Descoperirea planetei Uranus,Neptun, si Pluton reprezinta un exemplu al succesului unor observatii riguroase si sistematice, urmate sau chiar devansate de calcule facute cu multa rigoare si ingrijire.
Dupa ce a fost descoperita luneta,in secolul al XVII-lea,celor 5 planete cunoscute din antichitate si vizibile cu ochiul liber ( Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn) li s-au putut adauga alte corpuri ceresti noi care completau tabloul sistemului solar: primii 4 sateliti ai lui Jupiter,descoeriti de Galilei, in 1610, Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn, descoperit de Huygens, in martie 1655, si inelul lui Saturn observat imperfect de Galilei si explicat corct in 1656, tot de Huygens. Dar in anii urmatori, cu toate progresele tehnicii de observatie, cu sporirea puterii de marire a lunetelor si telescoapelor,nu a mai aparut pe lista astrilor sistemului solar nici o descoperire noua.



Abia in 1781, observand sistematic diferitele regiuni ale cerului cu un telescop puternic, de constructie proprie, pentru a intelege mai bine structura Universului ,englezul William Herschel a remarcat in apropierea constelatiei Gemenii un astru nou.,Mai intai a crezut ca este o cometa. Dar in realitate, era vorba de o planeta, a carei orbita se situa dincolo de cea a lui Saturn. Sir William Herschel (1738-1822) a studiat planetele si a contribuit cu observatiile sale remarcabile, la cunoasterea Universului. A aratat ca numeroase stele duble se rotesc reciproc dupa legile gravitatei. Arago il considera cel mai mare astronom al tuturor timpurilor.