REFERAT DIVERSE: COMPORTAMENTUL MANAGERIAL

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
COMPORTAMENTUL MANAGERIAL STILURI DE CONDUCERESTILURILE MANAGERIALE au fost grupate in functie de o baterie de criterii, care se refera la urmatoarele: 1)atitudinea fata de RESPONSABILITATE;2)autoritatea exercitata de conducator;3)initierea de structura si de consideratie; 4)preocuparea pentru productie si preocuparea pentru oameni; 5)preocuparea pentru productie, preocuparea pentru oameni si pentru eficienta; 6)tipul de motive, caracteristicile comunicatiei, natura cooperarii si modul de adoptare a deciziilor.In functie de criteriile adoptate au rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale: a)stiluri unidimensionale; b)stiluri bidimensionale;c)stiluri pluridimensionale; 1. ATITUDINEA FAta DE RESPONSABILITATE Pe baza acestui criteriu stilurile de munca ale managerilor pot fi clasificate astfel: a)stil REPULSIV;b)stil DOMINANT; c)stil INDIFERENT; 1. STILUL REPULSIV se caracterizeaza prin tendinta de a refuza promovarea in functii de conducere. De asemenea, manifesta un respect exagerat fata de independenta subordonatilor. in situatii deosebite va adopta solutii pripite si putin eficiente. Managerii stil repulsiv prezinta, in general, complexe de inferioritate, deci o redusa incredere in propriile forte. Dorinta lor de a evita responsabilitatile explica refuzul de a ocupa posturi de conducere precum si adoptarea in graba a deciziilor cand totusi sunt fortati de imprejurari sa ocupe posturi de conducere. Prin adoptarea rapida a deciziilor, chiar in detrimentul gradului de fundamentare a acestora, conducatorii cu stil repulsiv reduc tensiunea produsa de starea de nesiguranta care este proprie oricarei stari antedecizionale.2. STILUL DOMINANT desemneaza managerii caracterizati printr-un comportament orientat spre dobandirea puterii. Persoanele cu acest stil sunt dinamice, active si genereaza un climat caruia ii sunt specifice tensiunile, conflictele. Conducatorii cu stil dominat au in general o buna parere despre ei insusi, un grad ridicat al increderii in sine si convingerea ferma ca posturile de conducere le revin de drept, numai ei fiind apti si dotati sa duca la indeplinire in mod exemplar sarcinile legate de aceste posturi.Din convingerea propriei superioritati deriva si tendinta acestor conducatori de a-si mentine propria parere si a se impune in adoptarea deciziilor. in caz de esec managerii cu acest stil vor cauta, in general, explicatii exterioare persoanei lor. Astfel, ei se vor stradui sa micsoreze propria lor raspundere pentru esecuri, plasand toata responsabilitatea in sarcina subalternilor sau codecidentilor. Evitarea recunoasterii propriei responsabilitati, in situatii de esec, reduc sansele conducatorilor de a-si forma o imagine realista despre evenimentele si de a identifica masurile de corectie reclamate de situatiile viitoare.Conducatorii marcati de stilul dominant au putine sanse sa-si perfectioneze activitatea pe calea invatarii. Considerand-se superiori sau chiar perfecti ei nu accepta ideea ca au gresit si deci nu vor fi preocupati pentru a identifica aspectele negative ale propriului stil managerial. in acelasi timp, increderea ridicata in sine, in fortele proprii explica si tendinta lor de a actiona cu fermitate chiar si in situatii de incertitudine si de a persevera in atingerea scopurilor propuse.3. STILUL INDIFERENT subliniaza lipsa de interes fata de propria evolutie in ierarhie. Persoanele cu acest stil nu cauta in mod deosebit sa ocupe posturi de conducere, dar, odata promovate in aceste posturi, au toate sansele sa fie manageri eficienti. Eficienta managerilor cu un astfel de stil deriva din orientarea lor spre ponderatie si straduinta de a indeplini atributiile de conducere ce le revin cu aceeasi constiinciozitate ca si pe celelalte indatoriri.Conducatorii cu stil indiferent au capacitatea de a-si forma o imagine de sine realista, ca si despre altii. Acesti manageri mentin in general un echilibru intre evaluarea trasaturilor pozitive si negative ale propriei lor persoane, cat si considerarea subalternilor pe pozitie de egalitate. Din aceasta categorie se selecteaza cei mai multi conducatori.Se poate remarca faptul ca fiecare stil prezinta trasaturi favorabile si nefavorabile. De aici concluzia ca fiecare stil (repulsiv, dominant si indiferent) poate fi eficient sau nu in functie de specificul situatiei.Astfel, este mult mai putin probabil ca pentru situatii extreme sa fie eficienti managerii cu stil dominant, gratie predispozitiei lor de a adopta decizii ferme si datorita ambitiei de a starui in obtinerea de rezultate. in nici un caz in situatii de panica nu vor fi eficienti conducatorii cu stil repulsiv, deoarece acestia tind sa se grabeasca (pripit) in a decide (in detrimentul calitatii actiunii) si nu au predispozitia de a persevera in obtinerea rezultatelor, deci nu corespund exigentelor impuse de situatii critice.2. AUTORITATEA EXERCITATA DE MANAGER in cadrul acestui criteriu pot fi cuprinse doua sisteme de clasificare: a)dupa categoriile de stil managerial; b)dupa tipurile de zone;Sistemul de clasificare a stilului managerial in grupe de stil a fost elaborat de LIPPIT si WHITE.1. GRUPELE DE STIL MANAGERIAL Acest sistem de clasificare (pe grupe de stil) cuprinde: a)stilul AUTORITAR b)stilul DEMOCRATICc)stilul PERMISIV (LAISSER - FAIRE) STILUL AUTORITAR este propriu acelor manageri care refuza sa accepte participarea subalternilor la indeplinirea atributiilor manageriale.Managerii cu stil autoritar adopta in mod unipersonal deciziile privind obiectivele si mijloacele realizarii acestor obiective. Ei vor fi preocupati de realizarea sarcinilor, de controlul modului in care se executa sarcinile repartizate. Acesti conducatori acorda o incredere nelimitata masurilor organizatorice in directia atingerii obiectivelor. Sub aspectul consecintelor produse, stilul autoritar va declansa rezistenta neexprimata a subalternilor.Un astfel de stil managerial reduce posibilitatile de dezvoltare profesionala ale subalternilor. Restrangerea acestor posibilitati deriva din limitarea pana la excludere a subordonatilor de la adoptarea deciziilor.Imposibilitatea de a participa la decizie diminueaza simtul de responsabilitate, stanjeneste interesul creativ participativ. Acest stil deschide calea spre exagerarea atitudinii critice ori spre stergerea interesului profesional (alienare profesionala) al subalternilor. La fel, exagerarea controlului, va avea ca efect dezorientarea executantilor in lipsa managerului, ceea ce induce, provoaca nevoia de control. Reducerea randamentului muncii in lipsa managerului il va determina pe acesta sa intensifice controlul. Deci, extinzand timpul afectat controlului, managerii cu stil autoritar reduc simultan timpul afectat creatiei, inovatiei.Efectele disfunctionale ale controlului exagerat sunt: -deplasarea interesului subalternilor de la obiectivul de realizat la respectarea normelor (regulilor);-crearea unei nevoi sporite de control.Mecanismul care explica o asemenea situatie se fundamenteaza pe teorema lui Thomas conform careia o definire falsa a unei situatii devine adevarata prin consecintele sale.STILUL DEMOCRATIC este caracteristic managerilor care asigura participarea subalternilor la procesul de conducere. Managerii cu un acest stil apeleaza la colaborarea subalternilor atat la stabilirea obiectivelor cat si la repartizarea sarcinilor.Sub aspectelor consecintelor se apreciaza ca stilul democratic determina o reducere a tensiunilor, conflictelor, o puternica participare.Randamentul grupului este de prezenta sau absenta managerului. Orientarea managerilor cu acest stil spre control redus genereaza rezerve pentru munca inovatoare.STILUL PERMISIV (laissez-faire) se caracterizeaza prin evitarea oricarei interventii in organizarea si conducerea grupului, plasand accentul pe organizarea si conducerea spontana. Prezenta sau absenta managerului nu are efecte la nivelul randamentului. Diferenta intre stilul permisiv si stilul democratic consta in starea moralului. in cazul managerului democratic moralul este ridicat deoarece conducatorul sprijina grupul. in cazul managerului permisiv moralul este ceva mai scazut, deoarece conducatorul nu sprijina grupul in indeplinirea sarcinii.In literatura sociologica se cunosc alternative ale acestui sistem de clasificare. Aceste alternative vizeaza categoriile de stil autoritar si stil democratic, pastrand acelasi distinctii esentiale intre cele doua categorii de stimuli. Astfel, Brown subdivide manageri cu stil democratic in democrati autentici si in pseudodemocrati, iar cei cu stil autoritar in strict autoritari, binevoitori, autoritari incompetenti.CLASIFICAREA PE TIPURI DE ZONA Acest sistem de clarificare imparte conducatorii in doua zone dupa natura raportului de autoritate manifestat: a)zona de exercitare a autoritatii conducatorilor din firma; b)zona de libertate a colaboratorilor Fiecare zona se subimparte in trepte. Prima zona (a managerilor) cuprinde 4 trepte, iar a doua zona (a libertatii colaboratorilor) cuprinde 3 trepte. Sistemul a fost elaborat de Tannen- baumann si Schmidt, care au delimitat treptele dupa modul de adoptare a deciziei.