REFERAT DIVERSE: ACCEPTAREA RADIOURILOR LOCALE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
ACCEPTAREA RADIOURILOR LOCALEStudiile efectuate dupa 1990 dovedesc o mare contradictie. Pe de o parte, sondajele aratau ca posturilor de radio locale li s-au atribuit un rol important ca media de informare. Pe de alta, in domeniul ofertei de stiri, institutiile publice nationale dadeau dovada de mult mai mult profesionalism. Criticate la posturile de radio locale au fost indeosebi calitatea buletinelor de stiri si calificarea moderatorilor.Chiar daca astazi profesionalismul statiilor locale poate concura in multe cazuri pe acela al institutiilor de radio cu traditie, mult timp statiile radio licentiate aminteau mai degraba de organizarea unei echipe de lucru universitare, decat de ceea ce se intelegea in general prin notiunea de radio. Aceasta, desigur, pentru ca unele posturi de radio, pe baza influientei lor politice si economice, au primit cu multa usurinta licentele de emisie, fara a se tine seama daca ele au cel putin o simpla idee despre modul cum ia nastere in realitate produsul radio.Pe de alta parte, si la realizatorii programelor de radio predominau unele neintelegeri. Cerintele pentru realizarea unui program radio au fost in parte absolut subapreciate. Nici un alt media - TV, ziare, cotidiene, magazine - nu a avut atat de luptat impotriva cliseului "si-eu-pot-asta" ca radioul.Astazi, radioul este considerat drept un media capabil de a transporta cu un efort tehnic relativ redus opiniile si informatiile grupurilor de interese in fiecare locuinta. Trecutul deloc faimos al radioului - ca instrument de propaganda de stat - este, avand in vedere varietatea mediilor, depasit inca de mult timp. Radioul castiga teren ca organ de informare sau de formare a unei opinii personale. Infiintarea unor mass-media deschise, deci a programelor radio ce pot fi utilizate de oricine, reprezinta o alternativa realizata in mod constient la posturile de radio comerciale private.BAZELECei trei piloni pe care se sprijina programul radioului sunt: informatia, cultura si divertismentul. Grila de programe trebuie construita ca o sinteza a acestor trei componente.Exista o concurenta continua intre radioul public si cel privat. Desi ofertantilor orientati spre castig li se reproseaza mereu o competenta deficitara, cotele de ascultatori arata ca un program orientat spre muzica si divertisment poate fi de succes. si institutiile publice nationale privesc reclama ca o sursa suplimentara de finantare, desi prin aceasta - in ochii ofertantilor privati - se violeaza legea finantarii din taxe. in timp ce initial, reclama nu juca nici un rol in venituri, astazi, in cazul radioului public, ea isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult, in programe.PREtUL RECLAMEIRadioul privat se deosebeste esential in bazele sale economice de cel public-national. Unicele sale surse de venituri sunt momentele de reclama vandute. In timp ce posturile de radio publice au ca principal sustinator taxele de radio si pot folosi momentele de reclama ca o sursa suplimentara, organizatorii privati sunt lasati, conform legii, pe seama comercializarii timpului de reclama. Un declin al vanzarilor timpului de reclama loveste in dezvoltarea capitalului societatii si, astfel in perspectivele economice, personale si ale programelor.Fluctuatiile survenite pe piata reclamei si concurenta se rafrang asupra posturilor de radio private cu mult mai drastic decat in cazul posturilor publice, influentand politica firmei.Fundamentul alcatuirii preturilor la orice mass-media este exclusiv numarul de cititori, de ascultatori sau telespectatori. In cazul unor mass-media electronice (televiziune, radio), preturile reclamei difera in functie de numarul ascultatorilor, corespunzator fiecarui moment al zilei. In radio, clasicul Prime-Time (momentul cand se inregistreaza cel mai mare numar de ascultatori) este intre orele 6.00 si 8.00 dimineata. In cursul zilei, folosirea radioului scade, in timp ce dupa-amiaza, folosirea TV-ului creste constant. in jurul orei 18.00, curbele de utilizare se suprapun. Incepand din acest moment al zilei, televiziunea are mai multi utilizatori decat radioul.Numarul ascultatorilor, respectiv al telespectatorilor, se stabileste sub forma de evaluari. Sunt chestionati un anumit numar de oameni, selectati reprezentativ in functie de obisnuintele lor audio si video. Unele posturi mai comanda si sondaje proprii pentru a afla numarul de ascultatori. Alte posturi, care doresc sa stie cu precizie audienta pe care o au, se folosesc de asa numitele sondaje "audiente din sfert in sfert de ora" - afland numarul ascultatorilor corespunzator fiecarui sfert de ora. Aceasta unitate, cea mai mica ce poate fi estimata cu un nivel acceptabil de incredere, permite posturilor de radio sa detina un bun control asupra acceptarii pe piata a fiecarui element de program, astfel incat ele pot sti, spre exemplu, daca o anumita amplasare a calupurilor publicitare va avea sau nu efecte asupra comportamentului ascultatorilor.Firmele care vor sa-si faca reclama produselor lor, pun la dispozitia unei agentii publicitare un buget fix pe care agentia il repartizeaza intre diverse mass-media dupa criteriul cost-profit. Repartizarea bugetului se decide in agentiile publicitare si intreprinderi dupa diverse criterii, cum sunt: -publicul tinta, spre exemplu: un producator de software va comanda reclama cu precadere in revistele pentru publicul larg si cu tiraje mari, unde preturile reclamei sunt mai mari si numarul de cititori la fel.-posibilitatea reprezentarii produsului. Pentru cele mai multe produse, prezentarea vizuala se bucura de prioritate. Clientul trebuie sa stie cum arata produsul pentru a-l recunoaste la cumparare.Astfel, cei mai multi bani din bugetul unei reclame merg in domeniul tipariturilor si al televiziunii. Reclama radiofonica joaca un rol secundar. Daca totusi articolele de marca folosesc reclama radiofonica, aceasta se face doar pentru a completa un anumit concept de reclama. Firmele de renume incearca sa se delimiteze fata de TV - boom-ul general - prin aceea ca realizeaza campanii de publicitate intentionate, in unele cazuri chiar exclusiv prin radio. Cu toate acestea, recunoasterea faptului ca reclama radio a fost mult timp subapreciata se impune foarte lent in randul planificatorilor media si al departamentelor de marketing.Un post de radio privat are, ca orice intreprindere orientata spre economia de piata, sarcina de a administra profitul. El nu are o sarcina de program asemanatoare posturilor nationale. in timp ce la acestea din urma, criterii precum raspandirea larga a informatiei, luarea in consideratie a opiniilor minoritatilor si - in sensul cel mai larg - formarea si perfectionarea ascultatorilor constituie o sarcina clara de program, motiv pentru care taxele radio le asigura baza economica, in cazul posturilor private situatia este inversata: muzica, informatiile si alte elemente de program primeaza, ele fiind mijlocul prin care se atinge scopul (obtinerea profitului prin vinderea timpului de reclama).in timp ce la posturile publice mijloacele economice trebuie gestionate astfel incat sarcina fixa de program sa fie indeplinita, posturile private isi decid oferta de programe in functie de evenimentele economice, astfel incat sa poata fi garantata realizarea optimala a telului propus.Preferintele ascultatorilor sunt cele care decid oferta unui post. Orice intreprindere care nu tine cont in realizarea produselor de comportamentul consumatorilor se lipseste singura de baza economica. Astfel, un producator de programe in radioul privat - de la reporter la director de programe - este liber sa-si organizeze dupa voie activitatea in masura in care i-o permite piata (comportamentul ascultatorilor). Produsul "program radio" nu poate fi o marfa nevandabila, ci depinde de posibilitatile sale de "a se vinde".Fiecare angajat al unui post de radio privat stie ca prin munca sa are obligatii fata de succesul economic al postului si, ca orice alt angajat - indiferent daca este vorba de un economist sau o persoana de la marketing - isi are partea sa de contributie la intregul produs.STRUCTURA ORGANIZATORICaO mare parte a sarcinilor este rezolvata corespunzator intr-un post local sau in studiourile regionale daca exista o colaborare colegiala. Nimeni nu poate fi relaxat atunci cand trebuie sa munceasca repede doar pentru ca o anumita sarcina nu apartine cu adevarat domeniului sau de activitate. Este necesar un cadru al responsabilitatilor bine stabilit pentru ca anumite activitati sa nu fie realizate de doua ori iar altele deloc. In plus, orice colaborator are dreptul sa afle ce se asteapta exact de la el.O structura ideala a unui post de radio local ar fi urmatoarea:-redactor sef/director de programe-sef de studio regional-sef serviciu /redactor de serviciu(7)-reporteri(5)-asistent redactie(2)-editori sunet/tehnicieni(3)Iata cateva din responsabilitatile unora, cu mentiunea ca aceasta structura poate fi adaptata in functie de politica fiecarui post:Rdactorul sef/Directorul de programe-este autorizat sa dea sarcini, sa urmareasca evolutia colaboratorilor implicati in program-raspunde de programul postului si il dezvolta-decide alaturi de patron in problemele privind personalul-decide cu privire la folosirea prezentatorilor-supravegheaza oferta muzicala, respectarea profilelor muzicale indicate si a listelor de melodii difuzate-conduce sedintele de redactie-pastreaza contactul cu clientii de publicitate si asigura redactiei imunitate impotriva influentelor exterioare-analizeaza programele concurentei si evolutia peisajului media-este responsabil de bugetul redactional-raspunde de planificarea concediilor si de elaborarea planurilor de munca-redacteaza caracterizarile de personalSeful de studio-este responsabil de emisiunile si interventiile studioului-supravegheaza si controleaza respectarea grilelor de program indicate si a profilelor-asigura colaborarea cu redactiile si seful de serviciu -angajeaza noi redactori, reporteri si colaboratori-asigura planificarea programului pe termen mediu-planifica si initializeaza elemente de program -organizeaza desfasurarea muncii in studio-intocmeste planificarea concediilor si planurile de munca pentru colaboratori-tine evidenta orelor de munca efectuate si a orelor suplimentare si se ingrijeste de compensarea acestora cu timpul liber echivalent-initiaza transmisii exterioare si manifestari diferite in teritoriu-indruma practicantii, voluntarii, colaboratorii-raspunde si controleaza bugetul studiolui-este responsabil de alcatuirea planului de concedii si de munca-consiliaza directorul de programe in probleme privind personalul-reprezinta studioul si postul in ocazii oficialeRedactorul de serviciu -analizeaza anunturile primite de la agentiile de stiri-la inceperea turei, selecteaza stirile impoortante din cotidiene si corespondenta de actualitate-se informeaza la serviciile politiei si ale pompierilor despre evenimentele actuale-planifica emisiunile, respectiv spatiile de emisie -cauta subiecte, pregateste inteviuri, redacteaza stiri si texte de moderare -asculta alte posturi de radio, mai ales programul celui mai bun concurent din punct de vedere jurnalistic Reporterul-urmareste conferintele de presa si programarea interviurilor-realizeaza sondaje pe strada-propune redactorului subiecte diferite-poate fi oricand contactat pentru a primi noi informatii despre evenimentele de actualitate-stie pe de rost numerele de telefon ale celor mai importante servicii ale politiei si recunoaste orice tip de autoturism al politiei dupa sunetul sireneiAsistentul de redactie-preia apelurile telefonice-sorteaza si dirijeaza corespondenta-se ingrijeste de solicitarile ascultatorilor-insoteste invitatii si vizitatorii in studio-anunta relatarile corespondentilor-se ocupa de emisiunile realizate cu participarea ascultatorilor si de tragerile la sorti ale premiilor-ingrijeste arhiva-are grija de existenta materialului de birou si din studio-calculeaza onorariile si tine casa-rezolva comisioanele si cumparaturile-stie oricand unde si cum pot fi gasiti colaboratorii, de exemplu reporterul-este platit mai prost, desi de multe ori este in mod normal singura persoana care stie intr-adevar ceva Editorul/Operatorul-se ocupa de buna functionare a echipamentului audio din regia tehnica: magnetofon, CD player, MD, casetofon, etc.-contribuie la realizarea emisiei prin manuirea echipamentului audio-ajuta redactorii prin fonotecarea materialelor aduse de reporteri de pe teren si pregatirea lor pentru emisie-in unele cazuri, cand redactorul nu stie ce vrea, este singurul care decide ce anume intra in emisie, desi nu este platit pentru a face astaMANAGEMENT sI CONDUCERECalitatile de conducere nu sunt specifice numai sefilor marilor intreprinderi. Ele sunt detinute si de cei care conduc un post de radio local. Daca un superior trebuie sa fie un "sef de vis", atunci conducatorul unei mici echipe alcatuite din 10 sau mai multe persoane trebuie sa fie la fel.Intr-un post mare, cu o ierarhie relativ bine stabilita (patron, director de programe, redactor-sef, sef informatii, sef de serviciu, sef stiri, etc) un sef necorespunzator iese mai putin in evidenta, deoarece slabiciunile lui sunt compensate de celelalte cadre de conducere, iar un superior slab se ascunde fara probleme in spatele urmatorului din ierarhie. intr-o echipa mica, un sef nu se poate dezvinovati, el trebuie sa dea socoteala colaboratorilor cu care vine zilnic in contact. Slabiciunile, imperfectiunile si greselile sale bat imediat la ochi. intr-un colectiv mic, toata lumea isi da in scurt timp seama cum este seful.In plus, sefului unui colectiv mic ii lipseste, de regula, distanta, cultivata cu grija de alti superiori, fata de colaboratori (anticamera, referenti, asistenti).Contactul unui redactor-sef local sau al unui sef de studio cu echipa sa este direct, apropiat. Mai mult, de la seful unei echipe mici se asteapta considerabil mai multa colegialitate si deschidere decat din partea unui sef de programe sau a patronului.Astfel, sefului unei echipe mici i se pretinde mai mult decat unui sef de departament de la nivelul superior.In orice firma in care sunt angajate cel putin cinci persoane, poate fi ales un consiliu. in posturile de radio private formarea unui consiliu nu este o regula generala. Facand abstractie de statiile mici, ce au mai putin de cinci angajati, si in statiile mari constituirea consiliilor este evitata, declarata mai mult sau mai putin inutila sau chiar impiedicata in mod deschis.Bineinteles, este mai mult decat de dorit ca un redactor-sef, un sef de programe sau un director sa aiba o relatie atat de prieteneasca si de grijulie cu echipa sa incat sa nu fie necesara formarea unui organism de reprezentare a angajatilor. Dar, daca un astfel de climat de munca exemplar exista, ar fi nerealist sa se traga concluzia ca nu ar trebui ales un consiliu.Formarea unui astfel de consiliu nu este un afront personal pentru conducere, ci un simplu drept la alegerea reprezentantilor diverselor interese. si este independent de faptul ca este sau nu este necesar la un moment dat. Un consiliu nu este o initiativa cetateneasca, ci un organism la fel de normal ca si instalatiile sanitare ori cafeaua.Din acest motiv, un consiliu al postului ar trebui ales din vreme si nu abia atunci cand apar intr-adevar probleme intre personal si conducere. Caci atunci formarea unui organism de reprezentare a angajatilor va fi perceputa automat drept confruntare.Consiliul poate sa nu fie de acord cu o angajare a unei persoane, trebuind sa-si exprime punctul de vedere intr-un interval de o saptamana. El se poate eschiva de la o aprobare doar din motive pe care Legea intreprinderii le enumera exact. Cele mai importante sunt:-cand angajarea este contrara unei legi sau presupune costuri de contract-cand, din cauza angajarii, sunt concediati alti angajati din firma ori li s-ar provoca dezavantaje grave-cand consiliul nu a fost convocat-cand angajarea contrazice politica de angajari propusa-cand exista suspiciunea motivata ca respectivul candidat va perturba linistea firmeiConsiliul trebuie informat despre angajarea fiecarei persoane in functie de conducere. intr-o statie locala, este vorba doar despre un director si de un redactor-sef. O persoana se afla in functie de conducere daca:-poate efectua independent angajari si concedieri-are procura-poate lua decizii majore-activitatea si salariul sau pot fi comparate cu ale angajatilor din conducereIntr-un post local nu trebuie sa existe un plan de munca doar pentru ca asa pretinde contractul. in principiu, orice colaborator are dreptul sa afle cat de mult si cum trebuie sa munceasca, daca trebuie sa realizeze ceva in weekend sau daca trebuie sa respecte programarile de seara. si un post ce asteapta o mare implicare din partea colaboratorilor, inclusiv renuntarea la timpul liber si disponibilitatea de a lucra oricand este nevoie, trebuie sa le ofere siguranta unei planificari a timpului de munca intr-un mod rational.Colaboratorii liberi care nu sunt legati de post prin contract nu au voie, din motive juridice, sa apara in planul de lucru intrucat ei nu pot da indicatii in chestiuni organizatorice. in principiu, includerea intr-un plan de lucru va fi considerata de catre tribunalul muncii drept un indiciu ca postul colaboratorului este unul similar cu al angajatilor. Reprezinta un fapt controversat daca acei colaboratori ce primesc o invoire temporara de concediu pot fi inclusi in planurile de lucru. Intr-un astfel de caz, un post se poate justifica integral doar prin faptul ca si pentru inlocuirile celor aflati in concediu se incheie contracte temporare de colaborare.