UITAREA"Uitarea e suprema mangaiere a tuturor, si buni, si rai " , spunea Barbu stefanescu Delavrancea intr-un citat al sau .Anumite informatii pe care le acumulam din diverse sfere ale activitatii noastre , este bine stiut , dispar din memoria noastra in urma unui fenomen pe care noi il numim uitare . Acest fenomen a fost studiat din cele mai vechi timpuri si a facut subiectul unor zicale , vorbe de duh , ipoteze filozofice , iar mai tarziu in perioada contemporana a multor studii complexe efectuate de catre pshihologi si nu numai . Uitarea este un fenomen natural , necesar , normal,care are scopul de a ne debarasa de anumite informatii pentru a face loc altora actionand astfel ca o piedica impotriva suprasolicitarii memoriei cu care se afla mereu in interactiune . Uitarea se poate diferentia prin modul in care actioneaza dupa cum urmeaza : -- Uitarea totala , caracterizata prin disparitia totala a unor informatii legate de un anumit subiect sau intamlare . -- Uitarea partiala se manifesta prin recunoasteri si reproduceri partiale ,aproximative , neclare sau chiar eronate . -- Uitarea temporara se produce prin imposibilitatea accesarii pe o perioada limitata de timp a unor date , evenimente etc . Unele din teori , teoriile passive ale uitarii , considera stergerea informatiilor memorate ca fiind consecinta lipsei de reactivare a lor deci lipsa de exercitiu . Aceeas viziune o putem observa in vechiul dicton latin "REPETITIO MATER STUDIORUM EST " ( repetitia mama invataturii ) Teoriile active considera ca urmele unui unui stimul nu inceteaza odata cu dispatitia acestuia ci isi continua activitatea in stare latenta dar o informatie nu poate fi activata din cauza alteia care fiind mai puternica o eclipseaza pe prima acest fenomen numindu-se fenomen de interferenta care la randul lui poate fi fenoman de interferenta retroactiva sau proactiva . Interferenta retroactiva este reprezentata in cazul in care o informatie actuala este uitata pentru ca dupa ea , este asimilata o informatie noua , astfel informatia noua actioneaza in mod negativ asupra celei anterioare Interfata proactiva se manifesta in cazul in care anteriorul are influenta negativa asupra posteriorului adica o informatie noua este uitata datorita unei informatii asimilate anterior care actioneaza negativ asupra celei din urma . Un rol important in producerea uitarii il au procesele nervoase , inhibitia si exitatia care au diverse forme de manifestare . Mecanismul inhibitiei este un proces nervos care micsoereaza activitatea celulei corticale si care desi nu o intrerupe produce imposibilitatea reamintirii (temporare ) acesta fiind primul proces al inhibitiei numit inhibitie conditionata de stingere . O alta forma de manifestare a uitarii poate fi exemplificata in cazul recunoasterii eronate care se poate explica prin tulburarea inhibitiei de diferenta , de distingere a capacitatii de delimitare de distingere a legaturilor temporare. Interventia inhibitiei conditionate de intarziere produce o noua forma a uitarii , reminiscenta , care este explicata prin amanarea reactiei potrivite atunci cand ea este necesara , adica informatia nu poate fi accesata in atunci cand avem nevoie de ea . Un rol important il are si inhibitia neconditionata . In cazul in care incercam sa asimilam prea multa informatie celula nervoasa actioneaza pentru a se proteja si intra in inhibitie . Acest mod al sau de a reactiona este unul de aparare . In cazul in care dorim sa invatam intr-o perioada scurta de timp un volum mare de informatii celulele nervoase isi iau aceasta masura de protejare in calea epuizarii . Acest lucru se produce inconstient , neputand fi controlat de vointa noastra . In acelas timp pe scoarta cerebrala apare un focar de excitatie care produce in jurul sau prin inductie ( conform legii inductiei negative ) inhibitia . Cu cat aceasta va fi mai mare cu atat posibilitatea aceesarii unor informatii va fi mai mica . De aceea in momente emotionale foarte puternice exista posibilitatea de a nu ne putea aminti lucruri foarte bine cunoscute , acest lucru fiind posibil abia dupa ce zonele respective se dezinhiba . Procesul uitarii este unul inconstient si de obicei uitam lucruri fara importanta , lucruri care ne sunt dezagreabile , lucruri care nu sunt utilizate in mod reptat si mai rar din pacate si lucruri care ne sunt necesare si au mare importanta pentru noi . Studiile cercetatorului german H Ebbinghaus privind uitarea in cazul memorarii unui material fara sens ne arata ca uitarea este foarte mare imediat dupa memorare iar apoi este lenta chiar staganta . Acest lucru nu este intodeauna perfect valabil ci difera in functie de mai multi factori : lungimea materialului memorat , semnificatia , varsta si particularitatile personale ale fiecarei persoane . Daca facem o comparative intre modul de asimilare a unui material fara sens si a unuia cu sens in cazul in care informatia este mica sau prea mare , uitarea actioneaza aproximativ in acelas fel . In cazul memorarii unui material de lungime medie , cel fara sens se uita mai repede decat cel cu sens . Uitarea deci este un fenomen complex cu diverse manifestari si moduri de actiune , un femomen care desi adeseori ne joaca feste si ne pune in situatii delicate este o forma de autoprotectie si in limitele normale o este o caracteristica a unei persoane sanatoase .