tocmai datoritamotivatiei scazute, a refuzului frecvent de a participa la interviu si a intreruperii convorbirilor,volumul numerelor de telefon esantionate (RDD) trebuie sa fie de aproximativ cinci ori mai maredecat cel proiectat.Un alt dezavantaj major al interviului telefonic este legat de imposibilitatea cercetatorului de acontrola situatia in care se desfasoara convorbirea. Nu exista siguranta ca raspund chiar persoaneleselectionate in esantion, nu pot fi inregistrate comportamentele nonverbale, nici conditiile fizice sipsihologice in care se deruleaza convorbirea telefonica.Despre valoarea de ansamblu al interviului telefonic, Robert M. Groves si Robert L. Kahn (1979)spun ca raspunsurile obtinute sunt aproape identice cu cele recoltate cu ajutorul interviului face-toface.Alti cercetatori semnaleaza, totusi, unele mici diferente: in interviurile telefonice apar mai multeomisiuni in datele despre venitul familiei, mai multe raspunsuri contradictorii si stilul raspunsuriloreste diferit de cel al raspunsurilor la interviurile face-to-face (Lawrence A. Jordon si colab., 1980).Rapiditatea in efectuarea anchetei, costul redus si facilitatea controlului asupra operatorilor deinterviu au condus la concluzia ca este preferabil interviul telefonic celui face-to-face chiar instudierea comportamentului sexual intr-o ancheta desfasurata in Franta (septembrie 1991/februarie1992) sub conducerea lui Michel Bozon si Henri Leridon. Anterior deciziei s-au comparatraspunsurile obtinute prin interviul telefonic cu cele recoltate prin vizita la domiciliul si interviu faceto-face sau autoadministrat (cate 400 de persoane pentru fiecare tip de interviu). Au fost preferateinterviurile telefonice, precedate de o scrisoare prin care se anunta scopul anchetei (Riandey si Firdion,1993, 1258).Pe aceeasi tema a comportamentului social, la noi in tara echipa de cercetatori de la CURS, subconducerea lui Dorel Abraham, a realizat in 1995 o ancheta prin interviu telefonic cuprinzand unesantion din populatia bucuresteana, rezultatele fiind publicate in ziarul Libertatea. Consideram foartesemnificativa aceasta reusita de intervievare telefonica a populatiei intr-o problema privind viataintima, fapt pentru care, cu permisiunea coordonatorului anchetei, vom reproduce ghidul de interviuutilizat, la alcatuirea caruia si autorul acestei lucrari a participat (vezi Lecturi 7.2).Sondajul s-a realizat in perioada 17-20 martie 1995, pe un esantion probabilist format din 816persoane, prin interviul telefonic pentru gospodariile care detin aparatura respectiva si la domiciliuprin interviu face-to-face pentru cei care nu intra in aceasta categorie.Esantionul este reprezentativ pentru populatia Capitalei cuprinsa intre 18 si 60 ani, cu o eroaretolerata maxima de +/-3,2%. Prezentam in continuare structura esantionului (Tabelul 7.5).Tabelul 7.5. Structura esantionului CURS (dupa Abraham, 1995)Sex:barbati..........44% Grupe de varsta:femei............56% 18-30 ani...........32%;31-55 ani...........53%56-60 ani.........15%Studii (nivel de instructie): Starea civila:scoala primara si generala..... 18% casatorit(a).................................61%scoala profesionala ............... 10% necasatorit(a) .............................26%TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 135liceu si scoala postliceala...... 51% divortat(a)....................................6%studii superioare.................... 21% vaduv(a).......................................6%in uniune libera (concubinaj).......1%in fine, interviurile pot fi clasificate si dupa functia pe care o au in cadrul cercetarii: interviul deexplorare se deosebeste, prin structura sa, de interviul utilizat ca modalitate principala de obtinere adatelor de cercetare sau de interviul practicat cu scopul completarii sau verificarii informatiilorrecoltate cu ajutorul altor metode si tehnici de investigare. Interviul de explorare, utilizat in prima fazaa cercetarii, este mai putin structurat, uneori este nondirectiv, urmarind identificarea unor teme care safie cercetate apoi in profunzime prin intermediul chestionarului, de exemplu. Asa au procedat, depilda, cercetatorii de la Universitatea din California in studiul factorilor psihici ai adaptarii inimbolnavirile de cancer (Taylor si colab., 1984, 184). Un numar de 179 de paciente cu cancer de sanau fost intervievate la domiciliu, dupa ce telefonic se obtine acordul lor de a participa la ancheta.Interviul, cuprinzand intrebari inchise, dura intre 1 1/2 si 2 ore. Se incepea cu intrebari de identificare(varsta, status-ul marital etc.), urmand apoi o serie de intrebari vizand experienta subiectiva aimbolnavirilor de cancer (cand au fost detectate primele simptome, cand s-a facut interventiachirurgicala s.a.m.d.). Interviul continua concentrandu-se asupra atribuirii si controlului imbolnaviriide cancer, in conditiile in care nu se cunosc toate cauzele care conduc la imbolnavirea de cancer, auanumite banuieli, propuneri sau chiar teorii privind etiologia acestei maladii. Printr-o intrebaredeschisa, persoana intervievata era solicitata sa arate care este propria sa parere in legatura cu aceasta.Daca persoana intervievata atribuia responsabilitatea imbolnavirii de cancer unui din urmatorii patrufactori: ei insasi, altor persoane, mediului inconjurator, intamplarii, era rugata sa faca alegerea fortata,indicand doar unul dintre acestia. Alte intrebari vizau reprezentarea pacientelor despre controlul pecare simt ca il au asupra evolutiei maladiei, schimbarile din viata de munca si de familie produse deimbolnavire. in finalul interviului pacientele erau invitate sa aprecieze, pe o scala cu cinci trepte, dacaschimbarea din viata lor este pozitiva sau negativa (l = foarte negativa si 5 = foarte pozitiva).Pe baza concluziilor interviului astfel realizat, s-a elaborat un chestionar postal (rata raspunsurilora fost de 90%) in care au fost incluse intrebari privind: viata sexuala a pacientelor, afilierea lorreligioasa, precum si o serie de itemi din diferite scale de determinare a "locului controlului" (J.Rotter, 1996) si a nivelului de "adaptare maritala" (Locke-Wallace, 1959).in cercetarea schimbarilor din comportamentul ritual in procesul de industrializare si urbanizaream utilizat ca principala modalitate de investigare interviul face-to-face cu "informatorii autorizati".Batranii satului erau rugati sa relateze despre obiceiurile si credintele legate de nastere, botez,casatorie, moarte. Apoi, pe baza Planului pentru cercetarea obiceiurilor si ceremoniilor, elaborat deC. Brailoiu si H. H. Stahl din indrumari pentru monografiile sociologice (Gusti, 1940, 324), formulamintrebari specifice: Cum se aleg nasii Cine ii vesteste Ce daruri ii aduc Cand vin sa vada copilulintaia oara Cu ce daruri vin Cand hotarasc ziua botezului etc.Apeland atat la interviul centrat, cat si la interviul cu intrebari deschise, am reusit sa schitezevolutia obiceiurilor si credintelor, unele schimbari in comportamentul ceremonial al unei populatii intranzitie de la modul de viata traditional-rural la cel industrial-urban (Chelcea, 1970).Aplicatii ale logicii interogative in anchetele prin interviuPerfectionarea metodologiei anchetelor presupune, dincolo de marimea gradului dereprezentativitate a esantioanelor, sporirea rigurozitatii construirii ghidurilor de interviu si achestionarelor utilizate. Acest lucru poate fi realizat prin aplicarea principiilor logicii interogative saua eroteticii (gr. erotema intrebare) la proiectarea si desfasurarea anchetelor.Din evantaiul larg al functiilor logicii interogative sistematic prezentate de Constantin Grecu(1982, 8) retin atentia in vederea aplicarii lor in anchetele sociologice: semantica erotetica (analizasemnificatiei continutului logic al propozitiilor interogative), clasificarea presupozitiilor interogative sia raporturilor dintre intrebare si raspuns, precum si paralogismele (analiza erorilor propozitiilorinterogative) si programatica erotetica (considerarea atitudinilor persoanelor intervievate). Faraindoiala ca si sintactica erotetica, prin preocuparea pentru formalizarea limbajelor interogative, poatecontribui la optimizare interviului de cercetare.136 Septimiu CHELCEAin anchetele sociologice, semantica erotetica opereaza atat la nivelul stabilirii problemelor destudiu si a ipotezelor, cat si in planul formularii intrebarilor din structura chestionarelor si interviurilor.De altfel, cercetarea stiintifica nu reprezinta altceva decat cautarea raspunsurilor adecvate la intrebarilemereu mai profunde si mai nuantate ale stiintei.in logica interogativa se subliniaza faptul ca in orice intrebare exista o anumita cunoastere,accentul cazand insa pe ceea ce nu se cunoaste inca. Din acest punct de vedere, intrebarile pe care ni lepunem cand proiectam o cercetare de teren reflecta nivelul la care a ajuns cunoasterea in respectivuldomeniu.Logica interogativa, analizand raportul dintre intrebare si raspuns (ca enunt care ar satisfacecererea de informatii daca ar fi adevarat), ajuta la verificarea legaturii dintre indicat si indicator. Laintrebarile inchise (cu raspunsuri prestabilite) este obligatorie includerea intre variantele de raspuns sia unui enunt cu functie de raspuns direct. in acelasi mod, logica interogativa intervine in analizaraspunsurilor la intrebarile deschise, la care persoanele intervievate formuleaza ele insele raspunsul.in astfel de situatii, cand apar raspunsuri indirecte (care nu satisfac exact cererea de informatie) sauraspunsuri partiale (care necesita explicatii suplimentare), se pune problema interpretarii acestorintrebari ca adevarate sau false si, deci, problema atribuirii sau nonatribuirii indicatorului pentrurespectivul indicat. Asa cum am aratat mai detaliat intr-o alta lucrare (Chelcea, 1988), raspunsurileindirecte satisfac intr-o masura mai mare decat raspunsurile partiale exigentele anchetelor sociologice,dat fiind faptul ca acestea din urma nu au decat functia de a exclude unele raspunsuri false, fara aindica raspunsul adevarat. Un domeniu al logicii interogative de cel mai mare interes pentruinvestigatia sociologica in general, si pentru anchetele pe baza de interviu in special, il reprezintaanaliza presupoziilor. Deoarece fiecare intrebare contine cunostinte anterioare, K. Adjukiewicz (1976)propune distinctia intre "dat-ul intrebarii" si "necunoscuta intrebarii".Jaakko Hintikka (1976) aprecia presupozitia ca fiind rezultatul omiterii lui "eu stiu ca"dindezideratul unei intrebari. intelesese astfel, presupozitiile apar ca premise necesare, dar nu sisuficiente, pentru ca intrebarea sa aiba sens, adica un raspuns adevarat. Deci, in pregatirea interviuluitrebuie sa examinam toate presupozitiile si sa stabilim valoarea lor de adevar, stiut fiind ca de adevarulpresupozitiilor depinde de validitatea presupozitiilor interogative.Analiza presupozitiilor ajuta si la formularea corecta a intrebarilor. Conform distinctiei propusa dePetre Botezatu (1980), exista presupozitii principale si presupozitii secundare. Adevarul presupozitieiprincipale valideaza intrebarea, iar falsitatea presupozitiilor secundare o invalideaza.in fine, prin depistarea paralogismelor erotetice, logica interogativa serveste direct la eliminareaerorilor in formularea intrebarilor. in lectia despre chestionar ne-am referit la regulile de formulare aintrebarilor. Ne rezumam acum sa semnalam, in perspectiva logicii interogative, unele din cele maifrecvente paralogisme intalnite in anchetele pe baza de chestionar sau interviu. Imprecizia intrebarilorface inutil efortul desfasurarii anchetei. De asemenea, caracterul ambiguu al cuvintelor din intrebari.Sofismul intrebarilor multiple apare mai des decat ne-am fi asteptat.Pragmatica erotetica atrage atentia asupra conditiilor psihologice necesare in desfasurareaoricarui interviu de cercetare.Desfasurarea interviurilor de cercetarein functie de tipul de interviu, modul de desfasurare a convorbirii dintre operatorul de ancheta sipersoana intervievata prezinta anumite particularitati: intr-un fel va decurge interviul telefonic si intrunmod diferit interviul face-to-face, iar acesta din urma nu se va realiza identic in cazul unui interviunondirectiv si in cel al unui interviu pe baza de chestionar cu intrebari inchise. Vom prezenta incontinuare cateva reguli generale de desfasurare a interviurilor de cercetare, marcand momenteleprincipale ale derularii oricarei convorbiri sociologice, dat fiind faptul ca in capitolul despre chestionaram prezentat mai detaliat exigentele aplicarii chestionarului de catre operatorii de ancheta.Invocand celebra lucrare Management and the Worker de F. J. si W. J.. Dickson (1943, 272),Alain Blanchet (1985, 19-22) formuleaza urmatoarele principii generale ale aplicarii interviuluinondirectiv:tot ce au spus persoanele intervievate trebuie tratat ca elemente inseparabile de contextul discursivsi situational; trebuie sa se acorde atentie atat continutului manifest, cat si celui latent; deTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 137asemenea, cercetatorul nu trebuie sa considere ca tot ceea ce declara persoanele intervievate seplaseaza la acelasi nivel psihologic;cercetatorul va acorda atentie nu numai la ceea ce persoanele au spus, dar si la ceea ce nu au spussau nu pot spune fara ajutorul lor;ceea ce declara oamenii intr-un interviu nu sunt decat indicatori, pe baza carora cercetatorul vatrebui sa identifice problemele persoanelor intervievate;se impunea ca cercetatorul sa situeze problemele persoanelor intervievate in contextul social aldesfasurarii intrevederii.Noi credem ca aceste principii (reguli) au valabilitate mai larga, nu ghideaza doar interviulnondirectiv.Charles F. Cannell si Robert L. Kahn (1963, 414), prezentand principiile directoare ale interviului,dau raspuns urmatoarelor probleme: Cum trebuie sa se prezinte operatorul de ancheta Cum se punintrebarile Cum se obtin raspunsuri complete R. Guy Sedlack si Jay Stanley (1992, 225) trateaza distinct luarea contactului cu comunitatea ingeneral si cu persoana ce urmeaza a fi intervievata. De modul in care este informata populatia dintr-ozona, oras, comuna in legatura cu investigatia ce urmeaza a fi realizata depinde cooperarea saurezistenta acesteia fata de studiul propus. Autorii mentionati considera ca seful proiectului de cercetareare obligatia de a se adresa in scris autoritatilor locale si politiei anuntandu-le intentia de a intervievaun numar de persoane pentru studiul ce-l intreprind. Se vor da toate informatiile necesare pentrulamurirea cat mai deplina a celor in drept: data inceperii investigatiei de teren, durata, scopul,sponsorizarea, institutia care realizeaza ancheta prin interviu, modul de valorificare a rezultatelor etc.Personal, consider ca scrisoarea premergatoare anchetei ar trebui inmanata direct de catre seful deproiect prefectului, primarului, comandantului politiei poate, si altor "autoritati locale" pentru a seasigura buna desfasurare a culegerii pe teren a informatiilor. Contactul cu persoanele din esantion,dupa expedierea cu o saptamana inainte a unei scrisori introductive, presupune respectarea unor reguli,dar si arta de a te face acceptat intr-o discutie cu caracter "artificial".Prima problema si, probabil, cea mai delicata este prezentarea operatorului de interviu astfel incatsa obtina acordul persoanelor de a fi intervievate. Pentru aceasta operatorul de interviu trebuie: saexplice scopul si obiectivele cercetarii; sa descrie metoda prin care respectiva persoana a fostselectionata in esantion; sa prezinte institutia sub girul careia se face ancheta; sa asigure interlocutorulde anonimatul anchetei si de caracterul confidential al raspunsurilor.in Manualul operatorului de interviu, editat in 1969 la Universitatea Michigan, operatorii deancheta sunt sfatuiti ca la prezentare sa-si spuna numele si sa arate legitimatia de serviciu. Li serecomanda, de asemenea, sa arate persoanelor selectionate in esantion articolele din ziarele si revistelein care s-au publicat rezultatele studiilor anterioare si sa accentueze faptul ca si concluziile anchetei lacare participa respectivele persoane vor vedea lumina tiparului.Totusi, nu exista procedee infailibile de prezentare a operatorilor de interviu. Experienta decomunicare interumana, tactul, sensibilitatea fata de problemele altuia intervin in stabilirea contactuluiverbal cu persoana ce urmeaza a fi intervievata. Ca regula generala mentionam ca la prezentareoperatorul de interviu trebuie sa dea toate explicatiile in legatura cu cercetarea, luand in considerarenivelul de scolaritate al interlocutorului. Specificarea doar a faptului ca este vorba de o cercetarestiintifica nu spune nimic unei persoane cu nivel de scolaritate redus, nu o motiveaza sa participe lainterviu.Punerea intrebarilor trebuie sa urmeze ordinea din chestionar (in cazul interviurilor structurate).Operatorul de interviu va citi cuvant cu cuvant fiecare intrebare, dand posibilitatea persoaneiintervievate sa urmareasca pe un alt chestionar formularea intrebarilor si, eventual, variantele deraspuns. in cazul unor interviuri cu intrebari inchise se specifica la ce intrebari se vor citi raspunsurile,la care se vor da liste cu raspunsuri la alegere si, in fine, cand se va astepta formularea unui raspuns deinsasi persoana intervievata.Indicatiile cuprinse in chestionar servesc operatorului de ancheta pentru ca sa puna intrebarileastfel incat fiecare dintre ele sa aiba aceeasi valoare ca stimul pentru declansarea raspunsurilor. Dacastimulul este prea slab si nu determina un raspuns, atunci trebuie repetat. Concret: cand persoanaintervievata nu intelege intrebarea, operatorul de ancheta va reciti cuvant cu cuvant intrebarea. Abiaapoi va da explicatii suplimentare, lamurind sensul cuvintelor si al intregii intrebari. Astfel, incercamsa obtinem raspunsuri la toate intrebarile si cat mai complete cu putinta. Operatorii de ancheta vor138 Septimiu CHELCEAcauta sa realizeze o apropiere pozitiva de persoana intervievata, incurajand-o sa raspunda cat maidetaliat prin formulari de genul: "Va rog sa-mi vorbiti mai mult despre..." sau "Am inteles ce miatispus, va rog insa sa-mi dati mai multe amanunte despre..." Pentru clarificarea informatiilorobtinute operatorul va recapitula cu voce tare declaratiile interlocutorilor: "Sa vedem daca am intelesbine. Dumneavoastra ati spus ca..." sau "As vrea sa citim impreuna raspunsurile sa vedem daca aminteles corect ceea ce ati spus".Desfasurarea fructuoasa a interviului de cercetare presupune asigurarea unei intelegeri mutualeintre operatorul de interviu si persoana anchetata. Roger Daval si colab. (1967) ofera in acest sens oserie de sugestii foarte pertinente. Putem invinge timiditatea persoanelor selectionate in esantion prinexplicarea detaliata a principiilor anchetei sociologice, insistandu-se asupra faptului ca la interviurilevizand sondarea opiniilor nu exista raspunsuri bune sau rele, ca situatia de interviu nu are nimic de-aface cu situatia de examen. Suscitarea si mentinerea atentiei persoanelor intervievate se realizeaza siprin abordarea in cursul convorbirii a unor teme care prezinta interes pentru cei care urmeaza saraspunda, chiar daca acestea nu sunt direct legate cu problema de studiu. Solicitarea sprijinului dinpartea persoanelor intervievate conduce la sporirea sentimentului importantei proprii a celorchestionati. Trebuie spus foarte clar ca fara ajutorul lor nu poate fi finalizata investigatia. Subiectii vorintelege necesitatea colaborarii cu cercetatorii stiintifici pentru lamurirea unor probleme de interesgeneral. O astfel de colaborare nu poate fi realizata decat pe baza unor raporturi de egalitate intreoperatorul de interviu si cel intervievat.Autorii mentionati sugereaza ca in desfasurarea interviurilor de cercetare este bine sa se abordezeprobleme concrete, sa se faca apel la experienta personala in situatii de viata bine conturate, sa se evite"discutia in termeni abstracti ". Cercetand de exemplu, factorii sociali si psihici ai anxietatii, ii vominvita pe cei cu care stam de vorba sa se refere la modul in care s-au comportat, la ce au simtit inmomentul cutremurului catastrofal din 4 martie 1977 (daca au trait acea experienta dramatica). in oricecaz, nu vom purta discutia la modul general, fara trimitere la experienta lor directa intr-o situatie decatastrofa naturala sau sociala.in cursul interviului, datorita oboselii sau epuizarii informatiilor in legatura cu o problema saualta, interesul persoanelor chestionate poate scadea ingrijorator. Se recomanda schimbarea ritmuluidiscutiei, abandonarea temei si relatarea unor intamplari cu haz sau a unor scene menite sa destindaatmosfera, sa ridice tonusul psihic al celui care raspunde. in fine, precizeaza Roger Daval si colab.(1967), succesul interviului, ca in orice interactiune umana, este legat de efortul empatic aloperatorilor de interviu. Numai in masura in care aratam un interes autentic pentru persoana cu careconversam, numai daca suntem capabili sa intelegem pozitia celuilalt si s-o privim cu simpatie, numaiatunci "monologurile paralele" devin dialog propriu-zis, interviu de cercetare.Conducand interviul intr-o atmosfera de incredere reciproca, operatorul de ancheta reduce laminimum refuzul subiectilor de a raspunde la o intrebare sau alta.Kenneth D. Bailey (1978), rezumand ideile din Manualul operatorului de interviu (1969), arata caraspunsurile "nu" sau "nu stiu" au alta semnificatie decat refuzul de a raspunde. in unele anchete insa ca in cazul anchetei Sofres privind Audienta radio (1991) la care ne-am referit nu se face nici odeosebire intre "nu stiu" si "non raspuns". Refuzul de a raspunde poate semnifica atitudineaantiguvernamentala a subiectilor, aprecierea negativa a anchetei, suspiciunea sau antagonismul inraport cu operatorul de interviu. Unele nonraspunsuri se datoreaza lipsei de timp a persoanelorintervievate sau experientei lor negative ca subiecti in cadrul altor anchete. Operatorul va trebui defiecare data sa caute o explicatie reala refuzului de a raspunde la o intrebare sau la mai multe intrebaridin interviu.Selectia si formarea operatorilor de interviuPornind de la constatarea nedezmintita potrivit careia "calitatea informatiilor obtinute prinintermediul interviului depinde intr-o mare masura de operatorul de interviu" (Patton, 1980, 197)apreciem ca, in finalul acestui capitol, se impune discutarea competitiei profesionale a celor careconduc discutiile individuale si de grup cu scopul cunoasterii stiintifice a vietii sociale sub toateaspectele ei.in selectionarea si formarea profesionala a operatorilor de interviu trebuie sa se aiba in vederesarcinile acestora in cadrul anchetelor.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 139C. A. Moser (1958) ia in considerare urmatoarele patru sarcini: gasirea persoanelor cuprinse inesantion; obtinerea acordului pentru interviu; punerea intrebarilor; inregistrarea raspunsurilor.indeplinirea cu succes a acestor sarcini presupune recrutarea ca operatori de interviu a acelorpersoane care nu au caracteristici psihomorale si fizice contraindicate (deficiente intelectuale saumorale, handicap fizic etc.) si care doresc sincer sa faca munca de operator de interviu, stiind caaceasta solicita efort fizic si psihic si ca este slab remunerata. Operatorii de interviu se recruteazaadesea din randul functionarilor iesiti la pensie, al casnicelor cu nivel mediu de trai si al persoanelor incautarea unor activitati temporare aducatoare de venituri suplimentare. Nu s-ar putea spune ca selectiaoperatorilor de interviu se face dintr-un volum mare de populatie. Dimpotriva. Nicole si FranoiseBerthier (1978) considera ca studentii operatori de interviu sunt "o specie pe cale de disparitie".Astfel stand lucrurile, mi se pare nerealist sa facem un portret-robot al operatorului de interviucare sa se apropie pana aproape la identificare cu cel al unui savant. Totusi, inteligenta si picioarelenu-i pot lipsi. Lasand gluma de o parte, vom spune si noi, in acord cu multi alti autori, ca poate fi unbun operator de interviu doar o persoana cu fizic placut, cu o mare capacitate de adaptare, sanatoasa,onesta si constiincioasa, obisnuita cu munca sistematica, avand o inteligenta supla, un nivel de culturagenerala relativ ridicat si dragoste pentru activitatea de cunoastere a problemelor individuale sicolective.Cand selectia operatorilor de interviu nu se face cu ajutorul testelor psihologice, este necesararecrutarea celor cel putin in urma unei discutii aprofundate si a unei probe practice (efectuarea unuiinterviu). Vor fi excluse persoanele excesiv de timide, ca si cele cu tendinte autoritariste, labile psihicsau dezinteresate de munca de operator de ancheta. Cea mai buna recomndare pentru o astfel deactivitate este participarea anterioara la alte anchete sociologice in calitate de operator.Formarea profesionala a operatorilor de interviu poate fi dobandita prin experienta participarii lamai multe anchete sau prin forme institutionalizate (cursuri speciale de scurta sau mai lungadurata).Oricat de atent ar fi fost selectionati si oricat de riguros ar fi fost formati din punct de vedereprofesional, operatorii de interviu raman o potentiala sursa de eroare in anchetele sociologice sisondajele de opinie.Data fiind aceasta situatie, se impune controlul activitatii operatorilor de interviu atat prinverificarea protocoalelor de interviu si a chestionarelor completate, cat si prin contra-anchete sautrimiterea de scrisori la adresele la care operatorii trebuiau sa faca interviuri. Se urmareste identificareaoperatorilor care introduc erori sistematice, inregistrand numeroase raspunsuri "nu stiu" sau care auintampinat multe refuzuri de participare la interviu. Reducand numarul de interviuri la 10 20 pentrufiecare operator, preintampinam demolarizarea anchetatorilor, care ar putea conduce la sondaresuperficiala a opiniilor si, in consecinta, la inregistrarea peste media pe esantion a unor raspunsuri "nustiu" sau a nonraspunsurilor. Controlul activitatii operatorilor de interviu prin verificarea ghidurilor deinterviu si a chestionarelor completate furnizeaza informatii privind respectarea instructiunilor deinregistrare a raspunsurilor, luand in calcul si durata desfasurarii convorbirii consemnata pe ghidul deinterviu, pe chestionar sau pe fisa de raspunsuri. Calitatea unui interviu poate fi evaluata si dupaobservatiile facute de operatorii de ancheta cu privire la comportamentul nonverbal al persoanelorintervievate sau referitoare la momentele (intrebarile) care au generat reactii emotionale.Este datoria cercetatorului sau a controlorului de zona de a verifica activitatea operatorilor deinterviu, chiar daca acestia sunt studenti sau cadre didactice si sunt platiti pentru anchetele pe care lefac; cu atat mai mult cand avem de-a face cu operatori cu nivel de scolaritate mai redus si activitatealor este neremunerata. Controlul direct al activitatii operatorilor de interviu se face prin vizitarea ladomiciliu de catre controlorul de zona a persoanelor selectionate in esantion. Din totalul adreselor,prin tragere la sorti, se stabilesc adresele la care se va efectua contra-ancheta (aproximativ o cincimedin intregul esantion). Controlorul de zona se va interesa daca operatorul de ancheta a stat de vorbaefectiv cu persoana inclusa in esantion, cat a durat convorbirea si cum s-a desfasurat, ce impresie aprodus anchetatorul asupra celui anchetat.O alta modalitate de control o constituie verificarea printr-un chestionar postal a modului dedesfasurare a interviurilor. Unei parti din populatia anchetata i se expediaza prin posta un chestionarcu rugamintea de a relata despre prezenta operatorului de interviu la respectiva adresa. Desi aceastamodalitate de control este mai ieftina decat contra-ancheta, ea se foloseste mai putin, datorita faptuluica numarul chestionarelor completate care se intorc la expeditor reprezinta, in tarile cu o indelungata140 Septimiu CHELCEAtraditie a sondajelor de opinie, doar 30 60 % din totalul esantionului construit in scopul controluluiactivitatii operatorilor de ancheta (Moser, 1958/1967, 295).Fara a considera interviul "calea regala de cercetare in sociologie", apreciem ca insusirea acesteitehnici de investigatie, atat de larg utilizata azi in stiintele sociale si comportamentale, esteindispensabila formarii profesionale atat a sociologilor, cat si a altor categorii de specialisti (psihologi,antropologi, economisti, juristi etc.) si de practicieni din diferite sectoare ale vietii sociale (politic,administrativ, comercial, asistenta sociala etc.). in acest sens, James H. Frey si Sabine Mertens Oishi(1995) ne ofera un excelent ghid pentru practica interviurilor face-to-face si telefonice, explicand siilustrand : cum se alcatuieste un ghid de interviu, cum trebuie structurata scrisoarea premergatoareapelului telefonic, cum sa fie puse intrebarile si inregistrate raspunsurile, in fine, ni se prezinta odescriere amanutita a activitatii operatorului de interviu.Termeni cheiecomunicare sociala lateralizataconvorbire sociologicaefectul de operator de interviueroteticaghid de interviuidentificareintroectieinterviu:- centrat- clinic- directiv- documentar- explorativ- extensiv- fata in fata- focalizat- de grup- (cu) intrebari deschise- (cu) intrebari inchise- nondirectiv- (de) opinie- personal- (in) profunzime- (cu) raspunsuri libere- repetat- semistructurat- structurat- telefonic- telefonic asistat de calculatorlogica interogativamachiavelismparalogisme eroteticepragmatica eroteticapresupozitierandom digit dialing (RDD)relatie sociala- primara- secundaratabel- cu membrii familiei- de selectie a membrilor familieiProbleme recapitulative1. Care sunt notele definitorii ale interviului ca tehnica de cercetare in sociologiesi psihologie 2. Care sunt particularitatile interviului ca interactiune psihologica si sociala 3. Prin ce se caracterizeaza tipul de personalitate machiavelica 4. Care sunt mecanismele de aparare a "eu-ului" 5. Ce avantaje are interviul ca tehnica de investigare 6. Care sunt dezavantajele utilizarii interviului in cercetarile sociologice si psihologice 7. Enumerati criteriile de clasificare a interviurilor.8. Care este aportul lui Carl Rogers la perfectionarea tehnicii interviului 9. Care este contributia lui R. K. Merton la dezvoltarea tehnicii interviului 10. Ce fenomene sociologice si psihologice pot fi studiate cu ajutorul interviului de grup11. Care sunt particularitatile interviului cu copiii 12. Cum se proiecteaza o ancheta prin interviu telefonic 13. Ce semnificatie are logica interogativa pentru tehnica interviului 14. Care sunt problemele practice ale desfasurarii interviului in cercetarea sociologicaTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 141si psihologica 15. Ce calitati psihologice trebuie sa-i caracterizeze pe operatorii de interviu 16. in ce consta formarea profesionala a operatorilor de interviu 17. Comparati ancheta prin interviu fata in fata cu ancheta pe baza de chestionaraplicat de operatori.Capitolul 8Metoda observatieiCe este observatiaTipurile de observatieReguli de observareTermeni-cheieProbleme recapitulativeSociologia ca stiinta teoretico-empirica presupune observarea vietii sociale in totalitatea ei spatiotemporala.inteleasa drept "contactul cu realitatea", observatia constituie dupa cum aprecia TraianHerseni (1969, 36) "singura metoda care promoveaza cunostinta". Dar termenul de "observatie" (lat.observatio, actiunea de observare, de supraveghere, de a nu pierde din ochi) are sensuri multiple (decercetare empirica, de spionare, prima etapa a cercetarii de teren etc.), fapt pentru care credem ca oincercare de definire a observatiei nu ar fi nejustificata. Mai intai se cuvine sa precizam ca folosim cuacelasi sens termenii de "observare" si de "observatie", desi acesta din urma este mai rar utilizat inlimbajul cotidian.Ce este observatiaRaspunsul pare simplu: a observa inseamna a cunoaste, a examina un obiect sau un proces, a faceconstatari si remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit cu atentie. Acesta este sensul termenului de"observatie" la nivelul simtului comun.in perspectiva epistemologica si metodologica se impun, insa, cateva precizari. Auguste Comte, citatde Paul Foulqui si Raymond Saint-Jean (1962, 492), considerand observatia una din cele patru metodefundamentale ale sociologiei (alaturi de comparatie, analiza istorica si experiment), atragea atentia ca "nuexista o separare absoluta intre observatie si rationament" (Sistem de politica pozitiva, vol. I, 1851, 500).Astazi se accepta cvasiunanim ca a observa inseamna nu numai a inregistra, dar si "a inventa" si "aconstrui realitatea" cum spunea Edgar Morin (1981). Perceptia, procesul psihic pe care se bazeazaobservatia, "pune in actiune memoria, inteligenta, atentia, imaginatia, receptivitatea emotionala etc.(Kohn si Ngre, 1991, 15). Rezulta de aici implicarea subiectului cunoscator in actul observatiei:personalitatea si factorii socio-culturali sunt prezenti in procesul observarii si in produsul acestui proces,observatia. Schemele perceptive, limbajul legat de gandire, valorile sociale, influenta grupului, contextulspatial si istoric intervin in observatie, astfel ca pretinsa obiectivitate, caracterul de cunoastere imediata,senzoriala si neutralitatea acesteia nu se justifica. Numai la nivelul cunoasterii comune observatia inducecertitudine. "Am vazut cu ochii mei" ceea ce inseamna: adevarul fara umbra de indoiala. Dar observatiaeste totdeauna "selectiva si interpretativa: selectiva pentru ca este premeditata; interpretativa deoarecepromoveaza cunoasterea, ne lumineaza" (P. M. Michiels-Philippe, 1984, citat de R. C. Kohn si P. Ngre,1991, 29).Precizarile facute ne permit sa trecem la examinarea observatiei stiintifice, care se deosebeste deobservatia nestiintifica prin aceea ca urmareste sa dea o semnificatie lucrurilor si proceselor percepute, saverifice ipotezele spre a identifica o regularitate, o lege de producere a lor cum remarca inca in 1865Claude Bernard (vezi Introducere in studiul medicinii experimentale, 1958). Observatia stiintificapresupune cu necesitate scopul cunoasterii, planificarea, desfasurarea dupa reguli bine stabilite siindelung verificate. Asa cum sublinia Gaston Bachelard, "observatia stiintifica este totdeauna o observatiepolemica; ea confirma sau infirma o teza anterioara (dupa P. Foulqui si R. Saint-Jean, 1962, 493).Testarea ipotezelor, ca scop, diferentiaza observatia stiintifica de cea spontana, nestiintifica. James DreverTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 143si Werner D. Frhlich (1970, 59) defineau observatia astfel: "perceptia si inregistrarea atenta si planificataa fenomenelor, obiectelor, evenimentelor si indivizilor in dependenta de o situatie determinata".in stiintele socioumane observatia este inainte de orice observarea omului de catre om, fapt ce oparticularizeaza fata de observatia din stiintele naturii, fiind vorba de un raport intre doua persoane care"isi dau seama" si actioneaza ca atare.Ruth C. Kohn si Pierre Ngre (1991, 7) notau ca termenul de"observatie" desemneaza: o etapa(initiala) a cunoasterii (faza exploratorie); un tip de actiune realizata de cel ce observa (colectareasistematica a datelor); datele colectate, produsul final.in Dictionnaire de la sociologie (Boudon si altii, 1993/1996, 191), se specifica: "Sociologia nu serezuma la o inregistrare pasiva a faptelor si a fenomenelor. Sociologii isi construiesc observatiile.Descrierea faptelor si constatarea unor rezultate nu intervin decat la capatul unui proces empiric siteoretic, produs de cercetarea realitatii; observatia este totodata proces si rezultat" .Cele mai multe manuale si tratate de metode si tehnici de cercetare sociologica nu acorda un spatiuprea mare definirii observatiei, insistandu-se asupra caracteristicilor, avantajelor si dezavantajelor acesteiacomparativ cu alte modalitati de cunoastere a societatii, cel mai adesea contrapunand observatiaexperimentului. Sa luam in discutie, oarecum la intamplare, cateva exemple. Henri H. Stahl (1974, 187 siurm.), dupa ce arata ca observatia stiintifica este "dirijata potrivit unor anumite reguli", enumeracaracteristicile acesteia: este metodica, adica are la baza o teorie; este integrala, pentru ca realitatea nupoate fi inteleasa decat in totalitatea sa; este sistematica, presupune desfasurarea ei dupa un plan, nuhaotic, la intamplare; este analitica, presupune "operatia de desfacere a unui fenomen in elementele luialcatuitoare" si examinarea fiecarui element; este repetabila si verificabila. Marie Jahoda si colab. (1956)subliniaza ca observarea stiintifica nu se bazeaza pe proprietatile observatorului ci pe scopul decunoastere, pe o planificare riguroasa, pe notarea sistematica, ca si pe controlul datelor. Kenneth D.Bailey (1978/1982, 247 si urm.) considera ca metoda observatiei consta in "colectarea datelor desprecomportamentul nonverbal" implicand sensibilitatea vizuala, dar si acustica, tactila, termica, olfactiva etc.Fara indoiala, observatia face in principal apel la analizatorul vizual, pentru ca cea mai mare parte ainformatiilor ce ne parvin din mediul inconjurator sunt obtinute cu ajutorul vazului. "Ochiul esteinteligent", dar nu percepe decat spectrul solar cu lungimea de unda cuprinsa intre 380 si 780 demilimicroni. in plus, semnalele din lumea exterioara nu sunt numai de natura vizuala. Auzul neconecteaza, ca si vazul, cu lumea exterioara. in acest sens se poate vorbi de "observarea opiniilor" prinexprimarea verbala spontana a lor. Vazul, auzul dar si mirosul asigura observarea oamenilor de catreoameni. "Sensibilitatea olfactiva a omului, puternic culturalizata, desi nu are un rol la fel de activ pentruorientarea in mediu ca la animale, atinge uneori praguri extraordinar de inalte: mirosul de mosc, deexemplu, il simtim chiar intr-o concentratie in aer care nu depaseste 0,00004 miligrame per litru, ceea cecorespunde dizolvarii intr-un bazin de apa cu lungimea de 1 km, latimea de 250 m si adancimea de 10 m aunei cantitati de numai 100 de grame de mosc" (Chelcea si Chelcea, 1983, 71). in acelasi sens,sensibilitatea termica, tactila, chiar sensibilitatea dolorifica participa la cunoasterea prin observare a vietiisociale.Dupa Kenneth D. Bailey (1978/1982, 249-252), avantajele recursului la metoda observatiei constau,in primul rand, in superioritatea acesteia fata de ancheta sau fata de studiul documentelor cand se studiazacomportamentul nonverbal. inselarea deliberata, ca si erorile datorate memoriei fac din datele obtinuteprin metodele interogative "informatii de mana a doua". inregistrandu-se comportamentele individuale sicomportamentele colective chiar in momentul desfasurarii lor, observatia isi dovedeste superioritatea. Pede alta parte, observatia prezinta avantajul, fata de experiment bunaoara, ca inregistreazacomportamentele in conditiile naturale de desfasurare a lor. in plus asa cum remarca printre primiiJohn M. Johnson (1975) observatia este slab reactiva, in comparatie cu experimentul sau cu ancheta pebaza de chestionar sau de interviu. Aceasta nu inseamna ca anumite procedee de observare nu inducmodificari ale comportamentelor persoanelor studiate. in general insa, se poate aprecia ca observatiaelimina in buna masura artificializarea studiului vietii sociale. in fine, spre deosebire de anchetasociologica sau de experiment, metoda observatiei are avantajul de a permite analize longitudinale, prininregistrarea comportamentelor sau environment-ului un timp mai indelungat, luni sau ani de zile, daca nereferim la observatia participativa.Asemenea oricarei alte metode din stiintele socioumane, observatia are si dezavantaje. Kenneth D.Bailey (/1982, 250) le sistematizeaza astfel: un control redus asupra variabilelor externe care pot afecta144 Septimiu CHELCEAdatele cercetarii, dificultati de cuantificare, limitarea la studiul unor esantioane mici, dificultatea de apatrunde in anumite medii (agentii guvernamentale, servicii secrete, cluburi selecte etc.) si de a studiacomportamente intime (de exemplu, comportamentul sexual poate fi studiat cu ajutorul interviului, chiartelefonic, dar nu prin metoda observatiei).Sintetizand cele spuse pana aici, vom conchide ca, in sens larg, observatia sociologica este definita cacercetare concreta, de teren, empirica si, in sens restrans, ca metoda stiintifica de colectare a datelor cuajutorul simturilor (vaz, auz, miros etc.) in vederea inferentelor sociologice si psihologice pentru averifica ipotezele sau pentru a descrie sistematic si obiectiv mediul inconjurator, oamenii si relatiileinterpersonale, comportamentele individuale si colective, actiunile si activitatile, comportamentul verbal,obiectele fizice, produsele activitatilor creative ale persoanelor si grupurilor umane. Descrierea, in cazulobservatiei, "implica o activitate de comparare, o reperare si o ierarhizare a diferentelor si asemanarilor"(Richelle, 1995, 165). Important este ca din datele de observatie sa se extraga legi.Tipurile de observatieExista o multitudine de tipuri de observatie si numeroase criterii de clasificare a procedeelor deaplicare a acestei metode. De la autor la autor terminologia variaza, chiar daca fondul problemei ramaneacelasi. Se contureaza, insa, in prezent tot mai accentuat tendinta de a trata observatia intr-o dublaperspectiva: cea a paradigmei cantitative diferentiat de paradigma calitativa (M. Hammersley si P.Atkinson, 1983; J. Lofland si L. Lofland, 1984; B. Berg, 1989; D. L. Jorgenson, 1989; C. Glesne si A.Peshkin, 1992; P. A. Adler si P. Adler, 1994; P. Ilut, 1997). Se face astfel distinctie intre observatiacantitativa si observatia calitativa.Dupa Pattricia A. Adler si Peter Adler, ceea ce diferentiaza observatia calitativa de cea traditionala,cantitativa, se refera la faptul ca aceasta "in esenta este fundamental naturalistica, se desfasoara incontext natural, vizeaza actorii sociali care in mod natural participa in interactiuni si urmeaza cursul vietiide zi cu zi (1994, 378).William J. Goode si Paul K. Hatt (1952, 119 si urm.) fac distinctie intre observatia controlata siobservatia necontrolata, in cadrul celei din urma incluzand observatia participativa versus observatianonparticipativa.Ren Knig (1967, 107-133) imparte observatia in urmatoarele tipuri: observatie controlata siobservatie necontrolata, ambele tipuri facand parte din ceea ce intelege prin observatie stiintifica;observatie directa si observatie indirecta, conform criteriului "pozitia fata de realitate a materialului deobservat"; observatie externa (nonparticipativa), care poate fi extensiva sau intensiva, si obsrvatieparticipativa, care la randul ei poate fi pasiva sau activa. in ultima clasificare dihotomica(participativa/nonparticipativa) se are in vedere "pozitia fata de realitate a observatorului".Bernard S. Phillips (1971, 159-170) propune urmatoarea clasificare: observatie slab structurata siobservatie puternic structurata, prin analogie cu tehnica interviurilor standardizate si nestandardizate.Tipul de observatie slab structurata include observatia participativa si observatia nonparticipativa.intr-o lucrare de larga circulatie, Mthodes des sciences sociales de Madeleine Grawitz (1972, 347-348), se iau in discutie pentru tipologizarea observatiei doua criterii: sistematizarea si cuantificarea.Conform primului criteriu, se trateaza separat: observatia nonsistematizata, observatia elaborata(prpare) sau sistematizata si observatia intarita (arme). in functie de posibilitatea de cuantificare sediscuta despre observatia calitativa, recomandata in studiile monografice (descriptive), in abordareafenomenelor complexe si pentru pregatirea observatiei cantitative. Acest al doilea tip de observatiepermite generalizarea statistica.O clasificare mai elaborata a observatiei o intalnim in lucrarea Einfhrung in die Methoden derempirischen Soziologie de Renate Mayntz si colab. (1969), in care se analizeaza distinct: observatiasistematizata si observatia nesistematizata, observatia de teren si observatia de laborator, observatiaparticipativa si observatia nonparticipativa.in lucrarile mai recente se constata aceeasi diversitate de tipologii si de criterii de clasificare aobservatiei. Earl Babbie (1992, 285) aminteste doar tipurile de observatie participanta si observatiedirecta. R. Guy Sedlack si Jay Stanley (1992, 286-293) au in vedere mai multe criterii: gradul deimplicare a observatorului in viata colectivitatilor studiate (observatie participativa si nonparticipativa),TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 145recunoasterea deschisa sau ascunderea faptului ca se urmareste studierea grupurilor, colectivitatilor saucomunitatilor (observatie deschisa si observatie ascunsa), efectuarea observatiei in mediul natural sauintr-un mediu artificial (observatie de teren si observatie de laborator), gradul de control (observatieputernic controlata si observatie slab controlata) si, in fine, structurarea categoriilor de observare(observatie structurata si observatie nonstructurata).Exemplificarea, fireste, ar putea continua. De pilda, Lazar Vlasceanu (1986, 213) se opreste la treitipuri de practicare a observatiei: observatia structurata, observatia participativa si observatianedistorsionanta.in ceea ce ne priveste vom insista doar asupra tipurilor de observatie mai frecvent utilizate incercetarile sociologice, inclusiv in investigatiile psihosociologice, si anume: observatia structurata,observatia participativa, observatia esantionata (time sampling). Utilizam deci criteriile: gradul destructurare, nivelul de implicare a cercetatorului si durata observatiei. Alte criterii precum: nivelulcontrolului sau dezvaluirea rolului de observator vor interveni pe parcursul analizei, fara insa a staruiasupra tipurilor de observatie ce ar rezulta din aplicarea respectivelor criterii.Observatia nestructurata versus observatia structurata. Daca acceptam punctul de vedere al luiKenneth D. Bailey (1978/1982, 252), in clasificarea tipurilor de observatie intervin doua tipuri destructuri: primul se refera la structura environmentului, care prin dihotomizare da nastere cadrului natural(studiu de teren) si cadrului artificial (experimentul de laborator), iar cel de al doilea are in vedere gradulde structurare a observatiei, care poate fi la limita divizat in observatie nestructurata, de o parte, siobservatie structurata, de cealalta parte.Rezulta prin luarea in calcul a celor doua tipuri de structuri otipologie a observatiei: observatia complet nestructurata (intalnita in studiile de teren), observatianestructurata (utilizata in experimentele de laborator), observatia structurata (in studiile de teren) siobservatia complet structurata (in experimentele de laborator). in Figura 9.1 sunt prezentate cele patrutipuri de observatie.Fig. 8.1. Tipurile de observatie (dupa K. D. Bailey, 1982, 253)Gradul de structurare Gradul de structurare a cadrului observationala observatieiCadrul natural LaboratorNestructurata Observatie completnestructurata (M. Mead, 1928;W. F. Whyte, 1955)Observatia nestructurataStructurataObservatia structurataObservatia completstructurata (R. F. Bales,1950)Dar ce inseamna structurarea observatiei G. J. McCall (1984), citat de Royce Singleton, Jr. si colab.(1988, 300), raspunde: "Observatia este structurala sau sistematica daca se utilizeaza explicit planuripentru selectia, inregistrarea si codificarea datelor; ea este nestructurata daca aceste procese sunt implicitesi emergente".Observatia nestructurata (sau slab structurata) se intalneste atat in studiile sociologice de teren, cat siin cele de laborator (mai ales in cercetarile psihosociologice). Metoda etnografica avand drept scopdescrierea amanuntita a unei culturi sau subculturi se bazeaza pe observatia nestructurata. Studiilerealizate de Margaret Mead (1901 1978) in insulele Samoa sau in Noua Guinee (vezi: Coming of Age inSamoa, 1928; Sex and Temperament in Three Primitive Societies, 1935) sunt un bun exemplu de ceea ceinseamna utilizarea observatiei nestructurate. Metoda etnografica a fost aplicata cu succes si inmonografiile realizate in perioada interbelica de Scoala sociologica de la Bucuresti, de sub conducerea luiDimitrie Gusti. Henri H. Stahl face o expunere magistrala a acestui tip de observatie in Tehnicamonografiei sociologice (1934).146 Septimiu CHELCEAObservatia nestructurata constituie adesea primul pas in cercetarea sociologica de teren. Se intelegeca, si in acest caz, fara aportul teoriei, observatia este oarba. Fondarea pe teorie diferentiaza observatiastiintifica (si observatia nestructurata este observatie stiintifica) de observatia spontana. Cercetatorul nu selasa furat de ceea ce iese din comun, observatia stiintifica nu trebuie sa conduca la o colectie deexcentricitati. Prin aceasta nu se neaga valoarea unor fapte de observatie neasteptate, dar capitale, inmasura sa initieze o noua teorie sau sa largeasca teoriile existente. Robert K. Merton (1972, 286) numesteacest fapt serendipitate, dupa povestea celor trei printese din Serendip (vechiul nume al insulei Ceilon)care aveau darul de a descoperi gratie perspicacitatii lor lucruri pe care nu le cautau. Astfel de fapteneasteptate, aberante si capitale inregistrate prin observatia nestructurata ofera ocazia dezvoltarii unei noiteorii (Termenul de "serendipitate" a fost creat de Horace Walpole in 1754, Robert K. Merton utilizandu-lpentru prima data in studiul Sociological Theory publicat in American Journal of Sociology, 1945, 50,469). Se inteleg ca asa cum remarca Ren Knig "nu observatia naiva a unui observator naiv, cidimpotriva observatia naiva a unui observator instruit" constituie "serendipity pattern".Observatia structurata, la randul ei, poate fi aplicata in cercetarile sociologice de teren, ca si instudiile de laborator, fie cu recunoasterea deschisa a rolului de observator, fie ascunzandu-se acest rol.Pentru acest tip de observatie distinctiv este faptul ca se face apel la un "sistem de categorii" in raport decare se face observatia.Prin categoriile de observatie intelegem clase de fapte si fenomene omogene, in care sunt reunitiindicatorii relevanti si care permit, prin codificare, analiza statistica a proceselor si relatiilor sociale.Roger W. Heyns si Alvin F. Zander (1963) analizeaza caracteristicile sistemelor de categorii deobservatie. Din punctul de vedere al gradului de cuprindere a realitatii, sistemul de categorii poate fiexhaustiv, cand toate actele comportamentale ale subiectilor vor fi clasificate in categoriile stabilite, saunonexaustive, cand sistemul de categorii nu permite decat selectarea unor comportamente. Utilizarea unuisistem de categorii nonexaustiv aduce serioase economii de timp si este de preferat in studiile-pilot. in ceace priveste gradul de reflectie impus de sistemul de categorii la inregistrarea datelor de observatie, acestapoate fi inalt sau mediu, dupa cum categoriile stabilite sunt mai generale sau mai particulare. Sistemul decategorii poate avea unul sau mai multe cadre de referinta, incercand sa cuprinda fenomene omogene saueterogene. in primul caz, sistemul de categorii este unidimensional, in cel de-al doilea caz estemultidimensional. in cadrul sistemului, categoriile pot fi continue sau discontinue. Se intelege ca, deregula, vor fi continue categoriile din sistemele unidimensionale si discontinue categoriile din sistemelemultidimensionale.Pentru exemplificare, sa analizam sistemul de categorii utilizat de Robert F. Bales (1950) instudierea in laborator a interactiunii in cadrul discutiilor de grup. Metoda este cea a analizei deinteractiune, in fond un tip de analiza a continutului comunicarii in rezolvarea de probleme, care consta in"clasificarea comportamentelor act dupa act... si dintr-o serie de analize a datelor in vederea obtinerii deindici descriptivi ai proceselor de grup si derivat, a factorilor care influenteaza aceste procese" (Bales,1950/1970, 217). Este interesant de aratat ca, initial, Robert F. Bales luase in considerare 85 de categoriipentru a descrie procesele de interactiune in cadrul discutiilor de grup. in final, in urma laborioaselor saleinvestigatii concrete (1946-1949), nu au fost retinute decat 12 categorii. Acestea sunt dispuse in perechi(pozitive si negative) si ordonate in doua dimensiuni referitoare la: comportamentul afectiv sicomportamentul intelectual. Perechile de categorii surprind: problemele de orientare a discutiilor (a),problemele de evaluare (b), problemele de control (c), problemele de decizie (d), problemele de invingerea tensiunii (e), problemele de integrare in grup a participantilor la discutie (f) (Figura 9.2), care, inviziunea autorului, logic sunt aplicabile tuturor tipurilor de sisteme de interactiune..Sistemul de categorii al lui Robert F. Bales este exhaustiv: orice comportament al perticipantilor ladiscutie poate fi incadrat intr-un din categoriile stabilite. Pentru a clasifica insa comportamentele se cereun inalt grad de reflexie, intrucat categoriile propuse sunt foarte generale. Sistemul este bidimensional,vizand atat comportamentul afectiv, cat si pe cel intelectual, fapt ce impiedica ordonarea pe o singuralinie a categoriilor, de la cea mai putin intensa pana la cea mai intensa participare la discutiile de grup.intr-adevar, dat fiind cadrul de referinta diferit, nu poate fi apreciat comportamentul celui care contribuiela destinderea atmosferei mai intens participativ decat comportamentul celui care orienteaza discutiile sauevalueaza informatiile, dar nici invers. Categoriile stabilite de Robert F. Bales sunt in acest sensdiscontinue. Ele permit alcatuirea profilurilor de discutii, reconstituirea desfasurarii acestor discutii,pecum si rolul fiecarui participant in discutia de grup.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 147Fig. 8.2. Sistemul de categorii utilizat de R. F. Bales pentru studiul proceselorde interactiune in cadrul discutiilor de grup (1950/1970, 218)Domeniul socioemotionalA(reactii pozitive)Domeniul temei B(raspunsuri)a b c d e fDomeniul temei C(intrebari)Domeniul socioemotionalD(reactii negative)Astfel, Robert F. Bales analizeaza distributia (in cifre brute si in procente) frecventei actelorcomportamentale in cele 12 categorii pentru un total de 23 000 de acte inregistrate in observareagrupurilor de discutie (din scoli, colegii, universitati etc.) de diferite marimi, punand in evidenta uneleuniformitati (Tabelul 9.1).Tabelul 8.1. Frecventele actelor comportamentale pe categorii de observatie(dupa R. F. Bales, 1950/1970, 222)Categoria deobservatieScorul Procente LimiteleInferioara Superioara1 246 1,0 0,0 5,02 1675 7,3 3,0 14,03 2798 12,2 6,0 20,04 1187 5,2 2,0 11,05 6897 30,0 21,0 40,06 4881 21,2 14,0 30,07 1229 5,4 2,0 11,08 809 3,5 1,0 9,09 172 0,8 0,0 5,010 1509 6,6 3,0 13,011 1009 4,4 1,0 10,012 558 2,4 0,0 7,01. Arat solidaritate, sprijin,laud, ajut2. Destinde atmosfera.Glumete, rade, exprimsatisfacie.3. Exprim a ordulsu, arat4. Face sugestii, indic odirecie, d un scopaciunii .5. Formuleaz opinii,apreciaz evalueaz6. D o orientare, o7. Ci efre o oriientare, iiinformaii, repet,confirm.8. Cere o evaluare, o opinie,analizeaz.9. Cere sugestii, ci posibile10.Dezaprob, refuzparticiparea sa.11.Manifest tensiune,frustrare.12.Manifest agresivitate, ii148 Septimiu CHELCEACunoscandu-se distributia in procente, pe categorii de observatie si limitele acestei distributii, pot ficaracterizate interactiunile din grupurile cercetate dupa cum se abat, si cat de mult, fata de mediilestabilite empiric. Astfel, Robert F. Bales prezinta in studiul Some Uniformities of Behavior in SmallSocial System (1952) profilul unui grup satisfacut in discutie de caz (Tabelul 8.2).Tabelul 8.2. Profilul unui grup satisfacut in discutia de caz(dupa R. F. Bales, 1952, 149)Nr. crt. Categorii de observatie Frecventa (in procente)1 Arata solidaritate 0,72 Destinde atmosfera 7,93 Exprima acordul sau 24,94 Face sugestii 8,25 Formuleaza opinii 26,76 Da o orientare 22,47 Care o orientare 1,78 Cere o evaluare 1,79 Cere sugestii 0,510 Dezaproba 4,011 Manifesta tensiune 1,012 Manifesta opozitie 0,3Din numarul total de 719 acte comportamnetale inregistrate in discutia de caz, aproximativ treipatrimi din ele se incadreaza in categoriile: acord, ofera opinii, ofera orientari. Reactiile socioemotionalepozitive (aproximativ o treime din totalul inregistrarilor) sunt de sase ori mai numeroase decat reactiilesocioemotionale negative (5,3%). Aplicarea acestui procedeu de observatie complet structurata in analizadiscutiei de caz a pus in evidenta petnru grupul dat existenta nesemnificativa a problemelor de integrarein grup a participantilor la discutie (1,0%).Observatia externa versus observatia participativa. Observatia externa semnifica situareaobservatorului in afara sistemului observat. Acest tip de observatie se recomanda in cazurile in careincadrarea cercetatorului in sistemul rol-status-urilor grupului sau colectivitatii tinta este dificila sau chiarimposibila (de exemplu, in societatile academice, in institutiile militare, politice, religioase etc.).Sa neimaginam ca am dori sa studiem stilul de conducere intr-o mare corporatie sau firma. Aproape sigur ca nuvom fi acceptati ca membri in consiliul de administratie si nici nu ni se vor acorda interviuri de catre ceidin staff-ul institutiei. Nu ne asteptam sa ni se completeze nici chestionarele de ancheta. Putem apela laobservatia externa. Obtinem permisiunea de a vizita sala de consiliu, biroul directorului general (fireste,dupa orele de program...). Dupa amenajarea incaperilor respective vom afla daca este vorba de un spatiusociopat, care incurajeaza comunicarea sociala, sau de un spatiu sociofug conform terminologieipropuse de A. Mehrabian si N. Diamond (1971). Vom vedea daca masa de consiliu, daca scaunele dinjurul mesei sunt la fel, stiind ca forma mesei si asezarea in jurul ei influenteaza comunicarea si cooperareainterpersonala dupa cum remarca Mark Knapp (Non-Verbal Communication in Human Interaction,New York, Holt, Rinehart and Winston, 1978). "Mesele patrate sunt ideale pentru convorbiri scurte, carese rezuma la fapte sau de stabilire a unor relatii superior/subordonat" (Pease, 1992, 200). Mesele standarddreptunghiulare, noteaza autorul anterior citat, permit patru pozitii: de colt (care incurajeaza conversatiileprietenesti, spontane), de cooperare (de aceeasi parte, exprimand acceptarea parteneriatului), competitivdefensiva(de o parte si de alta a mesei) si independenta (indepartata, de o parte si de cealalta parte amesei). La randul lor mesele rotunde sunt ideale pentru discutiile intre persoanele cu status social egal. Sane gandim la "cavalerii mesei rotunde" ai regelui Arthur al celtilor din Britannia (sec. al VI-lea) care auluptat impotriva cuceritorilor anglo-saxoni, dar si la "efectul Steinzor", care prevede ca, in jurul uneimese rotunde, schimbul cel mai intens de informatii se realizeaza cu persoana plasata diametral opus(Bernanrd Steinzor, The Spatial Factor in Face-to-face Discussion Groups, 1950). Cat priveste scauneledin jurul meselor de consiliu sau din birourile manageriale trebuie sa stim ca ele "scot in evidenta rangulsi puterea" daca avem in veddre "marimea si accesoriile, inaltimea lor si locul unde vor fi asezate"TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 149(Pease, 1992, 205). Vom masura distanta dintre locurile participantilor la discutiile pentru luareadeciziilor si chiar latimea sau diamentrul mesei. Aceasta pentru ca fiecare participant la discutii resimtenegativ cand nu ii este respectat spatiul personal, acea zona ce inconjoara corpul uman, asemenea uneianvelope invizibile, care variaza ca dimensiune in functie de cultura, apartenenta la genul social(masculin/feminin), tipul de relatii (formale/informale) si de situatia concreta (Robert Sommer, PersonalSpace, 1969). Ne va interesa calitatea materialelor din care este confectionat mobilierul, functionalitatea,dar si amplasarea lui. Este privilegiata Putem sa fim aproape siguri ca in respectiva institutie seincurajeaza mai degraba respectarea stricta a regulilor (inclusiv de rezolvare a problemelor), nucreativitatea. Datele furnizate de observatia externa vor trebui coroborate cu cele obtinute cu ajutorul altormetode, tehnici si procedee, dar ele nu sunt in nici un caz de neglijat.intr-o cercetare sociologica este nu numai imposibil, dar si inutil sa se inregistreze tot ce inseamnaviata sociala. A observa comportamentul oamenilor 24 de ore din 24 este absurd; efortul nu este rasplatitde apropierea de adevar. Daca totul este semnificativ, atunci nimic nu este semnificativ. Va trebui sa seprocedeze selectiv asa cum s-a procedat, de exemplu, in studiul procesului de industrializare siurbanizare la Boldesti (Herseni, 1970). De asemenea, este exemplara pentru observatia externainregistrarea interactiunii in grupurile de munca in cercetarile conduse de Elton Mayo efectuate intr-ofilatura din Philadelphia (1925) si in atelierele din Hawthorne, langa Chicago, ale Companiei WesternElectric (1924-1943).Observatia externa (sau nonparticipativa) este caracteristica studiilor de laborator, in timp ceobservatia participativa se intalneste in studiile sociologice de teren si cu deosebire in cercetarile deantropologie culturala. Sigur, se cunosct si exceptii de la aceasta regula. Cercetarea din anii 1967-1968asupra unui esantion de 1217 de persoane, in Franta, pe care se bazeaza lucrarea lui Pierre Bourdieu (LaDistinction: Critique sociale du jugement, Paris, Les Editions de Minuit, 1979) privind mentalulburgheziei contemporane constituie un exemplu cu valoare teoretica si metodologica esentiala.Concomitent cu aplicarea chestionarului (26 de intrebari inchise si deschise, la care se adauga 12 intrebaride clasificare), operatorii de interviu trebuiau sa completeze si o fisa de observatie despre locuinta,imbracamintea, frizura/cuafura, corbirea persoanelor intervievate Observatia participativa inseamna "alua parte pe cat permite situatia constient si sistematic la viata activa, ca si la interesele si sentimentelegrupului studiat" (Kluckhohn, 1956, 97). Practicand acest tip de observatie, cercetatorul nu numai ca esteprezent in colectivitatea studiata, dar se si integreaza in situatia observata, in viata de zi cu zi zi agrupului.Asa cum apreciaza Danny L. Jorgensen (1989, 13-22), observatia participativa se defineste prin saptecaracteristici de baza:Descrierea vietii sociale se face prin perspectiva celor dinauntrul grupului, a oamenilor aflati intr-oanumita situatie sau intr-un cadru bine determinat. Ce progres in cunoastere asigura aceastaperspectiva Sa ne gandim la teorema lui Thomas (1928): "Daca o persoana defineste situatiile ca reale,atunci sunt reale si consecintele lor". inseamna ca dupa modul in care oamenii confera sens lumii incare traiesc asa va fi realitatea. Viata sociala este asa cum o construiesc nativii, oamenii dinauntrulsocietatii sau grupurilor sociale studiate. Fireste ca "definirea situatiilor" de catre nativi poate fi eronata,marcata de credinte, influentate de sentimente etc., dar tocmai o astfel de realitate determinainteractiunile membrilor comunitatii si din afara ei, ca strain, nu o poti cunoaste, nu poti intelegemobilul interactiunilor si nici structura sociala. Observatia participativa permite insa acest lucru.in observatia participativa se are in vedere viata de zi cu zi a oamenilor in mediul in care acestia isi ducexistenta. Pentru metodologia observatiei participative este importanta viata cotidiana aici si acum, nucomportamentele oamenilor in laboratoarele experimentale, in situatiile artificial create.Observatia participativa conduce la generalizari ca teorii interpretative, nu la teorii explanatorii rezultatein urma testarii cauzale. Generalizarile si interpretarile inspirate de observatia participativa suntutilizate, totusi, in luarea deciziilor cotidiene.Observatia participativa se inscrie intr-un proces de cercetare flexibil, deschis, atat in ceea ce privesteidentificarea problemelor de studiu, cat si sub raportul procedeelor de colectare a datelor si amodalitatilor de teoretizare. Se porneste de la experienta imediata a oamenilor in situatiile concrete deviata. in final, se ajunge la descrierea calitativa a vietii sociale in termenii limbajului uzual al nativilor,al membrilor colectivitatilor studiate.150 Septimiu CHELCEAAbordarea calitativa, in profunzime, studiul de caz sunt implicate de metodologia observatieiparticipative, ceea ce presupune descrierea detaliata si analiza adancita a unei unitati sociale sau a unuiaspect al vietii sociale. De regula, se face apel la observatia participativa cand urmeaza a se studiaholistic o cultura sau o societate, o subcultura sau o organizatie, un grup uman, practicile, credintele sauinteractiunile umane. Scopul este de a descrie comprehensiv si exhaustiv un aspect important sau unical vietii sociale.Cercetatorul care utilizeaza observatia participativa trebuie sa joace rolul de participant la viata de zi cuzi a unitatii sociale investigate. De-a lungul cercetarii de teren, observatorul participant poate juca maimulte roluri, de la cele dictate de recunoasterea deschisa a scopului de cunoastere stiintifica pana la celde "cercetator stiintific acoperit".in observatia participativa, se utilizeaza strategii specifice in functie de unitatea sociala investigata.Experienta de viata a cercetatorului constituie o sursa de date foarte importanta. in diferite momente alecercetarii se valorifica in scopul cunoasterii stiintifice documentele sociale de toate tipurile, ca siinterviurile, in special, nestructurate si chiar chestionarele, de regula, cu intrebari deschise. Modul deinregistrare a datelor colectate prin observatie participativa are o importanta deosebita. in afaraaparatului de fotografiat, de filmat, a casetofoanelor si a echipamentelor audio-video, in prezent suntutilizate si computerele.Termenul de "observatie participativa" a fost introdus in vocabularul sociologiei in 1924 de catreEduard C. Lindeman in lucrarea Social Discovery, in care, criticand abuzul de cercetari pe baza dechestionar, lansa indemnul: "Daca vrei sa stii cu adevarat ce face o persoana, observao!" (Stacey, 1970,50).Bronislav Malinowski (1884 1942), initiatorul functionalismului in antropologia culturala si unuldintre cei care au ilustrat valoarea observatiei participante in studiul culturilor izolate, nota in Argonautsof Western Pacific (1922): "Nu este greu ca in acest gen de munca etnograful sa abandoneze uneoriaparatul fotografic, blocnotesul si creionul, pentru a lua parte la ceea ce se petrece. El poate participa lajocurile indigenilor, poate sa-i insoteasca in vizitele si plimbarile lor, sa se aseze, sa asculte, sa participe laconversatie. . . Din aceste incursiuni in viata indigena. . . am capatat sentimentul foarte clar ca felul lor dea fi in diverse ocazii de tranzactii tribale, conduita lor imi deveneau mai clare si mai inteligibile cainainte" ( Malinowscki, 1922/1984, 21).Rolul cercetatorului in observatia participativa poate fi dupa Raymond L. Gold (1958) acela de:totalmente participant, participant ca observator, observator ca participant si totalmente observator. inprimul caz, cercetatorul ascunde rolul sau de observator si se integreaza in viata colectivitatii studiate catmai mult posibil. El interactioneaza cat mai natural cu cei pe care ii studiaza, isi incorporeaza rolurilesociale impuse de grup, dar trebuie sa ra__________mana, totusi, el insusi, adica observator, acesta fiind "rolul sauprimar" (Gold, 1958/1970, 375). Participantul ca observator isi dezvaluie rolul de cercetator, dar isiconsacra buna parte din timp activitatilor comune ale grupului studiat. in contrast, observatorul caparticipant reduce timpul dedicat activitatilor nelegate de cercetarea propriu-zisa. Raymond L. Gold(1958/1970, 377) apreciaza ca "rolul de observator participant este utilizat in studiile care implicaintervievarea nerepetata" si ca "observarea este mai mult formala decat informala". Dat fiind faptul caobservatorul ca participant are contact cu grupul studiat o perioada de timp relativ scurta, exista risculunei cunoasteri superficiale a interactiunilor sociale din cadrul acestuia. in fine, observatorul total nu seimplica in viata grupului si nu intervine in desfasurarea fenomenelor studiate. "Rolul de observator total ilindeparteaza pe cercetatorul de teren de interactiunile sociale cu cei studiati" (Gold, 1958/1970, 378).Herbert J. Gans (1962/1982, 398-399), precizand ca in studiul sau despre italienii-americani din zonaWest End a orasului Boston a utilizat observatia paricipativa, considera ca este mai util sa se vorbeascadespre tipurile de observtie paricipativa in functie de comportamentul cercetatorului, nu de gradul in carepersoanelor studiate li se dezvaluie identitatea acestuia (absolut secret, partial recunoscut, recunoscuttotal), conform tipologiei lui Raymond L. Gold. Astfel, pot fi identificate trei tipuri de observatieparticipativa: 1) Cercetatorul se comporta ca observator, adica este fizic prezent la desfasurareaevenimentelor, dar nu participa la derularea lor; 2) Cercetatorul participa, dar ca cercetator, ceea ceinseamna ca are rol de "cercetator-participant"; 3) Cercetatorul participa, devenind in aceasta situatie"paricipant real", abdicand pe moment la rolul sau de cercetator, reluanu-si-l insa dupa consumareaevenimentului.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 151Asa cum remarca Danny L. Jorgensen (1989, 53), de la complete outsider la complete insidercercetatorul care opteaza pentru metodologia observatiei participative parcurge o gama intreaga de stadiischimbandu-si pozitia sociala (social location) de pe care inregistreaza viata de zi cu zi a comunitatilorstudiate. Ca si pozitia fizica (physical position) distanta sau apropiere de fenomenul observat pozitiasociala adoptata deliberat de catre cercetator influenteaza hotarator ce va observa, in ciuda dorinteiacestuia de a furniza o imagine corecta de a cunoaste obiectiv viata sociala. Ceea ce se observa, in final,depinde de pozitia sociala (cea a somerilor sau a patronilor, a majoritarilor sau a minoritarilor, a femeilorsau a barbatilor, a profesorilor sau a studentilor etc.) pe care se plaseaza cercetatorul. Nu exista, fireste, opozitie care sa asigure o perspectiva perfecta asupra tuturor fenomenelor sociale studiate. De fiecare datacercetatorul va decide unde sa se plaseze pentru a obtine cea mai adecvata imagine, constient fiind caoricare din perspective contine limitatori intrinseci, erori inerente. De aceea observatorul participant vaincerca sa isi schimbe pozitia de observare pentru a inregistra fenomenul studiat din cat mai multeperspective. Aceasta strategie reduce posibilitatea unor observatii incorecte (inacurate observation).Patricia A. Adler si Peter Adler (1994, 379) apreciaza ca, in perspectiva abordarii calitative, practicacercetarilor bazate pe observatia participativa pune in evidenta o accentuare a implicarii cercetatorului inviata comunitatii studiate, astfel ca se poate vorbi de trei roluri predominante ale observatorului:cercetator-membru-deplin, cercetator-membru-activ si cercetator-membru-periferic. Aceasta tipologie arolurilor observatorului cercetator stiintific permite diferite combinatii cu tipologia propusa de RaymondL. Gold (1958).Asa cum foarte judicios remarca Petru Ilut (1997, 81), "participarea si observatia ca membrucomplet, membru activ sau membru periferic depind de caracteristicile socio-demografice alecolectivitatilor si grupurilor investigate si de conditiile concrete in care se desfasoara".Problemele ridicate de observatia participativa sunt numeroase, vizand atat tehnica de cercetare, catsi deontologia. Vom declara scopul real al cercetarii Ne vom declina identitatea Cat de activa va fiparticiparea cercetatorului la viata grupului studiat De raspunsul la aceste intrebari cursul observatiei seva modifica, iar din combinarea axelor "participare" si "declararea status-ului de observare" rezulta patrusituatii in care se poate afla cercetatorul vietii sociale (Figura 8.3).puternicGradul de recunoasterea participarii la situatieslabGradul de recunoasterea statusului de cercetatorFig. 8.3. Situatiile observatorului participant (dupa Kohn si Ngre, 1991, 118)Precizam ca in cursul desfasurarii cercetarii statusul observatorului se poate schimba: din observatornedeclarat, cercetatorul poate deveni cercetator neutru sau actor social. De asemenea, gradul de implicarein viata grupului se poate schimba. Mentionam ca exista o literatura bogata vizand acest tip de observatie(I. C. Jarvie, 1969; P. Kloos, 1969; G. J. McCall si, J. L. Simmons, 1969; Margaret Stacey, 1969; VirginiaL. Olsen si Elvi Waik Whittaker, 1970; H. S. Becker, 1970).Pentru a ilustra strategia observatorului participant, sa luam in discutie cercetarea antropologului D.M. Vesperi (City of Green Benches, New York, Correl University Press, 1985) la care face trimitereDanny L. Jorgensen (1989, 57). Tanarul antropolog american si-a propus sa studieze viata persoanelorfoarte batrane care traiesc in saracie, fiind dependente de serviciile sociale. S-a gandit ca orasul St.Petersburg, din Florida, ofera cele mai bune conditii pentru studiul pe care si l-a propus, dat fiind faptul caCercetator spionCercetator actorsocialObservatornedeclaratObservatorneutruascuns declarat152 Septimiu CHELCEAo mare parte din locuitorii orasului erau persoane in varsta, in evidenta serviciilor sociale. Ca tanarcercetator, nu putea sa-si asume rolul de "spion" (complete insider). S-a stabilit in St. Petersburg si ainceput sa-i intervieveze pe batranii de pe strazile orasului, ca simplu cetatean, ca simpatizant al acelordefavorizati si posibil prieten al lor, in fine, ca cercetator stiintific. Uneori facea observatie participativa,ca cercetator neutru, alteori ca "cercetator acoperit", nedeclarat. Cel mai adesea observa comportamentulpersoanelor foarte batrane si foarte sarace, stand pe o banca in parc (de unde si titlul cartii sale).Observatia participativa are prin excelenta un caracter descriptiv si adesea doar un scop explorativ.William Foote Whyte, clasic al acestui tip de observatie, in Street Corner Society: The Social Structure ofan Italian Slum (1943) raspunde unei probleme privind organizarea sociala in orasele americane.Complexitatea problemei, inexistenta unei teorii adecvate (la acea data exista prejudecata ca la periferiaoraselor americane domneste dezorganizarea sociala) l-a determinat pe William Foote Whyte sa incerceobservarea explorativa a fenomenului. S-a mutat in Cornerville, locuind intr-o camera la o familie deitalieni. Pentru ca parintii respectivei familii nu vorbeau englezeste, a inceput sa invete limba acestora, inscurt timp reusind sa vorbeasca italiana fluent. Faptul ca a facut efortul de a invata limba comunitatiistudiate s-a dovedit a fi foarte important, chiar daca discutiile cu persoanele din generatia a doua s-aupurtat totdeauna in limba engleza: i-a convins pe nativi de "interesul sincer si simpatetic pentru populatiadin Cornerville" (Whyte, 1943, V.). De la fereastra locuintei lui a inceput sa observe o banda (termenulare aici o nuanta neutra) de pe Norton Street, din Boston. in aceasta faza, observatia nu era participativa.Treptat (cercetarea a durat trei ani si jumatate), William Foote Whyte s-a integrat in subcultura bandei, ainvatat "limbajul" ei, a fost acceptat si sprijinit sa desfasoare cercetarea. La constituirea ei, la inceputulanului 1937, banda numara sase membri; apoi banda si-a marit numarul la treisprezece membri, in varstapana la 29 de ani. Toti copilarisera in acelasi mediu, urmasera la aceeasi scoala; unii lucrau permanent infabrica, altii doar ocazional. Fiecare avea un loc bine stabilit in organizarea bandei. Initial, Nutsy fusesesef. intr-o confruntare directa, Doc il invinge pe Nutsy si devine seful bandei. Pozitiile celorlalti membriai bandei se contureaza dupa cum activasera sub conducerea lui Nutsy (Frank, Joe, Alec, Carl, Tonny) sauintrasera in banda ca urmare a prieteniei lor cu Doc (Danny, Mike, Long John).Cercetarea lui William Foote Whyte inlatura prejudecata dezorganizarii sociale in slums-ul oraseloramericane si aduce totodata contributii pretioase la tehnica observatiei participative, prin formularea unorreguli de aplicare a acestei tehnici. Astfel, observatorul: trebuie sa ia legatura in primul rand cu liderul(conducatorul, personajul central) grupului observat; trebuie sa atraga toate persoanele care doresc saconlucreze cu el; trebuie sa se abtina de la aprecierea sau dezaprobarea comportamentelor observate; saevite de a lua parte la conflicte, care pot diviza grupul.Matilda White Riley (1963, 62), comentand cercetarea lui William Foote Whyte (1943), atrageatentia asupra catorva caracteristici definitorii pentru studiile bazate pe observatia participativa. in primulrand, obiectivul cercetarii: asa cum declara autorul chiar in Prefata, scopul era de a obtine o imagineautentica (intimate view) a vietii din Cornerville, pe baza careia sa poata face generalizari despresistemele sociale. Si-a centrat atentia asupra unui subsistem distinct banda (the gang). in terminologialui Robert K. Merton (1959), a procedat la o cercetare strategica: studiind o parte a sistemului social avizat intregul sistem social, intrucat partea (grupul social, banda) reprezinta in miniatura sistemul generalal rol-statusurilor si interactiunilor sociale. in al doilea rand, apeland la observatia participativa, WilliamFoote Whyte a participat la activitatile de zi cu zi ale comunitatii: a locuit mai mult de trei ani de zileimpreuna cu cei pe care ii studia, in acelasi apartament, s-a alaturat clubului lor (Italian CommunityClub), a luat parte la meciurile echipei de bowling, a mers cu italiencele la dans, s-a asociat campanieielectorale locale, i-a vizitat la domiciliu pe membrii bandei studiate. S-au creat astfel obligatii reciproce.Cei din banda l-au ajutat pe cercetator, explicandu-i ce se intampla in grupul lor, ce semnificatie au pentruei cele observate de el.Dupa aproape douazeci de ani de la publicarea cercetarii lui William Foote Whyte, apare o lucrare,devenita si ea " clasica": The Urban Villagers. Group and Class in the Life of Italian-Americans deHerbert J. Gans (1962), in care, pe baza observatiei participative in zona The West End a orasului Boston,vecina zonei The North End studiate in Street Corner Society, au fost descrise familia si grupruile,comunitatie, politica si cultura etnica in America moderna. Cercetatorul a trait alaturi de italieniiamericanipe care I-a studiat (octombrie, 1957 mai, 1958), urmarind sa descrie un cartier sarac (slum) simodul de viata al populatiei cu venituri mici. A rezultat un raport de cercetare exemplar.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 153A intra in cadrul social al grupului observat si a pastra si dezvolta relatiile cu nativii constituie o artasi o stiinta in acelasi timp. inca in 1922, Bronislaw Malinowski preciza premisele oricarui studiu bazat peobservatia participativa: respectarea "spiritului stiintific, cunoasterea valorilor si criteriilor etnografieimoderne... plasarea intr-o buna conditie de observare, direct intre nativi... si aplicarea unui set de metodespeciale de colectare, manipulare si inregistrare a datelor" (Malinowski, 1922/1984, 6). Se accepta astazica relatiile cu nativii trebuie sa se bazeze pe incredere, cooperare, echilibru si prietenie. Danny L.Jorgensen (1984, 69) considera ca cercetarea de teren in perspectiva observatiei participative presupunenegociere, reciprocitate si relatii de schimb intre cercetatori si nativi. increderea si cooperarea se obtindaca nativii cunosc adevarata identitate sociala a cercetatorului. Prezentarea de sine a cercetatorului, cusinceritate, induce relatii autentice cu nativii. Totdeauna trebuie, insa, pastrate proportiile. Aceasta regulaguverneaza si relatiile de schimb intre observatorul participant si persoanele studiate. Se vor oferi banipentru informatiile furnizate Cati Se vor oferi bunuri simbolice Ce fel de gratificatii nonmateriale Nuexista reguli stricte pentru ridicarea barierelor dintre cei observati si cercetatori, dar trebuie luate inconsiderare asteptarile nativilor, expectatiile lor.Observatia continua versus observatia esantionata. Observarea continua se refera la perioadelimitate din viata unei colectivitati sau la secvente comportamentale bine precizate ale unui numar mic deactori sociali. De regula, se procedeaza la o esantionare a comportamentelor ce urmeaza a fi observate.Este practic imposibil sa observi toate unitatile de comportament ale unui individ. in functie de obiectivelecercetarii vor fi retinute doar comportamentele relevante, adica se va face o selectie a faptelor de observatie."Observatia presupune, prin definitie, o alegere a faptelor de observat. Este o distingere clara a unor detaliisemnificative dintr-un tot amorf. Este un rod al unor idei pe care mai dinainte le ai asupra a ceea ce este si ceeace nu este semnificativ" (Stahl, 1934, 5).Observatia esantionata (sau instantanee), pusa la punct in 1934 de catre Tippett, se bazeaza petehnica sondajului, fiind numita uneori "esantionaj al muncii" sau "inspectie instantanee". in sociologie,desi observatia instantanee porneste de la ceea ce indeobste se intelege prin "privirea maistrului" nu estedeloc o inspectie si, mai ales, nu este facuta cu scopul de a controla, nefiind aplicabila doar in studiulmuncii.Observatia instantanee prezinta avantajul de a fi relativ comoda, putandu-se aplica fara perturbareacomportamentului celor studiati. Exista posibilitatea aplicarii acestei metode fara ca cei studiati sa fieavertizati; procedeul implica anumite riscuri: observatorul, odata deconspirat, pierde total increderea celorin mijlocul carora efectueaza studiul. Marele avantaj pe care il confera aplicarea acestei metode consta inposibilitatea ce se creeaza de a studia alternativ mai multe activitati intr-o perioada de timp scurta. Prinintermediul observatiei instantanee se poate stabili, cu un grad convenabil de precizie (de exemplu, instudiul muncii), lista operatiilor ce se efectueaza, ponderea fiecarei operatii (ca timp, in procente) si sepoate compara ceea ce efectiv se face cu ceea ce este prevazut a se face. Observatia instantanee esterecomandabil a se aplica numai in studiul unor activitati variate. Aplicarea practica a metodei trebuie satina seama de gradul de precizie pe care dorim sa-l aiba rezultatele. Prin conventie, se considera ca ungrad de precizie de 0,05 este convenabil.Ca momente importante in aplicarea observatiei instantanee, in afara stabilirii prin observatie aponderii elementelor in cadrul activitatii studiate, amintim fixarea intervalelor dintre observatiileinstantanee; aceasta se realizeaza in functie de timpul total de studiu, de numarul activitatilor care suntstudiate si de distanta dintre locurile de desfasurare a acestor activitati. Se ia in consideratie timpul minimpentru parcurgerea distantei intre cele mai indepartate locuri ce sunt studiate alternativ.Determinarea momentelor de efectuare a observatiilor instantanee se face prin tragere la sorti. infinal, se completeaza o fisa de observatie in care sunt trecute: numarul observatiilor, ziua, orarul deobservare, continutul observarii si eventualele remarci explicative suplimentare.154 Septimiu CHELCEAReguli de observarein orice tip de observatie cercetatorul trebuie sa-si puna o serie de intrebari: ce va observa Cum o vaface Cum sa se inregistreze faptele de observatie Cum sa le interpreteze in vederea teoretizariiRuth C. Kohn si Pierre Ngre (1991, 67) propun un model al observarii care ne poate ajuta instabilirea unor reguli de observare (Figura 9.4).Fig. 8.4. Un model al observarii (dupa Kohn si Ngre, 1991, 67)Cine Pentru cinePentru ceCum CeCandUndeTheodore Caplow (1970, 155) sintetizeaza experienta de cercetare si formuleaza 13 reguli deobservare, incluzand conditiile prealabile, procedura, continutul si modul de notare. in deplin acord cuautorul citat, prezentam aceste reguli.Conditii prealabile observariiinainte de inceperea cercetarii de teren, cel ce face observatia trebuie sa se familiarizeze cuobiectivele cercetarii;Tehnicile de observare si procedeele de notare a faptelor de observatie trebuie precis formulate sisuficient de mult repetate pentru ca observatia sa fie valida;inainte de a observa, cercetatorul trebuie sa memoreze lista unitatilor de observare (secventelecomportamentale).Procedura de notareObservatorul trebuie sa noteze, pe cat posibil, faptele de observatie pe teren;Rastimpul admisibil intre observare si notare este de ordinul minutelor, si in cazuri exceptionale, deordinul orelor. Henri H. Stahl (1943, 17) atrage atentia in acest sens: "oricat de buna memorie ai avea,observatia care nu se noteaza de indata, poate fi considerata ca pierduta";Rastimpul la care ne-am referit variaza in functie de natura cercetarii;Observatorul nu trebuie sa uite ca el insusi este observat si ca notarea s-a facut in perioade deobservare;Continutul notelor de observatieNotele de observatie trebuie sa includa: data, ora, durata observatiei, locul desfasurarii evenimentelor(facandu-se apel la harta, fotografie, desen etc.); circumstantele observarii, aparatele utilizate inobservatie, factorii de mediu care pot influenta comportamentele (temperatura, iluminatul, zgomoteleetc.), precum si modificarile care au survenit in timpul observarii;in notele de observatie nu-si au locul opiniile, ipotezele, remarcile cercetatorului. Este gresit sa notamca persoana observata era, de exemplu, emotionata. Va trebui sa notam doar expresia faciala,paloarea, contractia musculara etc.;Conversatia cu persoanele observate, dialogul, trebuie notate in stil direct, asa cum s-au desfasurat.Notarea cuvant cu cuvant a declaratiilor persoanelor intervievate se va inchide intre ghilimele ("), iarTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 155sinteza, prescurtarea conversatiei se marcheaza cu apostrof (), asa cum se accepta prin conventie instudiile etnografice (Fielding, 1993, 162).Opiniile si deductiile cercetatorului trebuie notate separat, la intervale prestabilite;Definitivarea notelor de observatieNotele de observatie trebuie revazute, adaugite, corectate de indata ce timpul permite acest lucru;Notele de observatie trebuie clasificate provizoriu, iar cand sistemul de categorii este bine conturat, sase treaca la clasificarea lor definitiva.Fireste ca aceste reguli de observatie pot fi amanuntite, nuantate si particularizate in raport de tipul deobservatie. Oricum, ele constituie un bun indreptar pentru cercetatorul incepator.In finalul discutiei depre observatie ca metoda de cercetare in stiintele socioumane sa ne amintimdictonul marelui chimist si biolog francez Lous Pasteur (1822-1895), cel care a pus bazele imunologiei sicare a aplicat pentru prima oara vaccinarea antirabica: "In campul observatiei sansa favorizeaza doarmintile cultivate".Termeni-cheieauto-observatiaobservatia- calitativa- cantitativa- continua- controlata- directa- esantionata- etnografica- externa- necontrolata- nestructurata- participativa- structuratapozitia observatorului- fizica- socialarolurile observatorului participant- membru-activ- membru-deplin- membru-periferic- observator ca participantparticipant ca observatortotalmente observatortotalmente participantserendipitateasinergologiasistemul de categorii de observatiesociologia vizualaProbleme recapitulative1. Care este specificul observatiei ca metoda de cercetare in stiintele socioumane2. Comparati observatia cu alte metode de cercetare din stiintele socioumane.3. Care sunt avantajele recursului la metoda observatiei in cunoasterea vietii sociale4. Dar dezavantajele5. Ce criterii pot fi folosite pentru tipologizarea observatiei6. Cum se stabileste un sistem de categorii de observatie7. Ce roluri isi poate asuma cercetatorul care face observatie participativa8. Ce elemente trebuie avute in vederer pentru calcularea numarului de observatii in cazulobservatiei esantionate9. Care sunt regulile inregistrarii (notarii) faptelor de observatie10. Ce este sociologia vizuala156 Septimiu CHELCEACapitolul 9Experimentul in stiintele socioumaneDefinitie, concepte de baza si scheme experimentaleTipuri de experimente in stiintele socioumaneEtapele cercetarii experimentaleTermeni-cheieProbleme recapitulativeinca in urma cu mai mult de un secol, aplicarea experimentului in cunoasterea vietii sociale a datnastere unei dispute intre "experimentalisti" si "pozitivisti" care, intr-o forma sau alta, se perpetueaza siastazi. Gilles Ferrol si Philippe Deubel (1993, 124) rezuma dezbaterea relevand elementele esentiale,precum si protagonisti. in 1872, C. Pellarin autorul lucrarii Lettre de Fourier au Grand Juge arata, inpolemica sa cu lingvistul si filosoful mile P. Littr (1801-1881), avantajele experimentului: rigoareaprocedurii si calitatea informatiilor obtinute. Curios este faptul ca nici fondatorii stiintei despre societatenu admiteau experimentarea decat a fortiori in analiza faptelor sociale. Auguste Comte, fiind convins caacumularea cunostintelor in acest domeniu va servi la regularizarea vietii sociale in directia progresului,si-a manifestat rezerve fata de experiment, aratand ca izolarea unui element din organismul social poateduce la esec in cunoasterea globala a societatii. De asemenea, autorul celebrului Cours de philosophiepositive (aparut in sase volume in perioada 1830-1842), insistand asupra istoricitatii fenomenelor sociale,restrangea apelul la experimentare. Aceeasi pozitie a avut-o fata de experiment si mile Durkheim,considerat pe plan mondial ca intemeietor al scolii franceze de sociologie.Spre deosebire de fondatorii sociologiei, reprezentantii orientarii "socialismului utopic" (de exemplu,Charles Fourier) au militat pentru practica experimentala in schimbarea sociala catre o societate ideala. inAdunarea Constituanta, in 1849, s-a propus, in acest sens, infiintarea unui Minister al Progresului siExperimentarii cu scopul de a examina inventiile si inovatiile in domeniile tehnicii si organizarii sociale(cf. Ferrol si Deubel, 1993, 125).in legatura cu istoricul aplicarii experimentului in psihosociologie, exista o deplina concordanta intrespecialisti: se considera ca studiile din 1897 ale lui Norman Triplett reprezinta primele incercari deaplicare riguroasa a experimentului in psihosociologie. Norman Triplett a masurat performanta in conditiiindividuale si in situatia de competitie: a inregistrat durata medie necesara rotirii de 150 de ori a uneimulinete (dispozitiv format dintr-un tambur pe care se infasoara firul unditei) atunci cand subiectiiexecutau aceasta sarcina individual si in situatii de competitie, in grupuri de cate doi. El a constatat ca insituatia de competitie performantele sunt superioare si a incercat sa explice acest fapt de observatie princeea ce a numit "dinamogenia prin instinctul competitiv" (The dynamogenic factors in pace-making andcompetition, in American Journal of Psychology, 1897, 9). Chiar daca explicatia data nu a rezistattimpului, Norman Triplett ramane primul experimentalist, in sensul modern al termenului, inpsihosociologie. Paradigma experimentala a influentei individuale introdusa de Norman Triplett este nunumai cea mai veche in psihosociologie, dar si una dintre cele mai fructuoase paradigme experimentale,vizand insusi obiectul de studiu al psihosociologiei: modul in care comportamentul unui individinfluenteaza comportamentul celorlalti. Paradigma facilitarii sociale, introdusa in psihosociologie prinexperimentele lui Norman Triplett, a fost verificata ulterior in diferite situatii experimentale care auimbogatit cunoasterea in acest domeniu. Astfel, a fost constatata modificarea performantei individuale inprezenta altora si in conditiile in care si ceilalti au de indeplinit aceeasi sarcina (Zajonc, 1971, 10).Sintetizand rezultatele experimentelor referitoare la "facilitarea sociala", Robert B. Zajonc ajunge laconcluzia ca "situatia de coactiune, ca si prezenta unui public amelioreaza performanta si ingreuneazaachizitionarea de cunostinte" (Zajonc, 1967, 23).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 157in cunoasterea stiintifica, valoarea deosebita a experimentului este data de functia acestuia deverificare a ipotezelor cauzale. Asa cum remarca Raymond Siever (1970), experimentul este, de cele maimulte ori, asociat cu abordarea analitica a fenomenului, spre deosebire de observatie, care se asociazaspontan abordarii descriptive. De aici si distinctia pe care o fac unii epistemologi intre stiinteleexperimentale si stiintele observationale, prin extensie stiintele experimentale fiind consideratesuperioare. Fireste, o astfel de distinctie si, mai ales, etichetarea in "bun" si "rau" nu se justifica. Toatestiintele observa si descriu si, de asemenea, toate, in masura in care aspira la statutul de stiinta, maidevreme sau mai tarziu tind sa integreze datele de observatie in sisteme teoretice explicative. "Esteadevarat, desigur, ca unele stiinte, in primele lor etape de dezvoltare, se caracterizeaza printr-oextraordinar de inalta proportie a datelor de inregistrare fata de datele de analiza" (Siever, 1970, 22).Sociologia se afla tocmai intr-o astfel de etapa, iar aplicarea intensiva a experimentului este in masura sacontribuie la integrarea datelor in modele explicative, in sistemele teoretice din ce in ce mai structurate.in legatura cu functia de verificare a ipotezelor cauzale, rezultatele experimentului se prezinta directca fapte stiintifice, ceea ce nu se poate sustine si despre datele empirice obtinute prin intermediul altormedtode, care trebuie sistematizate in continuare in vederea dezvaluirii relatiilor de cauzalitate (cf.Pismanik, 1976, 196).Cercetarea experimentala constituie un proces iterativ, care incepe cu verificarea relatiilor decauzalitate si sfarseste cu formularea unor noi ipoteze. Paradigma naturii iterative a cercetariiexperimentale (Figura 9.1), propusa de G. E. P. Box, se fondeaza pe supozitia ca "nici un plan(experimental) nu este suficient de bun pentru a raspunde la toate intrebarile deodata, oricat ar fiexperimentul de important. Este necesara o serie de investigari pentru a raspunde la orice intrebare cuadevarat importanta cu privire la cauzele comportamentului (Sitgreaves, 1978, 568).Aplicat cu succes in stiintele naturii metoda a fost magistral expusa inca in 1865 de Claude Bernard(Introducere in studiul medicinii experimentale, 1958) experimentul este azi tot mai mult utilizat inpedagogie, psihologie, sociologie si psihosociologie. in ceea ce priveste psihosociologia, este semnificativca, asa cum rezulta din analiza facuta de Richard Christie asupra publicatiei oficiale a AsociatieiAmericane de Psihologie (volumele 60 si 61 din Journal of Abnormal and Social Psychology) intr-uninterval de zece ani (1949-1959), ponderea cercetarilor experimentale a sporit de aproape trei ori(Christie, 1965, 143).IPOTEZAPlanAnaliza PlanEXPERIMENTFig. 9.1. Natura iterativa a experimentarii: ipoteza plan experimentanaliza ipoteza(dupa G. E. P. Box)Concomitent a sporit si numarul abordarilor metodologice ale experimentului psihosociologic. Nunumai in tarile cu veche traditie a cercetarilor sociologice experimentale, ci si in tarile in care aceastastiinta a fost inclusa mai tarziu in randul disciplinelor academice, interesul pentru cercetareaexperimentala a fenomenelor sociale si pentru problemele metodologice implicate de acest tip decercetare este evident.Pentru a-si indeplini functiile cognitive, experimentul trebuie sa se fondeze pe teorie. Nu existaexperiment relevant care sa nu porneasca de la o teorie; din aceasta cauza experimentul se aplica intr-oetapa mai tarzie a cunoasterii stiintifice. in afara teoriei, experimentul este o activitate sterila. Daca in158 Septimiu CHELCEAcazul observatiei asa cum se stie prin serendipitate pot fi descoperite fapte semnificative, care sainitieze teoria, experimentul porneste de la teorie, verificand-o; este, dupa cum se vede, o faza mai tarzie acercetarii. in acelasi timp, daca experimentul se fondeaza pe teorie, si teoria se bazeaza pe experiment:raporturile sunt bilaterale si orice separare a experimentului de teorie duce, in cele din urma, la eseculcunoasterii. in acest sens, Claude Bernard spunea: "Nu trebuie sa credem in observatiile noastre, inteoriile noastre decat sub rezerva experimentarii" (1865/1958, 103). Dar, silind natura sa i se dezvaluieprin experiment, cercetatorul "nu trebuie sa raspunda niciodata in locul ei sau sa-i asculte pe jumatateraspunsurile si sa retina din experienta numai acele rezultate care-i sprijina sau ii confirma ipoteza"(Bernard, 1865/1958, 86). Pentru a-si indeplini functia de "modalitate de testare a ipotezelor cauzale" asa cum precizau D. Cook si Donald T. Campbell (1976, 224) sunt necesare trei conditii: intre variabilaindependenta si variabila dependenta sa fie o relatie temporala de anterioritate, stiut fiind ca totdeaunacauza precede efectul; intre cele doua variabile sa existe o covariatie (p 0,05) si, in fine, sa nu existe nicio alternativa de explicare a modificarii variabilei dependente decat prin variabila independenta. Ultimeledoua conditii au in vedere validitatea statistica si validitatea interna a experimentului.Fara a face din experiment "coroana a cercetarii empirice" (W. Siebel, 1965; R. Mayntz, 1969 sialtii), legand strans experimentul psihosociologic de teorie si practica, se impune sa remarcam loculimportant pe care acesta il ocupa atat in cunoasterea, cat si in viata sociala. Trebuie respinse incercarile desupraevaluare a dificultatilor reale pe care le intampina experimentul in stiintele socioumane. Esteadevarat ca natura obiectului de studiu in aceste stiinte este cu totul alta decat in stiintele naturii: avem deaface cu fiinte rationale, care constientizeaza situatia experimentala, iar posibilitatea subiectului de a-sida seama ca este studiat se modifica "in functie de experienta sa in statusul de obiect de studiu" (Mamali,1974, 16). Sintetizand observatiile referitoare la consecintele epistemologice ale statusului subiectului incercetarea psihosociala, Catalin Mamali precizeaza ca modificarea obiectului de studiu in timpulcercetarii se produce datorita actiunii directe a tehnicii de studiu, datorita fenomenului de inductie generatin timpul cercetarii, restructurarii campului social initial prin prezenta cercetatorului, datoritapersonalitatii cercetatorului si a gradului de informare a subiectilor asupra cercetarii sociale. Darmodificarea obiectului de studiu in timpul cercetarii se intalneste si in stiintele naturii. in fizica acest lucrua fost demonstrat de L. de Broglie, Hans Reichenbach si altii, fiind unanim acceptat, fara sa fie pusa laindoiala oportunitatea experimentului. Vom ilustra efectul tehnicii de cercetare asupra obiectului destudiu facand apel la experimentele dr. G. E. Schwartz (1978) privind dominatia emisferelor cerebrale siexpresia emotiilor. Se stie ca emisfera stanga este dominanta in ceea ce priveste functiile simbolice silimbajul, iar emisfera dreapta in perceptia spatiului si a formelor. Dr. G. E. Schwartz porneste de laobservatia ca directia privirii constituie un indiciu al activitatii emisferelor cerebrale: deplasarea priviriiintr-o anumita directie traduce activitatea emisferei cerebrale din partea opusa respectivei directii. inexperimentele facute, sarcinile cu continut afectiv antreneaza lateralizarea privirii spre dreapta. S-aconstatat, insa, ca miscarile oculare dispar atunci cand se incearca inregistrarea lor (oculograma.Explicatia: implantarea microelectrozilor produce o stare de disconfort, exprimata prin fixitatea privirii.Este o limita a dispozitivului experimental de inregistrare, care modifica obiectul de studiu. Cu sigurantaca perfectionarea tehnicii experimentale va permite inregistrarea efectului, fara deformarea obiectului destudiu. in buna masura, acest lucru este valabil si pentru experimentele psihosociale.in afara complexitatii obiectului de studiu, specifica experimentului psihosociologic esteimposibilitatea controlului total al variabilelor, izolarea fenomenului studiat. Obiectul de studiu instiintele socioumane il reprezinta interactiunile concret-istorice ale indivizilor umani, multipludeterminate de cauze interne si externe. Subiectii de experiment apartin unei anumite categorii sociale,fac parte dintr-o anumita societate, natiune si grup socioprofesional; au o anumita varsta, un anumit sex,nivel de scolaritate; si-au interiorizat anumite norme si valori intr-o masura mai mare sau mai mica. Cudeplin temei F. S. Chapin remarca: " . . . unitatile sociale au un caracter complex in comparatie cuunitatile relativ simple ale altor discipline. in fizica, aceste unitati sunt omogene, standardizate: in Chinasau America experimentul are aceleasi sanse de reusita in conditii date si controlabile. in sociologie,unitatile nu sunt nici omogene, nici standardizate, fiecare dintre ele este singulara, individuala, deosebitade celelalte. . . Un experiment efectuat in China poate insemna foarte putin sau nimic pentru America(apud Rabbot, 1972, 140).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 159Data fiind aceasta situatie, in legatura cu experimentele sociologice, inclusiv cele psihosociologice,se pune problema posibilitatii de generalizare a rezultatelor obtinute. Este vorba despre validitateaexterna a experimentului, asupra careia atrage atentia Donald T. Campbell, in studiul Designs for SocialScience Experiments, multiplicat in 1953, dezvoltat apoi si inclus sub titlul Factors Relevant to theValidity of Experiments in Social Settings intr-o culegere de probleme de psihologie sociala editata de C.W. Backman (1966). Validitatea externa sau validitatea ecologica (Harvey si MacDonald, 1993, 143) serefera la aplicabilitatea rezultatelor in situatii naturale (ecologice) cat mai diferite. De regula, validitateaexterna a experimentelor din stiintele socioumane este destul de restransa atat in ceea ce privestegeneralizarea de la grupul experimental la populatia din care sunt selectionati subiectii de experiment(validitatea populationala), cat si sub raportul trecerii de la situatia experimentala la conditiile vietiisociale reale (validitatea ecologica). Fara nici o indoiala ca stabilirea subiectilor de experiment in grupeleexperimentale si de control pe baza riguroasa a esantionarii mareste posibilitatea de generalizare arezultatelor obtinute asupra populatiei din care s-a facut selectia. Raman insa alti factori care limiteazageneralizarea: de exemplu, reactivitatea la experiment a subiectilor. Unele persoane au o atitudine ostilafata de includerea lor intr-un experiment, in timp ce altele coopereaza intens cu cercetatorii. Generalizarearezultatelor experimentelor psihosociologice nu este permisa decat in limitele procedeelor utilizate sinumai la populatia din care au fost selectionati subiectii de experiment. Este metodologic gresit sa seextrapoleze concluziile unui experiment psihosociologic desfasurat intr-un anumit cadru socio-cultural inaltul. Asa cum remarca Walter Friedrich, datele experimentelor pe grupe mici (efectuate in SUA) nu potfi generalizate automat in alte tari; se impune o noua verificare a lor. Reluind experimentele clasice ale luiCharles E. Osgood in problema eficacitatii comparative a mesajelor cu o latura fata de mesajele cu doualaturi, am constatat ca unele concluzii nu sunt valabile pentru populatia de la noi. Asadar, trebuie saprivim critic experimentele psihosociologice efectuate aiurea si sa le verificam in conditiile concretistoricede la noi. intr-adevar, ce valoare poate avea pentru explicarea comportamentului populatiei dinRomania experimentul, de altfel ingenios, montat in gara centrala din New York si pe aeroportul Kenedy(SUA), prin care se pune in evidenta legatura dintre calitatea costumului ca simbol al status-ului social si onestitatea celorlalti La experiment a participat, fara sa stie, un numar de 206 persoane (Bickman,1974). Anchetatorii, trei barbati si trei femei, prin costumul pe care il purtau, exprimau fiecare un statussocial: superior (costum de culoare inchisa, vesta, cravata), mediu si inferior (salopeta). Anchetatoriiintrau in cabinele telefonice plasate la cele doua puncte de aglomeratie urbana si lasau la vedere o fisatelefonica ("uitau o moneda cu care se putea telefona"). Operatorul inregistra daca persoana care intra incabina dupa iesirea anchetatorului folosea moneda "uitata" de acesta. in cazul in care o folosea,anchetatorul se intorcea imediat si spunea: "Scuzati-ma doamna (domnule), cred ca am uitat o fisa inaceasta cabina acum cateva minute. Nu cumva ati gasit-o". S-a constatat ca nu exista nici o corelatieintre inapoierea fisei si varsta, sexul, rasa, status-ul social al subiectilor participanti, fara sa stie, laexperiment. Nici sexul anchetatorilor nu a influentat cu nimic onestitatea celorlalti; singur, status-ulsocial, exprimat prin imbracaminte, a exercitat o influenta semnificativa; fisa era mai frecvent inapoiataanchetatorilor cu status social ridicat (imbracati in costum, vesta si cravata). Relatia evidentiata, desigur,este valabila pentru sistemul socio-cultural in care s-a desfasurat experimentul. Reluat in conditiiletranzitiei din tara noastra, s-ar putea ca rezultatele experimentului sa fie altele.Nu numai validitatea externa, dar si validitatea interna constituie o problema in experimentelepsihosociologice. Mai mult chiar, dupa opinia autorizata a lui Donald T. Campbell, problema validitatiiinterne este primordiala (1966, 12). Foarte adesea, in experimentele psihosociologice, variabilaindependenta reprezinta, in fond, o combinatie de stimuli, sarcina cercetatorului fiind aceea de "purificarea variabilei independente", pentru a stabili cu exactitate daca intre X (variabila independenta) si Y(variabila dependenta) exista intr-adevar o legatura cauzala. in acest scop sunt montate experimenteplacebo. Dupa cum se stie, sub numele de placebo sunt grupate substantele chimice fara actiunefarmacologica specifica, dar care, datorita sugestiei si autosugestiei provoaca ameliorarea stariibolnavului. Astfel de substante, cunoscute inca din Evul Mediu, au primit, dupa moda timpului odenumire latina (placebo), ceea ce inseamna: voi place. Astazi se stie ca toate medicamentele chiaranestezicele si antibioticele au, in afara actiunii farmacologice specifice, si un element placebo, dat desituatia psihosociala in care se administreaza. Experimentele placebo servesc tocmai la izolarea actiuniifarmacologice specifice si, prin analogie, sunt utilizate in psihosociologie pentru izolarea variabileiindependente din complexul de stimuli, pentru a-i masura influenta asupra variabilei dependente. Dealtfel,160 Septimiu CHELCEArafinarea continua a schemelor experimentale nu reprezinta altceva decat efortul de izolare cat maideplina a actiunii variabilei independente.Martin T. Orne arata ca "intr-o situatie experimentala, comportamentul unui subiect este determinatde doua serii de variabile: a) variabilele independente in sens traditional; b) comenzile implicite (lesconsignes implicites; demand characteristics), percepute in situatia experimentala (Orne, 1969, 286).Comanda implicita perceputa de subiect influenteaza comportamentul acestuia si deci rezultateleexperimentului. Daca subiectii nu cunosc scopul experimentului, ei fac anumite ipoteze, comportandu-sein sensul confirmarii sau infirmarii acestora.Este necesara, deci, cunoasterea ipotezelor imaginate de subiecti. Martin T. Orne propune utilizareaanchetei post-experiment pentru identificarea comenzilor implicite; inregistrarea scopului si a ipotezelorimaginate de subiecti prin punerea unor intrebari foarte generale: "Dupa parerea dv., ce urmareste acestexperiment" etc. De asemenea, in afara experimentului placebo, Martin T. Orne recomanda in acest sensaplicarea experimentului simulat, tehnica pusa la punct in 1959. Experimentul simulat consta inexplicarea exacta a modului de derulare a experimentului, in prezentarea materialului si a aparaturiiutilizate, precum si in transmiterea comenzilor (sarcinilor, dispozitiilor, instructiunilor) catre subiecti.Subiectii nu sunt pusi insa sa execute aceste comenzi, ci sunt invitati sa relateze ipotezele pe care si le-auimaginat. Se elimina astfel actiunea variabilei independente, ramanand constanta influenta comenzilorimplicite. De comun acord cu Martin T. Orne, subliniem ca nu este cu nimic justificata presupunereapotrivit careia subiectii in experiment ar raspunde pasiv, lasandu-se manipulati. in realitate, situatiaexperimentala este ea insasi un proces psihosocial complex, ce se cere analizat ca atare, putandu-se vorbide o psihosociologie a experimentului psihosocial.Aplicarea experimentului in stiintele socioumane ridica si numeroase probleme etice. Ca si instiintele naturii, psihosociologii din intreaga lume se simt raspunzatori de modul in care sunt aplicaterezultatele cercetarilor lor. Nu o data oamenii de stiinta au refuzat cercetarea sau si-au intreruptexperientele cand au constientizat ca rezultatele lor ar putea leza integritatea personala si demnitateaumana sau ar putea fi utilizate in scopuri inumane, impotriva drepturilor si libertatilor individuale sicolective. Este cunoscut, de pilda, faptul ca, la inceputul deceniului al saptelea, sociologii sipsihosociologii au refuzat sa participe la un proiect de cercetare initiat de Pentagon care, sub mascainvestigatiei stiintifice, urmarea sa culeaga informatii despre miscarile revolutionare din Chile si din altetari latino-americane. Protestul sociologilor americani, ca si protestul oficial chilian au determinatguvernul SUA sa renunte la asa-numitul Plan Camelot. In 1976, revistele de specialitate au anuntatintreruperea cercetarilor psihiatrului Stanley Walzer, incepute inca din 1968, asupra aberatiilorcromozomiale de tip XXY sau XYY, in vederea depistarii la copiii nou-nascuti a "cromozomului crimei".Timp de aproape zece ani toti copiii nou-nascuti dintr-un spital din Boston au fost supusi unui controlcromozomial pentru depistarea precoce a aberatiilor cromozomiale si preintampinarea deviatiilorcomportamentale. Constientizand ca aceste cercetari stigmatizeaza indivizii umani si recunoscand caexistenta unui mediu criminogen influenteaza mai mult aparitia delincventei decat existenta unuicromozom Y suplimentar, Stanley Walzer si-a intrerupt cercetarile experimentale.Probleme etice nu pot sa nu-si puna si cei care au experimentat diverse tehnici de schimbare acomportamentelor. Psihochirurgia, terapia comportamentala, deprivarea senzoriala intr-o societatenedreapta se intorc impotriva omului (Chelcea si Chelcea, 1978, 116). Uitand parca de verdictul datmedicilor nazisti de Tribunalul de la Nrnberg, dr. Gross si dr. Meyer de la Clinica UniversitaraHamburg-Eppendorf, in cadrul programului de cercetare "Aspecte psihosomatice, psihodiagnostice siterapeutice ale agresivitatii", au pus la punct o asa-numita "camera a tacerii", care, prin deprivaresenzoriala, permite "spalarea creierului". Ceea ce se obtine este pierderea capacitatii de concentrare aatentiei si de gandire coerenta, incapacitatea de orientare in timp si spatiu, halucinatii etc., iar pe termenlung asa cum arata Robert Daly deprivarea senzoriala induce modificari de personalitate, staridepresive, cosmaruri, dificultati in relatiile sociale. Rezultatele cercetarilor dr. Gross si Meyer s-aumaterializat prin crearea unei "sectii a tacerii" la inchisoarea din Kln-Ossendorf.Din pacate, cazul nu este singular. Probabil ca cel mai vechi caz de incalcare a normelor morale intrunexperiment cu continut psihosociologic (vizand socializarea copiilor) ramane experimentul facut dinporunca imparatului Frederic al II-lea (1194 1250). Manat de curiozitatea de a afla ce limba (ebraica,greaca, latina, araba sau limba parintilor) vor vorbi copiii cand vor fi mari, daca de la nastere nu vor auzipronuntandu-se nici un cuvant, acesta a luat cate un nou-nascut din cele 18 regiuni ale imperiuluiTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 161germanic, ordonand doicilor sa-i ingrijeasca fara a le adresa insa vreun cuvant. Curiozitatea dementa aimparatului n-a putut fi satisfacuta pentru ca, inainte de a implini varsta de doi ani, toti copiii supusiexperimentului au murit, fara a fi fost atinsi de vreo boala incurabila. Carenta afectiva, izolarea sociala,mai ales la varstele timpurii se stie astazi produc totdeauna, daca nu sfarsitul letal, in orice caztulburari psihice ireversibile. Omul nu devine om decat in contactul lui permanent cu semenii si cucultura.Nu numai cu secole sau cu decenii in urma, dar si in zilele noastre, uneori, experimentarea pesubiectii umani tradeaza lipsa de responsabilitate. Robert M. Veatch si Sharman Sollito, in Raport of theHastings Center (1973) au inventariat un numar de 43 de experiente mai mult decat condamnabile dinpunct de vedere deontologic, publicate cu incepere din 1966 in revistele de specialitate: copii astmaticicarora li s-a aplicat tratament placebo, fara ca parintii sau copiii sa stie ca sunt supusi unui experiment,supunerea la unele teste de durere a persoanelor care se prezentau pentru un examen medical obisnuit(respectivele persoane erau convinse ca testarile fac parte din examenul propriu-zis), administrarea unorsubstante halucinogene (LSD) unui numar de 24 de persoane pentru a observa comportamentul lor, fara afi fost prevenite in legatura cu consecintele posibile ale administrarii drogului s. a. m. d. (Desportes,1974).intr-un interviu acordat in 1973, Elliot Aronson marturisea ca in experimentele de laborator pe carele-a efectuat a indus multa anxietate la subiecti pentru a studia efectele in plan comportamental ale acestuifenomen. Pornind de la considerente de etica profesionala, Elliot Aronson insusi declara ca o astfel depractica experimentala trebuie considerabil revizuita. Dupa opinia noastra, experimentele care inducanxietate ar trebui nu revizuite, ci dezavuate, pentru consecintele lor uneori ireversibile. Nu credem ca sejustifica un design experimental ca cel al lui Philip G. Zimbardo, de la Universitatea Stanford (SUA),care a inclus in protocolul experimentului sau voluntari pentru studierea comportamentului incarceratilor.Asa-numitul Stanford Prison Experiment (1972) prevedea ca 24 de studenti sa joace timp de douasaptamani fie rolul de prizonieri, fie rolul de gardieni intr-o inchisoare simulata chiar in campusulUniversitatii Stanford. Ei primeau cate 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment. Pe neasteptate,studentii care acceptasera rolul de prizonieri au fost "arestati", luati din camerele lor si "inchisi" incelulele penitenciarului improvizat. Gardienii au anceput sa-i supravegheze. S-a constatat ca paznicii,luandu-si rolul in serios mai mult decat se asteptase Philip G. Zimbardo, au devenit tiranici, cruzi sisadici. Unii gardieni se comportau normal, erau "buni", dar nu interveneau sa potoleasca zelul celorlalti.Desi plata pentru experiment nu era de neglijat, trei din studentii "incarcerati" au refuzat sa mai participela experiment, acceptand chiar sa dea toti banii inapoi. Philip G. Zimbardo, observand schimbaricomportamentale nedorite, a luat hotararea de a intrerupe experimentul (Babbie, 1988, 23).Atat in ceea ce priveste desfasurarea experimentelor pe oameni element specific experimentelorpsihosociologice cat si in aplicarea rezultatelor acestora trebuie respectate fara exceptie normeledeotologice. "O severitate fara mila trebuie sa condamne pe cercetatorii care, din interes sau chiar dinneglijenta sau dintr-o gresala de judecata, ar uita ca experimentarea pe oameni este diferita. . ., ca trebuieurmarita introducerea unor elemente favorabile privind persoanele supuse ei" (Chombart De Lauwe,1971, 291).Timpul indelungat si costul adesea ridicat al cercetarilor experimentale limiteaza aplicarea acestora inpsihosociologie. Nu numai experimentele cu "variabila timp", ci aproape toate schemele experimentaleimpun o testare dubla (inainte si dupa introducerea variabilei independente) atat la grupul experimental,cat si la grupul de control. Tocmai acest lucru, impreuna cu aparatura utilizata si plata subiectilor, ridicamult costul cercetarilor experimentale.Cu toate acestea, scepticismul legat de posibilitatile aplicarii experimentului in situatiile sociale nu nise pare deloc indreptatit. Cel putin in actuala etapa de dezvoltare a sociologiei, psihologiei sipsihosociologiei nu se justifica vreo obiectie metodologica de principiu fata de experiment. Suntem intrutotul de acord in aceasta privinta cu Vasile Pavelcu, care atrage atentia asupra faptului ca valoareaexperimentului variaza in functie de conceptia generala a cercetatorului, de pozitia lui teoretica. Deasemenea, subscriem la ideea de a nu cere metodei experimentale mai mult decat poate ea da. Nuimpartasim insa rezervele acad. Vasile Pavelcu, care sublinia ca "trebuie sa tinem seama ca unele fapterezista, total sau partial, prin natura lor (s.n.), la exigentele metodei experimentale, asa cum este cazul, incea mai mare parte (s. n.) cu fenomenele sociale si cum, cel putin temporar, este cazul cu numeroasefenomene si procese psihice care prin complexitatea lor nu se preteaza totdeauna la o izolare, impusa de162 Septimiu CHELCEAmetoda experimentala a variabilelor" (Pavelcu, 1972, 253). Daca avem in vedere doar experimentulartificial, afirmatia este pe deplin indreptatita; daca luam insa in consideratie ansamblul tipurilor deexperimente, nu putem sa nu remarcam ca natura faptelor psihosociale nu respinge metoda experimentala.Diferenta privind baza empirica a stiintelor naturii in raport cu stiintele omului, care ii socheaza peunii epistemologi, nu trebuie sa duca la ideea falsa a imposibilitatii aplicarii experimentului in stiintelesocioumane: "Prima diferenta care socheaza. .. este inexistenta experimentului in disciplinele umaniste,experiment care sa poata fi repetat in conditii identice, inexistenta unor izolari perfecte de laborator"(Dan, 1979, 304). Realizat in conformitate cu principiile dialectice, experimentul constituie o metodavaloroasa de cercetare a cauzalitatii comportamentelor sociale. "Metoda experimentala apreciazaAlexandru Rosca (1971, 11) este metoda preferata a cercetatorului, la care recurge ori de cate ori suntdate conditiile pentru utilizarea ei adecvata". Mai mult, "este vocatia fireasca a experimentului saserveasca ca norma logica cercetarii empirice" (Pags, 1971, 282).Marcand implinirea a o suta de ani de la infiintarea primului laborator de psihologie experimentala,Ursula Schiopu si colab. remarcau, pe deplin indreptatit, ca "metoda experimentala a avut o contributiedecisiva la scientizarea in general a cercetarii si gandirii psihologice, inclusiv in probleme greu sau delocaccesibile experimentului de laborator. Aceasta contributie s-a concretizat in elaborarea unor criterii sireguli metodologice mai obiective si mai riguroase atat pentru observatie, cat si pentru celelalte metode:psihopatologica, genetica si comparata, biografica etc. (1979, 115). Nu este, deci, deloc intamplator faptulca prima catedra universitara creata in tara noastra si ocupata de Constantin Radulescu-Motru (1910)purta denumirea de Psihologie experimentala (Herseni, 1980, 21).Ceea ce este valabil pentru psihologia generala este cu atat mai valabil pentru psihologia sociala, care asa cum remarca Serge Moscovici, in substantiala sa prefata la cercetarea bibliografica La psychologiesociale. Une discipline en mouvement (1970, 17) , in domeniul experimental, a realizat un progres unicsi decisiv, elaborand proceduri din ce in ce mai subtile si mai riguros controlate, inclusiv cu ajutorulmatematicilor moderne si al calculatorului electronic.Acest progres s-a exprimat prin infiintarea in SUA a unor reviste de psihosociologie experimentala:Advances in Experimental Social Psychology (1964) si Journal of Experimental Social Psychology(1965). in Europa exista astazi o Asociatie europeana de psihologie sociala experimentala, cu publicatieproprie, care in 1978 si-a organizat cea de a saptea conferinta.Valoarea deosebita a experimentului in dezvoltarea stiintelor socioumane nu trebuie sa duca, insa, lasupraaprecierea metodei experimentale si la decretarea psihosociologiei ca stiinta pur experimentala.Parcurgerea unor reprezentative volume de psihologie sociala, precum cele realizate de Anthony N. Doobsi Dennis T. Regan (1970); Chester A. Insko si John Schopler; Willem Doise si colab. (1978) sauJacques-Philippe Leyens ca sa nu facem trimitere decat la cele de larga circulatie ne convinge decaracterul partial al asa-zisei psihosociologii experimentale, care dupa anii 60 isi cerea drept de existentaautonoma. Asa cum remarca J. Waitz "Psihologia sociala este o stiinta, dar psihologia socialaexperimentala este o cale de cercetare. Nu trebuie sa limitam stiinta ca atare, identificand-o cu metoda".Consideram ca numai aplicarea convergenta, alaturi de experiment, a cat mai multor metode si tehnici, catmai rafinate si mai riguroase, va asigura progresul teoretic al psihosociologiei, dezvoltarea ei incontinuare. Fireste ca "Cercetatorul din stiintele sociale nu poate sa preia metoda experimentala dinstiintele mai vechi fara sa o examineze in functie de problemele si ipotezele ei legate de tema specifica acercetarii (Rose, 1954, 280). in acest sens, vom analiza in continuare modificarea schemelorexperimentale in stiintele socioumane, in conformitate cu complexitatea obiectului de studiu si acauzalitatii sociale.Definitie, concepte de baza si scheme experimentaleDefinitie. in fundamentala sa lucrare de metodologie a experimentului in stiintele sociale, ErnestGreenwood, dupa ce trece in revista sensurile in care este folosita metoda experimentala in sociologie sipsihologie, ajunge la concluzia ca: "Un experiment este verificarea unei ipoteze incercand de a pune doifactori in relatie cauzala prin cercetarea situatiilor contrastante, in care sunt controlati toti factorii in afaracelui ce intereseaza, acesta din urma fiind cauza ipotetica sau efectul ipotetic" (Greenwood, 1945, 28).Doua sunt caracteristicile asupra carora Ernest Greenwood insista: capacitatea experimentului de aTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 163verifica ipotezele cauzale si controlul situatiei experimentale. Aratand ca experimentul tinde catrecontrolul maxim al factorilor, autorul precizeaza esenta metodei: "testarea ipotezelor cauzale prinintelegerea unor situatii contrastante controlate" (Greenwood, 1945, 29). Controlul este, asadar, elementulesential in structura metodei experimentale. Verificarea ipotezelor cauzale constituie scopul general alstiintei, de care cunoasterea stiintifica se apropie utilizand metode adecvate, inclusiv experimentul, dar nunumai experimentul.Definitia data de Ernest Greenwood, in ansamblu acceptabila, este limitata totusi prin aceea ca insistaasupra legaturii cauzale doar dintre doua fenomene. Aceeasi limita o remarcam si la alte incercari dedefinire a metodei experimentale in stiintele socioumane. Arnold M. Rose apreciaza ca "Un experimentconsta in aplicarea unui stimul la un anumit obiect, pastrand neschimbati alti stimuli sau conditii posibilecare pot sa afecteze obiectul in acelasi timp, si notand schimbarile care se produc in obiect, probabildatorita aplicarii stimulului" (Rose, 1954, 274).Asa cum se recunoaste astazi, in domeniul socialului functioneaza relatii de multicauzalitate, ceea ceimpune luarea in considerare in ipoteza, si deci in experiment, nu doar a doua, ci a mai multor elemente.O definitie riguroasa a experimentului psihosociologic trebuie sa reflecte stadiul prezent de dezvoltare acunoasterii, dar si posibilitatile de azi ale tehnicii experimentale. Consideram ca definitia data de LeonFestinger corespunde intr-o mai mare masura acestor exigente: experimentul consta in "observarea simasurarea efectelor manipularii unor variabile independente asupra variabilelor dependente intr-o situatiein care actiunea altor factori (prezenti efectiv, dar straini studiului) este redusa la minimum" (Festinger siKatz, 1963, 164). Definitia propusa de Leon Festinger subliniaza in primul rand faptul ca experimentuleste o observatie provocata; in al doilea rand, ca situatia este controlata. Aceste doua caracteristici suntretinute si de alti psihosociologi. John W. Kinch considera ca poate fi vorba de experiment cand"cercetatorul introduce deliberat anumiti factori in situatia observata sau controleaza comportamentulsubiectilor pe care ii observa" (Kinch, 1973, 21). in acelasi sens, Marc Richelle apreciaza ca: "Aexperimenta inseamna a aseza un fenomen sub un control riguros cu scopul de a-i determina conditiile deaparitie (1995, 174).Definitiile reproduse, desi surprind caracteristicile esentiale ale metodei experimentale, nu sunt dupa opinia noastra suficient de cuprinzatoare. Conform lor, raman in afara metodei importante tipuride experimente frecvent utilizate in disciplinele socioumane (experimentul natural si experimentulmintal). Precizarea ca introducerea unor factori in situatia tinuta sub control poate fi facuta si in absentaexperimentatorului de catre alte instante (naturale sau sociale) credem ca va completa in chip fericitdefinitiile reproduse.Vom spune, asadar, ca in stiintele socioumane experimentul psihosociologic consta in analizaefectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente intr-o situatie controlata, cu scopulverificarii ipotezelor cauzale. Observarea si manipularea efectiva a variabilelor de catre cercetator suntelemente caracteristice doar anumitor tipuri de experimente, nu tuturora. Este adevarat insa ca, de celemai multe ori, experimentatorul incearca sa provoace fenomenele pentru a le observa si inregistrasistematic, pentru a le masura si explica prin cauze. Celebrul paleontolog francez Georges Cuvier (1769 1832) spunea ca "observatorul asculta natura, experimentatorul o intreaba si o sileste sa i se dezvaluie".Preluand acest aforism atat de valabil in stiintele naturii, putem spune ca si in experimentulpsihosociologic propriu-zis cercetatorul pune intrebari fenomenelor psihosociale, nu asteapta ca acesteasa i se dezvaluie de la sine. Factorii naturali si sociali conlucreaza cu experimentalistul, pregatit insa sainterogheze fenomenele: o serie de evenimente naturale, ca si masurile sociale organizatorice, antreneazaschimbari in comportamentele individuale si de grup. Cercetatorul experimentalist analizeaza astfel desituatii, incercand sa le tina sub control, in vederea stabilirii relatiilor cauzale.Se urmareste ca nici un factor exterior, in afara celor manipulati sa nu intervina in situatiaexperimentala, care, de-a lungul cercetarii, trebuie sa ramana neschimbata, cu exceptia variabileidependente, pentru ca sa se poata masura influenta factorilor introdusi. Maurice Duverger chiar definesteastfel experimentul: "in desfasurarea unui fenomen se introduc unul sau mai multi factori artificiali:comparand rezultatele obtinute cu acelea pe care le-ar da fenomenul in absenta oricarei interventii, sepoate masura influenta factorilor introdusi (1961, 356).Referindu-se direct la experimentul sociologic, Julian L. Simon arata ca: "Esenta experimentuluiconsta in aceea ca cercetatorul manevreaza deliberat una sau mai multe variabile independente (x1, x2, x3.. .), expunand astfel diferite grupuri de subiecti la diferite variabile (sau la diferite cantitati de variabile164 Septimiu CHELCEAindependente) si apoi observa schimbarile produse in variabilele dependente (y1, y2, y3. . .)" (1969, 228).Interventia activa a cercetatorului ca element caracteristic al metodei experimentale este largacceptata. Ion Irimie defineste experimentul ca pe metoda de cunoastere "in care subiectul cunoscatorobliga obiectul de cunoscut sa se manifeste acolo si unde vrea el, in conditiile pe care el i le impune, cuscopul precis al descrierii si sesizarii esentelor si legilor lui" (1971, 135).in definitiile reproduse, ca si in comentariile facute, au aparut unii termeni (control, variabila,variabila independenta, situatie experimentala etc.) care, constituind concepte de baza in metodologiaexperimentului, se cer a fi, la randul lor, definiti.Prin control se intelege asigurarea conditiilor de repetabilitate a rezultatelor, ori de cate ori se reiacercetarea (Siebel, 1965, 66). Bazandu-se pe studiul lui E. C. Boring (The nature and history ofexperimental control, in Amer. J. Psychol., 1954, 67, 573-589), Robert Plutchik considera ca termenul de"control" a fost introdus relativ tarziu in istoria stiintei (Plutchik, 1968, 166). Blaise Pascal (1623-1662)se pare ca a fost primul care a realizat, in 1648, un experiment controlat (studiul presiunii aerului).Termenul ca atare a fost insa introdus mai tarziu. Chiar John Stuart Mill nu se refera decat implicit lacontrolul experimentelor. Abia dupa 1870, prin opera lui W. Wundt, termenul de control, in sensul de"standard de comparare" dobandeste o mai larga circulatie. in studiile de psihologie experimentala, de lainceputul secolului al XX-lea, Edward-lee Thorndike si Robert S. Woodworth sunt primii care recunoscnecesitatea utilizarii grupului de control. Dupa 1908, grupul de control incepe sa fie frecvent utilizat incercetarile experimentale. in 1933, aproximativ 11% din articolele publicate in revistele de psihologie faceaureferiri la grupul de control. Douazeci de ani mai tarziu, peste 52% din articolele publicate in domeniulpsihologiei experimentale includeau referiri la grupul de control. Astazi aproape ca nu poate fi conceput unstudiu experimental cat de cat riguros in absenta grupului de control si a unui control strict al variabilelor.in sens modern, controlul (Figura10.2) vizeaza in primul rand factorii introdusi in expriment pentrudeclansarea unor comportamente specifice, dar si factorii a caror influenta urmeaza a fi eliminata, fie prinsuprimare, fie prin pastrarea lor constanta.VeVeGe GcViVeVeVdVi = variabila independentaVd = variabila dependentaVe = variabila externa necontrolataVe = variabila externa controlataGe = grup experimentalGc = grup controlFig. 9. 2. Controlul in experimentul psihosociologicDe asemenea, controlul se refera la modalitatea de constituire a grupelor experimentale si martorpentru asigurarea comparabilitatii lor. in fine, controlul include si intreaga problematica de efectuare aCONTROLCONTROLCONTROLTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 165masuratorilor de observare, exactitatea si precizia aparatelor utilizate pentru diferite inregistrari (optice,acustice, termice etc.).De modul in care se asigura controlul intr-un experiment depinde gradul de fidelitate al masurariivariabilelor. Multi autori considera controlul ca elementul definitoriu al experimentului. in acest sens,Hans J. Eysenck sustine: "Esenta experimentului in stiinta este data de capacitatea de a exercita controlulasupra variabilelor care influenteaza rezultatele experimentului" (1966, 49). La aceeasi concluzie ajung siLee Harvey si Morag MacDonald (1993, 141) cand afirma ca "problema cheie in experimentare estecontrolul". Din punctul de vedere al exercitarii controlului, toate tipurile de experimente in cercetareapsihosociologica pot fi ordonate pe un continuum, incepand cu experimentul de laborator, in carecontrolul variabilelor este deplin, si terminand cu experimentul natural, unde cercetatorul se limiteazadoar la controlul modului de constituire a grupelor experimentale si la masurare.Conceptele de baza. Variabilele intalnite intr-un experiment pot fi clasificate in patru categorii(dupa Leslie Kish).Variabile explanatorii (experimentale, interne), care se diferentiaza in variabile independente sidependente. Variabilele independente sunt date de factorii introdusi in experiment de cercetator sau dealte instante (natura, societate) si al caror parametri: valoare, intensitate, durata, frecventa etc. se modificain timp.Variabilele dependente iau valori diferite in urma influentei asupra lor a variabilelorindependente. Atat variabilele independente, cat si cele dependente se supun legii conexiunii universale afenomenelor; ele sunt dependente sau independente doar raportate la planul experimental. Sporireasalariului, de pilda, intr-un experiment psihosociologic, poate fi variabila independenta, pentru a vedeacum influenteaza asupra absenteismului. Nimeni nu va sustine insa ca aceasta ar fi independenta defactorii politici, economici. intr-un alt experiment, salariul ar putea fi variabila dependenta, de exempludaca s-ar urmari sa se vada cum este influentat de o anumita modalitate de normare a muncii.Allen L. Edwards atrage atentia asupra faptului ca variabilele explanatorii pot fi cantitative, cat sicalitative (1968, 8). Sunt cantitative acele variabile ale caror valori, discrete sau continue, pot fi ordonatede-a lungul unei singure dimensiuni (de exemplu, cooperarea, conflictul etc.). Variabilele calitative suntneordonabile unidimensional (de exemplu, profesiunile, apartenenta politica etc.). Distinctia facuta deAllen L. Edwards este deosebit de importanta in perspectiva procedeelor matematice utilizate pentruprelucrarea datelor experimentale.Variabilele exterioare controlate. intr-un experiment, in afara factorilor care isi modifica parametrii,exista o serie de alti factori, exteriori relatiei presupuse intre variabilele explanatorii, care sunt mentinuticonstanti, sunt controlati: variabilele exterioare controlate. Numarul variabilelor exterioare care trebuiecontrolate este totdeauna mare. Daca am incerca sa vedem cum influenteaza coeziunea grupului (variabilaindependenta) starea de sanatate mintala a indivizilor (variabila dependenta), o serie de factori legati deconditiile de viata si de munca ale indivizilor cuprinsi in experiment ar trebui sa ramana constanti:programul zilnic, regimul alimentar si de odihna, programul de munca etc.Variabilele exterioare necontrolate. Data fiind multitudinea factorilor exteriori, cercetatorul cubuna stiinta lasa necontrolate unele variabile mai greu de mentinut la acelasi nivel datorita complexitatiilor, a mijloacelor tehnice, uneori rudimentare, din considerente materiale sau deontologice etc. in unelecazuri, cercetatorul nu face nici un fel de legatura intre problema studiata si factorii aparent indepartati.intr-adevar, ce legatura poate fi intre greutatea corporala si sanatatea mintala! La prima vedere, nici una.Variabila ramane necontrolata. Si totusi, daca privim lucrurile mai atent, nu putem sa nu remarcam, macaripotetic, o anumita legatura. Ne indreptatesc la aceasta considerentele de ordin endocrin, dar si social.Variabilele exterioare necontrolate, care dau erori randomizante, nu ar trebui sa-i preocupe prea multpe cercetatori, datorita faptului ca influenta lor in experiment se anuleaza reciproc. Ramanand la ultimulnostru exemplu, cantitatea de endorfina "morfina" naturala din creierul subiectilor de experimentconstituie o variabila externa necontrolata, care da erori randomizante, unii subiecti avand o cantitate maimare de endorfina in creier, altii o cantitate mai mica (Endorfinele, care controleaza senzatiile de durere,placere, emotiile, starile depresive si tulburarea echilibrului psihic au fost descoperite de dr. C. H. Li, in1965. Zece ani mai tarziu, dr. Roger Guillemin a reusit sinteza lor in laborator, primind pentru aceastarealizare Premiul Nobel).intr-un experiment riguros stiintific, toate variabilele externe necontrolate ar trebui sa produca erorirandomizante, ca sa nu mai vorbim de un experiment ideal, in care toate variabilele externe suntcontrolate.166 Septimiu CHELCEAReferindu-se la variabile, ca proprietati ale fenomenelor masurate, ca proprietati tangibile alelucrurilor (presiune, volum, durata etc.), Donald H. McBurney (1983, 58) distinge patru tipuri: variabileexplanatorii (independente si dependente); variabile continuui si discrete ; variabile cantitative sicalitative; variabile fizice si nonfizice. Ca orice tipologie, si aceasta reduce infinitatea unitatilor sociale sicalitatilor lor la o schema, desigur, utila din punct de vedere didactic.Un alt concept central in metodologia experimentului sociologic, in afara celui de variabila, esteconceptul de grup (experimental de control). Grupul experimental este constituit din ansamblulpersoanelor asupra carora actioneaza variabila independenta introdusa de cercetator. in metodologiaexperimentului, termenul de "grup", cu rare exceptii, are alta semnificatie decat cea psihosociologica.Foarte adesea, subiectii din grupul de control rezolva sarcinile experimentului individual, nuinteractioneaza. Pentru termenul de grup experimental (si de control), mai apropiat decat sensulpsihosociologic este intelesul statistic, de grupare dupa anumite caracteristici a populatiei. Grupul decontrol serveste pentru compararea efectelor introducerii variabilei independente la grupul experimental;este un grup martor, asupra caruia nu actioneaza variabila independenta. in psihosociologie, se pare caEdward-Lee Thorndike si Robert S. Woodworth (1901) au utilizat cei dintai grupul de control intr-unexperiment riguros (Christie, 1965, 141).Momentul experimental este un alt concept de baza in sistemul explicativ al metodei experimentale.in mod obisnuit, sunt luate in consideratie momentele t1 si t2 ale experimentului, adica momentele in carese masoara variabilele dependente, inainte si dupa introducerea variabilei independente. Achim Mihuatrage atentia asupra momentului th, "perioada de timp in care grupul experimental este pregatit pentru a ise introduce variabila independenta x" (Mihu, 1973, 105). Observatia este cat se poate de intemeiata; inexperimentul psihosociologic, variabila independenta nu se introduce instantaneu: grupul experimental,intr-un fel sau altul, este pregatit sa participe la experiment (i se cere acordul, este pus in conditii specialeetc.). Experimentele lui Elton Mayo la atelierele de la Hawthorne, etapa "test-room", sala de observare amontajului de relee constituie un foarte concludent exemplu privind semnificatia momentului th indesfasurarea cercetarii experimentale.Situatia experimentala cuprinde ansamblul persoanelor (cercetatori, personal ajutator, subiecti deexperiment), al obiectelor (aparatura de producere a stimulilor, de inregistrare a reactiilor etc.), precum siconditiile concrete in care se desfasoara experimentul. Situatiile experimentale pot fi naturale sau delaborator, create de cercetator. Si intr-un caz si in celalalt, trebuie avut in vedere ca elementeleconstituente ale situatiei experimentale interactioneaza, facilitand sau, dimpotriva, ingreunand actiuneavariabilei independente. Astfel de factori, prezenti la inceputul experimentului si actionand asupravariabilei dependente (in fond, variabile externe necontrolate) sunt numiti de catre W. Siebel (1965)"factori paraleli". Spre deosebire de ei, unii factori actioneaza numai in momentul introducerii variabileiindependente: sunt "factori catalitici". De-a lungul desfasurarii experimentului, situatia experimentala seschimba. W. Siebel (1965) distinge trei faze in dinamica situatiei experimentale: situatia initiala, situtiade dupa introducerea variabilei independente si situatia finala, in care se manifesta efectul. De cele maimulte ori, cercetatorul este atent la fazele initiala si finala, neglijand situatia intermediara. intrucat situatiaexperimentala, in dinamica ei reprezinta un singur tot, este fireasca recomandarea de a se urmariinteractiunea factorilor si a elementelor pe toata perioada desfasurarii experimentului. De asemenea, inprezentarea experimentului este recomandabil sa se arate, prin schite sau fotografii, situatia experimentalain diferitele ei faze.Schemele experimentale. Oricat de sofisticate s-au dovedit a fi experimentele moderne din stiintelesocioumane, schemele lor logice sunt reductibile la canoanele cercetarii experimentale stabilite de JohnStuart Mill (1806 1873) in A System of Logic (1843). Aceste canoane "descriu metoda experimentuluicontrolat, care este unul din procedeele indispensabile ale stiintei moderne" (Kneller, 1973, 40).Rafinarea procedeelor de testare pe cale experimentala a ipotezelor cauzale in stiintele socioumane afost impusa de necesitatea adecvarii metodei la obiectul investigat, avand in vedere complexitateacauzalitatii, natura factorilor experimentali si influenta situatiei experimentale.Complexitatea cauzalitatii. La nivelul socialului este imposibil de imaginat un fenomen care saepuizeze cauzalitatea producerii altui fenomen, care sa fie necesar si in acelasi timp suficient pentruproducerea lui. in acest domeniu, un factor devine cauzal in anumite conditii, in prezenta altor factori,care maresc probabilitatea producerii fenomenului. Totdeauna cauzalitatea sociala este exprimata printrTEHNICIDE CERCETARE SOCIOLOGICA 167un "nex complex de fenomene" (Mihu, 1973, 50), in care conditiile contributorii, in prezenta celorcontingente si alternative, determina probabilistic aparitia unui fenomen.Canonul diferentei, despre care John Stuart Mill afirma ca reprezinta "cea mai perfecta metoda deinvestigare stiintifica", constata: "Daca un caz in care fenomenul investigat are loc si un caz in care acestanu are loc au in comun toate circumstantele, cu exceptia uneia care se intalneste numai in primul caz,circumstanta unica prin care se deosebesc cele doua cazuri constituie fie efectul, fie cauza, fie o parteindispensabila a efectului sau a cauzei fenomenului respectiv". Acest canon constituie schema logica aexperimentului de tip determinist.1) X, A, B, C YX, A, B, C YPe baza lui sunt proiectate experimentele moderne de tip stohastic, descrise de R. A. Fisher (TheDesign of Experiments, 1935) cu doua grupuri (grup experimental si grup de control) si masurare "numaidupa" introducerea factorului experimental:grup experimental: X Y1grup control: X Y2Dupa parerea noastra, canonul diferentei, asa cum a fost formulat de Jon Stuart Mill si,corespunzator lui, experimentul cu doua grupuri si masurare numai dupa constituie forma de reductie atuturor experimentelor din stiintele sociale. Francis Bacon (1561-1626), in Novum organum scientiarum(1620), numea o astfel de proba "experimentum crucis", subliniind caracterul decisiv al unui astfel deexperiment pentru respingerea ipotezelor. Masurarea "inainte" si "dupa" introducerea variabileiindependente intr-un astfel de experiment nu constituie decat un caz particular impus de natura factorilorexperimentali. Experimentele cu un singur grup, fie cu masurare "numai dupa" despre acestea DonaldT. Campbell spune ca "nu merita numele de experiment" (1966, 4) sau cu masurarea "inainte si dupa"introducerea factorului experimental sunt, in realitate, "scheme preexperimentale", "deviatii de la modelulexperimentului clasic" (Goode si Hatt, 1952, 31) si au valoare foarte limitata pentru testarea ipotezelorcauzale, desi sunt foarte des utilizate in stiintele sociale.Astfel de cvasiexperimente, care nu sunt suficiente pentru a permite o testare severa a ipotezelor, autotusi meritul de a sugera noi ipoteze apreciaza Thomas D. Cook si Donald T. Campbell (1976). in plus,unele scheme cvasiexperimentale se apropie mult de schemele experimentale propriu-zise. Experimentelecu un singur grup, cu masurare "inainte si dupa", cu introducerea repetata a variabilei independente (2)sau cu reintroducerea ei inversa (3), sunt foarte asemanatoare cu experimentele cu grup de control si chiarpreferabile acestora, cu conditia ca reintroducerea variabilei independente sa nu dea nastere fenomenuluide invatare. Schematic, aceste experimente cu un singur grup pot fi reprezentate astfel:2) G1: X Y1 X Y1'3) G1: XY1 X Y1'Afirmand ca "circumstanta unica" este "fie cauza, fie o parte a cauzei", John Stuart Mill prefigureazaschemele logice ale experimentelor multivariate (cu mai multe variabile independente), in care conditiasuficienta conjunctiva "exprima complexitatea cauzalitatii sociale" (Dima, 1975, p. 87).4. XUZ ABCYin experimentele multivariate, influenta variabilelor independente (XUZ) poate fi luata in considerarefie ca un nex complex cauzal, fara a se diferentia valoarea contributorie a conditiilor, fie ca ocomplexitate de factori cu valori contributorii diferentiate si cu interactiuni specifice. in primul caz, seimpune experimentarea pe doua grupuri si masurarea "numai dupa" (Figura 10.3). in cazul al doilea, vorfi cuprinse in experiment 2n grupe (n fiind numarul variabilelor experimentale cu doua valori). Rezulta onoua schema logica din combinarea valorilor variabilelor experimentale(5).5. (X. U. Z.), A, B, C Y1X U Z A B C YX U Z Y168 Septimiu CHELCEA(X. U. Z.), A, B, C Y2(X.U. Z.), A, B, C Y3(X.U. Z.), A, B, C Y4(X. U. Z.), A, B, C Y5(X. U. Z.), A, B, C Y6(X. U. Z.), A, B, C Y7(X.U. Z.), A, B, C Y8Planul de cercetare este foarte asemanator cu cel din primul caz, nota specifica fiind data de numarulcrescut de grupe experimentale si de procedeele matematice de analiza a datelor: analiza de varianta,criteriul F, coeficientul de corelatie interclase al lui Fisher.Fireste, in psihosociologie cauzalitatea nu este epuizata doar de doi factori cu valori de absenta si deprezenta, ca in exemplul dat. Luarea insa in considerare a mai mult de doi-trei factori care sa actionezeconcomitent ridica serioase probleme de organizare a experimentului, de operativitate si de cost. (Deexemplu, pentru 5 factori, cu doua valori, numarul grupelor experimentale se ridica la 32, pentru 6 astfelde factori sunt necesare 64 de grupe experimentale s. a. m. d.). De aici rezulta, in practica cercetarilorconcrete din stiintele socioumane, o limitare a schemelor experimentale la cativa factori consideratirelevanti si, asa cum remarca Russel L. Ackoff (Scientific Method, 1962), imposibilitatea stabilirii cucertitudine a cauzalitatii sociale, totdeauna putand exista si alti factori (D) in care intr-un caz sa fieprezenti si in altul absenti, contribuind la aparitia sau nonaparitia efectului (Y).Asadar, prin canoanele stabilite de catre John Stuart Mill nu pot fi descoperite legaturile cauzale, cipot fi doar testate ipotezele cauzale, ceea ce presupune observatia prealabila a conditiilor de producere afenomenelor. Celelalte obiectii metodologice, formulate de catre R. L. Ackoff: necesitatea operarii cufactori discreti (variatii cantitative) sunt depasite, dupa opinia noastra, prin aplicarea analizei de variantasi prin luarea in considerare a canonului variatiei concomitente.Natura factorilor experimentali. Realizarea experimentelor in sociologie, psihologie, pedagogie arein vedere nu numai multicauzalitatea specifica fenomenelor sociale, ci si natura factorilor experimentali, aconditiilor contributorii si circumstantiale, cu un cuvant, a variabilelor independente. Variabileleindependente in experimentele psihosociale au foarte rar doar doua valori (absenta si prezenta). Acelasilucru se poate spune si in legatura cu variabilele dependente. Acest fapt l-a determinat pe mileDurkheim (1857-1917) sa considere, in Regulile metodei sociologice, canonul variatiei concomitente:"instrumentul prin excelenta al cercetarii in sociologie" (1895/1974, 199). Potrivit acestui canon, "oricefenomen care variaza intr-un fel sau altul ori de cate ori un alt fenomen variaza intr-un acelasi felparticular este fie din cauza, fie efectul celui de-al doilea fenomen, fie ca este legat de acesta printr-unfapt de cauzatie". Schema experimentelor proiectate in conformitate cu canonul variatiilor concomitenteeste urmatoarea:7. X maxim A, B, C Y mare (mic)X mediu A, B, C Y mediuX minim A, B, C Y mic (mare)X YVariabilele independente si dependente pot creste sau descreste concomitent. Legatura cauzala esteverificata si in cazul in care unei cresteri a variabilei independente ii corespunde o descrestere a variabileidependente.in practica cercetarilor psihosociologice se constituie grupuri experimentale si de control in acelasitimp, la care se introduc factorii experimentali:8. X1 X2 X3G1: X1 Y1G2: X2 Y2G3: X3 Y3TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 169Dat fiind faptul ca variabila independenta poate avea valori pozitive si negative, nu numai valori deabsenta si prezenta (deci pozitive), schema experimentului "cu doua grupuri si masurare numai dupa" separticularizeaza: un grup este influentat intr-o directie, celalalt in directia opusa (The reversed-tratament).Asa procedeaza N. C. Morse si E. Reimer (1956) cand unui grup ii aplica o "conducere democratica" siceluilalt "un control ierarhic sever" (conducere "autoritara"). Schema utilizata este urmatoarea:9. G1: X+ Y1G2: X_ Y2Obiectia ca nu se pot gasi doua societati sau doua colectivitati umane care sa difere doar printr-unsingur factor, obiectie formulata fata de canonul diferentei, poate fi mentinuta, dupa parerea noastra, sifata de canonul variatiilor concomitente. Randomizarea, controlul distributiei frecventelor sau potrivireape perechi asigura controlul asupra variabilelor externe, dar nu elimina factorii necunoscuti care ar puteainterveni in producerea cresterii sau descresterii variabilei dependente, concomitent cu cresterea saudescresterea variabilei independente.Avand in vedere complexitatea cauzalitatii in domeniul socialului, ca si natura diferita a factorilorcauzali (impletire de factori cu doua si mai multe valori), putem sa ne imaginam schema logica a unuiexperiment cu doua variabile independente, din care una (X) cu doua valori (absenta si prezenta) sicealalta (U) cu mai multe valori (trei grade de intensitate), astfel:10. ( X, U1), A, B, C Y1( X, U2), A, B, C Y2( X, U3), A, B, C Y3(X, U1), A, B, C Y4(X, U2), A, B, C Y5(X, U3), A, B, C Y6Interpretarea rezultatelor unui experiment desfasurat pe baza unei astfel de scheme nu poate fi facutadecat prin analiza de varianta, care da raspuns intrebarilor: Care este influenta factorului X asupra lui Yin ce masura influenteaza factorul U asupra lui Y Care este actiunea conjugata a factorilor X si U asupralui Y Valorile lui Y difera sistematic Cu ce grad de semnificatieInfluenta situatiei experimentale. Situatia experimentala poate, ea insasi, interveni ca variabilaindependenta in experiment, datorita faptului ca, spre deosebire de stiintele naturii, in stiintele socialesubiectul experimentului este un participant activ, constient, care intra intr-o forma speciala deinteractiune sociala cu experimentatorul. Schema experimentala cu doua grupe de control, propusa de R.S. Solomon (Extension of Control Group Design, in Psychol. Bull., 1949, 46, 137-150), reuseste sa punain evidenta influenta pretestarii asupra variabilei independente. Dar situatia experimentala nu se reducenumai la masurare, desi aplicarea instrumentelor de testare reprezinta, probabil, elementul cu pondereacea mai mare in schimbarea comportamentului subiectilor in situatia experimentala. Asa cum atrageaatentia Martin T. Orne la simpozionul despre psihologia sociala a psihologiei experimentale (New York,1961), comportamentul subiectilor in experiment este in functie de totalitatea situatiei (Orne, 1968, 118).Schema lui R. L. Solomon permite atat evaluarea influentei instrumentelor si operatiei de masurare,cat si a influentei combinate a pretestarii si a variabilei experimentale. Aceasta schema este impusa desituatia in care masurarea "inainte" de introducerea variabilei independente (experimentale) estesusceptibila de a interactiona cu aceasta. Strategia experimentarii se prezinta in Tabelul 10.1.Tabelul 9.1. Schema experimentala cu doua grupe de controlGrup experimental(G1)Grup control(G2)Grup controlG3)Masurare "inainte" (pretest)Introduc variabila independentaMasurare "dupa" (posttest)dadadadadadanudadaDiferenta D1 (pretest +v. independenta)D2 (pretest) D3(v. independenta)170 Septimiu CHELCEAin cadrul grupului experimental (G1), diferenta D1 intre valoarea variabilei dependente masurate"inainte" si "dupa" introducerea variabilei independente nu exprima, asa cum s-ar parea la prima vedere,numai influenta variabilei independente, ci si influenta operatiei de masurare (pretestarea). Influentaconcomitenta a celor doi factori (variabila independenta si pretestarea) este data de urmatoarea relatie:Cand I = 0, inseamna ca nu exista interactiune pretest-variabila independenta. Astfel de situatii sunttotusi rar intalnite in experimentele din stiintele sociale. Cel mai adesea influenta masurarii prealabile seadauga si schimba influenta variabilei independente. Fie situatia prezentata in Tabelele 10.2 si 10.3.Tabelul 9.2. Experimentul A (cu doua grupe, cu masurare "inainte" si "dupa"introducerea variabilei independente)Grup experimental(G1)Grup control(G2)Variabila dependenta (Y)Introduc variabila independentaVariabila dependenta (Y')20 (Y1)da80 (Y1)20 (Y2)nu30 (Y2)Tabelul 9.3. Experimentul B (cu trei grupe, cu masurarea "inainte" si "dupa"introducerea variabilei independente)Grup experimental(G1)Grup control(G2)Grup control(G3)Variabila dependenta (Y)Introduc variabila indpendentaVaraibila dependenta (Y')20 (Y1)da80 (Y1)20 (Y2)nu30 (Y2)20 (Y3)da60 (Y3)in baza experimentului A, influenta factorului experimental ar fi fost considerata egala cu 50.Vi + V1'- Y2'(80 - 30 = 50)in realitate, influenta acestui factor este mai mica (egala cu 40). Experimentul B, in care valoareainitiala a performantei (Y3) grupului de control (G3) nu este masurata, ci estimata:20 20220 Y Y Y31 22permite masurarea corecta a influentei reale a variabilei independente:Vi = V3'- Y3 (60 - 20 = 40)Organizarea unui experiment cu trei grupe, in baza schemei lui R. Solomon, este prezentata in Figura10.9.Fara a se identifica factorii necontrolati care pot contribui la modificarea valorii variabileidependente, schemele experimentale cu patru grupe (Tabelul 10.4) permit masurarea influentei acestorfactori. in acest fel, influenta factorilor experimentali este foarte exact determinata, constituind o strategieexperimentala ideala sub raportul sigurantei interpretarii (Ettrich, 1975, 662).I = D1 - (D2+D3)TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 171Tabelul 9.4. Schema experimentala cu trei grupe de controlGrup experimental(G1)Grupcontrol (G2)Grup control(G3)Grupcontrol (G4)Masurare "inainte"Introduc variabilaindependentaMasurare "dupa"dadadadanudaNudadanunudaDiferenta D1 (pretest +v. independenta +factorinecontrolati)D2 (pretest) D3 (variabilaindependent)D4 (factoriinecontrolati)Valoarea Y4 este estimata pe baza mediei valorilor Y1 si Y2. Ca si in cazul celei de a treia grupeexperimentale, nici in grupa a patra (G4) nu se introduce variabila independenta (X). Se masoara Y4'si secompara cu Y2'. Daca diferenta este semnificativa, inseamna ca influenta factorilor necontrolati altereazainfluenta factorului experimental (a variabilei independente). in schema experimentala cu patru grupe,interactiunea pretestarii si a conditiilor experimentale este data de formula:I = (D1 + D4) - (D2 - D3)Diferenta dintre Y4 si Y4'(adica D4) exprima influenta conditiilor experimentale (factoriinecontrolati), care in experimentele din domeniul stiintelor sociale sunt greu, daca nu imposibil, deeliminat.Tipuri de experimente in stiintele socioumaneCriteriile pentru delimitarea tipurilor de experimente in psihosociologie sunt foarte variate: gradul sispecificul interventiei cercetatorului in manipularea variabilelor, nivelul controlului variabilelor, naturavariabilelor modificate, locul si functia experimentului in cadrul cercetarii etc.John Stuart Mill, care aprecia ca valoarea situatiilor experimentale depinde de ceea ce este in ele, iarnu de modul cum au fost obtinute aceste situatii, facea distinctie totusi intre experimentul natural, in caresituatia experimentala este oferita de natura, si experimentul artificial, in care situatia este creata decercetator. in acelasi sens, Claude Bernard, afirmand ca "nu se poate admite ca mana experimentatoruluitrebuie sa intervina totdeauna activ pentru a provoca aparitia fenomenelor (1958, 68), facea distinctieintre experimentele active si experimentele pasive. Primele sunt experimente provocate, cele din urma,invocate, mintale.intr-un experiment natural (numit de Frankiln H. Giddins experiment partial, pentru ca verificanumai o parte din ipoteza cauzala) sau experiment necontrolat in terminologia lui Ernest Greenwood cercetatorul observa situatia inainte si dupa producerea unei schimbari, determinate de aparitia unui factornatural accidental sau de o combinatie specifica de factori obisnuiti (naturali sau sociali). Observareavietii zilnice a unei comunitati umane, inainte si dupa producerea unei catastrofe, constituie, prinexcelenta, un exemplu de experiment natural. Cercetatorul nu poate fara a incalca regulile deontologice induce stresul pentru a studia experimental colectivitatea. Natura o face, insa, montand situatiiexperimentale nedorite (inundatii, seisme etc.), necesar a fi studiate pentru a preveni sau pentru a reducesuferinta celor calamitati.Astfel de experimente nu il gasesc insa pe cercetator pregatit sa observe, el insusi (de cele mai multeori) fiind afectat de calamitate. Alteori cercetatorul se afla departe de locul catastrofei: observa fenomenulfie de la distanta, fie cu intarziere. Controlul factorilor experimentali se dilueaza. Cu un cuvant,"caracteristicile, meritele si slabiciunile experimentului natural sunt identice cu cele ale cercetarii de teren(McDavid si Harari, 1968, 407). Aceasta nu inseamna ca experimentul natural nu poate furniza datestiintifice semnificative, mai ales cand factorii experimentali sunt de natura sociala. Studiul lui SeymourLieberman (1956) asupra raportului dintre rolul social al unei persoane si atitudinile acesteia este foarteilustrativ. Studiul face parte dintr-o ancheta mai vasta efectuata intr-o intreprindere producatoare deechipamente menajere (numita de autor "Societatea Rockwell"), unde lucrau aproximativ 4 000 persoane,din care 2500 de muncitori si 150 contramaistri. Din randul muncitorilor, 150 erau delegati sindicali.172 Septimiu CHELCEAStudiul a constat dintr-o ancheta de teren. Variabila experimentala a fost considerata schimbarea rolului,iar perioada experimentala a fost delimitata de intrarea in rol. Grupele experimentale cuprindeau pe ceicare si-au schimbat rolul in perioada delimitata, iar grupul de control pe cei care in aceeasi perioada nusi-au schibat rolul. Seymour Lieberman a compartimentat studiul sau in trei faze: faza anterioaraschimbarii rolului, faza experimentala si faza post-experimentala. in faza anterioara schimbarii de rol(septembrie-octombrie 1951) au fost chestionati aproape toti muncitorii, delegatii sindicali sicontramaistrii din intreprindere. Chestionarul cuprindea intrebari referitoare la atitudinea fata deintreprindere, fata de activitatea sindicatului din intreprindere, fata de delegatii sindicali. in decembrie1952, in faza post-experimentala s-a aplicat acelasi chestionar, in aceeasi forma, unui numar de 23 demuncitori deveniti contramaistri, la un grup de control (muncitori care nu si-au schimbat rolul, 46 lanumar), unui numar de 35 de noi muncitori care nu-si schimbasera rolul, nu devenisera delegati sindicali).Constituirea grupurilor de control s-a facut luandu-se in considerare anumite criterii de esantionare:demografice, atitudinea si motivatia. Subiectilor cuprinsi in ancheta li s-a explicat ca se urmarestecompararea de la un an la celalalt a sentimentelor lor fata de intreprindere, ca au fost inclusi intr-unesantion reprezentativ barbati si femei, tineri si varstnici etc.Ipoteza studiului a fost confirmata: plasat in rol, individul tinde sa adopte si sa dezvolte atitudinile inacord cu ceea ce rolul social ii prescrie. Muncitorii deveniti contramaistri ca reprezentanti ai conduceriiintreprinderii au inceput sa aiba atitudine mai favorabila fata de directiune. La randul lor, noii delegatisindicali ca reprezentanti ai muncitorilor au dezvoltat o atitudine mai favorabila fata de aceastaorganizatie si mai critica fata de conducerea intreprinderii. Schimbarea atitudinilor in acord cuschimbarea rolurilor a fost inregistrata cu un inalt grad de semnificatie statistica (p = 0,01). Pentruilustrarea efectului rolurilor de contramaistru si de delegat sindical asupra atitudinilor fata de conducere sifata de sindicat reproducem doua fragmente din tabelele prezentate in studiul lui S. Lieberman (cf.Mendras, 1968, 372) (Tabelul 9.5).Faptul ca studiul a continuat cu repetarea anchetei in 1954, cand, datorita recesiunii economice, si inintreprinderea Rockwell forta de munca a fost redusa si multi din contramaistri au fost din nou trecuti camuncitori, facandu-se alte alegeri sindicale, probeaza posibilitatile oferite cercetatorului de experimentulnatural. Cercetatorul trebuie sa urmareasca continuu evolutia fenomenelor, sa astepte introducereafactorului experimental in situatia deja cunoscuta, pentru a masura efectele. Experimentul natural seapropie, prin aceasta, foarte mult de observatie, fiind uneori denumit "observatie controlata". Deasemenea, experimentul natural, prin modul lui de desfasurare, se aseamana cu cercetarea de teren.Studiul lui S. Lieberman o dovedeste cu prisosinta. in fond, tendinta de separare a experimentului pur inraport cu observatia pura sau cu cercetarea de teren propriu-zisa nu se justifica. in cadrul fiecarei metoderegasim, intr-o masura sau alta, elemente generale ale procesului de cunoastere. Contactul nemijlocit cuobiectul presupune procesele de perceptie, de observatie. Clasificarea obiectelor si fenomenelor implicaprocesele psihice superioare de gandire si abstractie.in tipologia creata de John Stuart Mill, ca si in cea propusa de Claude Bernard, gradul de interventiea cercetatorului in manipularea variabilelor constituie elementul esential. Acelasi criteriu il intalnim si intipologia propusa de F. S. Chapin: experiment proiectat si experiment ex post facto (ExperimentalDesigns in Sociological Research, 1947). Daca in experimentul proiectat cercetatorul creeaza situatia, inexperimentul ex post facto situatia furnizata de natura serveste cercetatorului ca material de analizarationala a legaturii cauzale dintre variabilele pe care nu el le-a introdus in experiment, dar pe care le"reconstruieste" mintal.Dar experimental mintal nu se desfasoara exclusiv in planul abstractiilor si nici nu se contrapuneexperimentului proiectat. Foarte indreptatit, Stefan Lantos observa ca experimentul mintal continuareflexia pronind de la observatie, "o prelungeste prin forta imaginatiei si fanteziei predictive peste limitelede accesibilitate ale acestei observatii" (1971, 131). Observatia reprezinta nu numai instanta de initiere aexperimentului mintal, ci si de ghidare pe intreg parcursul lui. Este foarte adevarat ca "activitateaconstructiva, ipotetico-deductiva a spiritului, care sta la baza organizarii experimentului fizic, material, seprelungeste si isi gaseste realizarea deplina in experimentul mintal (Flonta, 1971, 157), dar tot atat deadevarat ni se pare si faptul ca cercetatorul revine mereu la datul senzorial, se ridica in planul operatiilorlogico-rationale, actioneaza apoi asupra reprezentarilor s. a. m. d., astfel incat experimentul mintal secaracterizeaza deopotriva prin concretitudine senzoriala si inalta abstractizare. El se aplica nu numaiacolo unde observatia nu este accesibila, ci oriunde si oricand se proiecteaza un experiment, intrucatTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 173inaintea manipularii efective a variabilelor, cercetatorul le modifica in plan mintal si anticipeazarezultatele. in conditiile adecvate, nu numai de accesibilitate a observatiei, dar si de timp, de mijloacemateriale, de dezirabilitate sociala, experimentul din plan mintal este tradus in plan fizic. Experimentulpropriu-zis (fizic) poate fi privit astfel ca o verificare a experimentului mintal.Tabelul 9.5. Atitudinea contramaistrilor si a delegatilor sindicalifata de conducere si sindicatFelul schimbariiMaifavorabilconduceriiNeschimbat Mai putinfavorabilconduceriiTotal N Pin ce masura conducerea seintereseaza de muncitoriNoii contramaistriGrupul de controlNoii delegati sindicaliGrupul de control%48152920%52766280%0990%100100100100%2346001,3535NSin ce masura cadrelesindicale se intereseaza demuncitoriNoii contramaistriGrupul de controlNoii delegati sindicaliGrupul de control%22155726%69783768%9766%100100100100%23460 01,3 53 5N STot un criteriu dihotomic utilizeaza si Edgar Sydenstricker (The Statistical Evaluation of the Resultsof Social Experiments, in Public Health, 1928), cand imparte experimentele in: simultane si succesive,dupa cum rezultatul este obtinut printr-o sectiune transversala, comparand grupul experimental cu cel decontrol, sau printr-o sectiune longitudinala, comparand grupul experimental cu sine insusi, la diferiteintervale de timp. Acest ultim timp de experiment corespunde schemei logice a experimentului cu osingura grupa, cu masurare inainte si dupa introducerea variabilei independente.Alte tipologii sunt mai sofisticate, utilizandu-se criterii combinate. Tipologia creata de ErnestGreenwood, care in Experimental Sociology. A Study in Method (1945) identifica in literatura sociologicasi psihologica de dupa 1900 peste o suta de moduri de definire a termenului de experiment, nu reprezintadecat o combinare a tipurilor de experimente propuse de F. S. Chapin si Edgar Sydenstricker.Dupa Ernest Greenwood, experimentele sunt de patru tipuri: proiectat simultan, proiectatsuccesional, ex post facto cauza-efect si ex post facto efect-cauza. Primele doua tipuri nu necesita lamuririsuplimentare. Sunt experimente active. Experimentele ex post facto (invocate) au fost divizate in douacategorii, pornind de la observatia ca uneori cercetatorul cunoaste numarul si situatia celor care au suferitactiunea unui factor (ex post facto cauza-efect), iar alteori nu se cunoaste acest numar, dar se stiu numarulsi situatia celor care prezinta efectul actiunii respectivului factor (ex post facto efect-cauza). Catevaexemple vor ilustra diferentele dintre cele doua tipuri de experimente. Sa presupunem ca intr-ointreprindere industriala cu forta de munca tanara, jumatate din numarul angajatilor a urmat un curs desporire a creativitatii. Dupa terminarea cursurilor, la o distanta de sase luni, in intreprindere se desfasoara174 Septimiu CHELCEAo cercetare psihosociologica privind factorii de sporire a productivitatii muncii. in ce masura cursurileurmate au contribuit la sporirea productivitatii muncii Cercetatorul vietii sociale procedeaza laproiectarea mintala a unui experiment, incercand sa stabileasca in planul muncii efectele cursului desporire a creativitatii. El stie numarul cursantilor si situatia lor profesionala (din registrele de evidenta);nu poate insa reconstitui situatia actuala a acestora, deoarece unii s-au transferat, altii au promovat, infine, altii si-au schimbat profesiunea. in acest caz, el se limiteaza la compararea situatiei prezente a celorcare au ramas in intreprindere, in aceeasi profesiune, cu situatia lor de dinaintea inceperii cursurilor desporire a creativitatii, inregistrand numarul inventiilor, inovatiilor si rationalizarilor facute: este unexperiment mintal, imaginat, retroactiv, in care cercetarorul manipuleaza in plan mintal variabilaexperimentala, inregistrand situatia, dupa ce variabila independenta si-a facut efectul.Tot un experiment mintal, invocat, de tipul ex post facto cauza-efect este si studiul lui E. Skeels(1966), care probeaza influenta mediului social asupra dezvoltarii intelectuale a copilului. intr-unorfelinat modest, cu conditii nestimulatoare din punct de vedere intelectual, E. Skeels testeaza nivelulintelectual al copiilor in varsta de 1-2 ani si gaseste un numar de 24 de intarziati mintal. Dupa un timp, 13din acestia au fost transferati intr-un orfelinat in care se acorda mai multa atentie educatiei si erau conditiimai bune de viata. Ulterior, toti cei 13 copii au fost adoptati de familii cu posibilitati corespunzatoare deeducatie. Dupa 25 de ani, E. Skeels se intereseaza din nou de copiii pe care i-a testat. Care a fost evolutialor Cei care ramasesera in vechiul orfelinat continuau sa fie internati in institutii ajutatoare; ceitransferati se puteau intretine singuri, prin practicarea unor profesiuni foarte diferite. in plan mintal,pornind de la cauza, construim un grup experimental (cei transferati) si un grup de control (cei ramasi invechiul orfelinat). Schimbarea conditiilor mediului social constituie variabila independenta. Reusitaprofesionala, ca expresie a dezvoltarii intelectuale, reprezinta variabila dependenta. Legatura cauzalamediu social dezvoltare intelectuala este astfel probata experimental, aducandu-se un plus de cunoasterela elucidarea raportului ereditate/mediu in dezvoltarea intelectuala.Sa vedem acum ce se intampla intr-un experiment ex post facto efect-cauza. Cercetatorul nu cunoastenumarul si situatia celor care au fost expusi factorului care a produs un anume efect; cunoaste insaefectul. Din totalul celor care prezinta o anumita caracteristica, cati au fost expusi actiunii, posibilcauzale, a unui anumit factorInducerea violentei prin comportamente imitative de catre filmele ce prezinta modele agresive a fostinitial demonstrata in experimentele conduse de Albert Bandura si colab. (1963, p. 3). La gradinita decopii a Universitatii Stanford, 96 de baieti si fetite, in varsta de 3 pana la 5 1/2 ani, au constituit trei grupeexperimentale si o grupa de control (fiecare grupa avand cate 24 de copii). in grupele experimentale, cavariabila independenta, s-au prezentat: un model real de agresiune, un film cu scene de violenta si, in fine,un film de desene animate cu acelasi continut. Variabila dependenta (comportamentul copiilor dupaexpunerea lor timp de 20 de minute la modelele de agresivitate amintite) a fost masurata prin inregistrareaagresiunii imitative (lovirea papusilor cu care copiii de obicei se jucau, calcarea si distrugerea lor,agresiune verbala), a raspunsurilor partial imitative (lovirea altor obiecte decat a papusii, asezarea pepapusa, fara alta agresiune), a agresiunii nominative si a agresiunii efective, respectiv lovirea papusii si aaltor obiecte concomitent cu remarcile ostile adresate altor lucruri decat papusii si impuscarea cu unpistol-jucarie a obiectelor din camera. Calculandu-se agresiunea totala indusa de modelele prezentate(scor: 83 pentru modelul real, 92 pentru film si 99 pentru filmul de animatie), se confirma ipoteza caexpunerea la modele agresive sporeste probabilitatea ca subiectii sa dezvolte comportamente agresive.Fata de grupul de control (scorul la agresivitatea totala = 54), grupele experimentate se diferentiazastatistic semnificativ (Xr2 = 9,06, p < .05). Subiectii din experimentul proiectat de A. Bandura au raspuns,prin comportamente agresive, instigatiei modelelor atat din viata reala, cat si din filme. Diferentele dintrecele trei modele prezentate, in ceea ce priveste forta de inducere a unor comportamente agresive, nu suntsemnificative. Se inregistreaza insa diferente statistic semnificative intre baieti si fetite (t = 2,69, p < .01),baietii avand o agresivitate totala mai mare.Sintetizand posibilitatile experimentelor ex post facto, Pierrette Rongre (1975, 31) precizeaza caprin acest tip de experiment se cerceteaza fie consecintele unei variabile cunoscute asupra situatiilor incare ea este prezenta sau absenta, fie factorii care au influentat o situatie cunoscuta.De remarcat ca, in experimentele ex post facto, cercetatorul nu manipuleaza efectiv variabilele si nicinu este prezent in momentul actiunii lor, procesele sociale desfasurandu-se in mod natural, fapt careconfera acestui tip de experiment un plus de valoare cognitiva. "El elimina elementul de artificialitateTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 175care caracterizeaza cele mai multe din experimentele de laborator cele mai precise. De asemenea, elpermite investigarea situatiilor in care este imposibil pentru experimentator sa introduca variatiicontrolate" (Jahoda si colab., 1958, 84). Unii specialisti, subliniind varietatea domeniilor in care seadecveaza perfect studiile ex post facto, apreciaza ca acest tip de cercetare este mai important decatexperimentul propriu-zis. Aceasta apreciere nu se refera la valoarea metodologica intrinseca aexperimentului ex post facto, care, conform observatiei foarte judicioasa a lui Fred N. Kerlinger (1973,84), are trei mari slabiciuni: inabilitate in manipularea variabilei independente, lipsa posibilitatii deesantionare, riscul interpretarii improprii a relatiilor dintre variabile.Experimentele ex post facto sunt totusi de neevitat in cercetarea relatiilor sociale si psihosociale, datfiind faptul ca cele mai multe din fenomenele studiate sunt mai usor de definit decat de manipulat.Ilustram virtutile experimentului ex post facto printr-o cercetare de ecologie sociala. Doi cercetatoridin Marea Britanie, F.R. Deleuzun si I.D. Griffiths (1978, 19) si-au propus sa identifice factorii careinfluenteaza expresia subiectiva neplacuta a expunerii la zgomot, in mod special, sa stabileasca daca suntdiferente individuale in ceea ce priveste sensibilitatea la zgomote si daca modalitatea curenta de stabilire astandardelor nocivitatii zgomotelor este valida. Variabila independenta o constituie, in acest caz,expunerea la zgomotele produse de circulatia rutiera. Cum apreciaza subiectii intensitatea zgomotelorExista diferente individuale in ceea ce priveste aprecierea subiectiva a senzatiei neplacute produsa deexpunerea la zgomote Aprecierea subiectiva a senzatiei neplacute produsa de expunerea la zgomoteconstituie, deci, variabila dependenta. Nu era suficient si nici nu corespundea normelor deontologice sa seincerce manipularea de catre cercetatori a variabilei independente sporind nivelul zgomotelor rutierepentru a vedea cum reactioneaza subiectii. A fost suficient sa se aleaga un grup de persoane rezidenteintr-o zona cu trafic rutier intens si un grup martor dintr-o zona cu trafic rutier scazut, deci, cu expunere laun nivel moderat al zgomotelor. S-a alcatuit un esantion de 400 de persoane din doua zone periurbane(Londra si Liverpool) si din fiecare zona s-au ales, pe baza registrului electoral, cate 100 de persoane custatus socio-economic asemanator, rezidente de-a lungul unor artere de circulatie cu nivel ridicat alzgomotelor (70 80 de decibeli) si un nivel mai scazut de sonorizare (zone linistite). A rezultat urmatorulesantion de populatie (Tabelul 9.6).Tabelul 9.6. Structura esantionului utilizat in studiul lui F. R. Delauzun si I. D. Griffiths (1978)Zona Numarul de persoane anchetateEtapa I Etapa II Etapa IIILondraLiverpoolZgomotoasaLinistitaZgomotoasaLinistita109981021048768888225-25-Total 413 325 50Nota. Reducerea volumul esantionului in etapa a doua se datoreaza persoanelor absente (4%);refuzului de a mai fi intervievat (7%); altor cauze (9%)in vederea evaluarii senzatiei de jena produsa de expunerea la zgomote si pentru stabilireasensibilitatii la zgomote s-a administrat, prin interviu, un chestionar, care cuprindea intrebari referitoare laatitudinea fata de diferitele aspecte ale mediului rezidential, precum si intrebari de identificare. Aplicareachestionarului dura, in medie, 30 de minute, iar subiectii erau incredintati ca se urmarea cunoastereaconditiilor generale de locuire, nu evaluarea speciala a nivelului zgomotelor si senzatia subiectiva produsade acestea. Pentru a pune in evidenta relatia dintre aprecierea subiectiva a zgomotelor si factorii depersonalitate, pe un subesantion de 50 de persoane, selectate probabilist din esantionul principal, s-auadministrat testele de persoalitate Eysenck si Cattell. La un interval de trei luni, conform procedurii "testretest",acelorasi persoane li s-a aplicat acelasi chestionar, stabilindu-se astfel fiabilitatea metodelorcurente de evaluare a senzatiei subiective produse de expunerea la zgomote (evaluarea pe o scala cu sapteintervale). Desi nu rezultatele, ci procedeul ne intereseaza, acest studiu ex post facto a dus la concluzia casenzatia subiectiva neplacuta exprimata de o persoana expusa la zgomot reflecta efectiv nivelulzgomotelor cotidiene si ca modalitatea stabilirii standardelor zgomotelor admise, pe baza de esantionare,176 Septimiu CHELCEAeste valida. Se recomanda insa in astfel de cazuri intervievarea persoanelor in diferite momente ale zilei,saptamanii si anului.Unele tipologii ale experimentului in stiintele socioumane se bazeaza pe functia pe care acesta ojoaca in procesul de cunoastere stiintifica. Tipologia propusa de Allem L. Edward in Experiments, theirplanning and execution (1954) ia in considerare tocmai acest criteriu, facand distinctie intre experimentul:explorativ, metodic, stiintific si critic. Experimentul explorativ, cu functie de sondare a situatiilor socialemai putin cunoscute, fara a porni de la ipoteze foarte exacte, are un rol de precizare a problemelor ceurmeaza a fi clarificate in cercetarile stiintifice ulterioare. in procesul cunoasterii, experimentulexplorativ, spre deosebire de celelalte tipuri de experimente, constituie un moment de initiere. O functiepregatitoare in procesul de cunoastere, dar mai avansata, o are si experimentul metodic, proiectat cuscopul de validare a raporturilor dintre variabilele experimentale. Experimentul propriu-zis stiintific, intipologia propusa de A.L. Edwards, este experimentul cu ajutorul caruia se masoara influenta variabileiindependente asupra variabilei dependente. in fine, experimentul critic, de testare a ipotezelor cauzale,reprezinta tipul superior de experiment, cu valoare de cunoastere ridicata. Criteriul luat in considerare detipologia propusa de Allen L. Edward este valid, tipologia prezinta insa o anumita nota de artificialitate.Ne putem intreba: experimentul explorativ nu este stiintific Dar in experimentul critic nu se masoaraactiunea variabilei independente in vederea testarii ipotezelor cauzalePornind de la acelasi criteriu al rolului pe care il are in cadrul cercetarii stiintifice, tipologia propusade H. Parthey si D. Wahl (Die experimentalle Methode in Natur und Gesellschaftswissenschaften, 1966)ni se pare a fi mai riguroasa. in afara experimentului explorativ, Parthey si Wahl fac distinctie intreexperimentul principal si experimentul de control, acesta din urma servind pentru siguranta sigeneralizarea rezultatelor experimentului principal in care sunt testate ipotezele cauzale.Trecand peste incercarile, dupa parerea noastra, nejustificate, de includere in randul experimentelor aunor categorii precum "experimentul prin incercare si eroare" sau "studiul observational controlat", vominsista asupra principalelor tipuri de experimente intalnite cel mai frecvent in tratatele si manualele desociologie si psihosociologie: experimentul de laborator si experimentul de teren. Includerea procedurii"prin incercare si eroare" in categoria experimentelor, sustinuta de unii sociologi de exemplu, AlbionSmall conduce la concluzia ca orice introducere de masuri noi in viata sociala reprezinta un experiment,ceea ce, fireste, constituie o exagerare. De asemenea, facand din "studiul observational controlat" ocategorie a experimentului sociologic, se neglijeaza specificul experimentului, dat de manipularea realasau mintala a variabilelor.Experimentul de laborator. Fara indoiala ca A. Chapanis avea dreptate cand afirma ca noi apelam laexperimentul de laborator in acelasi mod in care invatatii din secolele trecute apelau la autoritatea luiAristotel sau Toma dAquino. Exista specialisti de necontestata reputatie care considera chiar ca"Progresul unei stiinte se apreciaza dupa gradul de finete si precizie pe care il pot atinge manipularile salede laborator" (Festinger si Katz, 1963, 166). Existenta unor stiinte deplin dezvoltate, in care experimentulde laborator este impropriu matematica sau astronomia, de exemplu infirma un astfel de punct devedere si modereaza tendinta de supraevaluare a experimentelor de laborator. in acest sens, evaluareacritica a puterii de cunoastere a experimentului de laborator facuta de A. Chapanis ni se pare deplinindreptatita: "Teoriile care pot prezice numai ceea ce se petrece in cadrul celor patru pereti ailaboratorului sunt teorii ineficiente" (1967, 557).Ce este insa un experiment de laborator Orice experiment psihologic desfasurat intr-un laboratoreste, automat, "experiment de laborator" in foarte subtilul sau studiu, in care raporteaza relevantaexperimentului de laborator la situatiile practice, studiu la care ne-am referit, A. Chapanis precizeaza caun experiment de laborator constituie, inainte de orice, o situatie artificiala, in care cercetatorul variazaunii factori (variabile independente), minimalizeaza actiunea altor factori, care nu-l intereseaza in acelmoment (variabile externe controlate) si masoara schimbarile variabilei dependente, care sunt un rezultatal/sau sunt produse prin actiunea variabilelor independente.La randul sau, Paul G. Swingle, intr-o remarcabila lucrare cu pronuntat caracter didactic, de expunerepentru studenti a varietatii domeniilor de experimentare in psihosociologie si de analiza a problemelorteoretice si metodologice fundamentale ale experimentului in psihosociologie, preciza ca in experimentulde laborator cercetatorul "manipuleaza variabilele in conditii de control precis pentru a observa clarcomportamentul asociat variabilelor" (1968, 3).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 177Din cele spuse pana acum despre experimentul psihosociologic de laborator se contureaza raspunsulsi la intrebarea daca, automat, orice experiment desfasurat intr-un laborator reprezinta un experiment delaborator. in definitiile reproduse nu s-a facut nici o asociere intre locul de desfasurare a experimentului sitipul determinat de experiment. Exista posibilitatea ca un experiment desfasurat intr-un laborator sa fie unveritabil experiment de teren. Fireste, cu conditia ca laboratorul sa constituie locul obisnuit al activitatiisubiectilor de experiment. Cercetarile experimentale asupra marturiei, efectuate de Al. Rosca in 1933,reprezinta un foarte bun exemplu in acest sens. in timpul unor experiente de laborator cu studentii inmedicina, cineva (necunoscut de studenti, dar "complice" cu experimentatorul) intra in sala si cere unmicroscop pentru profesorul P. Urmeaza o discutie. Microscopul este cedat cu conditia de a fi repedeinapoiat. Se anunta insa ca microscopul a fost furat. Studentii sunt rugati sa dea cate o declaratie desprecele intamplate si sa descrie semnalmentele celui care a luat microsopul. Desi desfasurat intr-un laborator sala de curs experimentul nu este de laborator. Specific experimentului de laborator este izolarea catmai deplina a variabilelor explanatorii, fapt ce confera caracterul de "situatie artificiala" acestui tip deexperiment, care se apropie de experimentul pur, intalnit in stiintele naturii. Nu intamplator, Paul G.Swingle, in lucrarea semnalata, compara aplicarea experimentului de laborator in psihosociologie cuutilizarea microscopului in stiintele naturii. Uneori experimentul psihosociologic de laborator este numitchiar "experiment pur" (L. Festinger) sau "adevarat" (H. Anger) sau "stiintific" (F. H. Giddings). Dartocmai caracterul de artificialitate este foarte adesea criticat. Analizand posibilitatile de utilizare aexperimentului de laborator in stiintele juridice, Sofia Popescu si Dragos Iliescu se intreaba:"Comportamentul unui grup de delincventi ce discuta cu un anchetator ce nu este, in realitate, organ deurmarire penala, va avea oare aceeasi desfasurare ca in cazul in care ei ar fi constienti ca se afla in fataunei situatii reale, de care depinde soarta lor" (1979, 104). Foarte probabil ca nu. Dar cine ne obliga saproiectam un experiment de laborator pentru a vedea cum se comporta delincventii in timpul anchetei inviata reala factorii sociali si naturali nu influenteaza izolat comportamentele umane: intrepatrunderea lordetermina reactii specifice, nereductibile la suma actiunilor lor independente. Perfectionareaexperimentelor de laborator trebuie cautata in directia apropierii cat mai mult a situatiei experimentale desituatiile reale. Trebuie deci o cat mai mare asemanare intre sistemul experimental si cel natural; intre celedoua sisteme trebuie sa existe un inalt grad de homofilie, este de parere sociologul Walter Friedrich,respingand astfel teza lui Leon Festinger, potrivit careia in experimentul de laborator se urmaresteactiunea unei variabile in conditii speciale, fara sa intereseze daca respectiva situatie se intalneste sau nuin realitate. Aceasta teza a lui Festinger contine o exagerare la limita a caracterului artificial alexperimentului de laborator, dar si o nota de adevar: daca s-ar urmari reproducerea in situatiaexperimentala a situatiei naturale, nu ar mai trebui proiectat nici un experiment, s-ar studia direct situatianaturala! Oricum, validitatea externa ramane o problema reala in toate experimentele psihosociologice delaborator. Eliott Aronson si J. Merrill Carlsmith (1968) discuta aceasta problema facand distinctie intrerealismul experimental si in lipsa unei expresii echivalente, sa-i spunem realismul natural (mundane= pamantesc, terestru, lumesc). Nu este suficient sa ne asiguram ca variabila independenta are un impactautentic cu variabila dependenta (realism experimental); trebuie sa ne punem si intrebarea in ce masuraexperimentul de laborator, prin situatia creata, instructiuni, manipularea variabilelor etc., constituie ooglinda a lumii reale (realism natural).Dupa opinia noastra, experimentele psihosociologice de laborator trebuie sa modeleze situatiilesociale reale; ele nu au sens decat daca se confrunta cu viata sociala, explicand relatia cauzala dintrevariabile in conditii naturale, nu intre "cei patru pereti ai laboratorului". De acord cu Fred N. Kerlinger,vom spune ca artificialitatea reprezinta, pur si simplu, o caracteristica a experimentului de laborator,dificil de precizat daca constituie sau nu un dezavantaj in procesul cunoasterii (1973, 399).intr-adevar, tinerea sub control a variabilelor, manipularea lor fina, masurarea exacta oferite deexperimentul de laborator nu ar fi posibile in afara unei situatii artificiale, de izolare fata de factoriialeatori. in fond, tocmai artificialitatea este aceea care confera experimentului de laborator avantajele pecare le enumera Elliot Aronson si J. Merrill Carlsmith autoritati indiscutabile in materie: posibilitatea dea pune in evidenta fara ambiguitate cauzalitatea, un mai bun control asupra variabilelor externe si, in fine,posibilitatea de explorare a dimensiunilor si parametrilor variabilelor complexe (Aronson si Carlsmith,1968, 10). Pe de alta parte, reproducerea in situatii artificiale a factorilor naturali ridica numeroaseprobleme: caracteristicile variabilelor sunt modificate fie prin reducerea intensitatii lor, fie prin"supraincarcarea operatorie" (adaugarea unor sarcini suplimentare, limitarea posibilitatilor de raspuns,178 Septimiu CHELCEAsporirea vitezei de prezentare a stimulilor, reducerea timpului de decizie etc.). Marcand distanta dintresituatia naturala si experimentul de laborator, este foarte revelatoare declaratia unuia dintre primiicosmonauti, Richard Gordon, referitoare la iesirea sa din capsula Gemini 11 si legarea acesteia cu uncordon de racheta Agena: "Tot ceea ce efectuam in laborator in 30 de secunde a devenit in cosmos osarcina enorma, de 30 de minute". in sens contrar, pentru a putea masura efectele unor variabile inexperimentul de laborator se maresc dimensiunile acestora, uitandu-se ca astfel situatia experimentala sediferentiaza si mai mult de situatia reala. Dar insasi abstragerea variabilelor din contextul lor natural deactionare, ca si combinarea dupa dorinta cercetatorului a variabilelor constituie o denaturare a actiunii lor.in plus, urmarind obtinerea unor rezultate semnificative, cercetatorul este tentat sa manipuleze variabileindependente cu efecte concludente, fara ca aceasta sa fie totdeauna in concordanta cu situatia reala.Prezenta cercetatorului in situatia experimentala sporeste si mai mult gradul de artificialitate aexperimentului de laborator. Pe plan mondial, s-a adunat o bogata literatura referitoare la aceastaproblema. La noi, s-a studiat teoretic problematica experimentului psihologic ca act de comunicare,relevandu-se influenta cercetatorilor asupra performantei subiectilor din experiment. Asa cum aratapsihologul social Robert Rosenthal (1966), experimentatorul comite uneori erori de observare, alteorifalsifica, prin omiterea unor date, rezultatele experimentelor si modifica raspunsurile subiectilor, obtinandun comportament conform cu ipotezele sale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectulRosenthal. intr-un experiment cu valoare metodologica, 30 de experimentatori au fost pusi sa transcrie pefise normalizate datele obtinute intr-o proba de autoestimare a succesului sau insuccesului intr-o sarcinadeterminata. Dintr-un volum total de 3000 de date transcrise nu s-au inregistrat decat 20 de erori.Proportia erorilor este nesemnificativa, dar faptul ca erorile inregistrate proveneau nu de la totiexperimentatorii, ci doar de la un numar de doisprezece si ca aceste erori nu se distribuiau aleator, ci infunctie de ipotezele cercetarii, ni se pare deosebit de semnificativ. Robert Rosenthal gaseste o corelatie de0,48 (p = 0,01) intre erorile de inregistrare si erorile de calcul ale experimentatorului. Este interesant insaca erorile au un caracter constant, in timp ce erorile de inregistrare converg catre ipoteza avansata.Experimentatorul, incalcand regulile deontologice elementare, poate introduce distorsiuni in modintentionat. Demonstrarea falsitatii unor date experimentale publicate de Cyrill Byrt, fostul titular alCatedrei de psihologie de la Universitatea din Londra, a starnit dezaprobarea vie a oamenilor de stiinta, cuatat mai mult cu cat pretinsele experimente erau invocate frecvent de catre sustinatori ai tezei determinariiereditare a inteligentei (Arthur Jensen, Richard Hernstein, William Shockley, Hans J. Eysenck). CyrillBurt a publicat, in 1955, un studiu asupra unui numar de 21 de cupluri gemelare, in 1958 un al doileastudiu pe 32 de cupluri de gemeni, iar in 1966 raportul final pe 53 de astfel de cupluri. in toate studiilepublicate, corelatia dintre coeficientul de inteligenta al gemenilor crescuti in medii diferite era de +0,771,iar corelatia dintre coeficientii de inteligenta ai gemenilor crescuti in acelasi mediu era de +0,944. Dar,asa cum a demonstrat Leon Kamin, de la Universitatea Princeton, intr-un studiu publicat in revistaScience (nr. 194 din 1976), este absolut imposibil sa se obtina invariant aceeasi corelatie pe esantioaneatat de diferite.Astfel de cazuri de introducere a unor erori intentionate in datele experimentale de catre insisioamenii de stiinta sunt, desigur, extrem de rare, insa, asa cum se dovedeste, nu de neintalnit. Maifrecvente sunt cazurile de falsificare a rezultatelor prin omiterea datelor care contravin ipotezelorformulate, "fardand" astfel experimentele. Experimentatorul poate fi, de asemenea, suspectat deintroducerea unor erori nesistematice: transcrierea gresita a unor rezultate, inregistrarea neatenta a unorcomportamente s.a.m.d. Astfel de erori nesistematice se compenseaza reciproc, iar pe un numar mai marede subiecti nu altereaza valabilitatea rezultatelor si, deci, a concluziilor. Alta este insa situatia erorilorsistematice involuntare (bias); ele pot duce la concluzii false.Referitor la efectele neintentionate provocate de experimentator asupra comportamentului subiectilor,Robert Reosenthal atrage atentia ca sexul, rasa, confesiunea religioasa, statusul social, comportamentulsocial si simpatia pot provoca modificarea raspunsurilor; la fel, relatiile anterioare ale experimentatoruluicu subiectii, gradul de adaptare al acestora, ostilitatea, anxietatea, tendinta aprobativa, autoritarismul,inteligenta. Efectul Rosenthal a fost pus in evidenta chiar si in experimentele pe animale. A fost suficientca cercetatorul sa eticheteze soarecii care trebuiau sa pargurga un labirint in "inteligenti" si "prosti"pentru ca studentii experimentatori sa clasifice soarecii dupa expectatia ce li s-a creat. Inutil sa maiprecizam ca Robert Rosenthal etichetase la intamplare animalele.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 179Si in viata de zi cu zi efectul Rosenthal isi spune cuvantul. Sa ne gandim doar la felul in careasteptarile profesorilor fata de elevii pe care ii "eticheteaza" disciplinati sau indisciplinati si care suntapreciati mai degraba dupa eticheta ce le-a fost atribuita decat dupa comportamentul lor efectiv.Pedagogii au analizat acest fenomen, denumindu-l efectul Pygmalion, recunoscand astfel sagacitateaobservatiilor dramaturgului englez George Bernard Shaw din scanteietoarea sa comedie Pygmalion, incare un profesor de lingvistica reuseste sa faca dintr-o femeie inculta o doamna ce impresioneaza inaltasocietate. Efectele declansate de prezenta experimentatorului, dupa opinia lui J. P. Desportes, sunt infunctie de nivelul de anxietate si de dificultatea sarcinii experimentului. La randul sau, C. Argyrisconsidera ca rezultatele experimentelor de laborator sunt determinate de raporturile de inegalitate intreexperimentator si subiectii de experiment. El compara relatia experimentator-subiect in experiment curaportul dintre patron si muncitor. Ca si muncitorii, subiectii de experiment sunt intr-o masura sau altamanipulati. Uneori ei sunt platiti pentru participarea lor, ceea ce face si mai evident raportul de inegalitatefata de experimentator. Faptul ca uneori subiectii sunt platiti ca sa participe la experiment, rolul dejudecator al experimentatorului, prestigiul sau academic, diferenta de varsta, sex, rasa, status social etc.intervin ca factori perturbatori in desfasurarea experimentului. De aceea este necesar ca in prezentareastudiilor experimentale sa se precizeze totdeauna prezenta sau absenta cercetatorului in situatia studiata,pentru ca s-a observat ca experimentatorul obtine in mod spontan de la subiectii de experiment uncomportament conform cu ipotezele sale (efectul Rosenthal).Subiectii de experiment introduc si ei numeroase distorsiuni. Cel mai adesea in experimentelepsihosociologice de laborator, ca subiecti sunt utilizati studentii in sociologie, psihologie etc. in SUA, totistudentii din primii ani ai facultatilor de psihologie trebuie sa fi servit ca subiecti intr-un anumit numar deexperimente. Dar ei au un status special in raport cu statusul de observator spontan al celorlalti subiecti:sunt mai interesati de situatia experimentala, de tehnica si instrumentele utilizate, au mai multe cunostintereferitoare la comportamentul uman si la conditionarea lui sociala. Cu toate acestea, in studiileexperimentale de psihosociologie, studentii continua sa fie utilizati ca subiecti, constituind ceea cesociologul Walter Friedric numea "drosophila psihosociologica" a studiilor experimentale. Unelecercetari (E. Aronson si J. M. Carlsmith, 1963; J. Freedman, 1965) au aratat insa ca subiectii-studenti inexperimentele de reducere a disonantei cognitive procedeaza foarte asemanator cu subiectii de aceeasivarsta, dar de alte ocupatii. Consideram ca este judicios sa spunem ca includerea studentilor de lafacultatile de stiinte sociale in experimentele de psihosociologie trebuie judecata in primul rand dupanatura sarcinii experimentale si abia apoi dupa facilitatile pe care o astfel de strategie le ofera.Indiferent de caracteristicile socio-profesionale ale subiectilor, studenti sau de alte categorii,totdeauna se pune problema motivarii participarii lor la experimentul de laborator. Uneori subiectii, inspecial cei de varsta mica sau cu nivel de scolaritate scazut, nu sunt avertizati ca participa la unexperiment; li se da o sarcina si se urmareste, ca si in situatiile naturale, modul de rezolvare a ei. Ei secomporta natural, angajandu-se in rezolvarea sarcinii, dar cercetatorul nu cunoaste foarte exact gradul demotivare produs de sarcina propusa. Alteori, se cere acordul subiectilor de a participa la un experiment.Dar si participarea benevola are o motivatie care se cere cunoscuta: dorina de a sprijini progresul stiintei,simpatia fata de cercetator, politetea sau prestigiul cercetatorului influenteaza angajarea in sarcinaexperimentala a subiectilor. Cand experimentul se desfasoara pe o durata mai mare de timp este necesarca subiectii sa fie platiti pentru fiecare proba la care participa. in astfel de situatii, chiar daca toti primescaceeasi retributie, ei sunt motivati totusi diferit. Motivarea participarii subiectilor in experimentele delaborator ramane totdeauna o variabila externa greu de controlat.Participarea voluntara a subiectilor la experimentele psihosociologice de laborator a fost studiata deun mare numar de cercetatori, care au ajuns la concluzia, aparent paradoxala, ca subiectii de experimentnu sunt deloc voluntari si ca prezentarea lor pentru participare la experiment nu se datoreaza hazardului,fapt care limiteaza considerabil generalizarea rezultatelor. Chiar in cazul in care studentii de la psihologiesi sociologie sunt inclusi ca subiecti de experiment ei nu sunt reprezentativi nici macar pentru ansamblulstudentilor de la aceste discipline si, cu atat mai mult, nu sunt reprezentativi pentru intreaga populatiestudenteasca. De regula, se ofera ca voluntari studentii cei mai silitori, cei mai interesati sa seautocunoasca. Deformarea rezultatelor, datorita modului de recrutare a subiectilor voluntari este ilustratade faptul ca, intr-o mare universitate, proportia voluntarilor variaza intre 10% si 100%, in timp ce pentrustudentii din facultatile de psihologie proportia este de 50-100 la suta.180 Septimiu CHELCEASintetizand rezultatele la care s-a ajuns in cercetarea problemei participarii voluntare inexperimentele psihosociologice, Robert Rosenthal atrage atentia asupra faptului ca, in astfel deexperimente, esantioanele de voluntari difera considerabil fata de populatia de non-voluntari prinurmatoarele caracteristici: subiectii voluntari in experiment dau dovada de capacitate intelectualasuperioara, sunt mai interesati si au o motivatie mai puternica decat non-voluntarii, sunt mai independentifata de conventii, mai tineri, mai putin autoritari, simt intr-un grad mai inalt nevoia de aprobare sociala,sunt mai sociabili etc. (Rosenthal, 1969, p. 71).Experimentul de teren, definit ca "cercetare bazata pe cunostinte teoretice, in care experimentatorulmanevreaza o variabila independenta intr-o situatie sociala reala in vederea verificarii unei ipoteze"(French, 1963, 123), elimina dificultatile legate de artificialitatea experimentului de laborator. Subiectiisunt observati in conditiile naturale ale existentei lor, variabilele independente au caracteristici reale,experimentatorul, de cele mai multe ori, nu influenteaza prin prezenta sa situatia experimentala,motivarea participarii subiectilor este in intregime determinata de situatia sociala reala, astfel incatgeneralizarile in cadrul experimentelor de teren au mai mult temei decat in cazul experimentelor delaborator.Experimentul de teren, numit uneori si experiment natural, prin desfasurarea lui in situatii socialereale, se apropie de cercetarea sociologica de teren; pastreaza, totusi, ca o caracteristica definitorie,"manevrarea variabilelor". Cercetatorul introduce un factor experimental in situatia sociala pe care ostudiaza si alege situatia sociala de studiu fara a incerca sa o modifice. Si intr-un caz si intr-altul seobserva si se inregistreaza reactiile persoanelor in situatii reale.Introducerea unui nou procedeu de predare sau examinare in scoala, schimbarea organizariiproductiei, modificarea programului de lucru sau schimbarea regulamentului de ordine interioara sunt totatatea situatii care se ofera cercetatorului spre a fi studiate printr-un experiment de teren.Responsabilitatea schimbarilor produse in situatiile sociale reale o are managerul, sociologul masuranddoar efectele produse in urma acestor schimbari si oferind celor interesati informatii precise si completereferitoare la consecintele apropiate si indepartate ale hotararilor luate.Experimentele de teren sunt foarte variate. Dupa posibilitatea cercetatorului de a manipulavariabilele, se disting in terminologia propusa de Maurice Duverger (1961) urmatoarele tipuri:experimentul de teren pasiv si experimentul de teren activ.in primul tip de experiment de teren, cercetatorul nu manipuleaza variabilele; se margineste sa anuntedoar o schimbare a situatiei si inregistreaza reactia subiectilor (observatie provocata saupseudoexperiment) sau cauta sa stabileasca inlantuirea factorilor care au generat o anumita situatie (expost facto). Experimentul de teren activ, caracterizat prin manipularea efectiva a variabilelor in conditiinaturale, poate fi si el de doua tipuri: experiment activ direct, in care cercetatorul introduce factoriiexperimentali, si experimentul activ indirect, in care factorii experimentali nu sunt introdusi de catrecercetatori, ci de cei cu putere de decizie sau sunt, pur si simplu, generati de o situatie naturala (incendiu,seceta, inundatie, cutremur etc.). Cercetatorul cunoaste situatia anterioara si este prezent in momentulintroducerii sau producerii factorilor care schimba situatia sociala, inregistrandu-le efectele. De asemenea,dupa durata de timp a experimentului, intalnim experimente instantanee, in care factorul experimentalactioneaza doar cateva fractiuni de secunda (explozie, cutremur) si experimente de durata, extinse pe lunisau chiar ani. Factorul experimental poate fi introdus o singura data sau in repetate randuri, poate fisimplu, dar si extraordinar de complex. La fel, situatia experimentala poate fi restransa la o colectivitateputin numeroasa (o clasa scolara, o echipa de munca etc.), dar poate viza o zona intreaga (un judet sauchiar mai multe). Experimentarea pe colectivitati restranse este mai frecventa in psihosociologie decatexperimentarea pe populatii mari si pe zone intinse. Exista chiar parerea ca nu este posibil decatexperimentul pe grupuri mici. O astfel de opinie nu rezista unei analize epistemologice riguroase si nicinu corespunde inventarului cercetarilor psihosociologice. Este adevarat ca experimentarea pe grupuri miciare un avans considerabil, ca in acest domeniu s-au obtinut rezultate spectaculoase: sa ne amintimexperimentul lui Kurt Lewin, R. White (1939) privind influenta stilului de conducere asupra climatuluisocial sau experimentele asupra relatiilor intergrupale ale lui Muzafer Sherif (1951), care au deschisorizontoruri noi in investigatia psihosociologica. De remarcat este faptul ca notorietatea acestorexperimente a devenit incontestabila abia dupa reluarea lor si generalizarea rezultatelor la maturi, inconditiile existentei naturale a acestora (munca, relatii de conducere etc.).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 181Vom ilustra posibilitatea aplicarii experimentului psihosociologic in conditii naturale, pe mariansambluri umane, invocand experimentele conduse de Elton Mayo (1880 1950) care au si constituitactul de nastere al psihosociologiei industriale. Primele experimente au fost efectuate intr-o filatura dinPhiladelphia (sept. 1923 aug. 1925), fiind determinate de faptul ca, in unele ateliere ale acestei filaturi,fluctuatia personalului atingea 25 la suta, iar in altele era de numai 5-6 la suta. Conditiile de lucru pentruintreaga filatura erau aceleasi: munca monotona, zgomot mare, munca fara pauze, saptamana de lucru de50 de ore; pentru fiecare sectie care depasea 75 la suta din norma stabilita se aloca o prima colectiva.Cercetarea poate fi considerata ca avand sase faze, dintre care patru au fost impuse de directia filaturiirespective, Elton Mayo neavand decat o libertate limitata.in prima faza au fost introduse pauze intercalate: patru pauze (doua dimineata, doua dupa-amiaza) acate 10 minute fiecare, iar muncitorii au fost initiati in tehnica relaxarii musculare. Pauzele au fostintroduse doar pentru 3/4 din salariati. Rezultatele au fost imediat remarcate si cat se poate deimbucuratoare, atat asupra starii fizice, cat si asupra moralului muncitorilor. Dupa o luna de aplicare,productia a atins 82 la suta si muncitorii au primit pentru intaia data prima colectiva. Interesant sisurprinzator pentru Elton Mayo a fost insa faptul ca rezultate asemanatoare au fost remarcate si lamuncitorii care nu fusesera cuprinsi in experiment, care continuau deci sa lucreze in aceleasi conditii.La acea data, Elton Mayo nu a putut sa explice corect fenomenul pe care il descoperise.Pe baza primelor rezultate, s-a decis introducerea pauzelor pentru toti muncitorii. Productia a crescut,atingand 79,5 la suta din norma de plan.in 1924 (15 februarie) s-a facut experimentul crucial: pauzele au fost suprimate. Imediat a scazutproductia si moralul muncitorilor a inregistrat o prabusire.La 25 februarie, dupa numai 10 zile, au fost reintroduse pauzele. Aceasta masura a dus la ridicareanivelului productiei pana la 70 la suta.in aprilie 1924, Elton Mayo sugereaza introducerea unor "pauze neconditionate" cu oprirea masinilor de 40 de minute pe zi. Productia sporeste: atinge 77,5 la suta.Conducerea intreprinderii decide in continuare introducerea a patru pauze prin rotatie. in grupuri decate trei, muncitorii isi puteau alege singuri momentul luarii acestor pauze. Randamentul muncitorilora depasit, ca urmare a acestei situatii noi, toate cifrele de plan precedente: 88,5 la suta. Aceastamasura, introdusa in septembrie 1924 si aplicata pana in august 1925, a mentinut acelasi nivel ridicatal productiei. Este de notat si faptul ca in aceasta ultima faza a experimentului calitatea firelor s-aimbunatatit, iar fluctuatia s-a redus pana la 5-6% anual.Prima interpretare pe care a dat-o Elton Mayo rezultatelor experimentelor de la Philadelphia a fost deordin psihofiziologic (Mayo, 1924, 273). El considera ca sarcina de supraveghere a masinilor din filaturaprovoaca oboseala fizica, iar monotonia disperseaza atentia si produce reverii melancolice. Pauzele audarul de a ridica potentialul psihofiziologic al muncitorilor. Explicatia reala a datelor inregistrate cuocazia exprientelor o da Elton Mayo 21 de ani mai tarziu (Mayo, 1945): muncitorii si-au constientizatsituatia lor ca grup, experientele la care au participat au avut darul de a transforma "o multime de solitariintr-un grup social". Investirea muncitorilor cu autocontrolul asupra pauzelor a dus la o autoevaluareconsiderabil sporita a propriei pozitii in cadrul intreprinderii. Se poate spune ca inlocuirea explicatiei deordin psihofiziologic printr-o explicatie psihosociologica reprezinta o contributie majora la afirmarea castiinta a psihosociologiei industriale.Experimentele de la Hawthorne au pus in lumina elementele esentiale ale organizarii informale: a)dezvoltarea spontana a relatiilor stabilite pe simpatie si solidaritate; b) dezvoltarea unor norme decomportament admisibile in materie de productivitate sau de asistenta mutuala; c) sustinerea acestornorme de catre un membru al grupului (responsabil) sau de catre intregul grup.Asa cum remarca Arnold S. Tannenbaum (1967), experimentele de la Hawthorne au relevatuniversalitatea si importanta organizarii informale subiacente structurilor formale.De acord cu Ren Knig (1967, 133), putem spune, trecand peste minusurile aratate, caexperimentele montate de Elton Mayo si de colaboratorii sai, in special F. J. Roethlisberger si T. N.Whitehead, au devenit modele clasice pentru cercetarile empirice de sociologie industriala si au deschiscampuri de investigatie multiple: studiul organizarii formale; studiul organizarii informale; studiulconflictelor; studiul conducerii; studiul relatiei dintre industrie si societatea globala.182 Septimiu CHELCEATransformarea sistemului sociotehnic (tipul de tehnologie si modul de organizare a muncii) constituieun raspuns adaptativ al omului contemporan, imbogatirea muncii facandu-se atat prin efectuarea unui largcomplex de operatii, cat si prin asocierea functiilor de conducere (luarea deciziei, control etc.) cu cele deexecutie. Adaptandu-se industriei, omul contemporan modifica tehnologiile si sistemul de organizare amuncii, sporind considerabil ponderea actiunilor intelectuale in cadrul productiei de bunuri materiale,dezvoltand totodata spiritul de cooperare in grup. in acest sens, sunt deosebit de interesante experimenteledin industria suedeza, la care ne-am referit deja.Modificarea traditionalei linii de asamblaj de tip taylorist a fost, initial, incercata in 1969 la operatiilede asamblare a sasiurilor la uzinele auto Saab-Scania. Productia s-a organizat astfel incat, in locul linieide asamblare de tip taylorist, la care divizarea operatiilor de munca era facuta pe fiecare individ, sarcinilede munca au fost repartizate pe grupuri mici, in interiorul carora muncitorii executau, prin rotatie,intreaga gama a operatiilor prevazute pentru respectivul grup, isi controlau singuri calitatea productiei sidecideau in comun cine sa execute o anumita operatie tehnica si cand sa se faca rotatia in posturile demunca sau sa se ia pauza. Executarea in bune conditii a operatiilor ce reveneau grupurilor de munca,reducerea consturilor de productie cu aproximativ 5% si reducerea fluctuatiei fortei de munca exprimand toate o mai buna adaptare industriala au determinat conducerea uzinei sa extindaexperimentul de imbogatire a muncii, astfel ca, dupa numai trei ani de la data initierii lui, in 1972, eraucuprinsi in experiment peste 1500 de muncitori, in prezent noul sistem de organizare devenind o realitatecotidiana in cadrul intreprinderilor.Experimente asemanatoare au fost initiate si in alte intreprinderi industriale suedeze (Lindestad siNorstedt, 1972). incercarile de imbogatire a muncii la Uzinele de automobile Volvo din Kalmar suntextrem de incurajatoare, constituind un interesant model de adaptare la munca industriala printransformarea sistemului sociotehnic. La constructia unei noi intreprinderi a grupului de uzine Volvo s-arenuntat la traditionala linie de montaj, transportul sasiurilor facandu-se pe carucioare electrice de-alungul celor 20 de ateliere de asamblare a diferitelor parti ale automobilului (motor, sistem electric,transmisie, indicatoare de bord etc.), unde lucrau echipe de muncitori ce executau operatiile prin rotatie ingrup si stabileau in comun ritmul de munca. Existenta unor "spatii-tampon" intre atelierele, care au intrareproprie, vestiar separat si incaperi speciale pentru masa si odihna, creeaza posibilitatea de stocare aproductiei, ceea ce permite fiecarui grup sa decida cand sa intrerupa munca pentru odihna.Organizarea muncii in grupuri mici, sporirea posibilitatilor de decizie si control asupra productiei,ridicarea gradului de complexitate a muncii prin rotatia personalului si implicarea in functiile deconducere cu un cuvant, imbogatirea muncii reprezinta modalitatea de adaptare industriala specificaomului contemporan. Considerand ca experimentul este aplicabil in toate domeniile vietii sociale,insistam asupra necesitatii de a conjuga studiul experimental cu studiul de teren (experimentul cuancheta) si, in cadrul studiului experimental, subliniem cerinta de a combina experimentul de laborator cuexperimentul de teren. Prin aceasta respingem ca nefondata aprecierea ca "Experimentul de laborator esteprincipala metoda utilizata in campul interdisciplinar al psihologiei sociale (Bonacich si Light, 1978,145). Utilizarea combinata a mai multor metode si tehnici in studierea aceluiasi fenomen este unprincipiu al metodologiei materialist-dialectice, impus de faptul ca fiecare metoda sau tehnica prezintalimite interne in surprinderea adevarului si ca virtutile de cunoastere ale uneia suplinesc limitele celeilalte.in ceea ce priveste experimentul, validitatea lui interna ca principala virtute metodologica compenseazaaceasta limita a anchetelor psihosociologice, care au insa o buna validitate externa, ceea ce reprezinta olimita a studiilor experimentale. Controlul variabilelor constituie un avantaj oferit de experimentele delaborator si, in acelasi timp, o limita a experimentelor de teren, unde intreaga situatie experimentala estefoarte greu de controlat. in conditii naturale, variabilele experimentale sunt greu de izolat si adeseaimposibil de pastrat constante variabilele externe. De aceea, este bine ca una si aceeasi problema sa sestudieze in paralel prin experimentare in laborator si in contextul vietii reale, urmarindu-se sa sestabileasca daca apar diferente semnificative intr-o situatie si cealalta. De asemenea, este firesc, inconditiile in care avantajele si limitele experimentelor de laborator si de teren sunt reciproce, ca cele douatipuri de experimente sa fie utilizate nu numai conjugat, ci si impreuna cu alte metode (observatie, studiude caz etc.), pe baza unei teorii adecvate.in incheierea prezentarii aspectelor metodologice ale experimentului psihosociologic, fara aconsidera experimentul ca fiind cea mai valoroasa metoda de cercetare, vom spune impreuna cu MuzaferTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 183si Carolyn Sherif, ca: "Metodele experimentale sunt preferabile cand si daca pot fi utilizate fara saanuleze sau sa deformeze caracteristicile esentiale ale problemei alese pentru cercetare (1956, 759).Etapele cercetarii experimentaleExperimentul reprezinta o metoda care se utilizeaza relativ tarziu in desfasurarea procesului decercetare a vietii sociale, numai dupa ce teoria a atins un anumit nivel de structurare. Nici o cercetaresociologica nu incepe cu experimentarea. Experimentul isi poate dovedi "vocatia" sa de testare aipotezelor cauzale numai dupa ce au fost acumulate suficiente fapte de observatie si au fost elaboratesisteme coerente de ipoteze empiric verificabile.John C. Townsend (1953, 38) considera ca la inceputul oricarui experiment in psihologie, ca si inoricare stiinta sociala, trebuie sa ne punem un set de intrebari, care si fixeaza etapele cercetarii: Care esteproblema Care este ipoteza Care este variabila independenta Care este variabila dependenta Cum voimasura variabila dependenta Ce control este necesar Ce procedee vor fi folosite in conducereaexperimentului Ce aparate sunt necesare Cum, exact, si in ce secvente voi planifica experimentul Cumvoi analiza rezultatele Voi utiliza experimentul pentru a confirma sau pentru a infirma ipoteza Am facutvreo gresealain acord nu numai cu John C. Townsend, ci si cu logica lucrurilor, vom spune ca prima etapa inrealizarea unui studiu experimental o constituie alegerea si formularea problemei ce urmeaza a fielucidata prin rezultatele experimentului. A pune noi probleme, a sugera noi posibilitati de explicare arelatiilor dintre fenomene, a privi vechile probleme intr-o perspectiva noua, incluzandu-le in alte relatii,toate acestea asigura progresul stiintei. Cu siguranta ca avea dreptate Albert Einstein (1879 1955),creatorul teoriei relativitatii, cand spunea: "Formularea unei probleme este adesea mai importanta decatsolutionarea ei" (The Evolution of Physics).Alegerea problemei, ca in orice proces de cercetare stiintifica, trebuie sa fie facuta atat in functie deaplicabilitatea directa, cat si de aplicabilitatea indirecta a concluziilor permise de experiment.Categoria de "problema" in procesul cercetarii stiintifice i-a preocupat in mod deosebit peepistemologi. Ce reprezinta o problema "O problema este forma subiectiva in care se exprimanecesitatea dezvoltarii cunoasterii stiintifice. Ea este reflectarea situatiei problematice, adica a procesuluiobiectiv de dezvoltare a societatii" (apud Berger si Jetzschmann, 1973, 60). Problema de cercetare instiintele socioumane izvoreste, asadar, direct sau indirect, din procesul obiectiv al practicii sociale sitrebuie sa vizeze rezolvarea imediata sau mediata a unor situatii problematice reale. Sarcinapsihosociologilor este aceea de a sesiza problema, de a o formula in termeni stiintifici, de a o trataconform principiilor metodologice si, in fine, de a preciza variantele de solutii, cu implicatiile lor.Fireste insa ca este simplista reprezentarea procesului de alegere a temei de cercetare numai infunctie de necesitatile practicii sau numai in functie de logica dezvoltarii stiintei. in realitate, intervinnumerosi factori de natura sociala, stiintifica si personala.).Factorii sociali nu se reduc numai la necesitatile practicii, care, fireste, raman prioritari.Comandamentele politice si ideologice impun studierea cu precadere a unor fenomene, orienteazaalegerea temelor. Cercetatorul din domeniul stiintelor socioumane nu poate sa fie indiferent fata deproblemele sociale. De asemenea, sensibilitatea societala asa cum remarca Dennis P. Forcese si StephenRicher (1973) intervine din plin. Multe posibile teme de cercetare raman neabordate pentru casocietatea, in intregul ei, manifesta o anumita retinere in a le accepta ca probleme reale, demne de a fistiintific cunoscute. intre acestea se numara problemele vietii sexuale, violenta in familie, maltratareacopiilor etc. Si astazi exista inca un tabu asupra abordarii psihosociologice a mortii si sunt de-a dreptuleroice studiile de psiho-socio-thanatologie. La fel, factorii stiintifici nu se reduc la cei derivati din logicadezvoltarii stiintei, desi in primul rand ei ordoneaza prioritatile de alegere a temelor de cercetare. Modulde organizare a activitatii stiintifice, relatiile in cadrul organizatiilor si organismelor stiintifice, traditiile,marile personalitati etc. pot influenta orientarea cercetarilor stiintifice la un moment dat.in fine, factorii de personalitate vizand valorile si normele, pasiunea si inclinatiile, pregatirea despecialitate si experienta de viata a cercetatorilor nu sunt deloc elemente imponderabile in alegereatemelor de cercetare. Fiecare cercetator autentic isi evalueaza si da o semnificatie precisa muncii sale.Gradul lui de implicare in societate il apropie sau, dimpotriva, il tine de o parte fata de problemele majore184 Septimiu CHELCEAale societatii in care traieste. Angajarea deplina in studierea acestor probleme ofera nu numai o autenticasatisfactie profesionala, dar si posibilitatea dezvoltarii in continuare a stiintei. "imprumutul mecanic deteme si metode remarca Ion Radu (1973, 272) analizand directiile de dezvoltare ale psihologiei socialein tara noastra duce la artefact, la detasarea de comanda sociala a propriei tari, la extrapolarea unuimodel limitat care s-a elaborat in si pentru alte conditii. Scopurile direct utilitare ale experimentelortrebuie sa fie totdeauna dublate de scopurile fundamentale impuse de dezvoltarea teoriei. Luarea deciziei,de exemplu, poate fi privita in acelasi timp ca o problema practica, dar si ca o problema fundamentala desociologie. Cum influenteaza cantitatea de informatie de care dispune fiecare membru al echipei dedecizie relatiile interpersonale Dar optimizarea decizieiin domeniul conducerii, experimentul este indispensabil. Nu numai verificarea eficienteimodalitatilor existente de conducere, ci, mai ales, testarea valorii unor noi procedee si identificareaconsecintelor sociale ale introducerii noului fac necesara experimentarea.Depinde de pregatirea teoretica si de implicarea sociala a cercetatorului sa faca din experiment uninsotitor permanent al cercetarii stiintifice si al practicii social-politice. in acest sens, este de sustinutorientarea cu precadere a cercetarii in domeniul vietii sociale spre studiile experimentale, imbinandarmonios cercetarea cu actiunea sociala. Nu trebuie uitat insa ca "valoarea experimentului depindeesential de noutatea ipotezei de lucru (Georgescu, 1978, 158).Problemele vietii sociale, ca si problemele teoretice genereaza in permanenta teme pentru cercetareaexperimentala. Aceasta este calea principala, pe baza careia se asigura nu numai rezolvarea problemelorsociale, dar si progresul stiintei. Nu este exclusa insa si o alta modalitate de fixare a temei. E. Wolffremarca: "El (cercetatorul) poate pleca, de asemenea, de la tehnica (de cercetare) si sa se intrebe la ceproblema ii poate fi ea folositoare" (apud Lantos, 1971, 123).intr-adevar, ne putem intreba daca tehnicile moderne de inregistrare a debitului sanguin cerebral nucumva pot elucida problema contagiunii mintale Dar tehnicile psihochirurgicale Pot oare furniza elecunostinte suplimentare referitoare la comportamentul deviant Perfectionarea instrumentelor deinregistrare a comportamentelor deschide drumul spre abordarea in profunzime a unor fenomenepsihosociale si, de ce nu, spre descoperirea experimentala a unor noi etape sau mecanisme de interactiunecomportamentala.Alegerea variabilelor explanatorii urmeaza imediat etapei de stabilire a problemei ce se intentioneazaa fi supusa experimentului. Alegerea variabilelor explanatorii este in functie de ipotezele avansate.Variabila independenta operationalizeaza componenta "daca", iar variabila dependenta operationalizeazacomponenta "atunci" a ipotezelor. Pentru verificarea uneia si aceleiasi ipoteze cauzale pot fi alesemultiple variabile explanatorii, pentru ca indicatorii definitionali asa cum se stie sunt intersanjabili.Intuitia cercetatorului, pregatirea lui teoretica, conditiile concrete de montare a experimentului determinaalegerea variabilelor independente si dependente. Dificultatea consta in alegerea acelei sau acelorvariabile care sa operationalizeze adecvat conceptele reunite in structura "daca . . ., atunci . . ." si care sapermita masurarea si izolarea lor. Dupa opinia noastra, variabilele explanatorii au aceeasi functie ca siindicatorii definitionali si, in consecinta, intreaga problematica a raportului dintre indicat si indicator seregaseste in strategia alegerii variabilelor. in plus, daca pentru indicatorii definitionali se cere ca ei sa fieobservabili si usor masurabili, pentru alegerea variabilelor se pune problema manipularii, a schimbariirapide si ample a caracteristicilor lor. Fara indoiala ca au dreptate psihosociologii care afirma ca "Limitamajora a cercetarii experimentale provine din dificultatea de introducere a variabilei independente"(Freedman si colab., 1974, 443). De exemplu, nu se poate astepta, intr-un experiment, sa se vadaconsecintele expunerii la zgomotul rutier cotidian; ar trebui sa se astepte zeci de ani de zile. Este suficientsa se mareasca intensitatea zgomotelor pentru ca efectele sa se produca rapid. Dar acest lucru contravinedeontologiei psihosociologice. Astfel de experimente sunt practicate doar pe animale: un soarece expus lazgomotul produs de un avion cu reactie (120dB) sufera leziuni grave ale aparatului auditiv si, in cele dinurma, isi pierde viata. Asa cum s-a aratat, in studierea efectului zgomotelor rutiere s-a recurs la ocercetare ex post facto. Totdeauna trebuie alese acele variabile care se modifica rapid, dar care sa nupericliteze existenta umana, sa nu lezeze demnitatea omului si idealul in sine. Introducerea variabileiindependente pune problema modului in care sunt prezentate instructiunile subiectilor inclusi inexperiment. Cu totul general se formuleaza cerinta ca prezentarea variabilei independente sa aiba nunumai maximum de impact asupra subiectilor, ci si un impact corect (Aronson si Carlsmith, 1968, 9).Aceleasi instructiuni pot avea intelesuri diferite pentru diferitele categorii socio-profesionale. Unii dintreTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 185subiectii inclusi in experiment inteleg rapid sarcina transmisa prin instructiunile cercetatorului. Altii, farasa se concentreze, nu reusesc sa intre in rolul de subiect in experiment. Instructiunile standard uneoriimprimate pe banda de magnetofon nu asigura de la sine o situatie experimentala standard. Este multmai judicios sa se procedeze diferentiat, sa se dea instructiuni suplimentare, explicatii mai ample celorcare, prin nivelul lor de scolaritate, lasa deschisa posibilitatea intelegerii gresite sau doar partiale ainstructiunilor. Oricum, introducerea variabilei independente trebuie facuta prin astfel de instructiuni caresa fie la fel de bine intelese de catre toti subiectii, indiferent de nivelul lor de scolaritate sau de experientalor ca subiecti in experiment.Cum ne putem insa incredinta ca toti subiectii au inteles sarcina experimentala, ca variabilaindependenta actioneaza efectiv asupra lor Prin pretestare. Sa ne imaginam ca urmarim sa vedem cuminduce disonanta cognitiva schimbarea atitudinii si comportamentelor. Va trebui sa cream subiectilor osituatie de disonanta cognitiva, cerandu-le sa emita, de exemplu, judecati apreciative asupra unorevenimente impotriva convingerilor lor intime. Asa a procedat Josef M. Nuttin, cand, imediat dupamiscarile studentesti din mai 1968, a cerut unor studenti care militau pentru reforma universitara,considerand examenele ca inumane, conservatoare, o pledoarie pentru mentinerea acestor examene. inrealitate, studioul tv era improvizat, studentii participand involuntar la un experiment de laborator (Nuttin,1972, 13). inaintea desfasurarii experimentului trebuie sa ne convingem ca, prin sarcina propusa, subiectiitraiesc o situatie de disconfort psihic. Putem sa realizam aceasta pretestand actiunea variabileiindependente. Prin convorbiri adancite si observatii sistematice, putem sa ne dam seama de confortul saudisconfortul psihic al subiectilor. De cele mai multe ori, cercetatorii ocolesc etapa pretestarii, desfasurandexperimentul si procedand mai degraba prin incercare si eroare decat pe baza unei certitudini pe caretocmai pretestarea variabilei independente o poate oferi.Fireste, pretestarea actiunii variabilei independente trebuie facuta pe subiecti foarte asemanatori cucei introdusi in experimentul propriu-zis, interogarea si observarea lor urmand sa furnizeze informatiicercetatorului in legatura cu receptionarea instructajului, intelegerea lui, in legatura cu constientizareasituatiei experimentale sau cu intensitatea resimtita a stimulilor introdusi. Procedand astfel, utilizandpretestarea variabilei independente, in ansamblu, nu urmarim durata experimentului, ci o reducem. Estemai judicios sa reluam experimentul din aceasta faza decat sa constatam ca variabila independenta nu aintrodus diferentieri intre subiectii de experiment si de control, fiind obligati astfel sa reluamexperimentul de la inceput, pe alti subiecti, intr-o altfel de stare de spirit, mai putin entuziasta.Stabilirea situatiei experimentale. in functie de variabilele alese, se face optiunea pentru unexperiment de laborator sau un experiment de teren. in marile universitati si centre de cercetari existalaboratoare de sociologie si psihosociologie. Ele constituie o necesitate si la noi. Achim Mihu semnalaacest lucru inca la primul simpozion de sociologie din tara noastra (24-26 iunie 1969), argumentand ca:"ele ar permite efectuarea unor cercetari de microsociologie si micropsihosociologie; ele ar fi totodata unmijloc de instruire a viitorilor sociologi (si chiar de perfectionare a maiestriei celor care efectiv lucreazain acest domeniu)" (Mihu, 1970, 105). Necesitatea organizarii unui laborator de psihologie sociala sisociologie rezida in posibilitatea pe care acesta o ofera cercetatorului de a produce, el insusi, situatiaobservata si de a masura riguros variabilele, gratie izolarii fenomenelor si crearii unui ansamblu dedispozitive, uneori foarte complicate, care asigura obiectivitatea si exactitatea masurarii.Fiind, de regula, integrate in universitati, astfel de laboratoare au o dubla functionalitate: de cercetaresi de formare a cercetatorilor, astfel incat in amenajarea spatiului trebuie sa se prevada camere pentruseminar, cu multiple posibilitati de observare a activitatilor desfasurate in celelalte incaperi. in modobisnuit, pentru a da posibilitatea cercetatorilor si studentilor sa observe subiectii in timpul rezolvariisarcinii experimentale fara a fi observati, se utilizeaza oglinzi cu vedere unilaterala, asemanatoarelentilelor pentru ochelarii de soare (one way mirror panel). Montarea unor astfel de oglinzi de maridimensiuni poate da nastere suspiciunii subiectilor de experiment. H. Heckhausen (1963) propune, inlocul oglinzilor cu vedere unilaterala, montarea in laboratoarele psihosociologice a unor dulapuri care auaceeasi functie, desi alt principiu de observare camuflata, si care nu trezesc neincrederea subiectilor, fiindplasate si pe hol si in alte incaperi ale laboratorului. Prin forma lor, dulapurile pentru observareacamuflata nu se deosebesc prea mult de dulapurile obisnuite pentru pastrarea instrumentelor de laborator.Aparatura si echipamentul necesare intr-un laborator de psihosociologie se compun din: 1) tabloupentru cabinele individuale, cuprinzand: casca si microfon, dispozitiv de afisaj numeric, diferite butoanepentru comanda si raspuns; 2) instalatie de transmitere si inregistrare a sunetelor, in special a comunicarii186 Septimiu CHELCEAverbale. Au fost amintite deja aparatele utilizate in acest scop. Se impune totusi o observatie:magnetofoanele trebuie sa aiba patru piste, pentru a permite inregistrarea simultana a sunetelor (pistele 1si 2) si a impulsurilor destinate comandarii aparaturii (proiector, lampa color etc.), deoarece in multeexperimente este necesara o perfecta sincronizare a sunetelor cu lumina; 3) instalatia de televiziune cucircuit intern permite luarea si transmiterea imaginilor in si din cabinele individuale si salile deexperiment. in plus, camerele de luat vederi, in laboratoarele de psihosociologie, trebuie sa permitacomanda de la distanta. in afara dispozitivelor amintite, in laboratoarele de psihosociologie pot fiamplasate aparate speciale pentru studierea influentei sociale, masurarea timpului de reactie al grupei(dupa metoda pusa la punct de Robert B. Zajonc) sau pentru jocurile experimentale (dupa modeleleoferite de E. Apfelbaum 1968, M. Plan 1967 s.a.). Specificarea aparaturii si instalatiilor existente inlaboratoarele de psihosociologie ne convinge ca si in stiintele sociale "Laboratorul este un atelier sau ouzina care produce cunostinte cu ajutorul unor instalatii si procese foarte apropiate (. . .) de aceleautilizate in atelierele si uzinele propriu-zise" (Valentin, 1971, 36).Este de la sine inteles ca in cadrul experimentelor de teren situatia experimentala nu este creata decercetator, iar cadrul de desfasurare este cel natural. Se pune insa problema alegerii situatieiexperimentale astfel incat controlul variabilelor sa fie cat mai deplin. Asa a procedat S. C. Dodd cand, in1953, a ales o mica localitate, cu circa 1200 de locuitori, pentru a masura viteza de circulatie ainformatiei. Deasupra localitatii au fost lansate din avion afise, intr-un numar determinat. Dupa trei zile,prin esantion probabilist, cuprinzand 50% din locuitori, s-a facut o ancheta pentru a se stabili procentulpersoanelor care cunosc continutul afiselor lansate. in final, s-a propus o formula logaritmica de calcul anumarului de afise necesar producerii saturatiei informationale.Ca si experimentul de laborator, in anumite cazuri, se pune si pentru experimentul de teren problemainregistrarii comportamentelor fara ca cercetatorii sa fie observati. Si aici oglinzile cu vedere unilateralapot fi utilizate cu succes. Aparatul de filmat ajuta si el, in acest caz, mai ales daca se foloseste un aparatde filmat al carui obiectiv capteaza imaginea din alta directie decat cea in care este indreptat aparatul. Cuun astfel de aparat, etologul german I. Eibel Eibesfeldt a filmat scene intime pe strada sau in localurilepublice. Constiinta deontologica a cercetatorilor trebuie sa marcheze insa limita pana la care este moral saincerci sa observi comportamentele oamenilor fara a fi observati. D. Middlemist, E. Knowles si C.Matters au instalat, in 1976, un periscop intr-un W.C. public pentru a observa efectele proximitatiiindivizilor asupra micturitiei. Observau fara sa fie observati. Deontologic erau justificatiStabilirea subiectilor in grupele experimentale si de control. Pentru satisfacerea cerintelor controluluiintern, dar si extern, in stabilirea subiectilor care vor participa la experiment trebuie procedat cu deosebitarigurozitate. intregul efort de experimentare este zadarnic daca subiectii cuprinsi in experiment nu aucaracteristici comune cu populatia la care se face extrapolarea rezultatelor (controlul extern) sau dacasubiectii din grupul experimental nu sunt similari, sub raportul anumitor caracteristici, cu cei din grupulde control (controlul intern). in principiu, posibil de aplicat in stabilirea subiectilor de experiment suntatat procedeul esantionarii (probabiliste sau stratificate), cat si procedeul potrivirii pe perechi. inpractica, procedeul esantionarii este utilizat mai frecvent in experimentele de teren, iar potrivirea peperechi in experimentele de laborator. Dupa opinia noastra, potrivirea pe perechi, care asigura cel maifidel control intern, poate fi aplicata la fel de bine experimentului de teren, ca si celui de laborator.Potrivirea pe perechi (matching) se recomanda in experimentele de teren si pentru faptul ca, in cazulexperimentarii indirecte, cand variabila independenta este introdusa de altcineva decat cercetaror, grupulexperimental nu este ales de catre oamenii de stiinta.in astfel de situatii, cercetatorul stabileste criteriile deesantionare pornind de la structura grupului experimental deja constituit si alege, in grupul de control,subiectii similari fie prin potrivire pe perechi, fie prin esantionare stratificata. Diferentele dintreesantionarea probabilista, stratificata si potrivirea pe perechi sunt prezentate de Bernard S. Phillips (1971,110) intr-un tabel foarte sugestiv, care ne-a inspirat urmatorul exemplu (Tabelul 9. 7).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 187Tabelul 9.7. Compararea rezultatelor aplicarii procedeelor de potrivire pe perechi,esantionare stratificata si aleatoare in stabilirea subiectilor de experiment(dupa Phillips, 1971).Procedeul Mediul derezidentaGrup experimental(N = 50)Grup de control(N = 50)Barbati Femei Barbati FemeiPotrivirea pe perechi UrbaniRurali1015101510151015Esantionare stratificata UrbaniRurali52015201510520Esantionare aleatoare UrbaniRurali12138178171213Din tabelul prezentat rezulta ca, luand in considerare chiar si numai doua criterii de esantionare,precizia procedeelor de selectionare a subiectilor in grupele experimentale si de control este foartediferita. Potrivirea pe perechi procedeu ideal este practic inoperanta in conditiile mai multor criterii deesantionare: varsta, sex, domiciliu, nivel de scolaritate, nationalitate, religie etc. Se aplica in astfel decazuri esantionarea stratificata, dar ea nu prezinta acelasi grad de precizie ca potrivirea pe perechi. Firesteca in cadrul straturilor pot fi utilizate tehnicile aleatoare (pasul statistic, tabela numerelor intamplatoareetc.) de selectare a subiectilor. Combinarea stratificarii cu tehnicile de selectie aleatoare sporeste gradulde comparabilitate intre grupele experimentale si de control si, prin aceasta, validitatea experimentului.Uneori, in selectia subiectilor pentru experiment nu se urmareste omogenizarea lor decat dupaanumite criterii, alte caracteristici fiind contrastante. De exemplu, pentru a verifica ipoteza ca experientaindividului (sistemul de valori internalizat) determina perceptia situatiei, Tiberiu Bogdan efectueaza unexperiment in domeniul psihosociologiei judiciare: selectioneaza dintr-un liceu din Bucuresti 30 de baietisi fete in varsta de 15 ani si toti atatia baieti si fete de aceeasi varsta proveniti insa din randuriledelincventilor minori. Cele doua grupuri erau asemanatoare sub raportul caracteristicilor de baza, dar sedeosebeau sub raportul experientei infractionale. Celor doua grupuri (experimental si de control) li s-aproiectat un film "plictisitor de educativ", voit didacticist, in montajul caruia existau cateva scene deviolenta, neesentiale in raport cu tema filmului si cu o pondere neinsemnata in economia peliculei. Dupavizionare, subiectii delincventi si nedelincventi au fost pusi sa relateze continutul filmului. Relatarile eraustenografiate. Din compararea relatarilor celor doua grupuri, de experiment (delincventii minori) si decontrol (elevii de liceu), a reiesit ca in timp ce delincventii au retinut cu precadere si detaliat, cele catevascene de violenta, elevii de liceu (grupul martor, de control) nu au acordat importanta deosebita acestorscene, judecandu-le in contextul actiunii sau ignorandu-le pur si simplu (Bogdan, 1973, 69).Manipularea variabilelor. Desfasurarea propriu-zisa a experimentului presupune, ca moment esential,manipularea variabilelor. S-a spus adesea ca ingeniozitatea unui experiment consta mai mult in gasireamijloacelor tehnice de verificare a unei ipoteze indraznete decat in ideea pe care o probeaza. Afirmatia nuni se pare deloc exagerata, mai ales cand este vorba de psihosociologie. Aici "mijloacele tehnice" nusemnifica in primul rand aparatele tehnice de inregistrare a fenomenelor, ci planul experimental,manipularea variabilelor si masurarea lor.H. Parthey si D. Wahl (1966) considera ca, in general, in realizarea unui experiment stiintific pot fiutilizate patru metode principale: izolarea de ceea ce este neesential, mentinerea constanta a conditiilor,efectuarea unui control practic si teoretic (in special masurarea conditiilor) si, in fine, amplificareaparametrilor unor variabile pentru a verifica influenta lor in sistemul de interdeterminari. in raport cuspecificul manipularii variabilei independente, se poate face distinctie intre experimentele prin izolareainfluentei unuia sau mai multor factori, experimentele prin introducerea de factori noi si experimenteleprin modificarea unuia sau mai multor factori existenti (Muresan, 1975, 3). Prin insasi instructiunile datesubiectilor, cercetatorul poate manipula variabilele: dand anumite instructiuni grupului experimental si cutotul alte instructiuni grupului de control se obtin variatii in indeplinirea sarcinii experimentale. Asa aprocedat Morton Deutsch cand, in 1949, a studiat efectele cooperarii si ale competitiei asupra proceselorde grup; dand aceeasi sarcina grupurilor, el a schimbat instructiunile, astfel ca subiectii din grupulexperimental au fost informati ca vor fi clasificati dupa contributia lor la rezolvarea sarcinii, iar notele vor188 Septimiu CHELCEAfi trecute in situatia matricola universitara, in timp ce grupul de control a primit instructiunea ca se vanota doar rezultatul colectiv, fiecare student urmand sa fie notat cu calificativul general al grupei. S-acreat astfel o situatie miniaturala de conflict, care s-a comparat cu situatie de cooperare, urmarindu-seefectele in planul relatiilor interpersonale. Hotaratoare in acest caz este plauzibilitatea instructiunilor: cecredit acorda subiectii instructiunilor date Cum le receptioneaza ei Si cum le interpreteaza in functiede aceste elemente, variabila introdusa produce sau nu efecte observabile.in ultimele decenii s-a incercat, nu fara succes, crearea in laborator, prin instructiunile date decercetator, a unor situatii sociale miniaturale. Utilizarea situatiilor sociale miniaturale in cercetarileexperimentale intereseaza in mod deosebit psihosociologia, pentru ca ceea ce se studiaza este grupul, nuindividul. Cercetatorul incearca sa creeze un comportament de grup care sa poata fi cuprins in campul deobservatie (de aici denumirea de miniatural), incercand sa masoare nu comportamentul individual, ciinteractiunea subiectilor, rezultatele activitatii de grup.Facand o trecere in revista a studiilor experimentale bazate pe metoda situatiilor sociale miniaturale,Edgar Vinacke arata ca principalele linii de dezvoltare isi au originea in cercetarile privind efectelesituatiei sociale asupra comportamentului individual (de ex., efectul publicului etc.) si cercetarilecomparative ale performanetelor in rezolvarea individuala si in grup a unei sarcini (Vincke, 1969, 130).Sociometria, jocul de rol, psihoterapia, discutia de grup au contribuit esential la conturarea noii metode destudiu a grupurilor mici, care au cunoscut o dezvoltare rapida. Manipularea variabilelor in situatiilesociale miniaturale se realizeaza prin cadrul fizic si sarcina experimentala, compozitia grupului,caracteristicile grupului ca unitate, atitudine si motivatie, rolul jucat de anumite persoane etc.Folosirea raportului "fals" constituie o modalitate eficienta de manipulare a subiectilor atat inexperimentele de laborator, cat si in cele de teren. in fond, folosirea raportului fals nu reprezinta altcevadecat aplicarea procedeului pedagogic de stimulare a activitatii scolare prin aprecierea superlativa aactivitatii celorlalte clase de elevi: in clasa a V-a A, de exemplu, profesorul spune ca cei din a V-a B suntcei mai disciplinati si in clasa a V-a B, ca cei din a V-a A ocupa locul intai la disciplina. Se creeaza astfelo stare de emulatie, termenul de "raport fals" neavand aici un inteles peiorativ. Se pare ca Leon Festingera contribuit cel mai mult la impunerea tehnicii "raportului fals" ca modalitate de manipulare avariabilelor. Studiile sale asupra nivelului de aspiratie (1943) au utilizat tehnica "raportului fals" pentru avedea cum se modifica nivelul de aspiratie cand subiectii de experiment sunt informati ca au avut operformanta superioara sau inferioara altora, cu statut social mai ridicat sau mai scazut decat al lor.Aceeasi tehnica este folosita cu succes de Leon Festinger (1947) pentru studierea influenteiapartenentei etnice asupra alegerilor preferentiale in grupurile mici. Votul secret, alegerile sociometrice,evaluarea performantelor etc. ofera cercetatorului posibilitatea de a manipula variabilele printr-un "raportfals", creand situatii experimentale de cooperare sau conflict. Tehnica "raportului fals" poate fi aplicata siin studierea frustrarii si a agresiunii. Important este ca membrii grupului sa aiba totala incredere inraportul cercetatorului, care trebuie sa fie perfect plauzibil. in caz contrar, experimentul esueaza.Folosirea subiectilor "complici" si limitarea comportamentelor sunt tehnici de manipulare avariabilelor specifice experimentului de laborator. Ilustram posibilitatile oferite de introducerea inexperiment a subiectilor "complici" prin studiile lui Stanley Milgram asupra conformismului si presiuniigrupului (1956, 115).in afara ingeniozitatii planului experimental, remarcabil este faptul ca in studiile lui Stanley Milgramse analizeaza nu "conformismul verbal" dupa modelul propus in psihosociologie de Solomon Asch (vezicercetarile din 1956 asupra modificarii judecatilor individuale in conditiile grupului complice), ci"conformismul actional". Experimental, erau constituite echipe de trei persoane (din care doua erau"complici" cercetatorului, reactionand in conformitate cu instructiunile acestuia), cu sarcina de a invata oa patra persoana o lista de cuvinte asociate. Cand aceasta gresea, echipa, ca sanctiune, ii aplica un socelectric. Cei doi complici cereau subiectului "naiv" din echipa sa aplice un soc electric din ce in ce maiputernic. Experimentatorul observa masura in care subiectul "naiv" se supune sau rezista presiunii degrup. Evident ca subiectul "naiv" nu trebuia sa cunoasca scopul experimentului. El era incredintat caparticipa la un experiment pentru masurarea memoriei si capacitatii de invatare. De asemenea, el nu stiaca ceilalti doi membri ai echipei sunt "complici" experimentatorului. Pentru a nu lasa nici o banuiala inacest sens, experimentatorul organizase o tragere la sorti trucata a rolurilor ce urmau sa fie indeplinite inexperiment de catre fiecare subiect. Totdeauna subiectul "naiv" tragea la sorti rolul celui care trebuia saaplice sanctiunea (socul electric). Generatorul electric utilizat in experiment avea o scala cu 30 deTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 189gradatii, de la 15 la 450 de volti, sub care erau trecute semnificatiile intensitatii socului electric (soc slab:15-60 V; soc mediu: 75-120 V; soc puternic: 135-180 V; soc foarte puternic: 195-240 V; soc violent: 255-300 V; soc foarte violent: 135-360 V; soc dureros: 375-450 V). Pentru a se convinge ca generatorulelectric functioneaza si pentru a evalua senzatia produsa de socul electric, subiectul "naiv" proba pepropria persoana efectele unui soc electric cu o intensitate de 45 de volti. in realitate, socul electric nuputea depasi o intensitate total inofensiva pentru subiectul care trebuia sa invete lista de cuvinte si care,"complice" fiind, comitea intentionat erori. Reactiile sonore la socul electric (de la lamentare la strigatedisperate) erau inregistrate pe banda de magnetofon si transmise in cabina in care se afla echipa sisubiectul naiv. Rezultatele experimentului au pus in evidenta presiunea exercitata de grup si gradul diferitde conformism (obedienta) in functie de nivelul de scolaritate si confesiunea subiectilor. Majoritateasubiectilor "naivi" refuza sa aplice socuri electrice cu intensitate mai mare de 150 V, oprindu-se candsubiectii "complici", simuland, incep sa "planga".intr-o serie de experimente, Stanley Milgram a ales ca subiecti "naivi" un numar de cercetatori de laInstitutul Max Planck din Germania. Surprinzatoare a fost constatarea ca 85 la suta din subiecti au datdovada de o excesiva docilitate: aproximativ patru la suta continuand sporirea intensitatii socului electricpana la 200 de volti. Supunandu-se presiunii grupului, subiectii faceau grimase, isi exprimaucompasiunea, dar continuau sa creasca intensitatea socului electric (Hacker, 1971).Un foarte ilustrativ exemplu de limitare a comportamentelor, ca procedeu de manipulare a variabileiindependente, il constituie experimentele din 1950 ale lui Alex Bawelas si cele ale colaboratorului sau H.Leawitt (1951) referitoare la structura de comunicare si performantele grupului. Fara a intra in detalii informatii suplimentare in legatura cu retetele de comunicatie in grup pot fi gasite in lucrarile despecialitate publicate la noi precizam doar ca, in cadrul experimentului, comunicarea era restransa laanumite modele: stea, cerc, lant, y etc., inregistrandu-se efectele structurii de comunicare asupraperformantei si satisfactiei membrilor grupului.Limitand posibilitatile de comunicare ale membrilor grupului, s-a constatat ca structura decomunicare influenteaza activitatea, precizia si gradul de satisfactie al acestora. Tipul de retea decomunicare si locul in retea determina rolul de lide. Pentru a compara structurile de comunicare s-aucalculat indicele de centralitate (Bavelas, 1950), indicele de conexiune si de periferialitate (Leavitt, 1951).Acelasi procedeu al limitarii posibilitatilor de comunicare intre membrii grupului a fost utilizat si incercetarea procesului de rezolvare de probleme (Roco, 1979).Manipularea variabilelor se conjuga permanent cu masurarea lor. Pentru mai multa precizie, uneorise impune ca intreaga desfasurare a experimentului sa fie filmata si inregistrata pe banda de magnetofon.Asa a procedat Tiberiu Bogdan in experimentele sale de psihologie judiciara (1973, 153). Cu ajutorulunor teleobiective camuflate a fost fimat intregul conflict provocat intr-o aglomeratie (Halele Obor),partea sonora fiind inregistrata pe banda de magnetofon.Filmul s-a dovedit a fi extrem de util in studiul psihosociologic al conflictelor, si anume cand, dinratiuni deontologice, experimentul este exclus. Prin filmare, evenimentele pot fi readuse in actualitate oride cate ori cercetatorul doreste si, in plus, ele pot fi evaluate independent de mai multi cercetatori, ceea cepermite compararea rezultatelor, sporind astfel gradul de incredere in concluziile formulate. O bunailustrare a posibilitatilor oferite de utilizarea filmului in cercetarea psihosociologica ne este sugerata destudiile lui J. J. Groen, care, analizand ciocnirile violente dintre studenti si politie (filmate de Louis VanGastern), distinge trei stadii in evolutia comportamentelor agresive: verbal, gestual si violent (actionalpropriu-zis). Chiar daca cele trei forme ale comportamentelor agresive nu sunt totdeauna prezente,cuvintele si gesturile constituie totdeauna, in situatiile conflictuale, un preludiu al violentei (cf. Goldberg,1975).Foarte modern, filmul este utilizat in studiile de etologie umana. Irenas Eibl-Eibesfeldt, fondatorulprimului laborator de etologie umana (la Percha-Starnberg, Germania), unul din prestigiosii discipoli ailui Konrad Lorenz, folosind un aparat de filmat de constructie speciala, avand fixata la obiectiv o prismacare, in raport cu orientarea aparatului, devia cu 90 de grade directia de luare a imaginilor, a inregistrat oserie de comportamente sociale: salutul, plansul, apropierea amoroasa, lupta, despartirea etc. Proiectate cuincetinitorul, imaginile inregistrate pe pelicula au pus in evidenta faptul ca, indiferent de cultura sicivilizatie, aceste comportamente prezinta multe elemente invariante. Astfel a fost infirmata ipotezaacelor antropologi care considera ca, in intregime, comportamentul social este transmis prin cultura.Apartinand unor configuratii culturale foarte diferite, oamenii au comportamente sociale asemanatoare,190 Septimiu CHELCEAgesturi comune si o serie de expresii faciale identice. Rasul, plansul, de exemplu, au valoare universala,cu toate nuantele culturale si diferentele de expresie specifice fiecarei comunitati umane. De asemenea,expresia faciala a copiilor nou nascuti in relatia cu mama lor are o baza ereditara, ramanand in afarainfluentelor culturale. Apeland la experimentul natural, Irinas Eibl-Eibesfeldt (1979) a filmat expresiilefaciale ale copiilor nou-nascuti orbi-surdo-muti si ale celor normali. Stabilind etogramele (structuraunitatilor de comportament), s-a putut demonstra importanta adaptarii filogenetice a comportamentelorumane, care impiedica agresivitatea umana sa se transforme in distructivitate" (Eibl-Eibesfeldt, 1995,284).in multe situatii este suficient daca se inregistreaza doar anumite secvente din desfasurareaexperimentului, prin fotografiere. Descoperirea placii uscate (dupa 1860) da avant fotografiei, facandposibila aplicarea ei in cercetarea stiintifica. Charles Darwin (1809-1882) se numara printre primii careutilizeaza fotografia in scopuri stiintifice, inregistrand expresiile emotionale la om si animale ("Theexprression of the emotions in man and animals", 1873). Un exemplu clasic de utilizare a fotografieipentru inregistrarea situatiei experimentale ni-l ofera Muzafer Sherif in studiile sale privind conflicteledintre grupuri si posibilitatile de rezolvare a acestor conflicte (Intergroup Conflict and Cooperation,Oklahoma, 1961). incepand din 1948, Mzafer Sherif face studii experimentale de teren in taberele devacanta din Connecticut, urmarind sa evidentieze procesul de adoptare a normelor de comportamentnescrise, dezvoltarea "spiritului de corp" in grupele informale (baieti intre 11 si 12 ani), precum sirelatiile dintre grupurile aflate in conflict, modul de reducere a frictiunilor intergrupale (Oklahoma, 1954).Rivalitatea dintre grupuri a fost artificial intensificata prin orientarea spre scopuri astfel incat fiecaregrupa sa constituie un obstacol pentru cealalta. Fotografiile ce insotesc studiul prezinta grupurile de copiiin incercarea lor de atingere a scopurilor (prepararea mesei, aprovizionarea cu apa etc.). in literaturapsihosociologica de la noi, lucrarea Comunicarea in procesul muncii, de Tatiana Slama-Cazacu (1964),constituie un model si in ceea ce priveste utilizarea fotografiei in studierea relatiilor interumane.La fel de bine dar mai putin facil situatia experimentala de ansamblu sau in detaliu poate fischitata prin desen. intelegem mai deplin tehnica experimentala de limitare a schimbului de mesajeutilizata de Alex Bawelas si colaboratorii sai, daca, de exemplu, printr-un desen, prezentam montajul delaborator: boxe individuale pentru fiecare membru al grupului, paravane separatoare cu deschizatori carepermit schimbul directionat de mesaje scriseAparatura utilizata poate fi si ea, cu real folos, reprezentata prin desene si schite adecvate. Un bunexemplu ni-l ofera Muzafer Sherif in prezentarea experimentelor privind miscarea autocineticaSuccesiunea desenelor si a imaginilor fotografiate recompun filmul experimentului, ajutand la masurareasi interpretarea actiunii variabilei independente asupra variabile dependente.Manipularea variabilelor presupune cu necesitate masurarea lor. Cand variabilele experimentale suntreprezentate de fenomene fizice, cercetatorul are de intampinat, in principal, dificultati de ordin tehnic.Exista insa, la ora actuala, dezvoltata o adevarata industrie pentru aparatura psihometrica. Nu numaiprocesele psihice elementare (senzatiile, perceptiile, timpul de reactie etc.) beneficiaza de aparate precisede inregistrare si masurare, ci si procesele psihice complexe (memorie si gandire, afectivitate si motivatieetc.) sunt astazi abordate experimental cu ajutorul unor instrumente, aparate si dispozitive de inaltafidelitate (electroencefalograf, poligraf, pneumograf, kimograf, cronograf s. a. m. d.). Au fost create chiardispozitive generatoare de inregistrare si de masurare a fenomenelor psihosociale. Astfel, conflictograful,utilizat in mod curent in lucrarile practice de laborator de Paul Fraisse, poate genera subiectilor deexperiment toate cele trei tipuri de conflicte: apropiere-apropiere, evitare-evitare, apropiere-evitare (dupaclasificarea conflictelor introdusa de K. Lewin). in acelasi fel, cu ajutorul unei benzi rulante cu carlige("Zwangslaufapparat" proiectat de Gise), F. Hoppe (unul din colaboratorii lui K. Lewin), de la Institutulde psihologie al Universitatii din Berlin, a studiat actiunea succesului si insuccesului asupra nivelului deaspiratie (1930).in tara noastra, Valeriu Ceausu (1978, 178) a studiat nivelul de aspiratie utilizand un aparat deconceptie proprie. Experimentul consta din urmarirea pe ecran a unui reper-tinta, prevazut cu celulafotoelectrica, cu ajutorul spotului luminos proiectat de un dispozitiv optic. Reperul-tinta se deplaseaza cuviteza din ce in ce mai mare, astfel ca sarcina de suprapunere a spotului luminos peste reperul-tinta devinedin ce in ce mai dificila. Cercetarile realizate de Valeriu Ceausu au demonstrat inca o data ca sporireanivelului de aspiratie duce la imbunatatirea performantelor sub toate aspectele. S-a demonstrat, deTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 191asemenea, ca, pe masura cresterii dificultatilor reale ale sarcinii, nivelul de aspiratie scade, dar intr-unritm mai lent, in raport cu scaderea performantelor obiective.Un alt exemplu: masurarea influentei relative a unui individ intr-o sarcina colectiva s-a putut realizautilizandu-se "masa lui Lambert" (1957). Influenta se masoara direct, prin variatiile performantelorgrupului. Dispozitivul consta dintr-o masa circulara prevazuta cu circuite pe care se poate deplasa unmobil manevrat cu ajutorul unor cabluri. Subiectii de experiment (in numar de cinci) au sarcina ca,tragand de aceste cabluri, sa deplaseze mobilul din centrul mesei spre marginea ei, fara sa depaseascalimitele circuitului fixat. Sarcina nu poate fi indeplinita decat prin cooperarea tuturor subiectilor.inlocuirea alternativa a membrilor grupului de experiment da posibilitatea masurarii indirecte a infuenteifiecarui individ asupra performantei grupului (Fraise, 1970, 127).Un dispozitiv la fel de ingenios, care permite masurarea spiritului de cooperare in cadrul grupurilor,este si "homeostat"-ul imaginat de Feodor Garbov, cercetator stiintific la Institutul de psihologie generalasi pedagogica al Academiei de stiinte pedagogice din Moscova. Subiectii de experiment, in numarvariabil, au sarcina de a manevra, prin intermediul unor manere, acele indicatoare de pe cadranele dispusein fata fiecaruia, astfel incat sa fie aduse in pozitia zero sau in orice alta pozitie ceruta de cercetator.Sarcina poate fi realizata numai prin cooperarea subiectilor de experiment (grupuri naturale sauartificiale), intrucat miscarea acului indicator de pe fiecare cadran depinde de actiunea fiecarui subiect inparte, dar si de interactiunea tuturor subiectilor (cf. Levi, 1978, 268).Discutia despre aparatura si tehnica experimentelor psihologice (si psihosociologice) ar puteacontinua. O foarte documentata si lamuritoare prezentare a tehnici experimentale o gasim in lucrareaMetodologie si tehnici experimentale in psihologie de Alexandru Rosca (1971).in experimentele psihosociale, dificultatea cea mai mare o intampinam totusi in inregistrarea simasurarea nu a fenomenelor fizice, ci in masurarea fenomenelor si proceselor psihosociale ca atare,fenomene ce nu se traduc direct si imediat in comportamente inregistrabile, exterior observabile (atitudini,stari de spirit, mentalitati colective etc.). Masurarea intensitatii curentului electric ca variabilaindependenta in experimentele lui Stanley Milgram -, de exemplu, nu ridica probleme deosebite. inschimb, masurarea obedientei nu este deloc un lucru usor. Nici masurarea distantei dintre interlocutori, incadrul experimentelor privind comunicarea interumana, nu presupune vreo tehnica deosebita. PatrickCannolly a stabilit, pe baza unor experimente riguros controlate, ca populatia alba, in comparatie cupopulatia de culoare, prefera un spatiu mai mare fata de interlocutor. La populatia de culoare, o distantamai mica de un metru (limita de apropiere) intre interlocutori induce consecinte negative in actulcomunicarii verbale. Populatia alba acuza un astfel de efect numai daca distanta dintre interlocutoridevine mai mica de 1,5 m. Studiul lui Patrick Cannolly, relatat dupa revista Psychologie (1974, 49),constituie un bun exemplu nu numai pentru a sustine ideea ca in experimentele psihosociologice se pune,deopotriva, problema masuratorilor fizice si a celor psihosociale, dar si pentru a proba ca psihosociologiaare o reala vocatie umanista, servind mai bunei intelegeri intre oameni, indiferent de rasa, cultura saunationalitate. Daca populatia de culoare se apropie mai mult de interlocutor, aceasta nu reprezinta un actde impolitete atrage atentia antropologul american Edward Hall care a vorbit primul despre spatiulpersonal si despre zonele de distanta fixate cultural (The hidden dimension, 1966) -, iar daca albii "se tinla distanta" in timpul conversatiei cu o persoana de culoare, prin aceasta ei nu exprima ostilitate, niciindiferenta; si unii si ceilalti se supun diferitelor lor modele culturale de comunicare, iar cunoastereamodelelor culturale faciliteaza comunicarea interumana.Prelucrarea datelor experimentale. Prin masurarea variabilelor se obtin valori care urmeaza a fiprelucrate statistic, stabilindu-se frecventele, valorile medii, calculandu-se dispersia, coeficientii decorelatie si semnificatia acestora. Utilizarea metodelor statistico-matematice in prelucrarea datelorexperimentale este imperios necesara pentru a verifica distinctiile intuite la nivelul simtului comun. AndrOmbredane spunea despre statistica aplicata in cercetarile psihologice ca nu reprezinta altceva decat "opolitie bine facuta a observatiei si experimentului". Niciodata insa statistica nu poate inlocui reflectiapsihologica; o poate doar controla. Metoda statistica "este indispensabila pentru progresul psihologiei spunea Vasile Pavelcu (1972, 266) fara a fi suficienta in efortul de constituire a adevarului psihologic".Ea este necesara pentru ca asa cum arata Maurice Reuchlin (1969, 64) permite descrierea rezumata adatelor de observatie, degajand caracteristicile sistematice si stabile ale fenomenelor, asigura trecerea dela descriere la previziune si, inainte de orice, cand este vorba despre experiment, ajuta decisiv laverificarea ipotezelor .192 Septimiu CHELCEARedactarea raportului de cercetare in cazul experimentului nu prezinta decat unele particularitati fatade cerintele generale ale acestei etape in orice tip de investigatie psihosociologica (Chelcea, 2000). Si inlegatura cu experimentul psihosociologic se pune problema: cui se adreseaza raportul de cercetareSimplificand oarecum lucrurile, vom spune ca raportul cercetarii experimentale se adreseaza, inprimul rand, celor care au sposorizat cercetarea. Data fiind aceasta situatie, raportul de cercetare destinatnivelurilor de conducere nu trebuie sa insiste foarte mult asupra importantei teoretice si practice a temei,nu trebuie sa cantoneze in prezentarea abordarilor anterioare ale aceleiasi teme si, mai ales, nu trebuie sainsiste asupra tehnicii de investigatie. Ceea ce intereseaza sunt rezultatele. in raportul cercetariiexperimentale destinat sponsorilor, prezentarea rezultatelor trebuie sa ocupe ponderea cea mai insemnata.Se va arata noutatea concluziilor la care s-a ajuns. Desigur, aceasta presupune compararea cu rezultatelealtor cercetari pe aceeasi tema. Cercetarile anterioare servesc numai pentru comparatie, nu vor fiprezentate in amanunt. Vor fi insa specificate gradul de incredere, rigurozitatea concluziilor la care s-aajuns. Este o obligatie a cercetatorului de a prezenta limitele metodei sale, gradul de incredere inrezultatele obtinute. in fine, pentru factorul de decizie, aplicabilitatea rezultatelor cercetarii experimentaleconstituie elementul de cel mai mare interes. Nu este insa suficient sa se spuna ca o anumita relatiecauzala descoperita poate fi utilizata in organizarea vietii sociale. Foarte important este sa se spuna cum.Se pune, deci, problema convertirii datelor de cunoastere in mijloacele de actiune, transformandu-serezultatele experimentelor in solutii concrete la problemele reale care au generat investigatia.Din punct de vedere deontologic, constituie o obligatie a specialistilor din domeniul stiintelorsocioumane sa prezinte factorului de decizie, odata cu solutiile preconizate, si consecintele previzibile aleimplementarii lor.De asemenea, asa cum remarca intr-o remarcabila lucrare de metodologie reputatul sociolog polonezStefan Nowak, cercetatorul vietii sociale, ca si a raporturilor psihosociale adaugam noi -, "nu poate safaca compromisuri, constand in a spune neadevaruri sau adevaruri pe jumatate, deoarece in propriarealizare a rolului sau profesional, ca om de stiinta, a da raspunsuri valide stiintific la intrebarile formulateconstituie datoria sa morala (1977, 490).Uneori, cercetarea experimentala este prezentata publicului larg. Intereseaza acum, deopotriva, temasi rezultatele. Cercetatorul va sublinia noutatea temei cand si daca este cazul -, ce se stia anterior inlegatura cu tema studiata, de ce a fost necesara abordarea respectivei probleme. Justificarea vizeaza atatlatura fundamentala, cat si cea aplicativa. in ceea ce priveste latura fundamentala, explicatiile nu trebuiesa se opreasca la consideratii de pura specialitate intr-o terminologie ezoterica, ci, utilizand un limbaj largaccesibil, este necesar sa se arate implicatiile general-filosofice ale problemei studiate, lumina noua pecare o proiecteaza asupra omului si existentei lui sociale, rezultatele experimentale la care s-a ajuns. Deasemenea, posibilitatile de aplicare a rezultatelor vor fi amplu prezentate, subliniindu-se in perspectivadeontologica daca utilizarea in practica a datelor de cercetare serveste si in ce grad bunastariiindividuale si generale. Discutiile amanuntite despre metoda nu isi au, intr-o astfel de prezentare, nici ojustificare. Este suficient daca vom spune, in cateva cuvinte, cum au fost obtinute datele: ce s-a cerutsubiectilor in experiment, cum s-au inregistrat raspunsurile, cum au fost prelucrate si cu cata precizie. Side aceasta data, gradul de incredere in rezultatele cercetarii trebuie specificat. in general, autorulraportului de cercetare "nu are dreptul sa-l puna pe cititor in fata unor numeroase calcule de eroristandard, a rezultatelor testelor de semnificatie, matricilor de corelatie etc., fara sa-i spuna ce inseamnaaceste rezultate" (Moser, 1958/1967, 422).Cand raportul de cercetare se adreseaza specialistilor, se acorda cea mai mare atentie prezentariimetodei. De ce Pentru ca prin metoda se asigura caracterul stiintific al cunoasterii: punctele de vederepersonale, imaginile subiective despre om si societate sunt inlaturate, reprezentandu-se lumea asa cumeste ea in realitate. Fireste, din punctul nostru de vedere, nu metoda, ci praxisul constituie, in ultimainstanta criteriul adevarului. Insistandu-se in raportul de cercetare asupra metodei, se creeaza insaposibilitatea verificarii rezultatelor prin repetarea experimentelor, largindu-se astfel baza empirica aconcluziilor, evitandu-se totodata pericolul generalizarilor nepermise in timp si in spatiu. Exigentaepistemologica de prezentare detaliata a metodei, inclusiv a tehnicilor si instrumentelor utilizate, nutrebuie sa duca insa la impresia, pe care o lasa unele studii experimentale, ca s-a urmarit in sine tehnica decercetare. Adesea, reproducandu-se sofisticate calcule matematice, se neglijeaza prezentarea semnificatieipsihosociologice a situatiei experimentale, continutul psihosocial al sarcinii experimentale si, mai ales,avansul teoretic obtinut.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 193in raportul de cercetare supus atentiei comunitatilor oamenilor de stiinta, rezultatele experimentelor vor fiintegrate teoriilor existente, fapt ce presupune compararea sau cel putin semnalarea celorlalte cercetari avandaceeasi tema. Se va specifica ce anume relatie cauzala s-a identificat, fara a se considera insa ca prin aceastaraportul cercetarii experimentale poate fi incheiat. Tot atat de importanta este si perspectiva pe careexperimentele realizate o creeaza. Ce noi ipoteze au fost sugerate Cum se va dezvolta teoria in cazulconfirmarii lor Fireste, aplicabilitatea rezultatelor intereseaza acum intr-o dubla perspectiva: cea a solutionariiunor probleme sociale si cea a verificarii rezultatelor prin punerea lor in aplicare.Asa cum s-a putut vedea, experimentul nu reprezinta altceva decat "testarea teoriei" (Fogiel, 1994,804), iar variabilele explanatorii si limbajul psihologiei behavioriste nu sunt decat fie stimulul (variabilaindependenta), fie raspunsul (variabila dependenta). Important este a le distinge cu claritate (McBurney,1983), lucru posibil numai in cadrul unei bune teorii.Recursul la experimentare dupa cum precizau R. Guy Sedlack si Jay Stanley (1992, 239) trebuie sa iain calcul mai multe probleme: din punct de vedere fizic, este posibil de realizat studiul experimental Existasuficiente resurse financiare pentru desfasurarea experimentului Studiul experimental proiectat incalcapreceptele etice Raspunsul negativ la oricare din aceste trei intrebari anuleaza intentia de experimentare.Consider, totusi, ca pentru cercetatorul vietii sociale ordinea intrebarilor nu poate fi aleatoare. Se cuvine saincepem totdeauna cu intrebarea vizand respectarea deontologiei, stiut fiind ca prin cunoasterea stiintifica"trebuie sa se urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturileomului si libertatile fundamentale" asa cum se stipuleaza in articolul 26 din Declaratia universala adrepturilor omului adoptata in Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948.Termeni-cheieConstituirea grupelor- de control- experimentaleControlul variabilelorCvasiexperimentDesign experimental- cu o singura grupa- cu doua grupuri si masurare numaidupa- cu doua grupuri si masurare inainte sidupa- cu doua grupe de control- cu trei grupe de controlDublu orbEfectul- Hawthorne- Pygmalion- RosenthalExperiment- artificial- crucial- de laborator- de control- de teren- explorativ- metodic- mintal- natural- partial- stiintificEtica experimentariiGrup- de control- experimentalInteractiunea variabilelorLimitarea comportamentelorManipularea variabilelorMoment experimentalPlaceboRaportul falsSchema experimentalaSimplu orbSituatie experimentalaSubiecti compliciValiditate- ecologica- externa- interna- populationalaVariabile- controlate- dependente- explanatorii- exterioare- independente- necontrolate194 Septimiu CHELCEAProbleme recapitulative1. Care este specificul experimentului in stiintele socioumane2. Prin ce se diferentiaza variabilele dependente de variabilele independente3. in ce consta tehnica experimentala dublu orb4. Cum a fost pus in evidenta efectul Hawthorne5. Ce importanta au experimentele cu doua grupe de control6. Identificati in revistele academice din Romania studii cvasiexperimentale si comentati valoarealor stiintifica.7. Comparati experimentul cu ancheta sociologica.8. Comentati din literatura de specialitate experimentele care s-au abatut de la etica profesionala.9. Ce deosebire este intre validitatea ecologica si validitatea populationala10. Gandindu-va la un dezastru natural (inundatii, seisme etc.), proiectati un experiment mintal.Capitolul 10Studiul documentelor socialeCe este un document socialClasificarea documentelorRecensamantul populatieiDocumente scrise necifriceBiografiile socialeTermeni-cheieProbleme recapitulativeProgresul metodologiei cercetarilor sociologice presupune, concomitent cu largirea surselorinformative, verificarea calitatii informatiilor sociale si integrarea lor in modele explicative, cu valoareprognostica. Utilizarea documentelor in cercetarea sociologica, asigurand o diversificare a informatiilor,impune elaborarea unei teorii a documentelor sociale si examinarea critica, pe baza experienteiacumulate, a valorii si limitelor acestei surse informative.O teorie a documentelor sociale va trebui sa porneasca de la raspunsul dat intrebarii: ce este undocument social Ea va trebui, de asemenea, sa clarifice natura informatiilor din documentele sociale sisa clasifice corespunzator acest documente.Ce este un document social in limbajul comun, termenul "document" are, in principal, intelesul de act oficial cu ajutorul caruiapoate fi probat un fapt, poate fi recunoscut un drept sau stabilita o obligatie.in sociologie, termenul "document" este utilizat, cu precadere, in acceptia lui originara: lat.documentum (der. de docere, a indica) si semnifica un obiect sau un text care ofera o informatie. Sidocumentul sociologic, asmenea celor etnografice sau istorice, are o natura dubla, data fiind pozitia saintermediara intre faptul studiat si cercetator; "Continutul sau exista independent de observatia care ilconstituie in marturie, dar el nu accede la demnitatea de document st decat in masura in carecercetatorul este capabil sa-l utilizeze ca indiciu, adica sa-l faca inteligibil si semnificativ totodata, prinintermediul intrebarii care I se pune" (Lenclud, 1991/1999, 435).Pentru reconstituirea vietii sociale cercetatorul sociolog se serveste, asemenea istoricului, dedocumentele scrise, dar, spre deosebire de acesta, nu porneste de la ele, ci de la realitatea sociala inevolutia sa. "Istoria, in procesul ei de dezvoltare, in osatura ei afirma P. P. Panaitescu se bazeaza inprimul rand pe marturiile scrise ale contemporanilor" (1969, 16), deci pe observarea indirecta. Sociologiase bazeaza in primul rand pe observarea directa a faptelor, fenomenelor si proceselor sociale, studiuldocumentelor scrise si nescrise constituind o metoda complementara, indispensabila insa, dat fiind faptulca societatea umana se afla intr-o continua evolutie istorica. in afara documentelor oficiale, asupra carorase concentreaza in mod deosebit studiul istoricului, sociologul analizeaza ansamblul documentelor scrisesi nescrise, oficiale si neoficiale, intr-un cuvant, ia in considerare tot ceea ce poate da o indicatie despreviata sociala prezenta sau trecuta. O analiza comparativa aprofundata a metodologiei cercetarilor istoricesi sociologice intalnim in lucrarea lui Henri H. Stahl, Teorii si ipoteze privind sociologia oranduiriitributale (1980).Asa cum preciza Charles Seignobos (1854 1942), un document nu este decat "o urma lasata de unfapt" (1901, 17). Problema este: cum se trece de la cunoasterea "urmei" la cunoasterea faptului, de ladocument la realitatea sociala Analizand aceasta problema, Charles Seignobos a contribuit semnificativla dezvoltarea metodologiei cercetarilor sociale. Mult timp lucrarea sa Metoda istorica aplicata instiintele sociale (1901) a fost utilizata ca manual de cercetare in stiintele sociale nu numai in Franta, dar si196 Septimiu CHELCEAin SUA, unde Franklin H. Giddings (1855 1931), unul din fondatorii sociologiei americane, orecomanda ca material de referinta studentilor sai de la Universitatea Columbia.Urmele lasate de faptele anterioare pot fi de doua tipuri: urme directe (de exemplu, o cladire, omasina-unealta etc.), rezultate din activitatea productiva a oamenilor, si urme indirecte (texte, acteoficiale etc.). Aceasta distinctie, introdusa de istoricul francez, se pastreaza si astazi. Charles Seignobossustine insa ca stiintele sociale, cercetand raporturile abstracte dintre fapte, nu trebuie sa se intereseze deobiectele materiale, de urmele directe ale activitatii productive. Aici se intrevede o limita serioasa ingandirea sa: noi consideram ca modul cum produc oamenii si produsele activitatii lor ofera sociologuluiinformatii la fel de bogate, daca nu mai bogate, ca documentele scrise. Charles Seignobos considera insaca in stiintele sociale nu ar fi utilizabile decat textele scrise (1901, 19). De aceea, in lucrarea la care ne-amreferit intalnim, din pacate, doar o teorie a documentelor scrise. Spunem "din pacate", pentru caprofunzimea si subtilitatea analizei documentelor scrise lasa sa presupunem ca examinarea de catresavantul francez si a "urmelor directe" ar fi deschis perspective metodologice mai largi nu numai instiintele istorice, dar si in sociologie, etnografie, etnologie, antropologie sociala si culturala etc.in spiritul lui Charles Seignobos, in prezent in sociologia franceza se utilizeaza sintagma "studiulurmelor" (fr. etude des traces), grupandu-se in aceasta metoda "analiza documentelor, a statisticiloroficiale, ca si a urmelor materiale reale" (Ghiglione si Matalon, 1991, 11). in ceea ce ne priveste vomfolosi in continuare terminologia consacrata "analiza documentelor sociale", intelegand prin aceasta ometoda nonreactiva la care cercetatorul apeleaza dupa ce fenomenele sociale s-au produs, astfel caderularea lor nu a suferit nici o modificare datorata studiului, prezentei sau interventiei analistului vietiisociale. Mentionam ca in literatura anglo-saxona de specialitate prin "unobstrusive research", de regula,se face referire la: analiza continutului, analiza statisticilor existente si analizele comparativ/istorice(Babbie, 1992, 311), ca si analiza arhivelor, a documentelor publice si private, si analiza secundara(Sedlack si Stanley, 1992, 295).Observatia se include si ea in categoria modalitatilor unobstrusive decunoastere a vietii sociale.Clasificarea documentelorBogatia surselor de informare, marea varietate a documentelor utilizate de sociolog pentrureconstituirea vietii sociale din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, pentru descrierea si explicareaproceselor si fenomenelor sociale contemporane impun elaborarea unui sistem de clasificare adocumentelor, sistem care sa faciliteze atat comunicarea intre specialisti, cat, mai ales, sa il orienteze pecercetator in activitatea de cautare a documentelor si de interpretare a lor.Elaborarea unui sistem de clasificare a documentelor utilizate in cercetarea sociologica ridica uneleprobleme reale, care se pot grupa dupa opinia noastra in doua categorii: stabilirea criteriilor declasificare si stabilirea unei terminologii adecvate.Din multitudinea criteriilor de clarificare a documentelor (natura lor, continutul, gradul de increderein ele, autenticitatea, destinatia lor, vechimea, accesibilitatea etc.) trebuie retinute doar acelea care suntsuficient de generale, putand fi aplicate, daca nu tuturor, cel putin unor categorii mai largi de documente.Fara a avea pretentia de a fi gasit unica solutie a problemei, retinem pentru elaborarea schemei declasificare urmatoarele criterii: forma (natura lor), continutul, destinatarul si emitentul. Ultimele douacriterii sunt aplicabile doar categoriei documentelor scrise, documentele nescrise putand fi suficient derelevant clasificate dupa forma (natura) si continutul (functia) lor. Clasificarea pe care o propunemutilizeaza intercorelat criteriile amintite .Terminologia intalnita in descrierea diferitelor tipuri de documente sufera de o oarecare neclaritate:uneori se vorbeste de documente personale, alteori de documente private; se utilizeaza gresit termenul de"cifrat" in loc de "cifric"; termenul "oficial" nu este foarte clar precizat; la fel, termenul "oficios" etc. inaceste conditii, credem ca descrierea tipurilor de documente si prezentarea tehnicii de utilizare a lor incercetarea sociologica trebuie sa inceapa cu analiza terminologica.Sunt oficiale (lat. officialis) documentele emise de guvern si de autoritatile de stat cele emise de oinalta autoritate; in timp ce oficioase (lat. officiosus) sunt cele care exprima pozitia oficiala, fara a firecunoscute expres ca atare (spre exemplu, ziarele diferitelor partide politice).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 197Documentele private sunt individuale (lat. privatus), ca si cele personale (lat. personalis), ele apartincuiva (fiind proprietatea lui). Distinctia intre privat si personal este destul de greu de facut. De multe ori,termenii sunt utilizati ca avand acelasi inteles. Exista insa nuante care ne indreptatesc sa retinem pentruclasificarea documentelor termenul de "personal", care are nu numai intelesul de individual, eleapartinand cuiva, dar si intelesul de specific, caracteristic pentru o anumita persoana. Putem spuneproprietate privata sau proprietate personala, dar nu putem afirma ca cineva are un farmec privat (in timpce este foarte magulitor sa constatam ca are un farmec personal). Referitor la documente, putem apreciaca Buletinul de identitate ca document oficial este personal, dar nu vom spune niciodata ca el este"privat". Documentele publice, spre deosebire de cele personale, intereseaza intreaga colectivitate umana,privesc viata politico-administrativa a statului. Ele pot fi oficiale sau neoficiale (in nici un caz private).Uneori, in loc de documente cifrice (exprimate in cifre) se utilizeaza evident, gresit termenul de"documente cifrate" (scrise in cifru).Fireste, clasificarea pe care o propunem nu reprezinta singura modalitate de grupare a documentelorutilizate in cercetarea sociologica. Alti autori, chiar numai enumerand tipurile de documente, realizeazaclasificari implicite. Astfel, Theodore Caplow (1970, 186) grupeaza mai intai documentele dupa obiectulde studiu al sociologului: individul, colectivitatea, organizatia. Apoi, face distinctie intre documentelepersonale, rezervate strict utilizarii de catre insusi autorul lor sau de catre un cerc restrans de persoane(spre exemplu, jurnale de insemnari zilnice, carnete de note, corespondenta etc.) si documentele publice,destinate tuturor (carti, ziare, reviste, anuare, cantece populare). Sunt mentionate apoi documenteleoficializate (documents officialiss), specifice tuturor societatilor alfabetizate, unde prin sigilii, semnaturasau stampila se asigura veridicitatea informatiei (spre exemplu, acte, certificate, diplome etc.). in fine,Theodore Caplow (1970) face distinctie intre documente de prima mana (originale) si documente de manaa doua (in care informatia provine printr-un intermediar nu de la observatorul direct).Madeleine Grawitz (1972, 559), examinand diversele surse de documentare ale sociologului, trateazain sectiuni separate documentele scrise si documentele de alta natura (desene, inregistrari, obiecte,fotografii, filme). in cadrul documentelor scrise, Madeleine Grawitz diferentiaza: documentele oficiale,documentele distribuite sau vandute (publicitate, anuare, opere literare etc.) si documentele private (intrecare enumera si documentele personale).Maurice Duverger (1964, 75), intr-o lucrare mai veche (1959), analizeaza urmatoarele categoriide documente: scrise, statistice si altele (iconografice, foto si fonice). in unele manuale si tratate desociologie termenul de "documente" este rezervat numai pentru a desemna scrisorile personale,biografiile, jurnalele personale si rapoartele referitoare la istoria grupurilor mici, celelalte informatii fiindgrupate sub termenul generic de date (provenite de la serviciile de inregistrare si recensamant) (Angell siFreedman, 1963, 350). in alte lucrari, se insista numai asupra documentelor personale si statistice(Phillips, 1971, 147). Alti specialisti fac distinctie intre documentele statistice si verbale, oficiale sineoficiale, publice si personale (Gerth, 1975, 519).Kenneth D. Bailey (1978/1982, 301) include in capitolul Document study analiza documentelorprimare, scrise de persoanele care au trait anumite experiente de viata, si documentele secundare realizatede persoanele care nu au fost prezente la evenimentele descrise. Dincolo de distinctia amintita,documentele mai sunt clasificate si dupa gradul lor de structurare, ca si dupa scopul pentru care au fostelaborate.Exemplele aduse in discutie, si ele ar putea fi multiplicate, ne conving suficient de marea diversitate amodalitatilor de clasificare a documentelor de interes sociologic, justificand in acelasi timp, credem noi,efortul de clasificare a lor pe baza criteriilor intercorelate amintite.Documente cifrice publice oficiale. Colectivitatile si activitatile umane, societatea in ansamblul ei,pot fi caracterizate sub raport cantitativ prin expresii numerice, cifrice. "Daca cifrele nu guverneazalumea, cel putin ele ne arata cum e guvernata" spunea Mihai Eminescu. Recensamintele populatiei, alelocuintelor si animalelor, statistica starii civile, vechile catagrafii si urbarii (registru oficial de proprietatefunciara), actele administrative, darile de seama statistice, balanta cheltuielilor si incasarilor etc. sunt totatatea documente cifrice oficiale, cu caracter public. Ele sunt, pentru unele teme, indispensabile incercetarea vietii sociale. Nici o cercetare sociologica nu poate fi cat de cat relevanta daca nu porneste dela cunoasterea numarului, structurii pe varste si socioeconomice, de la cunoasterea repartizarii pelocalitatii a populatiei.198 Septimiu CHELCEARecensamantul populatieiAceasta forma de observare statistica urmareste "inregistrarea populatiei la un moment dat impreunacu o serie de caracteristici demografice si socioeconomice: domiciliul, varsta, sexul, starea civila,cetatenia, nivelul de instruire, locul de munca, categoria sociala, ocupatia etc., organizata in vedereadeterminarii numarului, structurii si repartizarii teritoriale a populatiei" (Trebici, 1975, 69). Spredeosebire de alte modalitati de determinare a populatiei (anchete, registre permanente ale populatiei etc.),recensamintele moderne ale populatiei au o serie de caracteristici distincte din care decurg atat valoarea,cat si limitele lor: sunt initiate de autoritatea administrativa suprema in stat; se refera la intreg teritoriulasupra caruia se exercita suveranitatea statului respectiv (in cazul recensamantului general) sau la anumitezone bine delimitate (recensamant partial); se inregistreaza situatia la un moment determinat, acelasipentru toata populatia cuprinsa in recensamant (momentul critic al recensamantului ziua decretata, orazero). Chiar daca inregistrarea dureaza mai multe zile, totdeauna se are in vedere situatia din momentulcritic al recensamantului, asigurandu-se astfel conditia de simultaneitate a inregistrarii; inregistrareapopulatiei se face in baza unei metodologii unice pentru intreg teritoriul cuprins in recensamant.Din aceste caracteristici definitorii rezulta unele note specifice recensamintelor. Fiind realizate inbaza unui act normativ de stat, inregistrarea populatiei devine obligatorie. Obligativitatea inregistrarii seextinde asupra inregii populatii. Metodologia recensamintelor s-a perfectionat continuu. La fel, pregatirearecenzorilor (a persoanelor insarcinate oficial sa efectueze inregistrarea informatiilor furnizate depopulatia recenzata).Formularele de recensamant, buletinul individual ce se completeaza separat pentru fiecare persoana,lista membrilor gospodariei (cand unitatea de observare este gospodaria) pot cuprinde date mai bogate saumai limitate despre populatie. La recensamantul din 15 martie 1966, care marcheaza introducerea in taranoastra a prelucrarii electronice a datelor, s-au inregistrat: sexul, varsta, locul nasterii, anul stabilirii inlocalitatea de domiciliu, starea civila, anul incheierii casatoriei, numarul copiilor nascuti vii, cetatenia,nationalitatea, limba materna, nivelul de instruire, scoala absolvita, sursa de existenta, locul de munca,ocupatia, sectorul social-economic de incadrare si categoria sociala (obtinuta prin corelareacaracteristicilor economice inregistrate). La recensamantul din 5-12 ianuarie 1977, s-au inregistrat, pentrufiecare persoana, conform declaratiilor facute: sexul, varsta, starea civila, nationalitatea si limba materna,nivelul de instruire, ocupatia si locul de munca (Halus, 1976, 7).Volumul informatiilor cerute intr-un recensamant depinde de necesitatile de organizare si conducerea societatii, in fiecare etapa a evolutiei ei, de disponibilitatile materiale si umane (recensamantulantreneaza cheltuieli financiare ridicate si un mare numar de persoane), ca si de gradul de tehnicitate inefectuarea recensamantului de care dispune la un moment dat societatea (mijloace mecanografice sauelectronice, pregatirea recenzorilor, gradul de instruire a populatiei etc.).Din istoricul recensamintelor. Din cele mai vechi timpuri, in scopuri administrative sau militare, s-aurmarit inregistrarea populatiei. in China si Egipt s-au facut astfel de inregistrari mai mult sau mai putincomplete cu mii de ani inaintea erei noastre (Trebici, 1975, 72). Astfel, este atestat recensamantul efectuatin Egiptul antic in 1400 i.e.n. Dupa textele biblice, Moise a dispus efectuarea recensamantului evreilor indesrtul din Peninsula Sinai (1491 i.e.n.). Este cunoscut de asemenea "recensamantul regelui David" (1017i.e.n.). Biblia, amintind acest eveniment, il considera ca un pacat pedepsit de Dumnezeu cu o epidemie deciuma. in Grecia antica primul recensamant este efectuat mult mai tarziu (la Atena, in 313 i.e.n.). inRoma antica, recensamintele numite "census" au fost introduse in timpul lui Servius Tullius (578 534 i.e.n.).in evul mediu, primele recensaminte consemnate sunt cele din Nrnberg (1449), Quebec (1666),Prusia (1701). in secolul al XVIII-lea sunt amintite recensamintele din Suedia (1749) si SUA (1790).incepand cu secolul al XIX-lea se poate vorbi de generalizarea recensamintelor si de efectuarea lor dupametodologii moderne.Un rol insemnat in organizarea recensamintelor in Europa il are sociologul sistatisticianul belgian Adolphe Qutelet (1796 1874), care a condus primele recensaminte din Franta,Anglia si Belgia si care a organizat, impreuna cu W. Farr, primul Congres international de statistica(Bruxelles, 1853). O deosebita importanta pentru metodologia efectuarii recensamintelor moderne aavut-o Congresul International de Statistica (St. Petesburg, 1872), la care s-au adoptat "normeleTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 199internationale minime" pentru recensaminte: precizarea notiunilor, caracterul nominal, simultaneitatea,continutul (sexul, varsta, starea civila, profesiunea etc.) (Sanielevici, 1931, 576).in prezent, aceasta forma de inregistrare s-a extins, incat "numarul si caracteristicile populatieiglobului se determina aproape integral prin recensaminte si numai in foarte mica masura prin estimatii"(Trebici, 1975, 75). Conform Anuarului demografic O.N.U., numarul tarilor care pana in 1963 efectuaseracel putin un recensamant era de 192 (fata de 51 in 1855). Cu prilejul Anului Mondial al Populatiei (1974)s-a perfectat Programul african de recensamant, pentru efectuarea inregistrarii totale a populatiei si intarile in care nu avusese loc pana la acea data nici un recensamant. Recensamintele se efectueaza inprezent pe baza metodologiei O.N.U., pentru comparabilitate, de preferinta din 10 in 10 ani (in aniiterminati cu 0 sau 5).Din istoricul recensamintelor in Romania. Istoricul inregistrarii populatiei pe teritoriul tarii noastreincepe imediat dupa cucerirea Daciei, prin "cens"-ul dispus de imparatul Traian (98-117 e.n.). Din pacate,rezultatele acestei inregistrari, ca si ale celor efectuate in timpul ocupatiei romane, nu s-au pastrat. inperioada statelor feudale, evidenta populatiei se facea pe baza listelor de dari fata de biserica, princatastifele vistieriei. Catastiful din 1591 al domnitorului Petru Schiopul este cunoscut ca primainregistrare in limba romana a populatiei. Din timpul domniei lui Mihai Viteazul (1599) se pastreaza un aldoilea catastif. in 1713, sub domnia lui Constantin Brancoveanu, se efectueaza o cuprinzatoareinregistrare a populatiei pentru stabilirea tributului datorat turcilor. Din secolul al XVIII-lea se pastreazacatagrafii ale localitatilor (fiscale sau religioase) si conscriptii (fiscale, militare), ca si urbarii, registre dedijme, asezaminte domnesti etc. in tara Romaneasca, prima catagrafie se crede ca s-a efectuat in anul1739. in secolul al XIX-lea s-au intocmit numeroase catagrafii in scop fiscal. Catagrafia din 1820 dinMoldova poate fi considerata un adevarat recensamant general al populatiei. Prin Regulamentul Organicse dispune instituirea primului organ de statistica (1831) din tara noastra si efectuarea cu regularitate acatagrafiilor. Din aceeasi perioada dateaza si primul recensamant modern din tara noastra (1838).Pana in prezent, s-au efectuat 11 recensaminte intr-un interval de peste 150 de ani. Frecventa lor s-adublat in ultimele decenii: in prima suta de ani s-au efectuat cinci recensaminte, mai putine de cate s-aufacut in ultima jumatate de veac. Recensamantul din 1838 a cuprins intreg teritoriul Moldovei, populatiainregistrandu-se nominal. Pentru recensamantul din 1859-1860, de o mare insemnatate au fostinstructiunile metodologice date de Ion Ionescu de la Brad (1818-1891). Recensamantul de la sfarsitulsecolului al XIX-lea, ca si cele de la inceptutul secolului al XX-lea (in Transilvania 1910, Moldova siMuntenia 1912) sunt comparabile ca tehnica de inregistrare si prelucrare a datelor cu cele efectuatein tari cu veche traditie a recensamintelor. La 29 decembrie 1930 se inregistreaza, pentru prima data,populatia si caracteristicile ei simultan in toate provinciile istorice romanesti. Recensamintele din 1941 si1948 au fost doar partial publicate, valoarea lor fiind limitata (primul, facandu-se in timpul razboiului, nua fost prelucrat in intregime, cel de-al doilea, efectuat in preajma nationalizarii, trebuie, de asemenea,atent interpretat). in 1956 a avut loc un recensamant separat al populatiei, cu scopul de a determinastructura sociala a Romaniei. Prin metodologie, volumul informatiilor si participarea populatiei,recensamantul din 15 martie 1966 ramane de referinta. S-au obtinut date statistice relevante referitoare lastructura si caracteristicile populatiei, precum si la fondul de locuinte. Pe baza experientei acumulate inclusiv in prelucrarea electronica a datelor , s-a realizat recensamantul din 5-12 ianuarie 1977, ale caruirezultate complete au fost publicate in 1980 in doua volume. Recensamantul din 7 ianuarie 1992, ale caruirezultate continua a fi publicate, s-a desfasurat in climatul inca tensionat al schimbarilor radicale produsein Romania dupa evenimentele din decembrie '89. La acest recensamant, pe langa aflarea numarului(22.760.449 locuitori) si distributiei teritoriale a populatiei, s-a putut inregistra si structura pe nationalitati.Alte documente cifrice publice oficiale. Am staruit mai mult asupra recensamintelor pentru ca eleconstituie forma principala a observarii in statistica sociala, dar si pentru ca in cadrul acestor acestorforme de inregistrare "au fost elaborate tehnicile generale de observare statistica" (Stoichita, 1972, 64).Alaturi de recensaminte, statisticile economice, culturale, juridice etc. sunt indispensabile cercetariisociologice. Daca ne referim la tara noastra, trebuie sa subliniem faptul ca Anuarul statistic al Romanieicontine o mare bogatie de informatii utile sociologului.Prezentand Izvoarele de informatie statistica asupra realitatii romanesti, I. Measnicov si V. V.Protopopescu (1938) apreciau ca "cel mai important izvor general de informatie statistica il constituieAnuarul statistic al Romaniei care a aparut prima data in 1902, fiind publicat de Directiunea statistica din200 Septimiu CHELCEAMinisterul Finantelor. Urmatoarele aparitii ale Anuarului (din 1909 si 1912) au fost asigurate deMinisterul Industriei si Comertului. Anuarul din 1919 (cel de-al patrulea din serie) prezinta doar situatiadin Vechiul Regat (1915/1916). Abia Anuarul din 1922 editat de Institutul de Statistica Generala alStatului prezinta date cu privire la Romania intregita. Din 1922 Anuarul apare cu regularitate, prezentandun volum mai mare sau mai redus de date. Astfel mentioneaza autorii citati Anuarul din 1936, careofera informatii statistice despre situatia din 1935, contine 303 tabele statistice referitoare la: 1. Cadrulfizic si administrativ (coordonate geografice, climatologice, organizarea administrativa); 2. Cadrulbiologic si social (populatia, migratiuni, igiena si sanatate, invatamant, justitie, munca); 3. Productia(agricultura, pasuni, pescuitul si cresterea animalelor, industria extractiva, industria transformatoare,constructii); 4. Cai de comunicatie si transporturi (drumuri, autovehicule, transporturi aeriene, transporturide apa, posta, telegraf, telefon); 5. Comert (interior, exterior, preturi); 6. Finante, capital, moneda (finantepublice, finante private, societati anonime, burse, cursuri); 7. Diverse (incendii, masuri si greutati, brevetesi inventiuni).in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a continuat publicarea Anuarului statistic,volumul de informatii variind de la o etapa la alta. Cenzura absurda practicata anterior prabusiriicomunismului in Romania a facut ca datele statistice din Anuar sa fie din ce in ce mai sarace. Pentrucomparatie, a se vedea, de exemplu, structura Anuarului statistic al R. S. Romania (1983) si a Anuaruluistatistic al Romaniei (1994).Anuarul statistic al R. S. Romania era structurat pe urmatoarele capitole: date generale (pozitiageografica, frontierele, cursurile de apa etc.), populatia (pe sexe, pe medii: urban si rural, pe judete etc.),indicatorii sintetici ai dezvoltarii economiei nationale, forta de munca, date statistice despre industrie,agricultura si silvicultura, investitii si constructii, transporturi si telecomunicatii, date referitoare lacomertul interior si exterior, bugetul de stat si executia bugetului de stat, invatamant, cultura si arta,ocrotirea sanatatii, gospodarie comunala. in partea finala a Anuarului era inclusa o statistica internationala(populatia si densitatea populatiei pe continente, pe tari, dinamica venitului national etc.). in prezent"Anuarul statistic al Romaniei", in cele aproximativ o mie de pagini ale sale, cuprinde 18 capitole: 1)geografia si mediul inconjurator; 2) populatia; 3) forta de munca; 4) veniturile, cheltuielile si consmulpopulatiei; 5) protectia sociala; 6) sanatate; 7) invatamant-cercetare; 8) cultura-sport; 9) indicatorisintetici; 10) preturi; 11) agricultura-silvicultura; 12) industrie-constructii; 13) transporturi sitelecomunicatii; 14) comert-turism-servicii; 15) justitie; 16) finante; 17) teritoriul; 18) statisticainternationala.Alte izvoare de informatie statistica mentionate de I. Measnicov si V. V. Protopopescu (1938)sunt: Indicatorul statistic al satelor si unitatilor administrative din Romania (aparut in 1922), care oferadate despre structura populatiei, numarul cladirilor, al gospodariilor, al locurilor de munca si alintreprinderilor comerciale si industriale din fiecare sat, oras, plasa si judet; Buletinul demografic alRomaniei (aparut in 1932); Buletinul statistic al Eforiei Spitalelor Civile (aparut in 1938); Statisticainvatamantului din Romania (aparut in 1922); Buletinul muncii (aparut in 1920). in afara acestor surse deinformatii statistice, cei care studiaza viata sociala din Romania pot face apel la publicatiile InstitutuluiCentral de Statistica (de exemplu, Breviarul statistic al Romaniei, 1938).La nivelul intreprinderilor industriale intalnim diferite dari de seama statistice documente deevidenta a activitatii economico-financiare. Darile de seama statistice cuprind intreaga activitate aintreprinderilor economice si firmelor, ele putand fi centralizate la nivelul directiilor statistice judetenesau la nivelul ministerelor si al Directiei Nationale de Statistica, ce editeaza un Buletin statistictrimestrial cu principalii indicatori economico-sociali (populatie, forta de munca, preturi, industrie siconstructii, transporturi, comert interior si exterior, turism, servicii, finante, sanatate). in fine, semnalampentru documentarea investigatorilor sociali importanta Revistei Romane de Statistica, editata de Comisianationala pentru Statistica.Documente cifrice publice neoficiale. in diferite carti, ziare sau reviste sunt publicate datestatistice de interes sociologic. Publicarea rezultatelor cercetarilor sociologice include numeroase tabelestatistice. Ele pot fi reinterpretate, adancindu-se sau formulandu-se noi concluzii. De asemenea, in revistesi publicatii internationale, precum World Development Report sau Population, gasim informatii statisticeutile pentru cunoasterea comparativa a situatiei din Romania, raportata atat la statele cele mai dezvoltateindustrial, cat si la fostele state cu economie socialista. Lipsa unor documente publice oficiale adecvate ilobliga pe sociolog la efectuarea unor microrecensaminte. Publicarea microrecensamintelor realizate inTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 201cercetarile sociologice de teren da nastere unor documente cifrice publice neoficiale ce pot fi utilizatepentru comparatii sau ca baza pentru noi cercetari. De altfel, cercetarea comunitatilor urbane si ruraleincepe, de regula, cu inregistrarea totala a populatiei dupa caracteristicile impuse de tema de studiu. incercetarile de psihosociologie concreta de la Boldesti coordonate de Traian Herseni (1970) de exemplu am inceput printr-un recensamant al populatiei. Cu acordul autoritatilor locale, am inregistrat populatiastabila, consemnand totodata caracteristicile populatiei migrante. Fiind vorba de o comunitate rurala cavolum al populatiei, operatia de inregistrare nu a ridicat probleme deosebite. S-a utilizat sistemul dereprezentate grafica a spitelor de neam propus de Henri H. Stahl (1934, 28). Orice persoana adulta puteada informatii despre membrii familiei. Pe schema, in dreptul simbolului respectiv erau trecute datele deidentificare: varsta, nivelul de scolarizare, profesiunea etc. (vezi Figura 11-2). in unitatile putine lanumar in care intreaga familie era plecata pentru o perioada mai lunga din sat, informatiile au fostfurnizate de vecini cu destula exactitate, obtinandu-se astfel o situatie cuprinzatoare asupra localnicilor,dar si a migrantilor. in comunitatile rurale mai mici intalnim persoane care cunosc intregul sat, oferindinformatii "autorizate" despre fiecare. Reunirea la discutie a mai multor astfel de "informatori autorizati"suplineste efectuarea microrecensamantului. Si mai indicat este sa initiem cercetari sociologice de terenimediat dupa efectuarea recensamintelor generale ale populatiei. Beneficiind de listele de recensamant dela primarii, putem caracteriza populatia si putem, de asemenea, intocmi cu usurinta esantioanereprezentative. Astfel, in primavara anului 1977, impreuna cu un grup de studenti, am efectuat o anchetain comuna Bosanci (judetul Suceava). in vederea stabilirii esntionului s-au folosit listele intocmite pentrurecensamantul populatiei din 5-12 ianuarie 1977.Documente cifrice personale oficiale si neoficiale. Astfel de documente sunt mai rar utilizate incercetarile sociologice, desi, atunci cand pot fi colectionate in numar suficient, ele constituie o sursa deinformatii extrem de valoroasa. Deciziile de incadrare, deciziile de trecere intr-o alta ctegorie desalarizare ca documente cifrice personale oficiale pot reconstitui evolutia reala in cariera profesionalaa unei persoane sau a unei categroii socioprofesionale. De asemenea, listele de venituri si cheltuieli alefamiliei ca documente cifrice personale neoficiale pot furniza informatii dintre cele mai semnificativereferitoare la calitatea vietii si evolutia ei.Este de la sine inteles ca documentele cifrice personale oficiale si neoficiale trebuie corelate cucelelalte tipuri de documente si cu informatiile obtinute prin intermediul altor metode si tehnici.Valoarea si limitele utilizarii documentelor cifrice in cercetarea sociologica. Documentele cifriceasigura o determinare cantitativa a faptelor, fenomenelor si proceselor sociale. Ele se cer a fi intotdeaunaverificate pentru a se stabili autenticitatea informatiilor statistice in expresia lor numerica. Se exclud de lainceput statisticile trucate, cele cu erori de inregistrare sau incomplete.Valoarea informativa a datelorstatistice sociale depinde, in principal, de doi factori si anume: de sistemul de recoltare si prelucrare adatelor statistice si de "vizibilitatea" faptelor, fenomenelor si proceselor sociale.Beneficiind demetodologii de elaborare indelung verificate, documentele cifrice oficiale contin informatii in ansambluvalide. Verificarea lor se impune totusi, intrucat sistemele de recoltare a informatiilor pot introducedistorsiuni. Vizand scopuri strict determinate, statisticile oficiale referitoare la unul si acelasi fenomen potindica situatii diferite. Este gresit, in aceste conditii, sa se acorde incredere deplina doar uneia dintrestatistici. Pentru a le stabili valoarea, statisticile trebuie raportate la sistemul de evidenta general,coroborandu-le, fara a exclude de la inceput vreuna din ele.Vizibilitatea faptelor, fenomenelor si proceselor ce urmeaza a fi inregistrate conditioneazavalabilitatea statisticilor sociale. Christian N. Robert (1979, 31) analizeaza acest aspect referitor lastatisticile criminalitatii. Statistica delincventei (sau a criminalitatii) este dependenta de gradul specific devizibilitate a diferitelor tipuri de infractiuni. Furtul este o infractiune mai vizibila decat, sa spunem,abuzul de incredere. Caracterul ascuns al infractiunii impiedica inregistrarea statistica. Infractiunile cucaracter consensual (escrocherie, abuz de incredere, santaj) sau considerate dezonorante pentru victima(insulta, viol) au o reportabilitate redusa, nefiind incluse in statistici decat in masura descoperirii lor decatre organele de ordine, victimele ascuzand de cele mai multe ori infractiunea. Asa se face ca existacrime fara victime cum demonstreaza E. Schur (Crimes without victims, New Jersey, 1965). Se intelegeca, pentru caracterul ascuns al infractiuni, comportamentul victimei este hotarator. Schimbarile dementalitate pot determina modificari in reportabilitatea fenomenelor. in Franta, de exemplu, in perioada1970-1977, conform statisticilor oficiale, s-a inregistrat o crestere cu 53% a cazurilor de viol. Specialistiisunt insa de parere ca rata violurilor nu s-a schimbat. S-a schimbat insa mentalitatea femeilor, care,202 Septimiu CHELCEA"rupand zidul tacerii, se plang astazi deschis ori de cate ori cad victima ale sexualitatii agresive"(Monneret, 1978, 85).Personal, consider ca nu numai in ceea ce priveste statistica delincventei vizibilitatea fenomenelor ceurmeaza a fi inregistrate conditioneaza valabilitatea datelor si, deci, importanta documentelor cifrice.Caracterul mai vizibil sau mai ascuns al oricaror fenomene sociale influenteaza valoarea de adevar astatisticilor, a documentelor cifrice oficiale si neoficiale. Fenomenele demografice sunt, de exemplu, maivizibile decat credintele religioase sau decat comportamentele delincvente. Din aceasta cauza statisticilepopulatiei sunt mai demne de crezut decat statisticile delincventei, unde, in afara infractiunilor inregistratein documente, exista si o "infractionalitate ascunsa", greu de estimat. Interpretarea documentelor cifricetrebuie asadar sa ia in considerare "vizibilitatea" fenomenelor inregistrate. Cu cat vizibilitateafenomenelor este mai accentuata, cu atat valoarea de reflectare a documentelor cifrice este mai mare. inbaza acestui rationament, ne asteptam in mod legitim ca recensamantul locuintelor sa fie mai exact decatrecensamantul populatiei si aceasta mai exact decat recensamantul animalelor.Aspectul cantitativ real al fenomenelor se impune a fi estimat pornindu-se de la datele statisticeinregistrate, adaugandu-se sau scazandu-se "fenomenele ascunse".De asemenea, trebuie avuta in vedere semnificatia unitatii statistice. Sa luam ca exemplu statisticalecturii (Escarpit, 1980, 15). Unitatea statistica este titlul. Din 1965 statisticile UNESCO mentioneaza sitirajul. Asadar, titlul si tirajul. S-ar parea ca lucrurile sunt foarte clare. Daca vrem sa vedem cat se citesteintr-o tara sau alta nu avem decat sa studiem documentele statistice oficiale: cate carti s-au publicat(titluri) si in ce tiraj. Aici lucrurile se complica. De la o tara la alta prin carte publicata se intelge altceva.UNESCO a propus in 1964 urmatoarea definitie a cartii: "publicatie neperiodica, cuprinzand cel putin 49de pagini". Unele tari au acceptat aceasta definitie (Canada, Finlanda, Norvegia), altele au marit volumul(Danemarca 60 pagini, Italia 100 pagini) sau l-au redus considerabil (Belgia 40 pagini;Cehoslovacia 32 pagini; Islanda 17 pagini). in India, cea mai neinsemnata brosura este inclusa incategoria cartilor. Daca lucrurile stau asa cum le prezinta sociologul francez Robert Escarpit, faptul ca in1969 India publicase 13723 de titluri are o semnificatie cu totul alta decat ar fi avut-o in cazul in care eaar fi adoptat definitia UNESCO. in orice caz, din cele prezentate rezulta, credem, foarte limpede castatisticile nationale au semnificatii diferite, iar pentru comparare trebuie totdeauna verificat continutulunitatilor statistice de inregistrare. Pentru lectura de carte titlul si tirajul nu ofera decat o primaaproximatie. Trebuie sa avem in vedere numarul cartilor nevandute, ca si volumul exportului de carte(exportul reprezinta pentru Franta 17% din cifra de afaceri a editurilor). De asemenea, trebuie sa avem invedere ca o carte este citita de mai multe persoane (se admite ca este citita de de trei patru persoane).Ceea ce rezulta in urma unor astfel de calcule se raporteaza la numarul stiutorilor de carte, determinanduselectura medie posibila. Lectura efectiva constituie o alta problema. Dar definitia pur cantitativa a carti asa cum arata Robert Escarpit are defectul de a considera cartea ca pe oricare obiect material,ingnorand functia ei culturala. Acelasi defect il au si statisticile lecturii bazate pe titluri si tiraje. Una esteaparitia in zeci de mii de exemplare a Cartii de telefon, a Mersului trenurilor sau a Codului postal si cutotul altceva publicarea unui volum de versuri, a unei carti de stiinta sau a unui volum de literaturabeletristica. Chiar daca se opereaza cu sistemul clasificarii zecimale a cartilor, categoriile (0. Generalitati;1. Filosofie; 2. Religie; 3. Stiintele sociale; 4. Filologie; 5. Stiinte pure; 6. Stiinte aplicate; 7. Arte sidelectare; 8. Literatura; 9. Istorie si geografie sunt destul de imprecise. "Acesta este si motivul pentru carestatisticile oficiale nu ne pot da decat indicatii vagi si, de multe ori, false" (Escarpit, 1980, 19).Filosoful si sociologul Eugeniu Sperantia, scriind Cartea despre carte ne-a dat, poate, cea maifrumoasa scriere despre "lumina sufletului si dascalul virtutii", definind cartea nu dupa continutul ("unmaximum de date mintale de universala si eterna valabilitate"), forma ("unitatea desavarsita acontinului") si destinatia, adica "functia" de a propaga valori universale si eterne si "adresa" cartea fiindo "scrisoare adresata spiritului uman" in genere: omului impersonal, de oricand si de oriunde, omuluicare este om numai in masura in care tinde sa se afirme, sa se mentina si sa exceleze ca atare, insusindu-siavid toate inaltele valori spirituale pe care omenirea i le pune la dispozitie (Sperantia, 1984, 40).Chiar recensamintele populatiei, atat de perfectionate sub raport metodologic, nu sunt ferite dedistorsiuni. Exista o atractie catre rotunjirea numerelor, ca sa nu mai vorbim de erorile de inregistrarenesistematice. Persoanele care au 49 de ani, ca si cele de 51 de ani de exemplu au tendinta derotunjire a varstei, declarand pur si simplu ca au varsta de 50 de ani. Alcatuind piramida varstelor seobserva o supradimensionare a claselor de varsta terminate cu zero (20, 30, 40 ani s.a.m.d.). UneoriTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 203rezultatele recensamintelor sunt in mod voluntar trucate. in urma recensamantului din 1980 din SUA,municipalitatea din New York a intentat o actiune de justitie impotriva Biroului de recensamant, apreciindca populatia newyorkeza a fost subestimata. Se pare ca eroarea nu a fost deloc intamplatoare: in SUA, infunctie de rezultatele recensamintelor se stabileste numarul locurilor in Camera reprezentantilor, ca siajutorul federal pentru fiecare stat in parte.Exprimarea cu precizie a rezultatului numararii populatiei nu confera de la sine si exactitatedocumentului. Se confunda precizia cu exactitatea. in mod curent se spune: "brutal ca o cifra",subintelegandu-se ca cifrele reprezinta "adevarul crud", "adevarul adevarat". Fara a considera statisticadoar ca pe "o arta de a minti cu precizie" cum se exprima Benjamin Disraeli (1804-1881), primulministru al Angliei din perioada expansiunii sale coloniale consideram ca se impune distinctia intrecalitatea documentelor cifrice de a fi precise si calitatea lor de a fi exacte. in mod spontan tindem sacredem ca o informatie precisa este si exacta.inca la inceputul secolului, Charles Seignobos atragea atentia sa nu confundam notiunile "precis" si"exact" (1901, 34). O informatie vaga, nonprecisa, nu exprima adevarul obiectiv, il aproximeaza.Opozitia dintre "vag" si "exact" (sau adevarat) spune Charles Seignobos a dus la concluzia identitatiidintre "precis" si "exact", ceea ce e fals. Asupra distinctiei dintre "precis" si "exact", in literatura despecialitate din tara noastra a atras atentia Henri H. Stahl (1974, 304). Pentru clarificarea diferentei dintrecele doua notiuni, sa luam ca exemplu informatia furnizata de Environmental Fund, care anunta ca vineri,14 martie 1980, orele 19,42 GMT, populatia globului a atins numarul de 4 .500.000.000 de locuitori.Informatia socheaza prin precizie, specificand ziua, ora si minutul. Cu toate ca e precisa, ea este insadeparte de a fi si exacta. Asa cum s-a aratat, in lume, mai exista zone in care nu s-a efectuat inca nici unrecensamant. in plus, estimatiile populatiei sunt foarte diferite, dat fiind faptul ca in unele tari nu s-au maifacut recensaminte de zeci de ani. Toate acestea au dat nastere unor estimatii ale populatiei mondialepentru 1975 cat se poate de diferite: de la 392000000 Worldwatah Institute, pana la 4 147.000.000 Environmental Fund (Ghetau, 1989, 551). in conditiile aratate, stirea ca vineri, 14 martie 1980, orele19,41 GMT populatia mondiala era de 4,5 miliarde locuitori, desi foarte precisa, este totusi lipsita deexactitate, e falsa. De altfel, stralucitul istoric Fernand Braudel (1984, 19) aprecia ca "astazi nu cunoastempopulatia globului decat cu o aproximatie de 10%".Chiar daca populatia Terrei s-ar fi determinat printr-un recensamant mondial, rezultatul n-ar fi fostvalid decat pentru momentul critic al recensamantului. O limita serioasa a recensamintelor asa cum sestie rezida in caracterul lor statistic, pe masura indepartarii de momentul critic intervenind diferentegreu de estimat. Chiar intervalul de cinci ani pentru efectuarea unui recensamant, in conditiile explozieidemografice si schimbarilor social-politice contemporane, este mult prea mare. S-ar putea desigur reduceacest interval, dar efectuarea unui recensamant antreneaza mijloace umane, materiale si financiareconsiderabile (de exemplu, recensamantul din 1950 din SUA a costat 89.683.000 de dolari). Cu catcaracteristicile inregistrate ale populatiei sunt mai numeroase, cu atat va fi mai ridicat si costul general alrecensamantului. Din acest motiv, recensamintele iau in calcul caracteristicile cele mai generale, datelefiind doar orientative pentru cercetarea sociologica, care adesea vizeaza elemente particulare, ce nu pot fiobtinute decat prin anchete selective. Cu toate limitele mentionate, publicarea rezultatelor recensamintelorofera sociologilor documentele cifrice oficiale indispensabile activitatii lor de cercetare.Valoarea documentelor cifrice, in afara autenticitatii informatiei primare, consta si in completitudinealor. Truncherea informatiei statistice reprezinta forma benigna a "minciunii statistice". Prin trunchere,chiar inregistrarea "precisa" si "exacta" a faptelor, fenomenelor si proceselor sociale, departe de a furnizainformatii corecte, dezinformeaza, ascunde adevarul. Daca dintr-o structura se descrie cantitativ doar unsingur element, nu se pot trage concluzii cu privire la intreg. Daca, de exemplu, referitor la transportulurban in comun se inregistreaza doar lungimea in km a liniilor de tramvai, nu se pot trage concluziipertinente cu privire la situatia transportului in comun din respectivul oras.Pentru a ne face o imagine corecta asupra transportului in comun va trebui sa beneficiem de datestatistice (numarul, densitatea si lungimea retelei etc.) referitoare la totalitatea mijloacelor de transport incomun (metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi etc.). De asemenea, va trebui sa cunoastem volumul sistructura populatiei urbane si navetiste, pentru a construi indicii capabili sa reflecte intregul cat maicomplet. in ceea ce priveste transportul in comun, un indice relevant se obtine prin raportarea numaruluide calatori la lungimea retelei de transport, pe unitatea de timp. Indicele calatori km/ora ofera o imaginestatistica sintetica asupra transportului urban in comun.204 Septimiu CHELCEAin concluzie, informatiile statistice cuprinse in documentele cifrice se impun dintru inceput atentieisociologului, care trebuie sa le verifice autenticitatea si sa le integreze cu alte informatii, astfel incat saobtina o descriere cantitativ-calitativa a vietii sociale in dinamica ei. Dar sa nu uitam ceea ce spuneaConstatin Noica: "in veacul nostru am mers din exactitate tot spre exactitate", in loc "sa mergem dinexactitate spre adevar" (Noica, 1985, 175). Daca exactitatea agresiva se opune unilateral adevarului,adevarul ramane neimplinit in afara exactitatii. Adevar nu poate fi fara exactitate; exactitatea fara adevarda ! Cu deplin temei Constatin Noica ne indemna "Sa fim prudenti in fata exactitatii goale" (1985, 170).Documente scrise necifriceDocumentele scrise necifrice pot fi publice (interesand intreaga comunitate, pe toti membriisocietatii) sau persoanele. Cele publice, la randul lor, pot fi oficiale sau neoficiale. Pentru reconstituireavietii sociale din trecut, dar si pentru a obtine date despre prezent, documentele publice oficiale necifricesunt de cea mai mare insemnatate. Documentele istorice, poruncile domnesti, actele vistieriei, rapoarteleconsulare sau registrele de vama servesc la reconstituirea trecutului, chiar daca, asa cum atragea atentiaNicolae Iorga (Adevar si greseala in scrierea istoriei, 1935) intr-un ascutit spirit polemic, "Actele publicenu sunt facute pentru a-ti spune adevarul, ci pentru a sustine un interes, ... ele s-au scris intr-o anumitaatmosfera de interese, de care nu poate scapa cine a redactat". Preocuparea istoricilor ( Eudoxiu N.Hurmuzaki, Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Petre P. Panaitescu s.a.) de a publica culegeri de documentevechi, ca si existenta unor reviste specializate in publicarea documentelor inedite (Manuscriptum, Revistamuzeelor si a monumentelor s.a.) il intereseaza in cel mai inalt grad pe sociolog cand incearca sa gaseascalegatura intre trecut si prezent. Dar nu numai documentele oficiale publicate ci si cele nepublicate maiales acestea vor fi utilizate in cercetarile de teren, unde pot fi intalnite valoroase arhive cu documenteoficiale. Pentru vechile forme de viata economica si statala din tara noastra in afara documenteloroficiale amintite actele breslelor, ca si actele judecatoresti ofera o bogata informatie privind raporturilede proprietate, organizarea activitatilor economice si de munca, dezvoltarea tehnica, asezarile orasenestisi satesti s.a.m.d. Viata comunitatilor rurale, din trecutul mai indepartat sau mai apropiat, poate fiinteleasa mai bine daca cercetatorul staruie in studierea "actelor de impropietarire", a "invoieliloragricole", a altor documente emise de administratia de stat (locala sau centrala).in ceea ce priveste situatia prezenta, la nivelul firmelor organizatiilor de tip economic sau culturalexista o serie intreaga de documente oficiale necifrice pe baza carora se organizeaza si se desfasoara viatacolectiva: regulamentele de ordine interioara, rapoartele de bilant la adunarile actionarilor, hotararileconsiliilor de administratie etc. Desfasurand cercetari sociologice in cadrul intreprinderilor industriale sauin institutiile cultural-educative, va trebui sa se inceapa cu studiul acestor documente. De asemenea, incercetarile zonale se va porni de la documentele oficiale. in fiecare comunitate rurala exista astazi obogata arhiva de documente oficiale, care, in conditiile impuse de legile in vigoare, sprijina efortul dedocumentare a sociologului.La nivel central, Constitutia, legile, Monitorul Oficial al Romaniei, decretele prezidentiale,declaratiile Parlamentului Romaniei, hotararile guvernului sunt documente publice necesare intelegerii decatre cercetatorul vietii sociale a macroprocesoarelor si structurilor globale.Documentele necifrice publice neoficiale constituie o sursa bogata de informatii pentru toatesocietatile alfabetizate, chiar si in prezent, cand se anunta intrarea in era Marconi. Civilizatia, inca subsemnul galaxiei Gutemberg, se reflecta in documentele tiparite (cifrice, dar mai ales necifrice), nu numaiprin continutul, dar si prin calitatea tiparului si a hartiei, prin tirajul lor s.a.m.d. Ziarele si revistele, cartilebeletristice si de stiinta, afisele si reclamele comerciale, programele pentru spectacole, inscpriptiile de totfelul etc. alcatuiesc un univers de simtire si gandire specific fiecarei epoci si zone geografice.in mod deosebit, lucrarile cu caracter monografic trebuie sa retina atentia cercetatorului de teren.Deplin intemeiat, Henri H. Stahl (1974, 23) spunea: "e cu neputinta de admis ca un sociolog sa nu fi cititsi studiat Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir sau Storia delle moderne rivoluzioni dellaValachia (1718) a lui Dell Chiaro". in aceasta ordine de idei, initiativa publicarii complete a insemnarilorde calatorie despre tara noastra in colectia Calatori straini despre tarile romane datorata Institutului deIstorie "N. Iorga" nu poate fi decat salutara. Se continua astfel o traditie extrem de valoroasa. NicolaeIorga, in cadrul lectiilor facute la Scoala de razboiu, ne-a dat asa cum se stie Istoria romanilor prinTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 205calatori (1922), opera de larga informare, cu numeroase elemente de interes sociologic. in aprecierilecalatorilor straini care au trecut prin tarile romane, alaturi de remarci subiective, uneori nedrepte, intalnimnumeroase consemnari ale faptelor de observatie referitoare la institutiile politice, juridice, administrative,dar si la psihosociologia poporului, la munca si viata de zi cu zi a taranilor si orasenilor. Tocmai acestefapte de observatie ne intereseaza, ele stau marturie evolutiei noastre sociale.De asemenea, initiativa publicarii unor monografii de comune sau orase ar trebui sa fie mai multincurajata. Traditia publicarii unor astfel de lucrari este foarte veche la noi in tara (Constatinescu si colab.,1974, 31). Primele monografii de judete: Judetul Dorohoi, 1866 (539 p.), Judetul Mehedinti, 1868 (368p.) si Agricultura in judetul Putna, 1878, sunt datorate personalitatii marcante a lui Ion Ionescu de la Brad(1818 1891), considerat intemeietorul economiei agrare, initiatorul metodei monografice, precursor alsociologiei agrare romanesti, primul profesor de contabilitate la noi in tara si cel dintai in lume care astabilit caracterul previzional al calculelor, contabilitatii in conducerea stiintifica si a conceputsimbolizarea conturilor.Monografierea comunelor (Chelcea, 1934) de data la fel de veche ca si cea a judetelor, daca luamin considerare ca Vasile Gr. Borgovanu, care in 1892 a tiparit prima monografie a unei comune(Monografia comunei Ilva Mare, in Revista noua (pp. 314-349), aminteste ca inca din 1863 exista unmanuscris al monografiei comunei Ilva Mare intocmit de Pavel Galan a cunoscut la sfarsitul secoluluitrecut o adevarata voga. Au fost initiate concursuri de catre revistele vremii, iar cele mai merituoasemonografii au fost premiate: Monografia comunei Orlat de Romul Simu (1895) si Monografia economicaculturala a comunei Gura Raului de Ioachim Munteanu (1896).Programul de monografiere a comunelor (1903 1905), stabilit de A.V. Gidei, ansamblul cercetarilormonografice realizate sub conducerea lui Dimitrie Gusti, incepand cu cele din comuna Goicea Mare(1924-1925), studiile cu caracter monografic publicate in Arhiva pentru stiinta si reforma sociala (aparutain 1919) sau in Sociologie romaneasca (aparuta in 1936) sunt tot atatea surse de informare pentrusociolog. Aceeasi functie au avut-o si majoritatea studiilor de teren publicate in revista de sociologieViitorul social editata, serie noua, incepand cu 1972 sau in Seria Sociologie a Analelor UniversitatiiBucuresti, ca si investigatiile sociologice publicate in revistele de specialitate aparute dupa decembrie '89(Sociologie romaneasca serie noua, Cercetari sociale, Studii si cercetari socioumane, Revista romanade sociologie s.a.).De un mare ajutor in reconstituirea vietii sociale din trecutul nu prea indepartat, dar mai ales pentrudescifrarea realitatii cotidiene se dovedeste a fi presa scrisa, emisiunile de radio si televiziune, ca sifilmele documentare. Asa cum aprecia chiar Karl Marx in Dezbaterile in legatura cu libertatea presei (inGazeta renana, nr. 139 din 19 mai 1842): "Presa libera reprezinta ochiul mereu treaz al spirituluipoporului, intruchiparea increderii unui popor in sine insusi, legaturile graitoare care leaga individul destat si de lumea intreaga; ea este intruchiparea culturii care transfigureaza lupta materiala ridicand-o larangul de lupta spirituala, si care idealizeaza forma ei materiala, bruta. Libertatea presei este spovedaniadeschisa a unui popor fata de el insusi, si, dupa cum se stie, forta care rezida in marturisire esteizbavitoare. Ea este oglinda spirituala in care un popor se vede pe el insusi, iar cunoasterea de sine esteprima conditie a intelepciunii. Ea este spiritul statului, care poate fi adus in orice coliba cu cheltuieli maimici decat mijloacele materiale de iluminat. Ea este omnilaterala, omniprezenta, atotstiutoare. Ea estelumea ideala care tasneste in permanenta din lumea reala, si sub forma unui spirit tot mai bogat se varsainapoi in ea, insufletind-o din nou".in presa scrisa (ziare, reviste, foi volante) se stocheaza un mare volum de informatii sociale, pe carecercetatorul vietii sociale le poate interpreta obiectiv, chiar daca articolele sunt scrise de pe pozitii departizanat politic. in functie de tema cercetata, sociologul se va sluji de informatiile din presa fie pentrudepistarea unor probleme sociale, fie pentru precizarea atitudinilor politice dominante. Studiul atent alpresei trebuie sa ocupe, asadar, un loc central in activitatea de documentare a sociologului.Documentele necifrice personale (scrise, necifrice) oficiale si neoficiale contin informatii nu numaidespre individ, dar si despre colectivitate, despre forma de organizare a vietii sociale. Documentelenecifrice personale oficiale (certificat de nastere, buletin de identitate, certificat de casatorie, actele deproprietate, adeverintele si dovezile eliberate de autoritati) servesc in primul rand pentru identificareasubiectilor anchetati. O serie de documente personale oficiale (acte de danie, testamente, inventare de206 Septimiu CHELCEAgospodarii) sunt utilizate in analiza dinamicii structurilor sociale din secolele al XVIII-lea si al XIX-leacand astfel de documente incep sa reglementeze raporturile de proprietate.Sunt extrem de rare anchetele directe in care sociologul utilizeaza documentele personale oficiale;mai frecvent sunt cercetate arhivele oficiale, unde se pastreaza duplicatele certificatelor de nastere,casatorie etc. Asa cum se stie, inaintea infiintarii oficiilor de stare civila, prin prevederile RegulamentuluiOrganic (1832), evidenta botezurilor, casatoriilor si inmormantarilor era tinuta in asa-numitele "metrice"bisericesti. in cercetarile de teren, nu este exclusa descoperirea "intamplatoare" a unor astfel dedocumente, care, prin vechimea lor, permit reconstituirea genealogiilor, miscarea demografica. Chiardaca intamplarea nu poate fi planificata, cercetarea atenta a documentelor de stare civila trebuie sa ilpreocupe pe sociolog cand urmareste viata colectivitatii urbane si rurale, transformarile petrecute inaceste medii sociale. in studiul proceselor sociale, va trebui sa pornim de la existenta indivizilor umanivii, de la "producerea vietii, atat a celei proprii, prin munca, cat si a celei straine, prin procreare..." (Marx,Engels, 1958, 30). in acelasi sens se pronunta si Fernand Braudel (1979/1984, 18) cand analiza viata de zicu zi, societatea in secolele al XV-lea si al XVIII-lea: "Fara indoiala, tocmai de la oameni trebuie saincepem", precizand: "pe termen scurt, ca si pe termen lung, la nivelul realitatilor locale, ca si pe imensascala a realitatilor mondiale, totul este legat de numar, de oscilatiile maselor de oameni" (1984, 19). inacest context, registrele de stare civila sunt deosebit de utile. Asa, spre exemplu, in cercetarile efectuatesub coordonarea lui Traian Herseni (1970) la Boldesti am incercat sa determinam evolutia populatiei uneicomunitati rurale sub impactul industrializarii. Pentru perioadele mai vechi ne-am folosit de catagrafiileexistente; pentru situatia de dupa primul razboi mondial am utilizat actele de stare civila din arhivaconsiliului popular: actele de nastere, de deces, casatorie. Am consultat registrele de stare civila pentrunasteri, decese si casatorii. Am putu stabili astfel etapele formarii populatiei, caracteristicile imigratiei,cauzele care au influentat stabilizarea in localitate.Documentele necifrice personale neoficiale (foi de zestre, spite de neam, insemnari zilnice, scrisori,jurnale intime, biografii etc.) sunt realizate pentru a fi utilizate de catre insisi autorii lor sau de catrepersoane foarte apropiate acestora (prieteni, familie etc.).in definirea documentelor personale se pune accentul pe faptul ca ele reflecta experienta de viata aindividului, ca sunt confidentiale, un produs spontan al celui care le realizeaza. intr-o lucrare de referinta,Herbert Blumer (1939, 29) defineste documentele personale ca "relatare a experientei individuale carereleva actiunile individului ca agent uman si ca participant la viata sociala" (apud Allport,1942,VIII). Estede retinut ambivalenta subiectiv-obiectiv, individual-social a documentelor personale. in actiunileindividului, asa cum sunt ele consemnate in documentele personale, se reflecta subiectivitatea proprie, darsi factorii sociali, de natura obiectiva. Pe sociolog tocmai acesti factori il intereseaza in primul rand.Psihologii urmaresc factorii subiectivi relevati de documentele personale. Bine cunoscutul psihosociologGordon W. Allport considera in acest sens documentele personale ca "orice destainuire inregistrata care,intentionat sau neintentionat, ofera informatii referitoare la structura, dinamica si functionarea vietiimintale a autorului " (1942, XII). El facea distinctie intre ceea ce numea "first-and third-persondocuments". Distinctia ni se pare deplin justificata: documentele scrise la "persoana intai" exprima maibine subiectivitatea autorului lor, spre deosebire de documentele scrise la "persoana a treia", elaborate cuajutorul persoanei in cauza, dar nu spontan, ci dupa un plan la intocmirea caruia aceasta nu a luat parte.Foile de zestre. Unele documente personale neoficiale au o reala valoare pentru reconstituirea vietiisociale din trecut. Astfel, se impune sa amintim, in primul rand, foile de zestre in care, in trecut, sespecifica tot ceea ce primeau ca dota tinerii casatoriti (terenurile si inventarul agricol, piesele deimbracaminte etc.). "incheierea foii de zestre care urmeaza tocmelii scrie Xenia C. Costa-Foru este defapt un act legal (1945, 105) ce trebuie studiat ca manifestare juridica. Spre deosebire de actul de dota,conform dreptului civil, foaia de zestre, desi are valoare juridica, constituie totusi un document personalneoficial (nu emana de la o autoritate). in "planul pentru cercetarea dreptului familial", Heni H. Stahl(1940, 358) face distinctie intre urmatoarele forme de inzestrare: act de dota, foaie de zestre, tocmeala inconformitate cu obiceiul pamantului, diferite forme deghizate (vanzare, donatie, renta, dijma, simplatolerare etc.). Fiind urmarea unei intelegeri intre familiile celor ce se casatoresc, foile de zestre au caracterneoficial, sunt documente personale cu o mare valoare informativa si pentru cercetatorul culturii materialedin trecutul tarii noastre. Prin intermediul foilor de zestre "dispunem de un fel de inventar al pieselor deimbracaminte femeiasca caracteristice zonei respective, existand astfel posibilitatea de a stabili cu maiTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 207multa certitudine atat inventarul, cat si evolutia pieselor de imbracminte a populatiei intr-o anumita zona,intr-o anumita perioada istorica" (Vladutiu, 1973, 41).Din punct de vedere sociologic, foile de zestre furnizeaza informatii pretioase referitoare laobiceiurile juridice ale poporului nostru, dand in acelasi timp o imagine autentica asupra situatieimateriale a diferitelor categorii sociale din trecutul mai apropiat sau mai departat al patriei. Aducem indiscutie, in acest sens, un singur exemplu. Ion Rautescu semnaleaza in monografia comunei Dragoslavele(1923) ca intr-o foaie de zestre din 1859 se consemna si "o litra de fierastrau" (p. 165), cu drept de padurein Valea Cheii. Acest lucru constituie un indiciu pretios pentru viata economica a satului si zonei(Muscel-Arges), evidentiind importanta exploatarilor forestiere, industria sateasca, mestesugaritul,ocupatiile traditionale. Coroborate cu alte documente oficiale sau neoficiale, foile de zestre ajuta lareconstituirea vechilor structuri sociale.Spitele de neam. in acelasi scop pot fi utilizate si "spitele de neam" cu sau fara prezentare grafica.Spitele de neam, ca documente personale neoficiale, redau sistemul de rudenie pe mai multe generatii. intrecut, taranii obisnuiau sa-si faca spite de neam si sa le transmita din generatie in generatie pentru ca sase calculeze mai usor cota parte ce revenea fiecaruia in sistemul devalmasiei familiale. Xenia C. Costa-Foru, care reproduce in lucrarea sa de metodologie a cercetarilor monografice asupra familiei cateva spitede neam descoperite in cursul cercetarilor de la Nerej (1927), atrage atentia asupra faptului ca: "De cateori ne va fi cu putinta sa gasim asemenea spite de neam familiale va trebui sa le analizam cu mai multaatentie, tehnica alcatuirii lor dandu-ne multiple indicatii asupra felului de organizare veche si noua afamiliei din acel loc" (Costa-Foru, 1945, 63).Jurnalele personale. Dar nu numai in perspectiva istoriei sociale pot fi utilizate cu succesdocumentele personale. Pentru trecutul apropiat si, mai ales, pentru prezent, insemnarile zilnice, scrisorilesi alte documente personale ofera informatii despre indivizii umani in contextul social al existentei lor.insemnarile ocazionale sau zilnice, jurnalele intime, scrisorile primite sau expediate, ca si autobiografiilespontane (neprovocate) intregesc imaginea asupra vietii sociale, relevand modul in care societatea esteevaluata de catre indivizii umani apartinand unor structuri sociale determinate. Daca astfel de documentepersonale provin de la personalitati proeminente ale vietii politice, culturale, stiintifice valoarea le estesporita fireste nu in primul rand prin gradul lor de obiectivitate, ci prin experienta de viata mai vasta aautorilor, prin capacitatea acestora de a fi fost participanti activi la evolutia fenomenelor sociale reflectatein documente.Acordand cea mai mare atentie documentelor personale ale unor mari personalitati, sociologul nuface abstractie de insemnarile si marturiile unor oameni abia stiutori de carte, care si-au consemnatgandurile dintr-o nevoie interioara, fara intentia de a le face publice vreodata. Astfel de documente pot fiutilizate pentru reconstituirea mentalitatii populare, a psihologiei poporane, "creata chiar de popor" cumremarca Traian Herseni (1980, 23). Desigur, psihologia poporana poate fi analizata si pe bazadocumentelor lingvistice si a documentelor folclorice. Consideram insa ca documentele personale, inmasura in care avem acces la ele, sunt la fel de relevante ca documentele lingvistice si folclorice. Sa luamca exemplu "carnetul intim" al lui Tudor Dumitru, taran din Feleac, in care acesta nota zilnic prin 1908"multe si de toate" (Chelcea, 1934, 113). Asa cum atragea atentia in urma cu aproape cinci decenii IonChelcea, astfel de documente "scrise direct de oameni din popor fara alte preocupari decat acelea de asatisface propriile cerinte sufletesti" au o deosebita importanta pentru cercetatorul vietii sociale, iar, dacaeste vorba de psihologia populara, cazul luat in discutie probeaza ca "trecerea de la un mediu decunoastere (popular) la celalalt (carturaresc) nu se face brusc, aici, spre a avea pseudocultura, trecerea seface pe nesimtite, fara nici o deformare a ideilor (Chelcea, 1934, 113). Psihologia populara apare astfel cao ingemanare de cunostinte poporane si carturaresti popularizate. Mediul social este si el reflectat in astfelde documente personale. "Acuma in luna lui Martie in 15 nota Tudor Dumitru in carnetul sau seimplineste 60 de ani de la stergerea iobagiii". Pe cat de lapidara, aceasta nota din 15 martie 1908 exprimaatitudinea si spiritualitatea unui taran roman din Ardeal din consemnarile caruia "simti pe undeva, inapropiere, umbra marilor revolutionari din '48". "De aceea conchidea Ion Chelcea (1934, 114) pentru continutul sau, carnetul intim al lui Tudor din Feleac e un document de pret, in care remarcam dinpartea taranului roman o hotarare darza contra impilatorilor". De altfel, valoarea acestui document,comentat si publicat de Ion Chelcea, a fost remarcata si de C. Radulescu-Motru (1942, 95).208 Septimiu CHELCEACa si insemnarile zilnice, jurnalele intime dezvaluie trairile psihice sub influenta factorilor socialiobiectivi. in anumite epoci si la anumite varste asistam la proliferarea documentelor personale de tipuljurnalelor, a oracolelor si scrisorilor confidentiale. Se pare ca adolescenta, cu nevoia sa specifica deautoanaliza, ofera posibilitati mai generoase de valorificare a documentelor personale in scopulcunoasterii schimbarilor de mentalitate. Unele cercetari estimeaza ca mai mult de jumatate dinadolescentii si tinerii intre 13 si 18 ani instruiti poseda jurnale intime. in Japonia, de exemplu, dintr-unnumar de 3500 eleve, 50% aveau astfel de jurnale (A. Yoda, 1937). Jurnalele intime ale adolescentilor aufost exploatate cu mai mult succes decat jurnalele intime ale adultilor. Studiul lui J. R. Runner, Socialdistance in adolescent relationship (Amer. J. Sociol, 1937, 43, 428-439) este o dovada in acest sens.Gordon W. Allport (1942) recomanda utilizarea jurnalelor intime in studiul personalitatii. Elconsidera ca, pe baza jurnalelor intime, din care aflam trecutul unei persoane, se pot face prognoze maiautentice decat pe baza "legilor" generale referitoare la persoanele din acelasi mediu social.Cu toate acestea, studiile bazate in principal pe informatiile din jurnalele intime sunt extrem de rare.Explicatia, desigur, o gasim in dificultatea de a colectiona jurnale intime intr-un numar suficient pentru apermite unele generalizari. Spre deosebire de biografiile sociale, scrierea unor jurnale intime la indicatiacercetatorilor este practic imposibila. Biografii sociale provocate exista, jurnale intime si scrisoriprovocate nu. Iata de ce, comparativ cu alte documente personale, biografiile sociale au fost mai frecventutilizate in cercetarea sociala. Nu criterii de continut, ci considerente tehnice au condus la situatiaprezenta cand in intrega sociologie abia daca pot fi semnalate lucrari semnificative bazate exclusiv pestudiul documentelor personale de tipul jurnalelor intime sau al scrisorilor. in afara studiului amintit al luiJ. R. Runner, mai poate fi mentionata lucrarea lui R. S. Cavan, Suicide (Chicago, 1928), in care o pondereinsemnata o are analiza unor jurnale intime ale adultilor sinucigasi. De asemenea, poate fi citatacercetarea realizata de Charlotte Bhler (1934) asupra schimbarilor de mentalitate in succesiuneageneratiilor. Dintr-un numar de 93 jurnale intime au fost selectionate trei, considerate reprezentativepentru cele trei generatii (de la 1873 la 1910). Charlotte Bhler aprecia ca jurnalele intime ofera o bazaconvenabila pentru reconstructa "Zeitgeist"-ului (spiritul epocii).Scrisorile. in literatura de spcialitate se mentioneaza ca exemplara utilizarea conjugata aautobiografiilor, a scrisorilor si insemnarilor intime in opera lui William I. Thomas si Florian Znaniecki,ca si in cercetarile coordonate de Alfred Charles Kinsey (1894-1956). Asupra contributiilor lui William I.Thomas si Florian Znaniecki vom reveni. Amintim acum doar faptul ca in des citata lor lucrare ThePolish Peasant in Europe and America sunt reproduse 764 scrisori expediate de taranii poloneziemigranti familiile lor ramase in Europa sau de familiile imigrantilor in America. Studiul introductiv(peste 200 de pagini) ce insoteste lucrarea interpreteaza informatia cuprinsa in aceste scrisori, da lamuriricu privire la viata de familie a interlocutorilor, se descrie cadrul geografic si comunitar in care acestiatraiesc. La subsolul paginilor sunt explicate anumite expresii si se analizeaza atitudinile si actiuniledescrise in scrisori. intregul material dcumentar este ordonat in acord cu scopul declarat al lucrarii, de aevidentia rolul atitudinilor in viata sociala.Asa cum se precizeaza, "trimiterea scrisorilor este pentru ei (emigrantii n.n.) o datorie sociala cucaracter ceremonial si traditional, forma fixa a scrisorilor taranilor este un semn al functiei lor sociale.Toate scrisorile pot fi considerate ca variatii ale unui tip fundamental, a caror forma rezulta din functia lorsi ramane totdeauna esential aceeasi, chiar daca in cele din urma degenereaza" (Thomas si Znaniecki,1963, 197). William I. Thomas si Florian Znaniecki numesc acest tip de epistole "scrisori ceremoniale"(bowing letter), functia lor fiind aceea de manifestare a solidaritatii familiei in conditiile in care unul dinmembri este temporar separat de ea. Descompunerea vechii forme a unitatii familiale sub influentaconditiilor concrete de viata (integrarea celor separati de familie in noi grupuri profesionale, teritoriale,nationale etc.), atitudinea fata de casatorie, armonia "familiei naturale" toate acestea sunt ilustrate prinseriile de scrisori Kukielka, Jablokowski si altele, cuprinse in volumul al II-lea al lucrarii. Fiecare serie descrisori beneficiaza de scurte introduceri care precizeaza valoarea lor de document. Utilizarea intensiva ascrisorilor pentru sustinerea tezelor teoretice privind destramarea si restructurarea relatiilor sociale aredeopotriva limite si avantaje. Comentand modul de utilizare a scrisorilor de catre autorii citati, MatildaWhite Riley mentioneaza caracterul fragmentar si incomplet al datelor din comunicarea epistolara,dificultatea de a obtine documente spontan elaborate, ca si dependenta schimbului de scrisori de anumitedate situationale: durata separarii, frecventa, obisnuinta exprimarii in scris etc. in acelasi timp suntsubliniate si avantajele utilizarii documentelor personale de tipul scrisorilor: permite cercetatorilor saTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 209abordeze un domeniu inaccesibil observatiei directe, obtinand informatia referitoare la o lunga perioadade timp, in conditii naturale, neprovocate artificial (Riley, 1963, 242).Si in studierea comportamentului sexual al barbatului si femeii Alfred C. Kinsey si colab., SexualBehavior in the Human Female (1953) analiza documentelor personale (insemnari zilnice, scrisorilepartenerilor, poezii erotice etc.) s-a dovedit utila pentru completarea informatiilor obtinute prinintervievarea celor peste 12000 de subiecti umani. Multe din documentele personale utilizate de echipa decercetatori de la Universitatea Indiana (SUA) proveneau de la persoane cu talent literar recunoscut, darasa cum remarca Alfred C. Kinsey, in capitolul introductiv consacrat metodei, "si corespondenta dintrepersoane fara talent literar deosebit poate oferi o imagine interesanta privind atitudinea celor ce scriu"(1953/1970, 107), referitor la problemele cercetare.Biografiile socialeBiografiile sociale au atras atentia cercetatorilor mai mult decat oricare alte documente personalenecifrice. in timp, s-a adunat o experienta vasta de utilizare a lor si s-a precizat cu mai multa claritatevaloarea si limitele acestui tip de documente.Biografiile sociale intre celelalte tipuri de documente scrise necifrice personale au fost utilizate incercetari devenite clasice, fiind considerate cercetari devenite clasice, fiind considerate "documentesociologice prin excelenta" (Fl. Znaniecki). "General vorbind nota Jan Szczepanski (1981, 229) autobiografiile ofera descrieri selective ale faptelor si evenimentelor din viata cotidiana a autorilor lor.Orice autobiografie este o constructie logica, rationala a faptelor considerate mai importante: viataautorului autobiografiei este in mod obisnuit prezentata ca un lant de fapte, evenimente si procese maimult sau mai putin logic organizate". Fiind nu numai un produs individual (reflectare personala aexperientei de viata), ci si o oglinda a vietii sociale aratand ceea ce este acceptat de colectivitatile umane,modele de gandire, simtire si comportament recunoscute intr-un moment dat al evolutiei societatii, (auto)biografiile sociale inlesnesc atat cunoasterea particularului, cat si a generalului. La cel de-al IX-leaCongres Mondial de Sociologie (Uppsala, 14 19 august 1978) s-a afirmat chiar ca reinvierea interesuluipentru metoda biografica este rezultatul crizei metodologice din sociologie, biografia sociala putandcompensa "tendinta spre general a epistemologiei aristoteliene, care postuleaza faptul ca numai ceea ce ecomun in viata este interesant pentru stiinta" (Ferrarotti, 1978, 152).Sub forma biografiilor spontane sau a celor provocate de catre cercetator (biografii vorbite), cabiograme (termen propus in 1947 de T. Abel pentru a desemna biografiile scrise la indemnulcercetatorului) sau curriculum vitae (autobiografii elaborate pentru institutiile oficiale), metoda biografieisociale este in prezent reconsiderata. Conform clasificarii propuse de Gordon W. Allport (biografiicomprehensive, tematice si redactate), au fost si sunt mai frecvent utilizate biografiile tematice(referitoare la o experienta de viata strict determinata) decat biografiile comprehensive (care urmarescintreaga experienta de viata a individului). De asemenea, s-a practicat si se practica cu mai mult succesasa-numitele biografii redactate (edited), in care cercetatorul intervine eliminand repetitiile, greselile deortografie, sporind claritatea relatarii, reducand discursul, dar pastrand nealterat continutul. Un bunexemplu de utilizare a biografiilor redactate il constituie lucrarea lui Oscar Lewis, The children ofSnchez (1961).in ordine cronologica, publicarea lucrarii lui William I. Thomas si Florian Znaniecki The PolishPeasant in Europe and America. Monograph on an immigrant group (vol. I si II in 1918, vol. III in 1919si vol. IV in 1920) a insemnat nu numai o demonstrare a valorii documentelor personale in studierea unorprocese sociale cum sunt cele de adaptare si integrare social-culturala, de destructurare a vechilorobiceiuri si cutume si de adoptare a unor noi norme si valori, dar a marcat si o cotitura in metodologiasociologica relevand insemnatatea cazurilor individuale in studiul proceselor sociale. Evidentiind meritelelucrarii, in studiul sau deja citat, Herbert Blumer (1939) mentiona ca, inainte de orice, ea a demonstratnecesitatea studierii factorilor subiectivi in viata sociala si a propus documentele, in special biografiile, casursa de informare sociologica. impotriva tendintei dominante in epoca de a reduce cercetarea sociologicala analiza seriilor de date statistice, William I. Thomas (1863- 1947), profesor la Universitatea dinChicago, si Florian Znaniecki (1882-1958), poet, sociolog si filosof polonez, militeaza pentru o sociologie210 Septimiu CHELCEAbazata pe existenta concreta a indivizilor umani, pe analiza experientei de viata si a atitudinilor oamenilorin stransa dependenta de influentele evenimentelor sociale.Metoda biografica a fost larg utilizata in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, mai ales inPolonia, astfel ca ea a primit numele de "metoda poloneza" (Zygmunt Dulczewski, 1975). Din initiativalui Florian Znaniecki, Institutul de Sociologie din Poznan a lansat la 20 decembrie 1921 un prim concurscu premii pentru strangerea unor "memorii muncitoresti". Pe baza materialului adunat, JakobWojciechowski a publicat lucrarea Autobiografii muncitoresti (1931). in perioada 1921 1938, in Poloniaau fost lansate 20 de concursuri cu scopul de a fi colectionate autobiografii muncitoresti, metodabiografiei dobandind un succes neobisnuit, propagandu-se ca moda. Este suficient sa amintim, pentru a neface o imagine despre informatia stocata, ca materialul documentar adunat cu prilejul acestor concursuri afost publicat in 25 de volume (J. Jakubczak, 1972). Au fost arhivate numeroase autobiografii nu numai dela muncitori, ci si de la someri si de la tarani (mai ales in perioada crizei economice). Astfel, in 1931,Institutul de Economie Sociala din Polonia a initiat un vast program de strangere de biografii, cu careocazie s-au obtinut 774 de astfel de documente de la someri. in cadrul unui concurs, in 1937, InstitutulPolonez de Cultura Rurala reuseste sa obtina un numar de 1544 de autobiografii taranesti. JosefChalasinski, profesor la Universitatea din Varsovia, care a interpretat aceste autobiografii in lucrareaTanara generatie de tarani (1941), sublinia importanta unor astfel de documente pentru studiul dinamiciiculturii (Chalasinski, 1981, 119). Traditia concursurilor pentru colectionarea de autobiografii continua inPolonia si dupa cel de-al doilea razboi mondial. in perioada 1946 1972 desfasurandu-se peste 800 deastfel de manifestari la care au participat circa 25000 de polonezi. Asa cum preciza Janina Markiewicz-Lagneau, strangerea autobiografiilor prin lansarea de concursuri cu premii constituie o trasaturacaracteristica a "metodei poloneze" (1976, 591). Initiatorul metodei, Florian Znaniecki, instituise chiar odiploma de merit ce era conferita tuturor celor care trimiteau autobiografii pentru concurs. JosefChalasinski (1931), cel mai notabil continuator al traditiei initiate de Florian Znaniecki, oferea ca premiuin concursurile pentru colectionarea de autobiografii excursii in strainatate si in Capitala, carti etc.Utilizarea biografiilor sociale, ca si a celorlalte documente personale neoficiale, ridica problememetodologice deosebite. Un prim aspect, asa cum remarcau chiar William I. Thomas si Florian Znanieckiin cel de-al treilea volum al lucrarii lor, este acela al dificultatii de a colectiona un numar mare de astfelde documente.Desi reala, aceasta dificultate nu trebuie sa il descurajeze pe cercetator: prin metoda concursurilor asa cum s-a vazut pot fi colectionate biografii sociale suficiente pentru alcatuirea daca nu a unoresantioane nationale reprezentative cel putin a unor loturi omogene de populatie, conform criteriilor devarsta, sex, profesie etc. Charlotte Bhler, de exemplu, a reusit sa adune un numar de 400 biografii,suficiente pentru a schita "cursul vietii" indivizilor umani. Analiza biografiilor a permis identificarea acinci faze in cursul vietii omului: doua faze de crestere (una rapida, a doua mai lenta), un "platou", apoidoua faze de descrestere (una mai lenta, urmata de o ultima faza, de descrestere accelerata). Dar realizareasi numai a catorva biografii sociale il poate conduce pe sociolog la formularea unor ipoteze interesante.Lucrarea lui Oscar Lewis The children of Snchez (1961/1978) este o dovada in acest sens (vezi Lecturi11.1). Pe baza celor cinci biografii ale membrilor familiei Snchez, reputatul antropolog nord-americanavanseaza ipoteza existentei unei "culturi a saraciei", caracteristica celor privati de "cultura culta". inafara demonstratiei concrete ca utilizarea biografiei sociale ca metoda principala in investigareasociologica nu duce la descriptivism si nu condamna cercetarea la factologie, lucrarea are si o dublasemnificatie metodologica: in primul rand, atrage atentia asupra necesitatii de imbinare a datelorcantitative cu cele calitative (a datelor statistice cu informatiile din biografiile sociale) si, in al doilearand, constituie un ghid de teren pentru alcatuirea biografiilor sociale (Chelcea, 1979, 840).in ultimele doua decenii, pe plan mondial se inregistreaza o reorientare a sociologilor spre studiuldocumentelor neoficiale, in special al biografiilor sociale. Bertrand de Jouvenel atragea atentia asuprapericolului de a ramane doar la o viziunea globala a societatii oferita de datele statistice, ignorandu-sestudiile monografice ale familiilor, si, in cadrul lor, schimbarile modurilor de viata, perspectivele,aspiratiile membrilor de familie (evidentiate de biografiile sociale). Urmand indemnurile lui Bertrand deJouvenel (1972), doua din colaboratoarele sale, Ccile Bouzitat si Florence Evin, au realizat un numar desapte monografii de familii, fara preocuparea de reprezentativitate, in cadrul carora s-a cerut mebrilorfamiliilor anchetate sa-si povesteasca viata si, individului. De exemplu, nasterea unui copil intr-o familiepoate influenta mobilitatea sociala a parintilor. Gandita astfel, demografia se centreaza pe analizaTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 211longitudinala a fenomenelor demografice, nu pe studiul evenimentelor indeosebi, perioada recenta, asacum a fost ea resimtita prin prisma avantajelor si inconvenientelor sale, si apoi sa descrie o saptamana asacum le-ar fi placut sa o traiasca (saptamana ideala). Complementar biografiilor sociale, in studiul amintits-au utilizat metoda anchetei, pe baza interviului nestructurat, si metoda bugetului de timp, pe bazachestionarului lui Szalai si a "functiei saturniene", propusa de Bertrand de Jouvenel (1969).Revirimentul metodei biografiilor sociale a fost marcat de prezentarea la cel de al IX-lea CongresMondial de Sociologie (Uppsala, 14 19 august 1978) a unor valoroase studii in care aceasta metoda erautilizata complementar sau ocupa un loc central. A se vedea, de exemplu, studiul sociologului maghiarKrpaty Zoltn Worker's Life-History Analyses. De asemenea, in ultimul timp au inceput sa fie editatevaloroase studii privind bazele epistemologice si metodologice ale metodei biografice (Josef Chalasinski,Jan Szczepanski, Martin Kohli, Franco Ferrarotti, Daniel Bertaux), precum si cercetari sociologice sipsihosociologice in care metoda biografiilor a fost utilizata in studiul unor procese ca: mobilitatea socialasi urbanizarea (Zoltn Krpati), migratia interna (Isabelle Bertaux-Wiame), schimbarile sociale (PaulThompson), ca si in studiul unor categorii sociale (Aspasia A. da Camargo).Howard S. Becker (1986, 105-110) citat de Ana Rodica Brezeanu Staiculescu (1995, 122) -,evidentiind functiile biografiilor in cercetarile socioumane ne ajuta sa intelegem de ce in prezent biografianu mai este privita ca un "material ordinar". Astfel, biografiile, fara a putea testa ipotezele cauzale,servesc la orientarea teoriei, ajuta la formularea unor ipoteze noi legate de domeniile contingentecercetarii, permit clarificarea problemelor subiective ale proceselor institutionale, impulsioneazainvestigarea au fost epuizate analizele cantitative si, in ultimul rand, dar nu cel mai putin important,ipotezele ofera cunoasterea sensului desfasurarii in timp a proceselor sociale. Date fiind aceste functii nueste de mirare ca dupa 1980, asa cum remarca Jean Peneff (1990), metoda biografiilor a constituit temaunui numar insemnat de reuniuni stiintifice, de trei ori mai numeroase decat pentru oricare alta metoda.Nu este de mirare, in aceste conditii, ca metoda biografica s-a perfectionat, conturandu-se noi directii decercetare.Ne vom referi, in primul rand, la genealogiile sociale comparate. Daniel Bertaux, care a elaborat siexperimentat inclusiv in Romania (1991-1993) aceasta modalitate de cercetare aprecia la o reuniunestiintifica (Lisabona, 10.11.1991) ca "metoda genealogiilor sociale comparate are avantajul abordariicalitative, dar si puterea generalizarii oferita de ancheta cu chestionar pe esantioane reprezentative".Aceasta metoda aplicata in studiul mobilitatii sociale in Qubec a pus in evidenta strategiile pe termenlung ale familiilor, relatia dintre originea sociala a familiei si pozitia sociala a persoanei care isipovesteste viata, precum si raportul dintre istoria nationala si istoria familiei.Desi mai rafinata, beneficiind de o conceptualizare riguroasa si de o teoretizare adecvata, metodapropusa de Daniel Bertaux se aseamana foarte mult cu analiza spitelor de neam practicata de scoalasociologica de la Bucuresti in perioada interbelica.O alta directie de dezvoltare a biografiei sociale rezulta din utilizarea ei in analiza demografica. Subinfluenta filosofiei lui I. Prigogin (Entre le temps et l'eternit, Fayard, Paris, 1988), Daniel Courgeau siva Lelievre (1989) au atras atentia asupra faptului ca un eveniment familial creste sau scadeprobabilitatea producerii altor evenimente care pot schimba cursul vietii demografice asa cum remarcaVladimir Trebici (Viitorul social, septembrie-decembrie, 1989, 490) comentand lucrarea celor doi autorifrancezi mai sus citati (1989) si relevand valoarea "triplei biografii", care permite utilizarea metodelormatematice in analiza "duratei de ramanere" a indivizilor si colectivitatilor in diferite stadii de petraiectoria vietii lor.in literatura romaneasca de specialitate metoda biografiei sociale este mai frecvent intalnita instudiile predominant psihosociologice. De altfel, in aceasta perspectiva s-a si incercat "de a stabiliexperimental ce da si ce nu da (metoda biografica) in cunoasterea personalitatii in contextul (lor) socialconcret" (Herseni si colab., 1967).Printre contributiile metodologice la studiul sociologic al familiei trebuie semnalat ca, inca in 1932,Xenia C. Costa-Foru atragea atentia asupra importantei documentelor personale, a biografiilor sociale, inmod deosebit: "A doua sursa de informatii pe care o avem la indemana sunt insemnarile ce eventual le-afacut un membru al familiei mai batran, cum de pilda este cazul pe care l-am mai citat, al familiei Codrudin Dragus, care isi avea un catastif, o , in care isi face o biografie si da nenumarate informatii asupra membrilor si averii familiei lui".212 Septimiu CHELCEADe asemenea, trebuie amintit ca in revista "Sociologie romaneasca", la rubrica Documente, au fostpublicate autobiografii sau fragmente din biografiile gasite in cercetarile de teren. Astfel, in numarul dinnoiembrie/decembrie 1937 al revistei intalnim Povestea lui mos Pelea din Fibis (Botez, 1937, 548), innumarul din aprilie iunie 1939, un fragment din autobiografia unui invatator din tara Oltului s.a.m.d.intr-o perspectiva mai cuprinzatoare, in perioada 1965 1966, un colectiv al sectiei de psihologiesociala de la Institutul de Psihologie, sub conducerea lui Traian Herseni, a aplicat extensiv (pe 550 delucratori din industrie) si intensiv ( pe doua grupe de cate 9 si 10 maistri) un ghid pentru biografiicuprinzand urmatorii itemi: date personale, familia parinteasca si copilaria, pregatirea scolara siprofesionala, ruta profesionala, situatia actuala, aspiratii, probleme speciale. Pe baza biografiilor oraledirijate (s-a utilizat un chestionar cu 200 de intrebari), au fost identificate etapele evolutive ale omuluicontemporan: nastere scoala, scoala munca, munca prezent. Trecerea de la o etapa la alta, realizataprin salturi adaptative, impune integrarea scolara, profesionala, familiala. Scoala-intreprinderea-familiamarcheaza "axul vietii", iar zonele de contact considera Traian Herseni sunt generatoare de problemepsihosociale. intr-adevar, articulatiile scoala-familie, scoala-intreprindere, intreprindere-familie constituietot atatea momente tensionale pe axul vietii. Centrarea pe un singur element limiteaza autorealizareapersonalitatii, astfel incat omul contemporan se afla mereu in situatia de a incerca sa armonizezeelementele axului vietii.Cercetarea psihosociologiei omului contemporan pe baza biografiilor sociale si a altor documenteoficiale si neoficiale (situatia scolara, caracterizarea de la locul de munca, aprecierea grupului de munca,aprecierea psihologului etc.) a pus in evidenta valoarea metodei, faptul ca utilizand extensiv si intensivbiografiile sociale putem formula concluzii "care privesc oamenii contemporani in generalitatea lor".Metoda biografiei sociale a fost aplicata cu succes si in studiile de psihologie istorica, "stiinta care trebuiesa preia informatiile despre copil imprastiate in diferite contexte disciplinare si care, depasind imagineacopilului unei culturi, sa poata infatisa procesul copilariei in devenire, in evolutia sa istorica, pe o anumitazona, in conditii sociale si educative concrete, tinand seama de continuitatea materiala si spirituala logicaa generatiilor" (Tucicov-Bogdan si Radu, 1972, 39). Desi domeniul psihologiei istorice urmeaza sa fiecreat de-abia de aici inainte (Robert Mandrou, 1961), autorii primei schite de psihologie istorica dinliteratura noastra de specialitate subliniaza ca: "Biografiile mai ales furnizeaza o multitudine de date,fixate pe succesiunea genealogica a diferitelor familii cercetate" (Tucicov-Bogadan si Radu, 1972, 41).Personal, intr-o cercetare sociologica de teren din 1966, coordonata de Vasile V. Caramelea, amincercat sa obtinem biografii sociale provocate pentru a aduce lamuriri asupra transformarilor petrecute inprocesul de adaptare la munca industriala a fostilor agricultori. Fragmente din biografiile inregistrate aufost reproduse pentru ilustrare intr-una din lucrarile publicate ulterior (1975, 82).Pe baza unui ghid de biografii sociale, in 1968/69, studiind relatia dintre urbanizare si delincventa,am incercat sa identificam factorii sociali de context (familia, structura de vecinatate, conditiile de viataetc.) responsabili pentru fenomenele de devianta expresie a inadapatarii sociale (Chelcea, 1970, 325).Tot in studiul urbanizarii, pentru a determina de aceasta data factorii adaptarii industriale, pe baza unuighid cuprinzand: date despre parinti, casa parinteasca, localitatea natala, copilaria, munca, stagiul militar,parasirea satului, stabilirea in oras, am realizat in 1970/1973, impreuna cu o echipa de studenti de laFacultatea de Filosofie, sectia sociologie, un numar de 26 biografii sociale. Ele au fost utilizate, postfactum, in scopul verificarii altor date ale cercetarii. De asemenea, autobiografiile sociale ne-au servit camaterial ilustrativ, constituind un element de completare a chestionarului, care cuprindea in cea mai mareparte intrebari inchinse, precodificate (Chelcea, 1974, 165).Valoarea si limitele utilizarii documentelor personale in cercetarea sociologica. Odata cu utilizare totmai frecventa a documentelor personale in cercetarea sociologica (inclusiv psihosociologica) s-a pusproblema determinarii valorii metodologice a demersului, urmarindu-se totodata stabilirea unor criterii declasificare si unor reguli de tratare a informatiilor cuprinse in diferitele documente. Dintre abordarilemetodologice, in literatura de specialitate sunt de amintit studiile mai vechi ale sociologilor,psihosociologilor si psihologilor: A. R. Burr (1909), A. Ponsonby (1923), E. T. Krueger (1925), E. W.Burgess (1930), S. A. Stouffer (1930), J. Dollard (1935), G. Murphy, L. B. Murphy si T. M. Newcomb(1937), D. Cartwright si J. P. French (1939), H. Blumer (1939), A. L. Baldwin (1940), G. W. Allport(1942), R. C. Angell (1945), C. Kluckhohn (1945), T. Abel (1947).in a doua jumatate a secolului nostru, analiza informatiei sociale cuprinsa in documente, in special inbiografiile sociale, constituie obiectul unor capitole distincte in manualele si tratatele de metode si tehniciTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 213de cercetare sociologica. Contributii metodologice recunoscute au adus in acest domeniu Leon Festingersi Daniel Katz (1953), Jan Szczepanski (1960), Matilda W. Riley (1963), Norman K. Denzin (1970), D.G. Mandelbaum (1973), Daniel Bertaux (1980) s.a.Dupa opinia noastra, orice discutie despre valoarea si limitele utilizarii documentelor personale incercetarea sociologica trebuie sa porneasca de la definirea generala a documentelor ca "urme" ale faptelorsociale, ca reflectare de natura ideala sau materiala a faptelor, fenomenelor si proceselor sociale. inacelasi timp, trebuie avut in vedere specificul fiecarui tip de document, ca si modalitatea particulara derealizare a lor. Foarte general spus, valoarea documentelor pentru cercetarea sociologica consta in aceeaca studiindu-le putem reconstitui faptele sociale. Documentele personale raman totusi doar o reflectarea afaptelor si proceselor sociale. Ca atare, studiul lor are, intr-un anume sens, aceeasi valoare si aceleasilimite ca si interviul sau chestionarul. Fireste, nu se identifica cu procedeele de ancheta, dar se apropiemult de interviu si chestionar, mai ales daca avem in vedere biografiile provocate, realizate pe baza unuighid. Informatia continuta in documentele personale este, de regula, mai bogata decat cea obtinuta cuajutorul anchetei pe baza de chestionar sau interviu. Calitativ, nu difera insa prea mult. in fond,autenticitatea celor declarate in ancheta sau consemnate in documentele personale ramane problemaprincipala.Daca este legitim sa cercetam de ce raspund oamenii in anchetele sociologice, tot atat de justificat neputem intreba: Ce-i determina pe oameni sa fixeze in insemnari zilnice, scrisori, jurnale intime sauautobiografii experienta lor de viata Ce incredere putem avea in obiectivitatea reflectarii in documentelepersonale a faptelor, fenomenelor si proceselor sociale Ce ii indeamna pe unii sa prezinte cercetatorilordocumentele lor personale, in timp ce altii nu le cedeaza nici contra unor recompense pecuniare delocneglijabileGordon W. Allport, in studiul sau din 1942, sistematizeaza astfel motivele pentru care oamenii isiscriu documente personale: pentru autojustificare, din egotism, cu intentia de a se prezenta intr-o luminafavorabila, din dorinta de a pune in ordine propria viata, in scop estetic, in vederea gasirii unei perspectivesigure in viata, pentru autoexplicarea conflictelor traite, din motive pecuniare, cu intentia de a le publica,la cererea expresa a cercetatorilor sau a oficialitatilor, spre a gasi "mantuirea" sau pentru a facilitareintegrarea in societate, cu scop stiintific, spre a servi ca exemplu celorlalti sau din dorinta de a-siasigura "nemurirea", stiut fiind ca "uitarea este a doua moarte".Data fiind gama larga a motivelor ce-i determina pe oameni sa scrie jurnale, autobiografii etc.,totdeauna trebuie verificata obiectivitatea documentelor personale. Deformarea relatarii intamplarilortraite poate fi voluntara in cazul documentelor realizate cu intentia de a fi publicate, de exemplu -, dar siinvoluntara (exchibitionism, trairi conflictuale). Luand in considerare tocmai capacitatea individului de areflecta realitatea, E. T. Krueger (Autobiographical documents and personality, 1925) clasificaautobiografiile in patru categorii: confesiuni ale persoanelor psihic dezorganizate, cu complexe deinferioritate etc.; autobiografii egotistice, in care se acorda propriei personalitati o importanta exagerata;autobiografii stiintifice, scrise cu intentia deliberata de a descrie si analiza in mod obiectiv ceea ce autorullor a simtit si a facut; autobiografii naive, la nivelul simtului comun, ce contin aprecieri referitoare laexperienta de viata a celor care le realizeaza. Desigur, documentele realizate de persoane cu tare psihice,ca si documentele egotistice sunt utilizabile in primul rand in psihologie, mai putin in cercetareasociologica. Documentele stiintific realizate, incercarea de analiza obiectiva a vietii sociale si a proprieipersoane sunt de cel mai mare interes pentru sociolog. Memoriile, jurnalele, insemnarile si amintirile unorpersonalitati sociale pot arunca o lumina asupra realitatilor inaccesibile direct experientei cercetatorului.Documente cu o reala valoare stiintifica poate realiza orice persoana instruita, cu conditia de a se limita lapropria experienta de viata, semnaland rolul pe care l-a jucat in desfasurarea evenimentelor relatate,diferentiind intre faptele petrecute si opinia despre ele, intre atitudinea de moment si atitudinea din timpulconsemnarii experientei trecute. in acest sens, Gordon W. Allport atragea atentia asupra necesitatii de aface distinctie intre modul de inregistrare a experientei de viata si modul de interpretare a acesteiexperiente. Interpretarea poate fi facuta la nivelul simtului comun ("populara, conventionala"), poate fisuprasimplificata sau realizata stiintific.in afara limitelor legate de calitatea de observator spontan a autorului documentelor personale, pentruutilizarea lor adecvata in cercetarea sociologica trebuie depasite dificultatile generate de raritateadescoperirii unor documente personale chiar la subiectii investigati si care accepta sa le cedeze sprestudiu. Dificultatea colectionarii unui numar suficient de mare de autobiografii este dublata de faptul ca214 Septimiu CHELCEAcei care realizeaza astfel de documente nu sunt reprezentativi pentru ansamblul populatiei. Chiar dacaesantionul biografiilor spontane ar corespunde ca volum, ca structura, el nu ar fi deloc reprezentativ,deoarece asa cum aratau Gardner Murphy, Loys B. Murphy si Theodore M. Newcomb (Experimentalsocial psychology, 1937) de regula persoanele frustrate sunt cele care "pun pe hartie" problemele lor deviata. De asemenea, elaboreaza spontan documente personale in special cei care au inclinatii literare,"fascinatia stilului" prevaland adesea asupra sinceritatii marturiei (H. W. Gruhle, 1928).Pe de alta parte, descoperirea unor autobiografii spontane, a unor jurnale intime, autobiografii etc.ridica problema cunoasterii exacte a contextului in care respectivele documente personale au fost relizate.De la o epoca la alta, continutul documentelor personale sufera schimbari substantiale. Daca avem invedere scrisorile, cu siguranta ca intr-un fel comunicau oamenii prin intermediul lor inaintea raspandiriitelefonului si in cu totul altfel comunica azi. Introducerea televiziunii a schimbat si mai mult continutulcorespondentei dintre oamenii aflati la sute si mii de km departare. Apoi, punerea la dispozitie de catre ceiinvestigati a unor scrisori nu rezolva decat partial problema; aflam doar o parte a comunicarii (scrisorileprimite, cele expediate ramanand, de regula, necunoscute cercetatorului). Asa cum un raspuns la unchestionar nu poate fi corect interpretat decat prin prisma intrebarii care l-a provocat, tot astfel o scrisoare ca document personal in cercetarea sociologica trebuie sa fie integrata sistemului de comunicare.Trebuie avuta in vedere "diada", nu numai individul.insemnarile zilnice, jurnalele intime sunt greu de colectionat in numar satisfacator si, mai totdeauna,lacunar redactate. Cercetatorul incearca sa umple lacunele din text, ceea ce, asa cum remarca MadeleineGrawitz (1972, 573), constituie o potentiala sursa de eroare.Biografiile provocate tind sa inlature unele neajunsuri din utilizarea documentelor personale incercetarea sociologica: pot fi adunate suficient de multe autobiografii (metoda concursurilor s-a dovedit afi fructuoasa), exista garantia ca inregistram experienta de viata chiar a persoanei care ne intereseaza (incazul autobiografiilor vorbite), putem afla informatii complete in raport cu obiectul cercetarii (mai ales,prin utilizarea ghidului pentru biografiile sociale). Este adevarat ca biografiile provocate asa cumremarca Gordon W. Allport (1942) isi pierd caracterul de document spontan, fapt ce limiteaza, dar nuexclude, posibilitatea utilizarii lor in cunoasterea vietii sociale, a relatiei individ/societate .Biografiile sociale, ca si celelalte documente personale, de altfel, pot fi valorificate in cercetareasociologica in multiple moduri: ca baza intuitiva, pentru elaborarea ipotezelor, ca material ilustrativ,pentru verificarea ipotezelor, pentru intelegerea concreta a motivatiei sociopsihologice, pentru orientareacercetarii spre alte teme (Robert C. Angell, 1945). in functie de modul de valorificare, documentelepersonale vor fi utilizate ca sursa principala de informatii sau, complementar, alaturi de alte metode sitehnici. Ele pot fi recoltate in faza initiala cercetarii sau intr-o etapa mai tarzie. in orice caz, nu multe sunttemele de cercetare sociologica care sa excluda utilizarea documentelor personale.De aici si indemnul dea apela mai staruitor la studiul documentelor personale, fireste, intr-o perspectiva teoretica integratoare.Herber Blumer (1939) atragea atentia asupra unor cerinte metodologice ce trebuie satisfacute de oricecercetare bazata pe studiul documentelor personale: reprezentativitatea, adecvarea la tema de cercetare,reliabilitatea (fidelitatea) si validitatea. Sustinand ca documentele personale au importanta pentru stiintadoar daca exista intr-un numar suficient de mare, Herbert Blumer pierde din vedere aspectul calitativ sireduce polivalenta functiilor indeplinite de documentele personale, retinand doar pe cea de verificare aipotezelor cauzale.O pozitie asemanatoare este sustinuta si de Samuel A. Stouffer, care apreciaza ca este posibil, desineeconomicos, sa se trateze cantitativ documentele personale. Chestionarul, afirma autorul cunoscuteilucrari The American Soldier (1949), conduce la aceleasi rezultate, dar este mai convenabil de aplicat.Cercetand reliabilitatea si validitatea utilizarii documentelor personale, Samuel A. Stouffer gaseste ocorelatie ridicata (+ 0,81) intre autobiografii si scalele de atitudine.Comentand lucrarea The Polish Peasant in Europe and America, Gordon W. Allport, apreciaza cafiind o expresie a "entuziasmului" autorilor afirmatia ca documentele personale "constituie tipul perfectde material sociologic", ca daca stiintele sociale folosesc si alte materiale aceasta se datoreaza numaifaptului ca in practica se intalnesc dificultati in colectarea rapida a unui numar suficient de astfel dedocumente sbiografiit care sa acopere totalitatea problemelor cercetate.Accentuarea dificultatilor legate de colectarea unui numar suficient de mare de autobiografii invederea obtinerii reprezentivitatii tradeaza mentinerea acestei surse de informare in limitele metodologieianchetelor (survey research).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 215in prezent se contureaza o noua perspectiva: utilizarea biografiei sociale ca alternativa metodologica,nu doar ca sursa de informare. Lucrarile coordonate de Daniel Bertaux sunt ilustrative in acest sens(1980). Grupul de studiu al abordarii biografice in sociologie, care din 1976 organizeaza reuniuni anualela Maison des Sciences de l'Homme (Paris), propune nu numai perfectionarea tehnicilor de inregistrare side valorificare a biografiilor sociale, ci si experimentarea unui nou demers metodologic (abordareabiografica) (1980, 197). Care sunt premisele noii orientari metodologice Respingand filosofianeopozitivista pe care se bazeaza conceptia dominanta in sociologie, potrivit careia teoria sociologica nuar fi decat relatia cantitativa dintre variabilele anchetelor cu chestionar, prin abordarea biografica se oferaposibilitatea construirii unei etnosociologiii dialectice, istorice si concrete, fondata pe bogatia experienteiumane. Obiectul de studiu al sociologiei, considera Daniel Bertaux, nu il constituie sociostructura, cievolutia istorica a societatii. Pozitivismul este responsabil de divortul dintre nivelul teoretic si empiric insociologie " (1981, 37).Abordarea biografica reinvesteste omul cu atributul de "masura a tuturor lucrurilor", denuntand mitulscientificitatii sociologice care, sub pretextul obiectivitatii, "reifica ceea ce e viu, structureaza ceea ce elupta si contradictie, considera stabil si fix ceea ce e istoric" (Morin, 1980, 313). in cercetarea sociologicaempirica este reintrodusa dimensiunea temporala, utilizarea autobiografiilor permitand relevareaproceselor socioistorice in desfasurarea lor. Fata de empirismul cantitativ grosier al anchetelor pe baza dechestionar, fata de agregarea de date, reprezentand o sectiune transversala in care toate referinteletemporale si personale sunt eliminate, autobiografia (fr. recit de vie) ofera informatii care prin natura lorformeaza o totalitate coerenta si bogata in experienta sociala reala. Aceasta stimuleaza imaginatiasociologica, in comparatie cu prelucrarea raspunsurilor preformulate la intrebarile inchise din chestionar(Thompson, 1980, 250). in acelasi sens, Daniel Bertaux nota ca, astfel, in cercetarea sociologica seinvesteste un maximum de reflectie teoretica si un minimum de proceduri si tehnici. Cateva aspecteprivind tehnica biografiilor sociale se impun, totusi, a fi relevate.Dupa opinia noastra, ramane inca neclarificata problema numarului de autobiografii necesare instudiul sociologic. Se pot realiza studii de certa valoare stiintifica utilizandu-se o singura autobiografie,mai multe biografii juxtapuse, sau mai multe biografii recoltate dintr-un mediu omogen. Deci, nu numarulconteaza, ci atingerea punctului de saturatie. "Saturarea este fenomenul prin care, dupa un numar deconvorbiri (biografii sau nu) cercetatorul sau echipa de cercetare au impresia ca nu mai obtin nimic nou inceea ce priveste obiectul cercetarii" (Betaux, 1980, 205). Ca si in cazul anchetelor pe baza de chestionar,in care, daca la un esantion reprezentativ se mai adauga suplimentar cateva zeci sau sute de interviuri,valoarea de adevar a concluziilor ramane neschimbata, tot astfel in abordarea biografica depasireapunctului de saturatie nu aduce nimic nou sub raportul cunoasterii. De altfel, prin abordarea biografica incercetarea sociologica nu se urmareste obtinerea "reprezentivitatii morfologice" a unitatilor sociale, ciasigurarea nivelului de reprezentativitate a "relatiilor sociostructurale" (1981, 37). Cum ne dam insaseama ca punctul de saturatie a fost atins Pentru esantionare exista formule de calcul ce si-au doveditvalabilitatea; pentru determinarea punctului de saturatie ne slujim inca de intuitie, de capacitateacercetatorului de a-si reprezenta obiectul investigatiei. Subiectivitatea cercetatorului devine astfelprincipiu metodologic in abordarea biografica. in aceasta rezida dupa opinia noastra slabiciuneanoului demers de investigare.Tot din perspectiva tehnicii de investigare, abordarea biografica ridica o serie de probleme legate deprocedeul de intervievare (directiv sau nondirectiv), de modalitatea de transcriere a relatarilor s.a.m.d. Nusunt propuse principii noi, tehnica autobiografiilor ramanand, in ansamblu, aceeasi. Se mentioneaza totusifaptul ca autobiografiile publicate au in realitate totdeauna nu un singur autor, ci doi: naratorul sicercetatorul (Maurice Catani, 1975). Observatia are, fara indoiala, relevanta metodologica, subliniindrolul investigatorului, care dintr-o evocare de "scene de viata" face o "autobiografie".Termeni-cheieautobiografiebiografie socialadocumente- cifrice- scrise- secundare- statistice216 Septimiu CHELCEA- de mana a doua- de prima mana- necifrice- neoficiale- nescrise- oficiale- private-primare- publicefoile de zestregenealogii socialerecensamantul populatieiscrisorilespitele de neamvizibilitatea faptelorProbleme recapitulative1. Ce se intelege prin document sociale2. Ce criterii pot fi luate in considerare pentru clasificarea documentelor sociale3. Care sunt notele definitorii ale recensamantului4. Cand se face pentru prima data recensamantul populatiei pentru intreaga Romanie5. Care este structura Anuarului statistic al Romaniei6. Ce se intelege prin vizibilitatea faptelor7. De cand dateaza cea mai veche monografie a unei comune din Romania8. Care este valoarea documentelor cifrice9. Dar a celor necifrice10. De ce biografia este considerata si o alternativa metodologica, nu numai o metoda de culegere adatelorCapitolul 11Tehnicile de analiza a continutului comunicariiSpecificul tehnicilor de analiza a continutului comunicariiUnitatile de analizaEtapele analizei continutuluiProcedeele de analiza a continutuluiAplicarea tehnicilor de analiza a continutuluiTermeni-cheieProbleme recapitulativePentru valorificarea documentelor, in investigatiile socioumane foarte adesea se face apel la tehnicilede analiza a continutului (Content analysis). Desi aceste tehnici s-au dezvoltat in stransa legatura cupropaganda si nu o data a fost utilizata in scopuri politice condamnabile (intretinerea unei stari desuspiciune, de neincredere intre popoare si guverne), ele pot si trebuie, sa serveasca idealurilor de pace,de buna vecinatate, in vederea sporirii eficientei activitatilor educative in spiritul demnitatii umane sinationale.Specificul tehnicilor de analiza a continutului comunicariiDeoarece in ultimele doua, trei decenii s-au inregistrat progrese insemnate, care pun sub semnulintrebarii unele definitii altadata larg acceptate, caracterizarea acestei tehnici impune unele precizari.Bernard Berelson, unul din sociologii care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea tehnicii analizeicontinutului, considera ca "Analiza continutului este o tehnica de cercetare care are ca obiect descriereaobiectiva, sistematica si cantitativa a continutului manifest al comunicarii" (Berelson, 1952, 220). Desides citata, aceasta definitie este vulnerabila pentru ca se opreste la indicarea genului proxim, fara a aratasi diferenta specifica. in fond, orice metoda sau tehnica de cercetare sociologica trebuie sa fie obiectiva sisistematica si sa permita cuantificarea faptelor si fenomenelor sociale. Definitia citata reflectaentuziasmul de inceput al posibilitatilor de cuantificare oferite de tehnica analizei continutuluidocumentelor scrise. Astazi asa cum remarca Madeleine Grawitz (1972, 586) interesul pentrucuantificare a scazut, numeroase analize ale continutului documentelor sociale imbinand studiul cantitativcu cel calitativ.Se poate spune, asadar, ca analiza continutului reprezinta o modalitate cantitativ-calitativa de studierea comunicarii, dar nu numai a continutului manifest al acesteia, ci si a celui latent. Tocmai continutullatent, ceea ce nu e imediat sesizabil, ceea ce e "ascuns" constituie obiectul de interes al tehnicii analizeicontinutului. Posibilitatea de dezvaluire, prin utilizarea analizei continutului, a propagandei camuflate agenerat un considerabil interes pentru metoda aceasta. Se citeaza, in acest sens, dezvaluirea, prinutilizarea acestei tehnici, a propagandei naziste efectuate de revista The Galilean care aparea in SUA intimpul celui de-al doilea razboi mondial. Asa cum se stie, inaintea intrarii in razboi, guvernul SUAinterzisese orice fel de propaganda favorabila unora sau altora din partile beligerante. Cu ajutorul analizeicontinutului, evidentiindu-se paralelismul dintre temele articolelor aparute in The Galilean si temeleemisiunilor germane de radio pentru SUA, s-a demascat propaganda camuflata efectuata in mod ilegal derespectiva revista. Din analiza continutului a emisiunilor radio s-au identificat 14 teme ale propagandeinaziste (dupa Daval, 1967, 468). Aceste teme s-au regasit si in publicatia amintita (Tabelul 11.1).in total, articolele din revista The Galilean au fost de 1195 de ori in acord cu temele propagandeinaziste si doar de 45 de ori in dezacord, fapt care a constituit un indiciu al propagandei camuflate. Peaceasta baza, prin decizie juridica, revista a fost suspendata.O definitie mai acceptabila a tehnicii analizei continutului o intalnim la Ole R. Holsti (1966, 5):"analiza continutului reprezinta acea tehnica de cercetare care permite inferente prin identificarea218 Septimiu CHELCEAsistematica si obiectiva a caracteristicilor specifice in cadrul unui text". Consideram aceasta definitie cafiind mai riguroasa pentru ca accentueaza scopul analizei continutului a face inferente. Analizam un textpentru a trage concluzii, a face inferente de natura psihologica si sociologica. Caracteristicile specifice aletextului intereseaza numai in masura in care acesta ne da informatii despre trasaturile de personalitate saudespre structurile sociale. Din acest punct de vedere precizarea facuta de Renate Mayntz ni se pareedificatoare: identificarea, descrierea sistematica si obiectiva a caracteristicilor lingvistice ale unui text,in cadrul analizei continutului, se face pentru a se trage concluzii asupra particularitatilor nonlingvisticeale persoanelor si structurilor sociale (Mayntz si colab., 1969. 151). A face inferente este, asadar, ratiuneade a fi a analizei continutului.Tabelul 11.1. Enunturile din The Galilean in acord si in dezacordcu temele propagandei nazisteNr. crt. Temele Acord Dezacord1 SUA sunt corupte in interior 279 252 Politica externa a SUA este nejustificabila din punct devedere moral39 03 Presedintele SUA este blamabil 70 04 Marea Britanie este corupta intern 28 05 Politica externa a Marii Britanii este nejustificabila dinpunct de vedere moral23 06 Primul ministru Churchill este blamabil 16 07 Germania nazista este dreapta si virtuoasa 12 28 Politica externa a Japoniei este din punct de vedere moraljustificabila15 29 Germania nazista este puternica 19 210 Japonia este puternica 72 211 SUA sunt slabe 317 512 Marea Britanie este slaba 113 313 Natiunile Unite sunt destramate 29 014 Statele Unite si lumea intreaga sunt amenintate de:a) comunistib) evreic) plutocrati431121000Definitia propusa de Ole R. Holsti impune si ea o serie de precizari. Fiind o tehnica de cercetare,analiza continutului trebuie integrata unei metodologii, in concordanta cu o teorie sau alta. O tehnica decercetare, oricat de rafinata ar fi, ramane sterila in afara unei metodologii si unei teorii corespunzatoare.Nu orice descriere obiectiva si sistematica a comunicarii se ridica la nivelul tehnicii analizei continutului.Pregatirea teoretica a cercetatorului ramane hotaratoare. in literatura de specialitate se intalnescnumeroase cercetari bazate pe tehnica analizei continutului, dar care nu au relevanta teoretica necesara. Anumara si a clasifica unitatile continutului comunicarii interumane sau de masa fara a verifica sau fara asugera vreo ipoteza nu reprezinta o autentica activitate de cercetare stiintifica. Nici clasificarea de rutina araspunsurilor la intrebarile deschise dintr-un chestionar, nici lectura chiar foarte atenta a documentelorsociale (autobiografii, jurnale intime etc.) in vederea rezumarii continutului lor nu constituie, de cele maimulte ori, o aplicare a tehnicii analizei continutului, ci pur si simplu o prelucrare a chestionarului, unstudiu obisnuit al documentelor sociale.Cerinta ca analiza continutului sa fie obiectiva si sistematica, precum si raportarea acestei tehnici lametoda, metodologie, teorie nu introduc un element specific. Orice tehnica de cercetare sociologicatrebuie sa se caracterizeze prin obiectivitate, sa fie sistematica, sa permita obtinerea acelorasi rezultate incazul reluarii cercetarii de catre altcineva. Satisfacerea cerintelor amintite presupune, pe de o parte, caprocedura analizei continutului sa aiba caracter explicit, algoritmul utilizarii tehnicii analizei continutuluiTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 219sa fie nu numai corect, dar si clar expus, iar, pe de alta parte, intregul continut al comunicarii sa seclasifice in conformitate cu sistemul de categorii de analiza.Desi cerinta de a fi obiectiva si sistematica constituie diferenta specifica in definirea tehnicii analizeicontinutului, totusi prin aceasta se subliniaza faptul ca analiza continutului s-a nascut (la sfarsitulsecolului al XIX-lea) ca o reactie la modul intuitiv, speculativ si subiectiv al criticii literare. Asa cumremarca Roger Daval, atat clasica analiza literara, cat si analiza continutlui au ca scop evidentiereaintentiilor autorului, reconstituirea cadrului social, prin studiul limbii si al stilului. Pentru criticul literar,textul constituie punctul de sprijin in relevarea propriei personalitati, in timp ce pentru analist textulreprezinta fundamentul concluziilor referitoare la personalitatea autorului si contextul social concret.Idealul in critica literara este acela de a fi cat mai personal, de a spune despre o opera beletristica ceea cenimeni altul n-ar mai putea spune. in cazul analizei continutului ideal este ca toti cei care fac analiza unuitext literar sa ajunga la aceleasi concluzii, sa dea aceeasi interpretare, sa evalueze in acelasi fel. RogerDaval ia ca exemplu analiza facuta de B. K. White in Journal of Abnormal and Social Psychology (nr. 42,1947) romanului Black Roy de Richard Wright. Analistul a consemnat prin cate un simbol ori de cate oriin roman se exprima un scop al actiunii personajelor, un sentiment, o judecata de valoare pe care acesteao emiteau etc. De exemplu: Co = confort psihic; M = mama; T = toleranta; apostroful = negatie s.a.m.d.S-a trecut apoi la clasificarea simbolurilor. Iata scopurile identificate: fiziologice (hrana = H, sex = S,repaus = R, activitate = A etc.), sociale (amor familial = Af, amor = As, prietenie = P etc.), egoiste(independenta = I, dominare = D etc.), practice, de cunoastere etc. in acelasi fel au fost identificate siexprimate prin simboluri normele morale si sociale, precum si personajele (naratorul = e, persoanele deculoare = n, albii = a etc.). Prelucrarea statistica a simbolurilor (stabilirea frecventei de aparitie a unorscopuri, sentimente etc.) pentru cele doua categorii de personaje (albi si negri) existente in roman apermis stabilirea continutului sau manifest si latent: personajele de culoare sunt prezentate ca avand cuprecadere scopuri fiziologice, egoiste, iar albii scopuri sociale, superioare. Sentimentele albilor sunt si elediferite de cele ale personajelor de culoare. Pe baza analizei s-a stabilit, obiectiv si sistematic, orientareaideologic rasita a respectivului roman.Mai aproape de zilele noastre, in 1981, Wendy Griswold citat de Royce Singleton si colab. (1988,348) a analizat un esantion de 130 de povestiri publicate in secolul al XIX-lea si la inceputul sec. al XXleade scriitorii americani pentru a vedea cum au reflectat acestia specificul national si experientele deviata ale americanilor. S-au analizat: varsta, apartenenta la genul social (masculin/feminin), clasa socialacareia apartin personajele la inceputul si sfarsitul povestirii). S-a avut in vedere si actiunea personajelor:care este pozitia lor in cadrul actiunii Cand se desfasoara actiunea Constituie iubirea heterosexuala unelement important in cadrul actiunii Dar baniiDar analiza continutului nu se aplica numai textelor, orice comunicare simbolica putand fi supusaunei astfel de analize. in acest sens, Dorwin P. Cartwright propune o definitie mai larga, considerand caprin analiza continutului se realizeaza "descrierea obiectiva, sistematica si cantitativa a oricaruicomportament simbolic" (1963, 481). De retinut este faptul ca analiza continutului poate fi utilizata cusucces si in studiul comunicarii paralingvistice. Sunt clasice in acest sens analizele continutului unorfilme, tablouri, benzi desenate etc. Se citeaza frecvent cercetarea realizata de Dorothy Jones (1942) asupracontinutului filmelor americane. Cercetatoarea si-a propus sa stabileasca daca eroii filemelor americanesunt reprezentativi pentru structura sociodemografica a populatiei din SUA. Studiind un esntion de 100de filme, Dorothy Jones ajunge la concluzia ca structura pe sexe a populatiei din SUA nu este reflectatade personajele principale. Din cele 188 de personaje principale (care apareau in filmele analizate) 126erau barbati si doar 62 femei. Proportia de 1 la 2 in favoarea barbatilor reflecta conform studiuluiamintit discriminarea sociala din societatea americana a timpului. Si sub raportul altor caracteristicisociodemografice (varsta, origine etnica, stare civila) filmele analizate nu ofereau o imaginereprezentativa pentru structura sociala concreta. Ca tematica, filmele americane asa cum constataDorothy Jones evitau problematica social-politica: 68% din filmele analizate aveau ca subiect amorul,26,1% reputatia personala, 15,9% securitatea individului si 13,8% stilul de viata (totalul depaseste 100%pentru ca unele filme tratau concomitent mai multe subiecte).Therese L. Baker (1988, 264) ilustreaza posibilitatile utilizarii tehnicilor de analiza a continutuluicomunicarii facand trimitere la studiul lui David H. Fischer, Growing Old in America (New York, OxfordUniversity Press, 1978). Tema studiului viza relatiile in cadrul familiilor americane de-a lungulgeneratiilor. David H. Fischer a supus analizei continutului un numar de 30 de picturi ale familiilor220 Septimiu CHELCEAamericane din periaoda 1729-1871. in picturile de dinainte de 1775 parintele familiei (tatal) era plasatdeasupra celorlalti membrii ai familiei, mama sezand pe scaun si copiii mai jos, in jurul ei. Un astfel dearanjament piramidal exprima rolul patriarhal al tatalui si relatiile ierarhice dintre parinti si copii.Trecerea la aranjamentul orizontal in tablourile de familie sugereaza schimbarea rol-statusurilor sociale,in sensul democratizarii relatiilor familiale, pastrandu-se totusi in sec. al XIX-lea diferentierea legata devarsta: indiferent de variatiile in aranjament, de regula, copiii erau plasati mai jos decat parintii.in revista Insight Holland din 1980 se prezinta o interesanta analiza a continutului unei picturi alui Pieter Bruegel cel Batran (1525 1569), supranumit Bruegel al taranilor, pentru pasiunea cu care azugravit scene din viata oamenilor simpli. Pe baza analizei continutului tabloului Jocuri de copii (1560),au putut fi inventariate jocurile practicate la jumatatea secolului al XVI-lea (capra, baba-oarba, batutulmingii, tranta, invartirea titirezului cu biciul s.a.m.d.), ceeea ce reprezinta fara indoiala o contributiesemnificativa la istoria culturii, cu atat mai mult cu cat, de-a lungul timpului, mai mult de jumatate dincele 78 de exeperiente ludice (reprezentate in tablou) s-au pierdut. Analiza continutului tabloului amintit apermis stabilirea ariei de raspandire a unor jocuri, sugerand anumite imprumuturi culturale. J. Hills, inlucrarea Das Kinderspielbild von Pieter Bruegel d.A. (1560) (Viena, 1957), atrage atentia asupra unuidetaliu din tablou: in coltul din stanga, pe o prispa, doua fete joaca arsice (cinci pietre). Jocul redat dePieter Bruegel e foarte vechi; era intalnit in antichitatea greaca si romana, a fost raspandit in Anglia,Franta, Germania, vechea Rusie, chiar si in Japonia (Liiceanu, 1977, 5). in urma cu 30 40 de ani il jucaufrecvent si copii din tara noastra. Astazi, daca nu adisparut total, este totusi dat uitarii, mai ales in mediulurban. Altele sunt acum jocurile copilariei. Analiza continutului taboului Jocuri de copii asa cum s-aaratat a fost facuta nu cu scopul de a evalua pictura, ci, in primul rand, pentru a reconstitui realitateasociala a timpului, pentru a face inferente sociologice si psihologice cu privire la joc, ca elementpermanent al culturii; la om, ca fiinta care se joaca (homo ludens).Tot in scop ilustrativ, pentru a sublinia posibilitatea aplicarii tehnicii analizei continutului ladocumentele nescrise (de tipul celor vizuale: desene, caricaturi etc.), semnalam cercetarea pe care amrealizat-o (cu concursul studentilor) in 1978 la Facultatea de Ziaristica. S-a cercetat continutulcaricaturilor semnate de Matty la rubrica Una pe zi in cotidianul Romania libera (luna iunie a anilor 1969,1974, 1976, 1978). Fara a intra in detaliile procedurii, amintim unele din concluziile acestei aplicatiipractice cu finalitate didactica: in cele 108 editii ale cotidianului au fost publicate 73 de caricaturi, 33vizand dimensiunea psihologica si 43 dimensiunea sociala a fenomenelor ce fac obiectul criticii lui Matty.Ca frecventa, pe primul loc se situeaza "carentele educative" (20,5% din totalul caricaturilor), apoi"munca necorespunzatoare" (18,6%), "deficientele din activitatea serviciilor publice" (17,3% s.a.m.d.). Samai constatat ca Matty nu foloseste ca subiecti ai caricaturilor sale copii si persoane in varsta decat cutotul accidental; manifesta o predilectie pentru subiectii de sex masculin (78,7% din personaje). Chiar siatunci cand apar in caricaturi personaje de sex feminin (21,3% din totalul caricaturilor), ele au o functiepasiva si un rol, de cele mai multe ori, negativ. in ansamblu, caricaturile lui Matty sunt dupa distinctiaintrodusa de Bernard Berelson (125) si preluata de Tudor Vianu (1934) umoristice nu comice. "inadevar, redus la timpul sau cel mai general, comicul este totdeauna o impostura demascata si facuta, odata cu aceasta, neprimejdioasa. Umoristicul este si el o demascare, dar una care ajunge sa descopere ovaloare inalta sub aparentele umile sau stangace care o ascund. Radem in ambele prilejuri, dar in primulcaz pentru a pedepsi si in cel de al doilea pentru a rascumpara" (Vianu, 1965, 369). Matty nu isi acuza, ciisi iubeste personajele. Desigur, aceasta concluzie, ca si celelalte, rezultate din aplicarea tehnicii analizeicontinutului, necesita verificarea intregii sale creatii. Noi o retinem doar ca ipoteza.Din definitiile reproduse, din exemplele invocate si comentariile facute rezulta ca, in stiintelesocioumane, analiza continutului reprezinta un set de tehnici de cercetare cantitativ-calitativa acomunicarii verbale si nonverbale, in scopul identificarii si descrierii obiective si sistematice acontinutului manifest si/sau latent, pentru a trage concluzii privind individul si societatea sau comunicareainsasi, ca proces de interactiune sociala. "Ideea de baza sin analiza continutului simbolic al oricareicomunicarit este de a reduce intregul continut al comunicarii (de exemplu, toate cuvintele sau toateimaginile vizuale) la un set de categorii care reprezinta anumite caracteristici de interes pentru cercetare"(Singleton, Jr. si colab., 1988, 347).TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 221Unitatile de analizaUtilizarea tehnicii analizei continutului presupune determinarea unitatilor de inregistrare, de contextsi de numarare. De asemenea, trebuie stabilita schema categoriilor de analiza.Unitatea de inregistrare, acea parte din comunicare ce urmeaza a fi caracterizata si introdusa intr-unadin categoriile schmei de analiza variaza in functie de obiectul cercetarii, de nivelul de profunzime aanalizei, de tipul si posibilitatile materiale de care dispunem. Daca, de exemplu, ne intereseaza saanalizam modul in care contribuie literatura beletristica la formarea si dezvoltarea sentimentului dedragoste pentru patrie, vom lua ca unitate de inregistrare romanul, nuvela, poemul sau poezia inintregime. Cate romane, nuvele etc. din totalul productiei beletristice a unui an au ca tena dragostea depatrie Luarea in considerare a continutului total al unei carti, al unui film sau discurs politic (cuvantare,comunicat etc.) constituie o modalitate rapida, dar destul de imprecisa de analiza a continutuluicomunicarii. Un roman de exemplu care are ca tema centrala dragostea de patrie, poate continecapitole intregi de descriere a naturii, evocarea unor amintiri din copilarie sau tinerete etc. intr-un astfelde caz, capitolul reprezinta o unitate de inregistrare mai fidela. in analiza unui articol de presa saucontinut politic, unitatea de inregistrare poate fi articolul in totalitatea lui, dar si tema, paragraful, fraza,propozitia sau cuvantul.Cuvantul sau simbolul constituie cele mai mici unitati de inregistrare. in trecut, cuvantul sau simbolul ca unitati de inregistrare erau frecvent utilizate, mai ales in analliza limbajului politic. Se incerca sa sedetermine care sunt simbolurile politice continute in declaratiile oficiale, discursurile prezidentiale etc.Astfel de analize, extrem de laborioase, necesitau un timp indelungat si aveau un cost ridicat.Introducerea calculatorului electronic in practica analizei continutului readuce in actualitate posibilitateautilizarii unor unitati de inregistrare foarte mici, cum sunt simbolurile, cuvintele.in acest sens, Jacques Claret prezinta in rezumat (vezi Lecturi 12.2) un studiu al campaniei legislativedin Franta (martie-aprilie, 1977), realizat de Centrul de Cercetari asupra Informatiei si Comunicatiei de laUniversitatea Paris I, Sorbona, aratand ca "Ar fi usor de schitat pentru fiecare dintre lideri profiluri deatitudine si de comportament in fata alegatorilor, dupa simpla comparare a frecventelor; tot astfel,vocabularul folosit neatent sau neingrijit este destul de revelator pentru caracterele si personalitatile incauza".s...t"Cuvintele parlament, adunare, deputati nu au fost pronuntate niciodata sau aproapeniciodata de catre cei patru lideri " (Claret, 1982, 92).De cele mai multe ori, tema o asertiune despre un anumit subiect reprezinta unitatea deinregistrare cea mai convenabila. Stabilind tema ca unitate de inregistrare, prin analiza continutuluiparcurgem drumul invers al activitatii de redactare. Cum procedam cand avem de elaborat un material(studiu, dare de seama, articol de presa etc. intocmim o lista de probleme, un punctaj, care sa acoperesubiectul pus in discutie. Selectam problemele esentiale si le grupam pe anumite teme. Fiecare problemaeste tratata separat si apoi este integrata temei, facandu-se raportarile si legaturile cuvenite. Cand facemanaliza textului astfel elaborat, incercam sa identificam temele, sa le separam si apoi sa le caracterizamcantitativ si calitativ.Obstacolul principal in utilizarea temei ca unitate de inregistrare, apreciaza Ole R. Holsti, binecunoscut analist si metodolog al analizei continutului, il constituie timpul consumat pentru codificare,pentru plasarea temelor in categoriile stabilite (1969, 116).Ole R. Holsti atrage atentia asupra faptului ca celelalte unitati de inregistrare (propozitia, fraza,paragraful), desi usor de reperat, impun trransformarea lor in unitati tematice, ceea ce ridica serioaseprobleme in ordinea fidelitatii analizei continutului. O propozitie si cu atat mai mult o fraza sau unparagraf poate cuprinde mai multe teme. Transformarea "unitatilor gramaticale" in "unitati tematice"este indispensabila in analiza de continut evaluativa.in fine, in legatura cu unitatile de inregistrare mai trebuie precizat ca fraza, paragraful si chiar item-ul(articolul de presa in intregime, filmul, nuvela, romanul etc.) asa cum s-a aratat nu constituie unitatide inregistrare pe de-a-ntregul satisfacatoare.Alegerea unitatii de inregistrare are consecinte directe in analiza continutului. S-a stabilit ca unitatilede inregistrare mai reduse ca intindere permit sesizarea cu mai multa finete a modificarilor survenite incontinutul comunicarii. Allan Grey, David Kaplan, H. D. Lasswell (1965) au studiat consecintele alegerii222 Septimiu CHELCEAunor unitati de inregistrare mai extinse sau mai restranse (1965). Aceleasi texte editoriale din New YorkTimes din timpul celui de-al doilea razboi mondial au fost analizate, utilizandu-se unitati de inregistrarediferite (Tabelul 11.2).Tabelul 11.2. Unitatile de inregistrare si de context ale analizei continutuluiNr. crt. Unitatea de inregistrare Unitatea de contextI Cuvantul PropozitiaII Paragraful ParagrafulIII Trei propozitii Trei propozitiiIV Articolul intreg Articolul intregS-a constatat ca unitatile de inregistrare restranse (cuvantul, propozitia) dau o frecventa mai mare deaparitie a temei decat unitatile de inregistrare extinse (paragraful, articolul in totalitatea lui). Orientarea(pozitiva sau negativa, "pro" sau "contra") ramane aceeasi, indiferent de marimea unitatilor deinregistrare, intensitatea atitudinilor se modifica. O data cu marirea unitatilor de inregistrare se observa osporire a frecventei unitatilor de analiza neutre. in afara acestor diferentieri, mentionam ca, cu cat unitateade inregistrare este mai larga (articol, nuvela, roman, film etc.), cu atat durata in timp a analizeicontinutului este mai redusa.Referitor la relatia dintre alegerea unitatilor de inregistrare si valoarea rezultatelor analizeicontinutului, R. P. Weber (1985) considera ca "in general, unitatile de inregistrare mai mici pot ficodificate mai fidel decat unitatile de inregistrare mai mari, pentru ca ele au informatie mai redusa"(apud, Singleton Jr. si colab., 1988, 349).Pe de alta parte, asa cum remarca autorul anterior citat, unitatile de inregistrare mai mici (deexemplu, cuvantul) nu ajuta suficient la intelegerea mesajului: se impune luarea in considerare a unorunitati de inregistrare mai mari. Dar o astfel de alegere este limitata in analiza continutului computerizata,dat fiind faptul ca, pana in prezent, calculatorul electronic nu poate fi programat decat pentru identificareacuvintelor, frazelor sau numelor proprii.Unitatea de context reprezinta acel segment al comunicarii care permite a se vedea daca unitatea deinregistrare are o orientare pozitiva, negativa sau neutra. Marimea unitatii de context este conditionata demarimea unitatii de inregistrare, putand fi mai mare sau cel putin egala cu ea. Daca, de exemplu, luam caunitate de inregistrare cuvantul, unitatea de context va fi propozitia, fraza sau paragraful. Daca frazaconstituie unitatea de inregistrare, atunci paragraful sau tema devin unitati de context. Desi greucuantificabile, unitatile de context ne ajutam sa caracterizam mai corect unitatile de inregistrare. Nu estetotuna daca intr-un raport, dare deseama sau intr-un material de sinteza o apreciere critica (propozitie) seface intr-un paragraf care subliniaza rezultate in ansamblu pozitive sau in contextul unor constatari critice.De asemenea, cuvintele sau simbolurile ca unitati de inregistrare pot fi reparate in contexte diferite, faptce le determina sensul denotativ sau contativ. Cuvintele: cultura, societate, birocratie, normal s.a. ausemnificatii diferite in vorbirea de zi cu zi si in textele de istoria sociologiei. De aceea a spune doar caintr-o comunicare au fost reperate astfel de cuvinte nu ajuta prea mult. Trebuie totdeauna precizatcontextul. Iata de ce apare necesitatea ca in analiza continutului sa se ia intotdeauna in considerare siunitatile de context.Unitatea de numarare are functie de cuantificare. Ea poate fi identica cu unitatea de inregistrare, dar,in cele mai multe cazuri, se prefera unitatile de numarare cu caracteristici fizice evidente (lungimea,suprafata, durata in timp). in afara cuvantului, propozitiei, frazei, paragrafului, articolului, a nuvelei,romanului, filmului etc., ca unitati de numarare se utilizeaza frecvent unitatile tipografice (cvadratul =18,04 mm; cicero = 4,512 mm sau 12 puncte tipografice) si centimetrul (pentru stabilirea lungimiirandurilor); cm2 si coloana (pentru analiza presei scrise); randul si pagina (pentru alte publicatii); minutulsi ora (pentru analiza continutului emisiunilor radio si tv., a filmelor sau discursurilor politice).Determinarea cantitativa a continutului comunicarii constituie o caracteristica definitorie pentruanaliza continutului (identificarea temelor propagandei trebuie sa fie dublata de determinarea cantitativa alor). in studierea eficientei propagandei politice se pune cu si mai multa acuitate problema masurariicontinutului comunicarii: nu este acelasi lucru daca o tema beneficiaza de o expunere pe mai multe paginisau de cateva randuri.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 223Royce Singleton Jr. si colab. (1988, 349), rezumand posibilitatile de cuantificare in analizacontinutului, se refera la patru sisteme de numarare: masurarea timpului si a spatiului, aparitia/nonaparitiacategoriilor de analiza, frecventa lor si, in fine, intensitatea (cand obiectul cercetarii il constituieatitudinile, credintele si valorile sociale).Schema de categorii. Continuturile comunicarii (unitatile de inregistrare) urmeaza a fi clasificate,introduse in rubrici sau clase (categorii) relevante pentru verificarea ipotezelor cercetarii. Stabilireasistemului de categorii decurge in mod logic din ipotezele ce trebuie testate.Cand nu sunt utilizate categorii standard, analistul procedeaza prin "incercare si eroare", creand oschema de categorii originala. in prezent, se discuta mai mult cu argumente luate din cercetarileempirice, decat intr-o perspectiva metodologica autentica avantajele standardizarii in analizacontinutului. Fara indoiala ca preluarea unor scheme de categorii indelung verificate in cercetarileanterioare reduce timpul necesar analizei si, deci, costul ei. De asemenea, apelul la "categoriile standard"permite comparativitatea si cumulativitatea rezultatelor. Ori de cate ori avem la dispozitie schme standardva trebui sa le verificam si, in cazul adecvarii lor la obiectivele cercetarii, sa le folosim, chiar daca prinaceasta originalitatea studiului are de suferit din punct de vedere metodologic. Sub raportul valoriirezultatelor un astfel de demrs compenseaza inca lipsa de originalitate metodologica. Nu ar avea nici unsens sa incercam analiza discutiilor de grup folosind alte categorii decat cele stabilite in urma unorlaborioase studii de catre psihosociologul Robert F. Bales (1950). Initial, Robert F. Bales retinuse pentruanaliza un numar de 85 de categorii. in cele din urma a redus numarul lor la 12.in calitate de categorii pot aparea activitatile si actiunile umane, procesele si fenomenele psihice sisociale, diferitele tipuri de unitati sociale etc. Pentru exemplificare, prezentam dupa Ole R. Holsti cateva scheme de categorii. Categoriile tip "tabla de materii" sunt, probabil, cel mai frecvent utilizate. D.Horton (1957), analizand cantecele populare de dragoste, foloseste urmatoarea schema de categorii:Prologul: dorinte si visuriActul I: A face curteScena 1: abordare directa-- " -- 2: apel sentimental--" -- 3: disperare--"-- 4: intrebari si promisiuni--"-- 5: nerabdare si capitulareActul al II-lea: Luna de miereActul al III-lea: Diminuarea iubiriiScena 1: despartire temporara--"-- 2 : forte ostile--"-- 3: amenintare--"-- 4: despartire definitivaActual al IV-lea: SinguratateaScena 1: pledoarie pentru singuratate--"-- 2: dansul iubirii--"-- 3: un nou inceput.De asemenea, sunt frecvente schemele de categorii tip "scala", in care se acorda diferite ponderiatitudinilor relevate in text. Goldine C. Gleser si colab. (1961) au utilizat o astfel de schema de categoriipentru masurarea anxietatii (Tabelul 11.3)Tabelul 11.3. Schema de categorii pentru masurarea anxietatii (dupa Glaser si colb.,1961)Tipul de anxietate Experineta in legatura cu: Ponderea1. Moartea a) propria persoanab) alte persoanec) disparitia lucrurilord) refuz32112. Anxietate multipla (a, b, c, d)3. Anxietate specifica (a, b, c, d)224 Septimiu CHELCEA4. Vina (a, b, c)5. Rusine (a, b, c)6. 6.Anxietate difuza sinespecifica (a, b, c)in fine, au fost create numeroase scheme de categorii pentru analiza valorilor. Printre cele maicunoscute sunt, fara indoiala, schema de categorii propusa de Harold D. Lasswell si A. Kaplan (1950),precum si cea elaborata de R. K. White, cu ajutorul careia in 1949 a analizat discursurile tinute de Hitlersi Roosevelt si apoi, in 1967, discursurile lui Kennedy si Hrusciov (vezi Lecturi 12.3).Utilizarea schemei de categorii presupunea insa doua lucruri: categoriile sa fie exclusive, adica, nici ounitate de inregistrare sa nu poata fi introdusa in mai mult de o singura categorie; categoriile sa fieexhaustive, adica, toate unitatile de inregistrare sa poata fi introduse intr-una din categorii, si doar intr-unasingura. Se mai adauga o cerinta: categoriile sa fie clar formulate, astfel incat analistii sa poata codifica cuusurinta mesajul comunicarii. Referitor la categoriile analizei continutului, Ole R. Holsti afirma ca eletrebuie sa reflecte scopurile cercetarii, sa fie exclusive si mutual exclsuive (precise, lipsite deambiguitate), independente si sa derive dintr-un singur principiu de clasificare.in analiza continutului unei brosuri de educatie politica, de exemplu, tabla de materii constituieadesea cea mai buna schema de categorii. Rubricile permanente ale unei reviste, de asemenea, formeazao posibila schema de analiza. in mod curent, normele si valorile sociale, orientarea (pozitiva sau negativa)a actiunilor, atitudinilor si opiniilor sunt folosite pentru elaborarea schemei de categorii.Etapele analizei continutuluiAplicarea tehnicii analizei continutului, ca orice alt proces de cercetare stiintifica, se desfasoara inetape.Alegerea temei de cercetare. Nu orice problema de cercetare reclama aplicarea tehnicii analizeicontinutului. Uneori este suficienta lectura atenta a documentelor oficiale sau neoficiale si extragereaideilor esentiale sau prezentarea lor in rezumat. Orice cercetare sociologica uzinala are la baza studiulaprofundat al regulamentelor de ordine interioara, dar aceasta nu presupune folosirea tehnicii analizeicontinutului.Pana in prezent tehnica analizei continutului a fost aplicata cu succes, in primul rand, pentrustabilirea caracteristicilor mesajului, pentru identificarea determinantelor si cunoasterea efectelorcomunicarii. Unele din posibilitatile de aplicare a acestei tehnici sunt ilustrate chiar de studiile incluse inacest volum (analiza propagandei, cercetarea lizibilitatii etc.). Asupra acestora nu mai insistam.Semnalam insa ca analiza continutului a servit si la identificarea determinarilor comunicarii, adica lacunoasterea caracteristicilor psihologice si sociale ale autorilor comunicarii. in mod deosebit, a fostutilizata in studiul interviurilor, al biografiilor sociale, jurnalelor intime etc. (A se vedea in acest sensstudiile semnate de Ioan Marginean (1985, 169) si Adrian Neculau (1985, 152)).De asemenea, aceasta tehnica a servit, cum s-a vazut, la descoperirea propagandei camuflate,identificand "paralelismele" dintre temele de propaganda din surse aparent fara legatura, identitateavocabularului si a deformarii informatiilor etc. in perioadele de conflict militar sau de "razboi rece"tehnica analizei continutului a furnizat informatii greu de obtinut pe alte cai. Analiza continutuluiscrisorilor populatiei germane din teritoriile bombardate in timpul celui de-al doilea razboi mondiale aaratat ca bombardamentele ce se desfasurau noaptea erau mai demoralizatoare decat raidurile din timpulzilei, chiar daca tonajul bombelor aruncate era mai redus. V. S. Korobelnikov (1971) evidentiaza, faptulca analistii au spulberat parerea organelor de informare ale armatelor aliate potrivit carora "armarazbunarii" (rachetele V 1 si V 2) ar fi sot doar o manevra a propagandei naziste.Pe baza Dictionarului politic Standford, utilizandu-se calculatorul electronic, au fost supuse analizeicontinutului notele diplomatice dintre ex-URSS si R. P. Chineza din perioada 1950-1965 (Philip J. Stone,1966). Cuvantarile delegatiei sovietice la sedintele delegatiei sovietice la sedintele Consiliului deSecuritate din perioada 1946-1960 au fost si ele supuse analizei continutului de catre analistii americani.Au fost studiate cu ajutorul tehnicii analizei continutului declaratiile oficiale din perioada 1953-1959 alesecretarului de stat al SUA, John F. Dulles, referitoare la ex-URSS. in cele 434 de documente incluse inTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 225analiza s-au identificat 3584 de asertiuni vizand ex-URSS. Ele au fost grupate in patru categorii polare:ostilitate prietenie, putere slabiciune, satisfactie frustrare, bun rau. S-a dovedit ca J. F. Dullesconsidera "inamicul" rau prin definitie (Holesti, 1962, 244). Fara indoiala ca multe din astfel de analizeraman nepublicate, constituind secrete militare si de stat. Din cele cunoscute, rezulta insa ca analizacontinutului permite cunoasterea efectelor comunicarii, cunoasterea receptorului, a publicului.Pornind de la ideea ca intre repertoriul propagandei si repertoriul auditoriului exista o zona deintersectie, studiind mesajul propagandei, putem reconstitui caracteristicile indivizilor, grupurilor, mailarg, a publicului expus propagandei sau mijloacelor comunicarii de masa. O analiza a continutului preseiscrise arata, intr-o anumita masura, asteptarile publicului caruia i se adreseaza. Pot fi identificate astfelinteresele, trebuintele, aspiratiile individuale si de grup. Bogatia de idei, varietatea de stiluri, volumulvocabularului caracterizeaza nu numai propaganda, dar si publicul caruia i se adreseaza.Trecerea in revista a problemelor cercetate cu ajutorul analizei continutului poate servi ca sursa deinspiratie pentru alegerea unor noi teme de cercetare. Desigur, creativitatea, si in acest domeniu, nutrebuie limitata. Dimpotriva, s-ar putea aplica analiza continutului la cantecele noastre patriotice,utilizandu-se schema actiunii sociale: agentul actiunii, scopul, mijloacele, finalitatea, contextul actiunii. infelul acesta s-ar putea orienta mai eficient creatia de cantece revolutionare si patriotice.De asemenea, analiza continutului titlurilor din publicatiile periodice ar putea releva masura in careele, asa cum sunt formulate, au capacitatea de condensare a informatiei in putine cuvinte, sugerandmodalitati grafice sau statistice inedite de detasare a cuvantului-soc, astfel incat titlurile sa fie mailapidare si cat mai dense in acelasi timp. Suprimarea unor elemente din propozitie (elipsa) si permutareaelementelor in vederea scoaterii in evidenta a cuvantului-cheie (hiperbatul) asa cum se stie dau artatitlului (Dubois si colab., 1974, 125). Care este arta titlului in publicatiile noastre centrale si locale Raspunsul cert nu-l putem afla decat apeland la tehnica analizei continutului. in acest sens, semnalam uninteresant studiu al lui Pavel Campeanu asupra titlurilor emisiunilor de televiziune (1975).Stabilirea materialului pentru analiza. in functie de problema cercetata, de extinderea careintentionam sa o dam studiului, de timpul pe care il avem la dispozitie, de posibilitatile tehnice simateriale pe care le avem, materialul (textele, filmele, benzile imprimate etc.) supus analizei continutuluipoate fi mai redus sau mai extins. Daca vrem sa vedem, de exemplu, care este imaginea studentilor, cetrasaturi psihice, morale si politice il definesc, putem aplica analiza continutului la presa studenteasca(ziare, reviste, emisiuni radio si tv. specializate). Daca intentionam sa surprindem si modificarea de-alungul timpului a imaginii studentilor reflectata in presa, va trebui sa incepem studiul cu primelepublicatii pentru tineret si sa ajungem la prezent. Materialul va fi deosebit de bogat, volumul de muncadeloc neglijabil. Ne-ar trebui, lucrand individual, cativa ani buni de munca pentru a analiza intregulmaterial. Putem insa simplifica lucrurile, limitand analiza doar la presa tiparita si, in cadrul ei, doar laziarul sau revista cu cea mai mare circulatie. De asemenea, ne putem opri doar la imaginea studentilor,asa cum rezulta ea din presa dupa decembrie 1989.Esantionarea. Un prim pas in stabilirea materialului pentru analiza il reprezinta, deci, selectareasurselor de comunicare. Din multitudinea surselor de informare, cercetatorul trebuie sa aleaga acea clasade documente care este cea mai relevanta pentru tema de studiu. in luarea deciziei, cand este vorba deanaliza presei, spre exemplu, trebuie sa se tina seama, in primul rand, de prestigiul ziarului, revistei,postului de radio sau tv.O data luata decizia de a retine pentru analiza doar o anumita clasa de dcumente, se trece laesantionarea documentelor (a textelor). Prin esantionarea materialelor ce urmeaza a fi analizate, se obtineo reducere considerabila a volumului de munca impus de analiza continutului.Problema esantionarii in analiza continutului are aspecte specifice, chiar daca nu difera ca principiude esantionarea aleatoare utilizata in anchetele sociologice si sondajele de opinie. Analiza sistematica aesantionarii in analiza continutului a fost realizata de Alexander Mintz (1965, 127). Studiind pe baza uneischeme de zece categorii titlurile dintr-un ziar central (pe o perioada de sase luni), Alexander Mintzajunge la concluzia ca alegerea metodei de esantionare trebuie sa fie facuta in functie de naturafluctuatiilor textelor (fluctuatii de esantionare, tendinte primare, tendinte ciclice si tendinte decompensare).Fluctuatiile de esantionare sunt greu de eliminat. Prin metoda abaterii standard poate fi insadeterminata amplitudinea acestora. Tendinta primara rezulta din modificarea continutului unui numar deziar in functie de continutul numarului anterior. Tendinta ciclica exprima practica ziaristica de reluare a226 Septimiu CHELCEAunor teme dupa un anumit interval de timp. in fine, tendinta de compensare se refera la faptul ca prezentain ziar a unei informatii intr-o zi scade posibilitatea aparitiei ei si in ziua urmatoare. Cele patru tipuri defluctuatii ridica problema preciziei esantioanelor de zile consecutive si a esantioanelor de zileneconsecutive. in timp ce esantioanele de zile neconsecutive elimina in buna parte efectele tendinteiprimare, esantioanele de zile consecutive (saptamana ca unitate de esantionare) accentueaza consecinteleacestei tendinte. in cazul tendintelor ciclice, trebuie mai intai determinata amplitudinea ciclului (ciclurisaptamanale, decanale, bilunare etc.), pentru ca in esantion sa se retina unitati de esantionare (numere deziar) din toate fazele ciclului. Determinarea ciclurilor din presa cotidiana se poate face fie utilizandmetoda reprezentarii grafice, fie prin examinarea variatiilor procentelor calculate pentru esantioanele dezile consecutive, fi cu ajutorul metodei Wallis-Moore, bazata pe calculul posibilitatilor. Tendinta decompensare se determina prin calcularea frecventei de aparitie a unei teme intr-un esantion de zileneconsecutive, comparativ cu esantioanele de cate doua zile consecutive.Rezulta din cele spuse pana aici ca esantionarea de zile neconsecutive asigura o reprezentativitatesuperioara a esantionarii presei cotidiene. E bine ca esantioanele sa cuprinda un numar suficient de marede zile neconsecutive, la intervale regulate, pentru a surprinde diferitele faze ale tendintei. Se recomandaaplicarea pasului de esantionare din doua in doua numere ale ziarului, din cinci in cinci sau in fiecare acincea zi din luna s.a.m.d. Ori de cate ori este posibil se vor utiliza concomitent mai multe procedee deselectie (esantionare dubla), pentru a se verifica gradul de incredere in rezultatele obtinute.De la caz la caz, in afara selectarii surselor de comunicare si esantionarii documentelor, se pune siproblema esantionarii din documente a unor texte, fie in mod aleator, fie in functie de anumite criterii(autor, tema etc.). Astfel, din volumele de literatura beletristica cuprinse in esantion pot fi analizate doarunele pagini, stabilite si ele printr-o esantionare probabilista. De asemenea, dupa stabilirea numerelor deziar cuprinse in esantion, analiza continutului se poate face luand in considerare doar articolele de fond,materialele semnate de un anumit comentator de presa s.a.m.d.in multe cazuri de aplicare a analizei continutului nu se impune esantionarea, dimpotriva chiar. Nuare nici un rost sa utilizam tehnicile de esantionare cand avem de studiat, de exemplu, continutul uneirubrici dintr-un cotidian pe timp de un an. Cand volumul comunicarii este redus, procedam la analiza inintregime a textelor, stiut fiind ca reprezentativitatea esantionarii depinde atat de selectia, cat si devolumul unitatilor de esantionare (talia esantionului). Esantioanele aleatoare cu un volum mai mic de 300 400 unitati de esantionare de regula nu asugura o reprezentativitate corespunzatoare.Procede de analiza a continutuluiDezvoltarea tehnicii analizei continutului ofera in prezent un larg evantai de procedee, incepand cuanaliza de frecventa si terminand cu analiza continutului computerizata. Alegerea unui procedeu sau aaltuia impune moduri speicifce de determinare a unitatilor analizei continutului. Pe de alta parte, alegereaprocedeului de analiza este in functie de tema de cercetare si de materialul ce urmeaza a fi suspusanalizei.Analiza frecventelor reprezinta procedeul clasic al analizei continutului. Ea consta in determinareanumarului de aparitii ale unitatilor de inregistrare in sistemul categoriilor de analiza. De exemplu, senumara cuvintele afectogene care apar intr-un discurs sau cuvintele dificile (vezi cercetarea lizibilitatii),se identifica citatele dintr-un text si se compara frecventa lor intr-un alt text. Cand unitatea de inregistrareeste tema, se determina prezenta unei anumite teme intr-un material dat. Cu ajutorul analizei frecventelors-au putut studia tipurile campaniilor de presa din ziaristica romaneasca contemporana (Cristian Ionescu,1980). intelegand prin campanie de presa "o actiune ziaristica planificata si desfasurata intr-o perioada detimp determinata, avand obiective precise, pentru atingerea carora sunt antrenate principalele forteredactionale (O. Butoi, 1974), vom distinge campaniile de presa periodice (de exemplu, campaniileagricole) de campaniile neperiodice (determinate de evenimente politice exceptionale, neplanificate sineplanificabile). Dupa punctul culminant al campaniei de presa, conform literaturii de specialitate, sediferentiaza trei tipuri: a) campanii de presa declansate de evenimente deosebit de importante, inedite,punctul culminant situandu-se la inceputul campaniei; b) campaniile de presa periodice, la care punctulculminant este plasat in a doua jumatate a duratei de desfasurare a campaniei; c) campaniile de presagenerate de evenimente anterior planificate, care au punctul culminant spre sfarsitul actiunii ziaristice.TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 227Fara indoiala ca o campanie de presa bine organizata sporeste eficienta propagandei, suscitand interesulpublicului pentru o anumita idee, mobilizand oamenii la actiune.Analiza tendintei porneste de la analiza frecventelor, urmarind sa puna in evidenta, in cadrulcomunicarii, orientarea (atitudinea) pozitiva, neutra sau negativa a emitatorului fata de o persoana, o idee,un fapt social, un eveniment istoric, Ca si in cazul analizei frecventelor, se incepe prin identificareatemelor, fiecare tema fiind clasificata dupa pozitia pozitiva, neutra sau negativa exprimata. intr-unmaterial de propaganda (o brosura, un film etc.) nu intreg continutul se refera la obiectivul propus:influentarea intr-un anumit sens a publicului. Din continutul total sunt reparate unitatile continutului inlegatura cu tema propagandei. Se calculeaza frecventa unitatilor in legatura cu tema si se raporteaza lanumarul lor total. Nu este acelasi lucru daca intr-un articol de presa, de exemplu, tema adancirii continuea democratiei in tara noastra apare o singura data sau de mai multe ori. Cu cat numarul unitatilor inlegatura cu respectiva tema va fi mai mare, cu atat eficienta propagandei va fi mai sporita.O data identificate temele, se trece la clasificarea lor dupa cum atitudinea este "neutra" sau "contra".Evidentierea tendintei se face prin folosirea formulei(cand se iau in calcul numai unitatile de continut in legatura cu tema)(cand se ia in calcul numarul total de unitati de continut)unde:AT = indicele de analiza a tendinteiF = numarul de unitati favorabile (pozitive, "pro" etc.)D = numarul de unitati defavorabile (negative, "contra" etc.)L = numarul de unitati in legatura cu temaT = numarul total de unitati (continutul total).Observam ca cele doua formule dau indici de tendinta diferiti pentru ca numitorul fractiei este diferit.Continutul in legatura cu tema cuprinde totalul unitatilor favorabile, defavorabile si neutre, in timp ce lacontinutul total se mai adauga si numarul unitatilor fara legatura cu tema a carei tendinta o calculam. Saluam urmatorul exemplu, construit pentru demonstratie: din 462 numere de ziar analizate s-au repetat 389articole care trateaza modul de desfasurare a activitatilor cultural-artistice in diferite centre universitare.in 276 de cazuri continutul articolelor scoate in evidenta calitatea lor de exceptie; in 63 de situatii seamintesc si unele lipsuri; iar in 50 de cazuri se analizeaza exclusiv neimplinirile. Intuitiv, ne dam seamaca ziarul respectiv prezinta in mod favorabil activitatea desfasurata. Dar cat de favorabil Indiceletendintei ne-o poate spune cu precizie:Acest indice, calculat dupa o formula sau alta, ne permite sa comparam atitudinea exprimata printr-osursa de informatii cu cea exprimata prin intermediul celeilalte surse. Daca analizam, comparativ, un altziar (un esantion de 503 numere) sau acelasi ziar, dar dintr-o alta perioada de timp, putem aveaurmatoarea situatie: in 266 articole se apreciaza rezultatele pozitive; 35 de articole cuprind aprecierilaudative, dar si critice; 53 de articole sunt critice. Fara calcularea indicelui de tendinta, ne-ar fi greu sacomparam pozitia celor doua surse de informatii. in cazul al doilea, indicele de tendinta este de + 0,60 sauconform formulei care ia in calcul continutul total, + 0,42.Analiza realizata evidentiaza faptul ca ambele ziare apreciaza pozitiv activitatea cultural-artistica. Celde-al doilea ziar analizat face mai multe semnalari pozitive decat primul, dar se preocupa intr-o masuramai mica decat acesta de aspectele acestei activitati.Pentru calcularea tendintei, in analiza continutului poate fi utilizata si o formula mai dezvoltata, careia in considerare concomitent atat continutul in legatura cu tema, cat si continutul total:(Simbolurile se pastreaza, iar T reprezinta numarul total al unitatilor continutului).Aplicand aceasta formula, constatam ca valoarea indicelui de tendinta al primului ziar este de +0,284. Indicele de tendinta al celui de-al doilea ziar este de 0,255. Rezulta de aici ca prima sursa deinformare are o atitudine, in ansamblu, mai favorabila fata de desfasurarea activitatilor cultural-educativedecat cea de a doua.in formulele prezentate, unitatile continutului neutre nu au fost luate direct in calcul. Studiileefectuate au relevat insa rolul lor in determinarea indicelui de tendinta. Asa cum remarcau Harold D.ATF DL-228 Septimiu CHELCEALasswell si N. Leites (1965), indicele de tendinta descreste in valoare absoluta atunci cand creste numarulde unitati de continut neutre; daca toate unitatile continutului in legatura cu tema data sunt neutre, atunciindicele de tendinta este egal cu zero; daca nu exista unitati neutre, indicele de tendinta rezulta dinraportarea numarului de unitati favorabile la numarul unitatilor de continut defavorabile.Analiza evaluativa reprezinta un procedeu al analizei continutului propus de Charles E. Osgood(1959). Se face distinctie intre obiectul atitudinii (O) si evaluarea obiectului (E). Ca obiect al atitudiniiintalnim diferitele unitati sociale (familia, grupul, colectivtatea etc.) sau fenomenele si procesele sociale(democratia constitutionala, tranzitia, privatizarea, etc.), iar ca evaluare luam in considerare toatedeterminarile calitative ale unitatilor sociale (coeziunea, caracterul progresist, eroic etc.). Aplicareaprocedeului de analiza evaluativa impune transformarea asertiunilor din text in constructii sintacticeechivalente semantic, astfel incat sa apara foarte clar obiectul atitudinii si evaluarea.in mod concret analiza evaluativa presupune:a) Identificarea tuturor asertiunilor din text referitoare la obiectul atitudinii. Pentru a preintampinaeventualele distorsiuni, obiectele atitudinii sunt inlocuite cu simboluri (literele mari ale alfabetului).Se codifica prin acelasi simbol fie elementele unei multimi, fie multimea ca unitate integratoare.b) Identificarea expresiilor care contin determinari directe si a expresiilor care contin determinariindirecte. Toate expresiile care contin ca obiect al atitudinii unitatea sociala, fenomenul sau procesulce ne intereseaza sunt transformate in expresii sintactice simple care pun in evidenta: subiectul,predicatul si complementul.c) Expresiile transformate sunt evaluate, acordandu-se ponderi (intre + 3 si 3) predicatelor sicomplementelor. Se analizeaza, deci, directia si intensitatea atitudinilor, intocmindu-se apoi cate ofoaie de codificare pentru fiecare obiect al atitudinii ce ne intereseaza.Evaluarea fiecarei propozitii, produsul dintre directia si intensitatea atitudinii, poate lua valoripozitive sau negative.Analiza contingentei permite evidentierea structurilor de asociere a termenilor (conceptelor) dintr-untext. Frecventa de aparitie asociata a "cuvintelor-cheie" in textul analizat (frecventa relativa) se comparacu probabilitatea teoretica de asociere a lor (valoarea de asteptare). Daca diferenta este semnificativa, setrage concluzia ca asocierea termenilor nu este intamplatoare, ea datorandu-se fie unei particularitati destil, fie intentiei manifeste sau latente a autorului. Analiza contingentei, asa cum a fost prezentata deCharles E. Osgood (1959), presupune:a) Identificarea unitatilor de inregistrare. De regula, sunt utilizate unitatile "clasice" ale textului;articolele, cand se analizeaza ziarele; capitolele, atunci cand se analizeaza un roman; telegrameleoficiale, sloganurile etc.b) Stabilirea schemei de categorii. De exemplu, ne intereseaza sa vedem gradul de asociere intr-un text atermenilor, desemnand categoriile sociale A, B, C, D, E, F.Se construieste apoi o matrice pentru analiza contingentei, un tabel cu dubla intrare, in care se trecunitatile de inregistrare si prezenta (+) sau absenta (-) termenilor a caror asociere se testeaza (Tabelul11.4)Tabelul 11.4. Matricea pentru analiza contingentaUnitatea de inregistrare TermeniiA B C D E F1 + + + - + -2 + + + + - -3 + + + - + -4 + - + + - +5 + + + - + +6 - - + - - -7 + + + - - -8 + + + - - -9 + + + + - +10 + + + - + +Frecventa relativa (%) 90 80 100 30 40 40TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 229d) Se calculeaza frecventa relativa (procentul) de aparitie a fiecarui termen in totalul unitatilor deinregistrare. (in exemplul dat in tabelul 5 se utilizeaza doar ilustrativ exprimarea procentuala. in modobisnuit nu se calculeaza procentajele la totaluri mai mici de 30).e) Se calculeaza apoi valoarea probabila de asociere a termenilor, prin inmultirea frecventelor relative deaparitie in text a termenilor (categoriilor) luati in considerare.f) Dupa calcularea probabilitatii de asociere doi cate doi a termenilor, se construieste un tabel decontingenta. Atat pe orizontala, cat si pe verticala sunt trecute simbolurile termenilor (categoriilor). inpartea superioara a diagonalei sunt trecute valorile probabilistice de asociere, iar in partea inferioarafrecventele relative (%) de aparitie concomitenta a termenilor in textul analizat (Tabelul 12.5).Tabelul 11.5. Matricea de contingentaTermenii A B C D E FA /// 0,72 0,90 0,27 0,36 0,36B 0,80 /// 0,80 0,24 0,32 0,32C 0,90 0,80 /// 0,30 0,40 0,40D 0,30 0,20 0,30 /// 0,12 0,12E 0,40 0,40 0,40 0,00 /// 0,16F 0,40 0,30 0,40 0,20 0,20 ///in exemplul luat in discutie, termenii A si B apar asociati in 80% din unitatile de inregistrare,termenii A si C in 90%, termenii A si D in 30% din totalul unitatilor de inregistrare s.a.m.d.g) Valorile probabilistice de asociere a termenilor, inscrise in partea superioara a diagonalei, se comparacu frecventele relative de asociere, asa cum rezulta din analiza textului. Daca frecventele relative(observate) sunt semnificativ mai mari sau mai mici decat valorile probabilistice, se poate trageconcluzia ca intre elementele (termenii, categoriile) luate in considerare exista o structura de asociere.Semnificatia diferentei dintre valoarea probabilistica si frecventa relativa observata se examineazaprin intermediul deviatiei standard.Analiza contingentei constituie procedeul cel mai adecvat pentru studierea continutului latent alcomunicarii. Aplicarea acestui procedeu poate fi combinata cu celelalte procedee de analiza (afrecventelor, a tendintei, evaluativa), cu alte metode si tehnici de cercetare.in studiul comunicarii, schema celor cinci "C"-uri (Cine Ce Cui Cum Cu ce rezultat ) propusa deHarold D. Lasswell (1903-1978) poate fi, asa cum remarca si Traian Herseni (1975), mult dezvoltata.Analiza continutului telegramelor de felicitare a impus completarea schemei cu inca doua intrebari: "innumele cui " si "Pentru cine ". De altfel, adaugand la "schema lui Lasswell" intrebarea "de ce "obtinem dupa cum remarca Ole R. Holsti (1969, 25) paradigma oricarei comunicari: sursa sauemitentul, procesul de codificare, mesajul, canalul de transmitere, procesul de decodificare si receptorul.Aplicarea tehnicilor de analiza a continutuluiEtapa distincta in cercetare, operatia de aplicare a tehnicii analizei continutului consta din codificareasau din introducerea unitatilor de inregistrare in schema de categorii. Ea nu este deloc simpla, analistultrebuie sa faca uneori disocieri fine intre sensul denotativ si cel conotativ al termenilor. in vedereacodificarii, pentru fiecare cercetare in parte, se intocmesc liste cu sensul denotativ (explicit, formal) si cusensul conotativ (explicit, formal) si cu sensul conotativ (implicit, latent) al termenilor. Cu cat schema decategorii este mai clara, cu atat codificarea este mai rapida, mai fidela si mai valida. Problema fidelitatii,asigurarea ca unitatile de inregistrare cuprinse in categorii au sens stabil, i-a preocupat cel mai mult peanalisti, pentru ca analiza continutului s-a nascut ca o reactie la interpretarea subiectiva a textelor,autodefinindu-se ca "inregistrare sistematica si obiectiva" a continutului comunicarii. intr-o lucrare dereferinta in domeniul analizei continutului, Marshall S. Smith examineaza patru metode de stabilire afidelitatii unui sistem de categorii de continut (Stone, 1966, 359):Fidelitatea codificatorilor, adica aplicarea corecta a regulilor de codificare si de clasificare in categoriipe baza listei cu sensul termenilor. Analistii codifica si clasifica acelasi text, pe baza acelorasi230 Septimiu CHELCEAinstructiuni, utilizand aceeasi schema de categorii. Se face apoi o corelatie a rezultatelor obtinute decatre fiecare analist separat. Acordul rezultatelor fiecarui analist cu restul grupului exprima fidelitateaacestora.Consistenta categoriilor se refera la masura in care unitatile de inregistrare intr-o anumita categorie autoate acelasi sens. Cu ajutorul analizei variantei sau al metodei impartirii in jumatate poate fi masurataconsistenta interna a categoriei si echivalenta textuala a unitatilor semantice cu elementelecomponente ale categoriei.Stabilitatea categoriilor releva gradul de incredereacordat masurarii realizate cu ajutorul categoriilor.Verificarea stabilitatii categoriilor poate fi facuta fie cu ajutorul "dictionarelor de cuvinte uzuale sisimboluri-cheie", fie prin procedeul clasificarii a doua texte diferite pe baza aceleiasi scheme decategorii si apoi calcularea coefientilor de corelatie pentru perechile de valori.Fidelitatea interpretarii vizeaza masura in care analistii, lucrand separat, cunoscand scopul cercetariisi utilizand aceleasi procedee de analiza, ajung la aceeasi interpretare a rezultatelor.Ca si problema fidelitatii, cercetarea validitatii in analiza continutului reprezinta un moment deosebitin desfasurarea propriu-zisa a analizei. Pentru cercetatorul din domeniul vietii sociale este fundamentalaintrebarea: "Masoara instrumentul creat in cazul nostru, analiza continutului ceea ce presupunem camasoara ". Fara a dezvolta o argumentatie prea larga, trebuie retinut ca validitatea continutlui constituieprocedeul cel mai des utilizat pentru a raspunde la intrebarea mai sus formulata. Concret, se incearca a sedetermina, prin analiza logica, legatura dintre unitatile de inregistrare si categoriile stabilite. Cu altecuvinte, examinam daca, si in ce grad, caracteristicile textului sunt relevante pentru verificarea ipotezei inraport cu care categoriile din schema au functie de variabile explanatorii.La fel ca si in cazul altor cercetari, validitatea analizei continutului poate fi evaluata si prindeterminarea capacitatii ei predictive (validitatea predictiva sau validitatea criteriilor) si prinidentificarea fenomenelor si caracteristicilor sociale si psihologice care sunt presupuse de categoriilestabilite (validitatea de construct).Dupa efectuarea codificarii (introducerea unitatilor de inregistrare in schema de categorii si asociereanormelor de cod sau a simbolurilor) se construiesc tabelele de frecventa, matricele sau tabelele deincidenta si matricele de contingenta. Se pot calcula anumiti coefiecienti de corelatie (pentru corelatiarangurilor, coefientii Spearman si Kendell sau coeficientul de corelatie produs moment Bravais-Pearsonetc.) si se aplica textele de semnificatie (chi patrat, testul Student, testul /Z/, Mann-Whitney, Wilcoxonetc.). Fireste, coefientii de corelatie si testele de semnificatie vor fi utilizati numai cu respectarearestrictiilor impuse de nivelul de masurare cu care s-a lucrat (masurare nominala, ordinala si, mai rar, deinterval).Analiza continutului, desi a cunoscut in ultima perioada o dezvoltare exceptionala, mai ales prinutilizarea calculatorului electronic (asa-numita analiza computerizata), care permite repararea directa decatre computer, pe baza unui dictionar intocmit pentru fiecare cercetare, a categoriilor stabilite, are limiteca oricare alta metoda si tehnica de cercetare, iar utilizarea complementara, in cadrul aceleiasi cercetari, aanchetei pe baza de chestionar, a observatiei sau experimentului nu poate decat sa sporeasca valoarea deansamblu a investigatiei. Asa cum remarca inca Bernard Berelson, tehnica analizei continutului nu arecalitati miraculoase, ea nu este, in cercetarea stiintifica, un substitut pentru o idee de studiu valoroasa.Termeni-cheieanaliza continutului- computerizatacontinutul- latent- manifestesantionarea documentelorfidelitateaprocedee de analiza- analiza contingenta- analiza frecventelor- analiza tendineischema de categoriistatistica lingvisticatendintele- ciclica- de compensare- primaraunitatile de analiza- de context- de inregistrare- de numararevaliditateaTEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA 231Probleme recapitulative1. Care este specificul tehnicilor de analiza a continutului comunicarii2. Prin ce se deosebeste analiza continutului comunicarii de statistica lingvistica3. Aparitia si evolutia preocuparilor de analiza a continutului comunicarii.4. Prin ce se diferentiaza continutul latent de continutul manifest5. Care sunt etapele unei cercetari pe baza analizei continutului comunicarii6. Ce erori pot sa apara in fiecare din aceste etape7. Prin ce se deosebeste esantionarea documentelor de esantionarea populatiei8. Care sunt cele patru sisteme de numarare posibila in analiza continutului comunicarii9. Ce conditii trebuie sa satisfaca o buna schema de categorii de analiza a continutului10. Comentati schema de categorii de analiza utilizata de R. K. White.11. Ce valoare au schemele de categorii standard12. Analizati comparativ diferitele procedee de analiza a continutului comunicarii.13. Care sunt avantajele si dezavantajele utilizarii tehnicilor de analiza a continutului comunicarii instudiile socioumanein loc de incheiereOrice sfarsit este si un nou inceput. incheind aici lectura cursului de Tehnici de cercetare sociologica,studentii pasionati de cunoasterea vietii sociale vor cauta desigur sa-si completeze cunostintele.Bibliografia selectiva din finalul volumului (am fost mentionate doar titlurile lucrarilor de referintaaccesibile) ii poate ajuta, orientandu-le cautarile.Credincios "terenului", ii indeamn pe studentii cu vocatie sa treaca la cercetarea concreta, pentru canu exista lectie mai buna decat cea oferita de investigatia de teren. in amfiteatre, asa cum aprecia MaxWeber (1917/2001, 139), studentii pot sa invete de la profesorii lor doar:- capacitatea de a se achita constiincios de o sarcina data;- capacitatea de a recunoaste faptele, chiar si sau indeosebi pe acelea care li se pardezagreabile, si de a sti sa faca distinctie intre constatarea faptelor si luarea de pozitie valorizanta;- capacitatea de a-si retrage propria persoana in spatele unei cauze pe care o serveste si, prinurmare, de a-si reprima nevoia de a face etalari inoportune ale propriilor gusturi si a altor impresiipersoanele.Aprecierile lui Max Weber sunt pentru sociologia romaneasca mai actuale azi decat pentrusociologia germana in urma cu opt decenii, pentru ca, dupa perioada de aservire ideologica din timpulcomunismului, au reaparut la noi semnele inregimentarii politice a cercetatorilor vietii sociale. Pe bazaexperientei de cercetare, imi exprim convingerea ca identificarea sociologiei cu propaganda politica nu aadus si nici nu va aduce respectabilitate sociologiei sau practicienilor ei.Bibliografie selectivaBailey, Kenneth D. s1978t(1982). Methods of Social Research (editia a II-a). New York: The FreePressBaker, Therese. (1988). Doing Social Research. New York: McGraw-Hill Book Company.Bardin, Laurence. (1977). LAnalyse de contenu. Paris: P.U.F.Berger, Peter L. s1966t(1999). Construirea sociala a realitatii. Bucuresti: Editura Univers.Bernard, Claude. s1865t(1958). Introducere in studiul medicinii experimentale. Bucuresti: EdituraStiintifica.Boudon, Raymond (ed.). s1992t(1997). Tratat de sociologie. Bucuresti: Editura Humanitas.Boudon, Raymond si altii (eds.). s1993t(1996). Dictionar de sociologie. Bucuresti: Editura UniversEnciclopedic.Bulai, Alfred. (2000). Focus-grupul in investigatia sociala. Bucuresti: Editura Paideia.Burke, Peter. s1992t(1999). Istorie si teorie sociala. Bucuresti: Editura Humanitas.Caplow, Theodore. (1970). LEnqute sociologique. Paris: Armand Colin.Chelcea, Septimiu. (2000). Cum sa redactam in domeniul stiintelor socioumane. Bucuresti: EdituraSNSPAChelcea, Septimiu. (2001). Meotodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitatzive.Bucuresti: Editura Economica.Chelcea, Septimiu, Marginean, Ioan si Cauc, Ion. (1998). Cerecetarea sociologica. Metode si tehnici.Deva: Editura DestinDenzin, Norman K. si Linkoln, Yvonna S. (eds.). (1994). Handbook of Qualitatve Research. ThousandOaks: SAGE Publications, Inc.Durkheim, mile. s1895t(1974). Regulile metodei sociologice. Bucuresti: Editura Stiintifica.Durkheim, mile. s1897t(1993). Despre sinucidere. Iasi: Institutul European.Ferrol, Gilles (ed.).s1995t(1998). Dictionar de sociologie. Iasi: Editura Polirom.Ghiglione, Rodolphe si Matolon, Benjamin. (1991). Les Enqutes sociologiques. Thories et pratique.Paris: Armand ColinGiddens, Anthony. s1989t(2000). Sociologie. Bucuresti: Editura All.Grawitz, Medeleine. (1992). Mthodes des sciences sociales. Paris: Dalloz.Gusti, Dimitrie (ed.). (1940). indrumari pentru monografiile sociologice. Bucuresti: Institutul deStiinte Sociale al Romaniei.Hammersley, Martyn (ed.). (1993). Social Research. Philosophy, Politics and Practice. Londra:Routledge.Herseni, Traian. (1969). Metodologia cercetarilor sociologice de la Boldesti. in Sociologia militans.Metode si tehnici sociologice (pp. 25-55).Ilut, Petru. (1997). Abordarea calitativa a socioumanului. Concepte si metode. Iasi: Editura Polirom.King, Gary, Keohane, Robert si Verba, Sidney. s1994t(2000). Fundamentele cercetarii sociologice.Iasi: Editura Polirom.Knig, Ren (ed.). (1967). Handbuch der empirisches Sozialforschung (2 vol.). Stuttgart: FerdinandEnke Verlag.Kuhn, Thomas S. s1962t(1976). Structura revolutiilor stiintifice. Bucuresti: Editura Stiintifica siEnciclopedica.Laplatine, Franois. s1996t(2000). Descrierea etnografica. Iasi: Editura Polirom.Lewis, Oscar. s1961t(1978). Copiii lui Sanchez. Bucuresti: Editura Univers.Mayntz, Renate, Holm, K. si Hubner, P. (1969). Einfhrung in die Methoden der empirischeSoziologie. Kln: Westdeutscher Verlag.Marginean, Ioan. (1982). Masurarea in sociologie. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica.Marginean, Ioan. (2000). Proiectarea cercetarii sociologice. Iasi: Editura Polirom.Miftode, Vasile. (1995). Metodologia sociologica. Metode si tehnici de cercetare sociologica. Galati:Editura Porto-Franco.Mihailescu, Ioan. (2000). Sociologie generala. Bucuresti: Editura Universitatii din Bucuresti.Mihu, Achim. (1973). ABC-ul investigatiei sociologice (2 vol.). Cluj-Napoca: Editura Dacia.Mihu, Achim. (1992). Introducere in sociologie. Cluj-Napoca: Editura Dacia.234 Septimiu CHELCEAMiller, Delbert C. s1964t(1991). Handbook of Research Design and Social Measurement(editia a V-a). Newbury Park: SAGE Publications, Inc.Moser, C. A. s1958t(1967). Metodele de ancheta in investigarea fenomenelor sociale. Bucuresti:Editura Stiintifica.Neuman, Lawrence W. s1991t(1997). Social Research Methods. Qualitative and QuantitatveApproach. Boston: Allyn and Bacon.Nowak, Stefan. (1977). Methodology of Social Research. Varsovia: Polish Scientific Publishers.Parvu, Ilie. (1981). Teoria stiintifica. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica.Popa, Cornel. (1972). Teoria cunoasterii. Bucuresti: Editura Stiintifica.Popper, Karl R. s1934t(1981). Logica cercetarii. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica.Riley, Matilda W. (ed.). (1963). Sociological Research. A Case Approach. New York: Harcourt, Brace& World, Inc.Rotariu, Traian si Ilut, Petru.(1997). Ancheta sociologica si sondajul de opinie publica. Teorie sipractica. Iasi: Editura Polirom.Russell, Bernard H. (1995). Research Methods in Anthropology. Qualitative and QuantitativeApproach. Walnut Creek, CA: AltaMira Press.Silverman, David. s1997t(1998). Qualitative Research. Theory, Method and Practice. Londra: SAGEPublications, Inc.Singly, Franois de, Blanchet, Alain, Gotman, Anne si Kaufman, Jean-Claude. s1992t(1998). Anchetasi metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv. Iasi:Editura Polirom.Stahl, Henri H. (1934). Tehnica monografiei sociologice. Bucuresti: Institutul Social Roman.Stahl, Henri H. (1974). Teoria si practica investigatiilor sociale (2 vol.). Bucuresti: Editura Stiintificasi Enciclopedica.Suppes, Patrick. s1984t(1990). Metafizica probabilista. Bucuresti: Editura Humanitas.Tamasi, Sergiu si Culea, Haralambie (eds.). (1972). Cunoasterea faptului social. Bucuresti: EdituraPolitica.Unguranu, Ion. (1990). Paradigme ale cunoasterii societatii. Bucursti: Editura Humanitas.Veyne, Paul. s1971t(1999). Cum se scrie istoria. Bucuresti: Editura Meridiane.Vlasceanu, Lazar. (1982). Metodologia cercetarii sociologice. Bucuresti: Editura Stiintifica siEnciclopedica.Vlasceanu, Lazar. (1986). Metodologia cercetarii sociale. Bucursti: Editura Stiintifica siEnciclopedica.Weber, Max. s1917t(2001). Sensul "neutralitatii axiologice" in stiintele sociologice si economice. inM. Weber. Teorie si metoda in stiintele culturii. Iasi: Editura Polirom.Weber, Max. s1920t(1993). Etica protestanta si spiritul capitalismului.Bucuresti: Editura Humanistas.Zamfir, Catalin. (1987). Structurile gandirii sociologice. Bucuresti: Editura Politica.Zamfir, Catalin. (1999). Spre o paradigma a gandirii sociologice. Texte alese. Iasi: Editura Cantes.Zamfir, Catalin si Vlasceanu, Lazar (eds.). (1993). Dictionar de sociologie. Bucuresti: Editura Babel.