REFERAT DIVERSE: ACTORII - AUTORII DISCURSULUI PUBLIC

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Pentru a intelege mai bine tipologia "actorilor" discursului vom prezenta doua concepte de baza ale acestei categorii: subiectivitate si ethos. I. Subiectivitate si ethos I.1. Subiectivitate Subiectivitatea poate fi inteleasa mai bine prin introducerea unei distinctii intre un sens larg si unul restrans. I.1.a. Subiectivitatea "in sens larg", se refera la prezenta, marcata prin indici lingvistici speciali, a locutorului in enunt. E. Benveniste numeste toti acesti indici "indicatori de subiectivitate". Printre cei mai importanti indicatori ai subiectivitatii se numara ambreiorii. Un ambreior208 este o unitate lingvistica a carei valoare referentiala depinde de mediul spatio-temporal al ocurentei sale. De exemplu, "eu" este un ambreio r deo arece referentul sau este identificat cu individul care, la fiecare ocurenta, in fiecare eveniment enuntiativ se gaseste in situatia de a spune "eu".Aceasta categorie acopera in special: a) persoanele lingvistice (eu-tu) b) demonstrativele (aceasta carte, acela etc.) c) timpurile verbale (trecut, prezent, viitor) Din punctul de vedere al analizei discursului, ambreiorii permit opunerea - enunturilor care isi organizeaza reperajele in functie de situatia de enuntare; - enunturi care isi organizeaza reperajele printr-un joc al trimiterilor interne in cadrul enuntului. Regasim aici distinctia traditionala plan ambreiat/plan non ambreiat, introdusa de Benveniste (1966) intre discurs si "istorie/povestire"209. Din aceasta perspectiva, restrangerea aplicarii notiunii de discurs la enunturile cu ambreiori este neadecvata, penttu ca exclude din campul discursului enunturile fara ambreiori. Pentru a rezolva aceasta problema, D. Maingueneau (1993) a propus distinctia dintre - planul ambreiat (ex-discursul) - planul non ambreiat (ex-povestirea). In acest caz, termenul povestire este atribuit enunturilor non-ambreiate narative. Astfel, definitia de dictionar, proverbul etc., care sunt lipsite de ambreiori, apartin planul non ambreiat, dar nu povestirii. Prezenta locutorului in enunt este mai mult sau mai putin vizibila. Exista o gradatie evidenta intre textele saturate de subiectivitate enuntiativa si textele in care prezen ta locutorului tinde sa se stearga. "Urmele" lingvistice ale acestei subiectivitati sunt multiple. Kerbrat Orecchioni210 (1980:32) a propus ca aceste urme sa fie numite subiectiveme. Domeniul ambreiorilor trimite la problema unui punct de reperaj al expresiilor care se refera la realitatea extralingvistica. Ambreiorii (de persoana, de timp, de loc) indica faptul ca enuntul este reperat prin raportare la evenimentul care constituie actul de enuntare al subiectului vorbitor. Se poate face astfel distinctia dintre: - reperaje subiective ca ieri, aici - reperaje obiective, cum ar fi 23 ianuarie 1960 la Bucuresti I.1.b. Subiectivitatea "in sens restrans", se refera numai la acei indici care introduc in enunt sentimentele si atitudinea subiectului vorbitor cu privire la continutul enuntului. In aceasta acceptie, se disting doua tipuri de subiectivitate: - afectivitatea, ca manifestare in enunt a sentimentelor locutorului (vezi afectiv, afectivitate); - modalitatea, ca manifestare in enunt a atitudinii, a evaluarii, a aprecierii subiective realizate de locutor (vezi apreciativ, modalizare). Problema cuvintelor care sunt "purtatoare" de sens in domeniul evaluarii trimite la: Termeni peiorativi211 si ameliorativi212 care permit exprimarea unor judecati de valoare implicite. In cazul verbelor car e introduc discursul raportat, judecatile explicite sunt adesea mascate: "a pretinde ca..." presupune ca propozitia introdusa este neadevarata, "a marturisi ca..." presupune ca se refera la ceva de blamat etc.