Descrisa pentru prima data sub acest nume de E. Moselli in 1886, dismorfofobia nu este o simpla fobie, ci mai curand o credinta cvasideliranta. Subiectul care sufera de ea este convins ca e urat, ca are un corp anormal, malformat. Aceasta lipsa de gratie, chiar daca are uneori o anumita justificare reala, nu este apreciata obiectiv. Ea este traita ca un obstacol de netrecut pentru o viata normala si pentru existenta unor relatii satisfacatoare cu anturajul. Ea poate sa apara ca o tulburare izolata la sfarsitul perioadei de latenta, cand tanarul adolescent sufera brusc mutatiile corporale din perioada pubertara.
Transformarea mamara la fata, aparitia caracterelor sexuale secundare la ambele sexe, o crestere morfologica intarziata sau, dimpotriva, prea rapida, o usoara obezitate sau, invers, o oarecare slabiciune pot fi substratul obiectiv al unei ingrijorari ce risca sa fie agravata de criticile mediului, care isi impune canoanele estetice corporale. Daca adolescentul e timid, introvertit sau hipersensibil, acest lucru e uneori suficient pentru a declansa aceasta preocupare morbida, ce poate evolua intr-un mod exclusiv depresiv. Uneori insa tulburarea se agraveaza si poate deveni primul simptom al unei evolutii schizofrenice care trebuie sa fie recunoscuta, cu atat mai mult cu cat dismorfofobia poate ramane vreme indelungata singurul simptom al procesului disociativ.
Referat Dismorfofobia
label
Referate
calendar_month
2010-01-24, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro