Referat de psihologie. Tipologia lectiei
calendar_month 04 Feb 2008, 00:00
Tipologia lectieiLectia, ca forma de organizare a procesului de invatamant, este constituita dintr-o succesiune de etape sau secvente ce se desfasoara intr-o unitate de timp, in care se asigura o coordonare intre activitatea de predare si cea de invatare, in vederea realizarii finalitatilor procesului de invatamant.Prin relatiile functionale care se stabilesc intre diversele sale elemente, lectia constituie o entitate de instruire, relativ independenta, in cadrul careia se materializeaza dezideratele actiunii educationale.Lectia condenseaza intr-un tot unitar elemente si variabile predarii si invatarii, continutul informational, obiective operationale, strategii si mijloace didactice, particularitatile psihice ale elevilor, organizarea psihosociologica a colectivului, personalitatea profesorului etc. toate acestea fiind subordonate logicii actiunii educationale.Principalele elemente si variabile pe care le implica lectia ca entitate sau microsistem sunt:- obiective instructiv-educative;- continutul informational;- alegerea si folosirea unei strategii de instruire,- variabilele personalitatii profesorului si variabilele personalitatii elevilor;- organele colectivului de elevi.Fiecare lectie include si elemente de conexiune inversa, destinate inregistrarii si masurarii performantelor obtinute de catre elevi. Asemenea elemente sunt presarate pe tot parcursul lectiei ca si la finele ei pentru consemnarea rezultatelor finale.Procesul educativ este un proces complex in care trebuie sa tinem seama de toti factorii implicati. Atunci cand un profesor se afla in fata clasei, trebuie sa stie ce tip de lectie se potriveste cel mai bine momentului, astfel incat scopul lectiei sa fie atins. Din acest punct de vedere, lectiile se pot clasifica in:A. Tipul lectiei mixte sau combinate Caracteristica fundamentala a acestui tip este aceea ca urmareste realizarea, aproximativ in aceeasi masura a mai multor sarcini didactice (comunicare, sistematizare, fixare, verificare etc.), fiecareia dintre acestea fiindu-i rezervata o veriga sau un eveniment al instruirii. Sarcinile asupra carora se concentreaza activitatea profesorului si a elevului se afla aproximativ pe acelasi plan. Diferentierea unui numar mai mare de evenimente este mult mai pronuntata. Principalele evenimente sau sectiuni de lucru ale acestui tip de lectie ar putea fi: - organizarea clasei pentru lectie si captarea atentiei elevilor; - actualizarea elementelor invatate anterior; - pregatirea elevilor pentru asimilarea noilor cunostinte; - comunicarea si asimilarea noilor cunostinte; - fixarea cunostintelor predate.B.Tipul lectiei de comunicare Acest tip de lectie consta in concentrarea activitatii didactice in directia dobandirii de catre elev a unor cunostinte si dezvoltari pe aceasta baza, a proceselor si insusirilor psihice, a capacitatilor instrumentale si operationale. Momentul comunicarii detine ponderea hotaratoare, rezervandu-i-se cea mai mare parte din lectie. De cele mai multe ori acest eveniment este divizat intr-o serie de secvente: pregatirea elevilor in vederea asimilarii noilor cunostinte, anuntarea subiectului si obiectivelor ce urmeaza a fii realizate. Variante posibile ale acestui tip de lectie pot fii: - lectii de descoperire pe cale inductiva; - lectii de descoperire pe cale deductiva; - lectii introductive; - lectii seminar; - lectii dezbatere, etc.C.Tipul lectiei de formare a priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata rezolvarii sarcinilor de invatare in vederea elaborarii unor componente actionate ( priceperi, deprinderi, algoritmi).Ca structura acest tip de lectie presupune anuntarea subiectului si obiectivelor lectiei, demonstrarea modului de executie, reactualizarea cunostintelor teoretice, activitati independente ale elevilor, analiza rezultatelor. Variante ale acestui tip de lectie: - lectii pe baza de exercitii aplicative; - lectii practice in atelierul scolar; - lectii de creatie; - lectii de munca independenta cu ajutorul textului programat; - lectii de munca independenta pe baza lucrarilor de laborator.D. Tipul lectiei de recapitulare si sistematizare Obiectivul fundamental urmarit este fixarea si consolidarea cunostintelor prin stabilirea de noi corelatii intre cunostinte, prin elaborarea unor generalizari mai largi, prin relevarea unor structuri logice intre diverse cunostinte, toate acestea stimuland mecanismul transferului cu cele doua forme ale sale specific si nespecific. Anumite idei generale o data invatate vor putea fi folosite in vederea rezolvarii sarcinilor interioare, asigurandu-se astfel nu numai corelatii intre cunostinte, ci si aprofundarea lor. Variante de lectii ale acestui tip: - lectii de sinteza la final de capitol, semestru, an scolar; - lectii de recapitulare cu ajutorul textului programat; - lectii de recapitulare si sistematizare cu ajutorul fiselor; - lectii de recapitulare si sistematizare pe baza de referat.E.Tipul lectiei de recapitulare si apreciere Scopul fundamental urmarit este acela al controlului si evaluarii randamentului scolar. Prin astfel de lectii se urmareste, pe de o parte, verificarea bagajului de informatii asimilate concomitent cu capacitatea de aprofundare, intelegere si operare cu aceste informatii, iar pe de alta parte sa masuram si sa evaluam cele constatate. in aceste lectii se efectueaza o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs in personalitatea elevilor in urma transmiterii unei cantitati de informatie intr-un interval de timp. Lectiile destinate special verificarii si evaluarii se realizeaza la intervale mai mari de timp. Printre variantele acestui tip de lectie enumeram: - lectii de verificare prin chestionare orala; - lectii de verificare prin teme scrise; - lectii de verificare si evaluare prin lucrari practice; - lectii de verificare si evaluare cu ajutorul fiselor. Alegerea tipului de lectie se face in mod diferentiat, in functie de nivelul elevilor,mijloacelor de invatamant, conditiilor de lucru, momentului din anul scolar. Bibliografie: Ioan Nicola Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, 2003.