REFERAT DIVERSE: INSTRUMENTE TOPOGRAFICE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
Cuprins:- cap. I -Instrumente pentru masurarea directa a distantelor si tehnici de masurare pag:1-18- cap II -Trasarea lucrarilor de imbunatatiri funciare pag: 19-28-Bibliografie pag. 29 I Instrumente si aparate pentru masuratori topografice A masura o distanta pe cale directa inseamna a stabili de cate ori se cuprinde lungimea instrumentului de masurat in distanta respectiva.In acest scop, instrumentul se aplica pe teren, in mod succesiv, de la un capat la celalalt al aliniamentului. Masurarea directa a distantelor este mai precisa decat masurarea optica sau indirecta, insa necesita timp mai mult, este mai greu de executat pe terenuri accidentate, caz in care numarul erorilor creste. Pentru masurarea directa a unei distante trebuie ca, pe aliniamentul respective terenul sa fie accesibil si sa aiba vizibilitate.Instrumente pentru masurarea directa a distantelor;Exista o mare varietate de instrumente pentru masurarea pe cale directa a distantelor, instrumente care, in sistemul metric pot avea lungimi cuprinse intre 1-100 m. Dupa precizie sis cop, aceste instrumente pot fi;-de precizie mica (expeditive)-de precizie medie-de precizie mareDe regula in masuratori topografice se folosesc primele doua grupe de instrumente, cele de precizie mare folosindu-se indeosebi in masuratorile geodezice.Instrumentele de precizie mica sau expeditive:In decursul timpului s-au folosit o gama variata de instrumente de precizie mica, unele fiind utilizate si azi, altele uzandu-se moral.Caracteristic acestor instrumente este faptul ca au o precizie redusa si o constructie relative simpla fiind, de regula usor de executat.Dau erori destul de mari deoarece masoara toate denivelarile terenului, rezultand o distanta mai mare decat cea reala.Cele mai frecvent utilizate sunt ; pasul omenesc, compasul de lemn, roata, lantul cu zale, ruleta de panza.Pasul omenesc se foloseste la recunoasterea terenului si pentru aproximarea distantei intre doua puncte.La masurarea distantei cu pasul se parcurge terenul intre cele doua puncte de mai multe ori facandu-se apoi media masuratorilor.Ca lungime medie a pasului unui adult aceasta este considerata ca fiind de 80 cm . Compasul de lemn denumit si capra sau calul este cel mai folosit dintre instrumentele expeditive fiind confectionat din doua picioare de lemn unite in partea de sus printr-un maner, avand o deschidere la baza de 2 m. In timpul masurarii, alternative unul din picioare trebuie sa fie in contact cu terenul.Roata este prevazuta cu o furca si cu o piedica de cauciuc care permite numararea circumferintelor parcurse pe teren. Distanta se obtine prin inmultirea lungimii circumferintei cu numarul de semne.Lantul cu zale are o precizie mai mare decat instrumentele anterioare. Este construit din vergele metalice si inele cu diametrul de 10-15 mm. Lumgimea lantului este de 10 sau 20 m. Ruleta de panza. Este o banda de panza tare, impregnata cu vopsea, gradata in centimetri pe ambele fete avand lungimi de 5; 10; 20 sau 50m, se infasoara pe un mosor aflat in interiorul unui toc circular din piele sau metal.Instrumente de precizie medie.Sunt acele instrumente care asigura o precizie de + 3cm la 100 m distanta. Cele mai utilizate sunt panglica de otel, ruleta de otel si firul de otel.Panglica de otel este instrumentul cel mai utilizat la masurarea cu precizie a distantelor topografice.Este formata dintr-o banda din otel calit, lata de 15-20mm si cu o lungime de 20, 50 si mai rar de 10 m.La capetele panglicii sunt manere de intindere ce servesc la utilizarea in timpul masuratorii a intinzatoarelor. Calcularea distantei incepe de la reperul zero marcat pe inel sau pe panglica si pana la reperul final.Panglica este divizata pe ambele fete in decimetri-prin orificii, in jumatati de metru- prin butoni de alama si in metri prin placute de alama numerotate.Numaratoarea este facuta pe o parte intr-un sens si pe cealalta parte in sens invers.Pentru masurarea distantelor se folosesc o serie de instrumente ajutatoare mai utilizate fiind fisele, care reprezinta niste vergele din metal de 25-30 cm ascutite la un capat si indoite sub forma de inel la celalalt. Servesc la marcarea extremitatilor panglicii si ajuta la calcularea distantei.Ruleta de otel- reprezinta o banda de otel rulata pe un dispozitiv de strangere aflat in interiorul unei carcase de protectie. Lungimea poate fi de 10; 20; 25; 30; 50 si chiar 100 m.Ruletele mai vechi sunt divizate in centimetri, iar pe primul decimetru sunt diviziuni si in milimetri.Ruletele mai noi sunt divizate in milimetri pe toata lungimea lor si acoperite cu un lac anticoroziv, fiind executate din materiale de calitate superioara fapt ce a permis sa creasca rezistenta lor.Ruletele sunt des folosite in topografie fiind usor de transportat si de intins, putindu-se renunta la unele accesorii grele si incomode. Firul de otel este alcatuit din unul sau din trei fire de otel rasucite, avand lungimea de 100 m.Este marcat in metri si decimetri avand la capat un dinamotetru si rulat pe un tambur.Este usor, are randament mare dar pentru ca face bucle si se rupe usor este utilizat tot mai rar.Instrumente cu precizie mare;Sunt folosite pentru masuratorile de mare precizie, de regula pentru masurarea bazelor geodezice, in triangulatie.Firul de invar face parte din aceasta grupa si este mai folosit.Este confectionat dintr-un aliaj special, alcatuit din otel si nichel avand un coeficient de dilatare de 17 ori mai mic decat al otelului. Are o lungime de 24 m mai rar 48 cu o sectiune rotunda de 1.65 mm. Capetele firului se termina cu cate o rigleta gradata in mm.Gradatiile se citesc in dreptul unui cap cu reper fixat pe un trepied.In pozitie de lucru, firul se intinde cu ajutorul a doua greutati de 10 kg fiecare, trecute peste scripeti montati pe trepiede.Inainte de masurare se jeloneaza aliniamentul cu teodolitul facandu-se pichetarea cu tarusi.Firul de invar asigura o precizie de 1mm/km. Tehnici de masurare directa a distantelor In vederea masurarii directe a distantelor este necesar ca, in prealabil, sa se asigure conditiile de vizibilitate si accesibilitate pe traseul aliniamentului semnalizat.Echipa de lucru este formata dintr-un operator si doua-patru ajutoare, numarul minim fiind de trei persoane. Tehnica masurarii propriu-zise presupune mai multe operatii. Astfel ajutoarele isi iau accesoriile necesare; cel din fata inelul cu fise si un intinzator, iar cel din spate inelul fara fise si un intinzator.Dupa ce ajutorul din spate aseaza reperul zero al panglicii in dreptul punctului de plecare, operatorul aliniaza panglica cat mai exact pe traseu , iar ajutorul din fata intinde panglica dupa care in dreptul reperului final va infige o fisa.Echipa se deplaseaza pe aliniament pana cand ajutorul din spate ajunge la fisa, apoi operatia se repeat, iar la plecare acesta scoate fisa din pamant si o pune pe inel.Masurarea se repeat pana cand distanta de la ultima fisa si pana la punctual de sosire este mai mica decat lungimea panglicii, rest care se citeste pe panglica.Lungimea aliniamentului masurata pe teren ses se obtine cu relatia: D=L*n + rUnde D=distanta masurata in m; L=lungimea panglicii in m; n=numarul de fise infipte pe aliniament r= restul distantei in mPe terenurile inclinate, cu panta uniforma, masurarea distantei se poate face in doua moduri:-prin masurarea distantei inclinate si a unghiului de panta cu eclimetrul-unde distanta raportata pe plan se va calcula cu relatia d= D * cos?- prin masurarea distantei cu panglica tinuta orizontal-cand reperul suspendat al panglicii se va proiecta pe teren cu ajutorul firului cu plunb. La aceasta metoda cu cat panta este mai mare cresc si erorile. In situatia in care aliniamentul are pante diferite acesta se va imparti in tronsoane cu panta uniforma la care se masoara distanta inclinata si unghiul de panta.Distanta orizontala se calculeaza ca suma a distantelor orizontalepartiale cu relatia: d=d1+d2+d3=D1 cos?1 + D2 cos?2 + D3 cos?3 Masurarea distantelor pe cale directa se face, de regula, dus-intors, facandu-se media, daca diferenta dintre cele doua valori se incadreaza in toleranta. Rezultatele masuratorilor sunt intotdeauna insotite de abateri fata de valoarea cea mai probabila rezultata din media masuratorilor effectuate correct.Dupa marimea lor aceste abateri pot fi impartite in greseli si erori. Greselile sau erorile grosolane sunt abateri mari, mai mari decat toleranta datorate neatentiei operatorului., cum ar fi: pierderea unei fise, citirea gresita a restului pe panglica. Eliminarea lor se face prin repetarea masuratorii. Erorile sunt abateri mai mici decat toleranta.Pot fi de doua feluri:sistematice si accidentale.Cele sistematice se produc in acelasi sens, au acelasi semn. Se produc prin utilizarea unei panglici neetalonate sau neverificate.Erorile accidentale sunt abateri mici, tolerabile care se produc in sensuri si marimi diferite si care prin repetarea masuratorilor se micsoreaza. Corectiile care se aplica la masurarea distantelor cu panglica sau ruleta de otel se calculeaza numai in cazul erorilor sistematice pentru ca doar acestea se pot depista. Cele mai importante dintre corectiile ce se aplica sunt corectia de etalonare, corectia de temperatura, corectia de intindere.La masurarea bazelor de triangulatie, pentru a putea proiecta distantele pe suprafata geoidului se aplica si corectia de reducere la nivelul marii. Abaterile maxime admise de tolerante la masurarea pe cale directa a distantelor sunt in functie de metoda de masurare utilizata. Operatii topografice cu panglica si jaloanele Ridicari si coborari de perpendiculareAdesea in lucrarile topografice este necesara construirea unor unghiuri drepte , operatie ce se executa cel mai adesea cu panglica sau ruleta de otel. Ridicarea unei perpendiculare:In acest caz se cunoaste pozitia punctului pe aliniament, adica piciorul perpendicularei, si trebuie determinat varful acesteia.Operatia se poate rezolva in diferite moduri in functie de pozitia piciorului perpendicularei,-pe aliniament sau-la una din extremitatile acestuia,Daca piciorul perpendicularei se afla pe aliniament atunci atunci problema se poate rezolva :-cu ajutorul triunghiului isoscel sau -a celui dreptunghic.In primul caz, din punctul C se masoara aceeasi distanta pe aliniament, de ambele parti ale punctului, obtinandu-se punctele D si E.Cu ajutorul panglicii, fixata mai intai cu zero in punctul D, iar apoi in E, se traseaza cu aceeasi raza, cate un arc de cerc in directia perpendicularei. La intersectia celor doua arce se obtine varful perpendicularei, in punctul P. Alinimaentul CP se poate apoi prelungi, in functie de scopul urmarit.In al doilea caz, respectiv la aplicarea triunghiului dreptunghic, din punctul C se masoara o distanta de 3 m pe aliniamentul AB, obtinindu-se punctul D. Din punctul C pe directia perpendicularei, cu o raza de 4 m, se traseaza un arc de cerc, iar din punctul D un alt arc de cerc cu raza de 5 m, care sa-l intersecteze pe primul, obtinandu-se varful perpendicularei in punctul P, si triunghiul dreptunghic CPD. Daca piciorul perpendicularei se afla la extremitatea aliniamentului, problema se rezolva prin aplicarea triunghiului dreptunghic, care pe linga modul de constructie prezentat anterior, mai poate fi obtinut si intr-un alt mod. Astfel, din punctual B, se masoara pe aliniamentul AB, o anumita distanta, obtinandu-se punctual D. Cu aceeasi lungime, din punctele B si D, se traseaza cate un arc de cerc, rezultand punctual C. Se prelungeste aliniamentul DC, masurand din punctual C, pe prelungirea aliniamentului, o distanta egala cu DC, obtinandu-se varful perpendicularei in punctual P.Coborarea unei perpendiculare:In acest caz, se cunoasta pozitia varfului perpendicularei si terbuie determinata pozitia piciorului acesteia, adica punctul de pe aliniament.Din punctul P, cu o lungime mai mare decat lungimea perpendicularei, se traseaza doua arce de cerc, care vor intersecta aliniamentul AB, in punctele C si D. Jumatatea distantei CD va indica piciorul perpendicularei, adica punctul P`. Daca lungimea perpendicularei este mai mare decat lungimea panglicii, se va trasa, un aliniament CD parallel cu AB, la o distanta fata de punctul P, mai mica decat lungimea perpendicularei. Se va cobora perpendiculara pe aliniamentul CD, dupa care se va prelungi aliniamentul PP`, obtinandu-se piciorul perpendicularei pe aliniamentul AB, in punctual P`. Trasarea unei paralele la un aliniament dat:Paralela la aliniament poate trece printr-un punct dat sau punct oarecare.Daca paralela trebuie sa treaca printr-un punct dat P, operatia se poate face prin doua procedee.In cadrul primului procedeu din punctul P se coboara o perpendiculara pe aliniamentul AB, obtinandu-se punctul P`. Pe noul aliniament PP` se ridica, tot din punctul P, o perpendiculara, rezultand punctul P``, respectiv paralele PP`` la aliniamentul AB. Procedeul al doilea cansta in a masura distanta PB cu panglica, jumatatea acesteia semnalizandu-se cu jalon in punctul O. Se masoara distanta OA si se prelungeste aliniamentul AO, pe a carui prelungire se masoara distanta OP egala cu OA, obtinandu-se cel de al patrulea punct al paralelogramului, adica punctul P`, respectiv dreapta PP` paralela la aliniamentul AB. In cazul in care nu se precizeaza punctul prin care terbuie dusa paralela la aliniament, se vor ridica doua perpendiculare in extremitatile aliniamentului, iar pe acestea se masoara distante egale AC=BC, obtinandu-se paralela CD la aliniamentul AB. Prelungirea unui aliniament peste un obstacol:Se pot folosi doua procedee: prin perpendiculare si prin segmente proportionale.Procedeul perpendicularelor este mai usor de aplicat.Fiind de prelungit aliniamentul AB, se ridica perpendiculare succesive, pe segmente, depasindu-se astfel obsacolul de pe directia aliniamentului si obtinandu-se prelungirea FG a aliniamentului AB. La utilizarea celui de al doilea procedeu se realizeaza o serie de triunghiuri asemenea, prin ridicarea si coborarea de perpendiculare pe dreapta AX . Mai intai se coboara perpendiculara BC, apoi alegandu-se punctele D si G , se ridica perpendicularele ED si GF, ale caror lungimi se deduc din asemanarea triunghiurilor ACB, AED si AFG.Aflandu-se lungimile celor doua perpendiculare, prin inlocuirea datelor masurate se obtin punctele E ai F prin a caror unire rezulta prelungirea aliniamentului.Determinarea distantei dintre doua puncte accesibile dar fara vizibilitate intre ele:Distanta dintre doua puncte AB, accesibile dar fara vizibilitate intre ele, se poate determina alegand un punct M din care sa se poata masura distantele MA si MB. Se masoara distantele MA si MB, dupa care se iau doua puncte ajutatoare a si b, la distantele Ma=MA/n si Mb=MB/n. Din asemanarea triunghiurilor AMB si abM rezulta ca AB/ab=AM/Am=n, de unde AB=n*abSaca terenul nu este accesibil intre a si b, se prelungesc aliniamentele AM si BM, prelungiri pe care se masoara distantele Ma`=MA/n si Mb`=MB/n, obtinandu-se punctele a` si b`. Se masoara distanta a`b`, care este egala cu ab, distanta AB calculandu-se cu relatia: AB=n*a`b`Determinarea distantei dintre doua puncte inaccesibile intre ele, dar cu vizibilitatePunctele A si B sunt accesibile si cu vizibilitate dar aliniamentul lor, pe care se afla un lac, este inaccesibil.Pentru determinarea distantei AB se ridica perpendiculare din extremitatile aliniamentului, pe care se masoara distante egale AM=BN, rezultand aliniamentul MN, paralel si egal in lungime cu aliniamentul AB. Se masoara distanta MN, care va fi egala cu AB. Ridicarea unei perpendiculare dintr-un punct inaccesibil:Pentru a ridica o perpendiculara pe aliniamentul AB, din punctul inaccesibil P, se ia un punct ajutator G, pe acelasi aliniament, punct din care se ridica cate o perpendiculara de ambele parti ale aliniamentului.Pe acela doua perpendiculare se iau punctele C si D egal departate de punctul G.Din punctul C se ridica apoi o perpendiculara a carei lungime sa depaseasca pozitia punctului P.Semnalizand punctul D printr-un jalon si folosindu-ne de un semnal oarecare existent in punctul P, se prelungeste aliniamentul DP pana ce intersecteaza perpendiculara ridicata din C, obtinandu-se punctul E.Se masoara distanta CE, iar la jumatatea acesteia se materializeaza punctul F,dreapta FP fiind tocmai perpendiculara ridicata din punctul P. Determinarea latimii unui curs de apa:Pentru determinarea latimii MN a unui curs de apa inaccesibil, se cauta mai intai un semnal natural sau artificial pe malul opus ce reprezinta punctul B.Se fixeaza apoi perpendicular pe rau un jalon in punctul A. Pe aliniamentul AB, se ridica din punctul A, o perpendiculara de o lungime oarecare obtinandu-se punctul D.Din punctul D se ridica o alta perpendiculara DE, pe aliniamentul AD.Se stabileste apoi punctul de intersectie al aliniamentului AD si BE, respectiv punctul C, dupa care se masoara distantele AC, CD si DE.Din relatiile de asemanare a triunghiurilor ABC si DEC se calculeaza distanta AB=AC*DE/DCLatimea efectiva MN a cursului de apa se afla scazand din distanta AB lungimile AN si BM, masurate in prealabil. Lucrari de jalonare: Pentru ca masurarea distantelor in cadrul ridicarilor topografice sa se poata face in linie dreapta, se stabilesc aliniamentele care, dupa caz, se vor jalona pe traseu sau se vor prelungi. Aliniamentul reprezinta linia de intersectie a suprafetei topografice a terenului cu un plan vertical ce trece prin doua puncte materializate si semnalizate.Materializarea extremitatilor aliniamentului se face, in functie de importanta punctelor topografice, prin tarusi sau borne, iar semnalizarea prin jaloane.In plan orizontal, aliniamentul apare ca o linie dreapta, iar in plan vertical ca o linie sinuoasa, conforma cu ondulatia terenului.In cosecinta, in functie de orografia terenului, aliniamentul poate aparea sub forma de:-linie inclinata, cu panta continua-linie orizontala, caz in care distanta masurata pe teren este egala cu proiectia pe orizontala-linie franta, cu pante diferite.In cazul in care lungimea aliniamentului este mai mare decat lungimea instrumentului cu care se face masurarea, cand extremitatile aliniamentului sunt fara vizibilitate intre ele sau cand exista vizibilitate intre ele dar sunt inaccesibile este necesar sa se execute operatia de jalonare a aliniamentelor.Operatia de jalonare consta in asezarea jaloanelor, la distante aproximativ egale, intr-un numar de puncte situate pe traseul aliniamentului, intre extremitatile acestuia.Uneori aliniamentul initial trebuie prelungit, operatie care se face tot prin jalonare, obtinandu-se un nou aliniament.Jalonarea aliniamentelor se face, de regula, cu ochiul liber, dar poate fi facuta si cu ajutorul unor aparate cu luneta, in cazul unor jalonari de precizie mare.Distanta la care se aseaza jaloanele pe aliniament este in functie de ochiul observatorului, de lungimea instrumentului de masurat si de reliefu terenului.Pe terenurile de ses distanta intre jaloane variaza intre 50-100m, iar pe cele accidentate, intre 20-50m.Pe aliniament jaloanele se aseaza vertical, operatie ce se poate verifica cu firul cu plumb.Pentru alinierea jaloanelor, operatorul se aseaza in spatele primului jalon, la 1-2m departare, privind dupa un plan tangent la cele doua jaloane de pe aliniament si semnalizand ajutorului pozitia pe care trebuie sa o ia, precum si momentul cand jalonul se afla pe aliniament.Jalonarea se recomanda sa se inceapa de la punctul cel mai indepartat, venind treptat catre punctul cel mai apropiat de operator, in caz contrar, jaloanele intermediare, din apropierea operatorului ar masca jalonul de la extremitatea opusa a aliniamentului, iar alinierea nu ar mai fi facuta corect.Verificarea alinierii de catre operator se face prin vizarea tangenta pe ambele parti ale jaloanelor.Jalonarea unui aliniament:Este, de regula, cazul cel mai frecvent de jalonare, constand in asezarea de jaloane intre extremitatile aliniamentului, cand acestea se afla la o distanta mare.In acest caz, jalonarea se face, in mod obligatoriu, de la jalonul indepartat spre cel apropiat.Dupa ce s-a stabilit pozitia primului punct, operatia se continua in acelasi mod si pentru celelalte puncte.Prelungirea unui aliniament:Se poate face de catre o singura persoana sau de catre doua persoane.In primul caz, operatorul se deplaseaza cu un jalon in directia de prelungire a aliniamentului, oprindu-se in locul unde ar trebui sa fie punctul C.Privind tangent la jaloanele de pe aliniament fixeaza jalonul in punctul C. In cazul prelungirii aliniamentului de catre doua persoane, operatorul, situat inapoia jalonului A, vizeaza tangent jaloanele A si B, dirijand ajutorul sa puna prelungire un jalon in punctul C. In continuare, operatorul se aseaza inapoia jalonului B, dirijand ajutorul fata de punctele B si C. Jalonarea unui aliniament intre doua puncte inaccesibile dar cu vizibilitate intre ele:Acest caz apare in situatia in care aliniamentul pe care trebuie intercalate jaloanele are extremitatile A si B, langa doua constructii sau doua garduri.In acest caz, jalonarea se face de catre doi operatori, aflati in punctele C si D, care se aliniaza reciproc pe aliniamente tot mai apropiate de cel real, pana cand ajung amandoi pe aliniamentul AB.Astfel fiecare operator il aliniaza pe celalalt pe directia jalonului de langa el si a jalonului opus. Jalonarea unui aliniament peste un deal:Se poate executa de doi sau trei operatori, in functie de configuratia terenului, respectiv de inaltimea dealului, presupunandu-se ca intre punctele extreme ale aliniamentului nu exista vizibilitate.In primul caz, cand inaltimea dealului nu este prea mare, operatia se poate executa de catre doua persoane care se vor aseza in punctele C si D, cu conditia ca cel din C sa vada jaloanele din D si B, iar cel din D, pe cele din C si A.Alinierea se face reciproc, ca si in cazul jalonarii intre doua puncte inaccesibile, dar cu vizibilitate intre ele, pana cand jaloanele din C si D vor fi pe aliniamentul AB.In cazul in care, din cauza reliefului terenului, nu se poate face jalonarea cu doi operatori, aceasta se va face de catre o echipa alcatuita din trei persoane, situate in punctele E, C si D, in asa fel incat cel din E, situat pe culme, sa vada jaloanele din punctele A, C, B si D, cel din C sa vada jaloanele din E si D, iar cel din D, pe cele din E si C.Pentru jalonare, operatorul din E, dirijeaza asezarea jalonului din C pe directia EA, in C1, si a jalonului din D, pe directia EB, in D1, astfel incat jaloanele din punctele C1 si D1, sa aiba vizibilitate intre ele.Apoi jalonul E1, este dirijat pe directia C1D1, in punctul E2, in asa fel incat sa se vada jaloanele din A si B.Operatia se continua in acelasi mod, prin alinieri succesive, pana cand cele trei jaloane ajung in punctele Cn, Dn si En situate pe aliniamentul AB. Jalonarea unui aliniament peste o vale sau o rapa:Operatia se poate face, in functie de adancimea si latimea vaii la nivelul albiei minore, cu una sau doua echipe, alcatuite din cate doua persoane.Daca dimensiunile vaii sunt mici, se lucreaza cu o singura echipa.Operatorul, privind tangent la jaloanele din A si B, dirijeaza ajutorul sa aseze cate un jalon pe aliniament, in punctele C si D. Apoi, prin prelungiri de aliniamente, se fixeaza jaloanele in punctele E, F si G. Intersectia a doua aliniamente:Se poate realiza de catre o echipa formata din trei persoane sau, mai dificil, de catre un singur operator.In cazul in care lucreaza doi operatori, asezati in spatele jaloanelor din punctele A si C, si un ajutor, care este situat in punctul D1, operatorii il deplaseaza alternativ, pana cand acesta se afla, in acelasi timp, pe ambele aliniamente, obtinandu-se astfel punctul de intersectie a aliniamentelor. Cand lucrarea se executa de catre un singur operator, acesta prelungeste cele doua aliniamente, pana in punctele A1 si C1, dupa care, cu un alt jalon va obtine punctul de intersectie E. exploatarea lucrarilor de imbunatatiri funciareAvand in vedere ca mai mult de 2/3 din suprafata intregului teritoriu este afectata periodic de efectele negative ale climatului este evidenta necesitatea strigenta si importanta deosebita a lucrarilor de Imbunatatiri funciare.Lucrarile vor fi efectuate pe baza unor studii de cea mai buna calitate care sa permita realizarea lor cu costuri minime.Studiile de teren premergatoare trasarilor pentru lucrarile de Imbunatatiri funciare se clasifica in:-studiile climatice sunt bazate pe inregistrarile pe perioade lungi de timp (20-30 ani) si ele trebuie sa prezinte date in legatura cu temperatura, precipitatiile, evapotranspiratia potentiala, vanturile etc.-studiile hidrotehnice permit sa se prezinte reteaua hidrografica, denumirea albiilor raurilor, debitele si nivelurile caracteristice, hidrograful debitelor surselor de apa, calitatea apei, regimul viiturilor, regimul inundabilitatii etc.-studiile hidrogeologice se bazeaza pe foraje executate la diverse adancimi, prezentandu-se sub forma de harti hidrogeologice cu hidroizofreatele si hidroizohipsele precum si profile hidrogeologice reprezentative cu stratificatia pamanturilor si rocilor, caracteristicile stratului acvifer, regimul nivelurilor apelor freatice etc.-studiile geotehnice sunt bazate pe foraje executate la diferite adancimi, avand ca rezultat obtinerea planurilor de situatie cu raionarea geotehnica si indicarea naturii pamanturilor pe adancimea forajelor, profile geologige cu stratificatia pamanturilor, planuri de detaliu cu amplasamentele lucrarilor de prospectiuni in zona constructiilor principale, recomandari pentru fiecare raion geotehnic.-studiile pedologice stabilesc caracteristicile si raspandirea solurilor, pe baza lor intocmindu-se harta texturii solului la diferite adancimi, harta permeabilitatii, harta salinizarii actuale a solurilor si a salinizarii posibile, harta capacitatii de apa utila etc.Pe baza acestor harti, a caracteristicilor solului si a studiilor hidrogeologice se pot intocmi harti pedoameliorative si se obtin date in legatura cu prognoza evolutiei solurilor.-studiile hidraulice pe baza lor se rezolva o multitudine de probleme, cum ar fii:studiile pe modele hidraulice asupra unui sector sau tronson de rau; conditiile de evacuare a debitelor maxime in albie, la baraje; capacitatea de evacuare a descarcarilor de ape mari a barajelor; infiltratiile prin corpul barajului sau pe sub baraj.Pentru realizarea acestor studii complexe sunt necesare lucrari topografice care se finalizeaza prin lucrari de trasare a proiectelor stabilite .Elementele de trasare a lucrarilor de imbunatatiri funciare, irigatii, desecari-drenaje, combaterea eroziunii solului si altele, se stabilesc in functie de schemele hidrotehnice proiectate, care sunt formate din diferite amplasamente cu constructii hidrotehnice si din reteaua de canale.Trasarea in plan si pe verticala a diferitelor amplasamente si trasee de panta data, se efectueaza prin diferite metode.Aceste metode se aleg in functie de categoriile de amenajari ce urmeaza sa fie executate, de conditiile de trasare din teren, de densitatea punctelor retelei de sprijin si de instrumentele folosite.Pentru aplicarea in teren a proiectelor se foloseste, in mod obisnuit, reteaua de sprijin planimetrica si nivelitica existenta din faza de ridicare topografica a terenurilor ce urmeaza sa fie amenajate.In cazul cand reteaua de trasare nu asigura densitatea necesara a punctelor de sprijin se realizeaza indesirea corespunzatoare a acestei retele, prin metoda intersectiei sau a drumuirii planimetrice si prin nivelment geometric. Lucrari topografice executate la trasarea amenajarilor de irigatiiIn incinta sistemelor de irigatii se amanajeaza un ansamblu de lucrari hidroameliorative care asigura captarea apei din sursa de alimentare, aductiunea si distributia apei la plante, pe suprafete amenajate.Proiectarea sistemelor de irigatie se executa in functie de suprafata amenajata pe planuri topografice cu curbe de nivel, intocmite la scarile 1:5000; 1:2000 si 1:1000, cu echidistanta de 0.25m.Pe langa planurile topografice de baza se mai folosesc si planurile topografice de detaliu, la scar mari 1:500 sau 1:200, pe care se proiecteaza ;-prize de captare; statii de repompare; noduri hidrotehnice de distributie a apei etc.Aplicarea pe teren a proiectelor de executie consta din trasarea urmatoarelor catagorii de lucrari:Trasarea statiilor de pompare se face in trei faze:1.se traseaza axa canalului de aductiune si se determina centrul bazinului de aspiratie2.se traseaza pozitia planimetrica a cladirii statiei si a fundatiilor agregatelor de pompare.3.se traseaza cota fundului si cota coronamentului canalului de aductiune.Trasarea canalelor de irigatie.Pentru aplicarea pe teren a axelor si punctelor caracteristice ale aliniamentelor si curbelor de racordare ale canalelor de irigatie, se efectueaza trasarea planimetrica a axelor canalelor de aductiune, de distributie si a celor din reteaua interioara, dupa care se trece la trasarea nivelitica astfel:-se executa trasarea planimetrica si se face pichetarea axelor canalelor de irigatie.Axele canalelor de irigatie se aplica in teren, printr-o succesiune de aliniamente, ale caror capete se leaga intre ele prin unghiurile orizontale cuprinse intre doua aliniamente succesive sau prin diferite curbe de racordare.Trasarea topografica se efectueaza prin metoda drumuirii planimetrice, cu ajutorul careia se marcheaza si se semnalizeaza pe teren varfurile unghiurilor prin balize sau stalpi, iar pe axa aliniamentului trasat, se picheteaza punctele intermediare la distante egale cu 20, 25 sau 50m.Pentru protectia si reconstituirea punctelor trasate, se marcheaza la aceeasi distanta de axa canalului si pe aceeasi parte a acestuia repere-martor, in locuri ferite, intocmindu-se si o schita din care sa rezulte pozitia lor.-se executa trasarea curbelor de racordare a canalelor de irigatie. Dupa materializarea pe teren a aliniamentelor si unghiurilor axelor canalelor de irigatie se traseaza racordarea aliniamentelor prin curbe circulare.Tehnica de trasare cuprinde aplicarea pe teren a punctelor principale ale unei curbe circulare, acestea fiind: punctul de intrare in curba, punctul de iesire din curba si punctul bisector.-se executa trasarea pantei canalului de irigatie. Pentru transpunerea pe teren a cotelor punctelor intermediare pichetate pe axul canalelor de irigatie, ce se vor transmite si pe reperele -martor, se foloseste metoda nivelmentului geometric de mijloc materializandu-se panta proiectata.Pentru exemplificare, se considera aliniamentul AB al unui canal de irigatie si se cere sa se traseze panta longitudinala p=3 a fundului canalului, pe o lungime de 150m a axei pichetate planimetric din 25 in 25m.In vederea aplicarii pantei proiectate se vor efectau urmatoarele operatii de calcul si de teren:1.se calculeaza diferentele de nivel corespunzatoare distantelor de 25, 50, 75, 100, 125 si 150m pentru panta proiectata de 3???2.se stationeaza cu instrumentul de nivel in punctul de statie S1 de pe axa canalului, avandu-se in vedere ca lungimea porteelor sa nu depaseasca 80-100m, iar axa de vizare sa asigure vizibilitatea pe directia punctelor .3.se vizeaza mira din punctu A, trasat anterior atat in plan, cat si pe verticala, la cota corespunzatoare pantei proiectate si se efectueaza citirea.4.se calculeaza citirile care urmeaza sa fie efectuate pe mirele din punctele urmatoare, corespunzatoare pantei dintre punctul A si punctele intermediare considerate.5.se aplica prin metoda drumuirii de nivelment cotele punctelor citite, prin vizarea mirelor de pe tarusii respectivi, iar prin coborarea sau ridicarea lor pe verticala, se vor obtine citirile calculate mai sus.6.se determina cotele din teren ale punctelor citite7.se calculeaza cotele de executie ?Z, din fiecare punct citit ca diferenta dintre cotele proiectate si cotele de teren, care se inscriu in fisa de gabaritaj si se noteaza pe tarusii respectivi marcati pe teren.8.se procedeaza la fel pentru trasarea pantei pe tronsonul urmator dintre ultimul punct citit si punctul B, pornindu-se de la cota acestui punct, aplicata din statia de drumuire S1.Gabaritarea sectiunilor transversale a canalelor de irigatie.In cazul amenajarilor pentru irigatii, canalele se executa in rambleu, atunci cand apa din canal trebuie sa fie condusa la cote mai mari decat cotele terenului, sau in debleu pentru aductiune si alimentarea instalatiilor de aspersiune, precum si cu profil mixt, functie de inclinarea terenului de pe axa profilelor transversale.Gabaritarea rambleului. Rambleul este sectiunea transversala a unui canal de irigatie si se executa prin umplutura.Sectiunea transversala trapezoidala se executa sub forma unei platforme la o cota inferioara coronamentului diguletelor canalelor, dupa care in rambleul executat si trasat se sapa sectiunea propriu-zisa a canalului.La gabaritarea rambleului unui canal de irigatie se intalnesc pe teren trei cazuri de trasare, in functie de cota terenului de la piciorul taluzului care este egala cu cota pichetului de pe axa canalului, in conditiile terenurilor orizontale sau este mai mica sau mai mare decat cota pichetului de pe axa canalului respectiv, in cazul terenurilor inclinate.Pentru gabaritare se intocmeste o fisa de gabaritaj pentru rambleu si o fisa de gabaritaj pentru debleu sau sectiunea propriu-zisa a canalului proiectat.In aceste fise se inscriu valorile numerice ale elementelor dimensionale necesare pentru gabaritarea profilelor transversale si pentru calculul volumelor de terasamente. Gabaritarea rambleului pe teren orizontal cand cota terenului de la piciorul taluzului eate egala cu cota pichetului de pe axa canalului de irigatie:Pe baza elementelor de trasare inscrise in fisa de gabaritaj a rambleului, se trece la aplicarea lor pe teren, in raport cu axa longitudinala a canalului, prin executarea urmatoarelor operatii:-se ridica o perpendiculara din punctul A de pe axa longitudinala, de o parte si de alta a axei respective;-se masoara, pe directia perpendicularei, incepand din punctul A,de pe axa longitudinala a canalului distanta orizontala d, care determina latimea terasamentului, de o parte si de cealalta parte a axei canalului, ce se calculeaza cu formula: d=m*H+P/2-se marcheaza inaltimea rambleului H cu sabloane de lemn denumite balize si inclinarea taluzurilor cu gabariti.Dupa executia rambleului, se marcheaza si se semnalizeaza pe latimea platformei P, elementele de executie ale profilului transversal necesare pentru realizarea debleului sau a chiuvetei canalului, in conditiile terenului orizontal, pe baza datelor cuprinse in fisa de gabaritaj a chiuvetei canalului.Gabaritarea debleului.Debleul sa sectiunea transversala a unui canal se executa in sapatura si are, in general, forma unui trapez.Pentru gabaritarea canalelor in debleu, se vor extrage din fisele de gabaritaj elementele constructive ale sectiunii transversale, care se marcheaza si se semnalizeaza pe teren, in vederea executiei.In functie de relieful terenului de pe latimea amplasamentului canalului se intalnesc trei cazuri de gabaritare:cand cota terenului de la creasta taluzului este egala cu cota pichetului de pe axa longitudinala a canalului; cand cota terenului de la creasta taluzului este mai mica sau mai mare decat cota pichetului de pe axa canalului.La gabaritarea unui canal in debleu pe teren orizontal,unde axa longitudinala este egala cu cota pichetilor care delimiteaza deschiderea canalului se executa;Se marcheaza profilul transversal din punctul A prin:-se ridica o perpendiculara, de o parte si de alta a axei longitudinale a canalului, din punctul A, trasat pe teren.-se masoara pe directia perpendicularei in partea stanga si in partea dreapta, incepand din punctul A, distanta orizontala d, calculata cu relatia:D=b/2+m*H=b/2+a23-se marcheaza cu picheti fiecare extremitate a deschiderii canalului B pana la creasta taluzului, ce delimiteaza amplasamentul canalului si care se obtine cu relatiaB=b+2a=b+2m*H Trasarea constructiilor hidrotehnice pe reteaua de canale.Dupa trasarea axei longitudinale si gabaritarea canalelor se aplica pe teren, in plan si pe verticala, axele si pinctele caracteristice ale constructiilor hidrotehnice legate de axa canalului de aductiune sau de distributie, din care fac parte;stavilarele, deversoare, statii de pompare, podete, caderi,etc.Aplicarea lor se face:-mai intai se determina pozitia planimetrica a punctului de pe axa longitudinala a canalului, in care se va trasa amplasamentul constructiei hidrotehnice.In continuare, se traseaza, in raport de axa canalului, punctele principale de pe axele si amplasamentul constructiilor, in mod corespunzator cu dimensiunile din proiect.-in faza a doua se efectueaza trasarea pe verticala a axelor si punctelor principale,corespunzatoare cotelor din proiect.Trasarea conductelor ingropate:Pentru trasarea planimetrica si nivelitica a axelor conductelor ingropate, in vederea pozarii lor, la adancimea si la panta proiectata, se materializeaza pe teren traseul fiecarei conducte.Apoi se picheteaza si se efectueaza ridicarea nivelitica a punctelor pichetate cu profile transversale.Pe baza cotelor terenului, determinate pe axele traseelor conductelor proiectate, se calculeaza si nivelarea terenului in plan inclinat de pe aceste trasee si respectiv, adancimea de pozare a conductelor. Lucrari topografice la trasarea proiectelor de desecareLucrarile de desecare se realizeaza in vederea asigurarii unui regim hidric favorabil atat in sol cat si la suprafata acestuia in vederea dezvoltarii in conditii normale a culturilor.Lucrarile de desecare cuprind: reteaua permanenta de canale si conducte, constructiile aferente acesteia si unele lucrari anexe.Reteaua permanenta este alcatuita din:-canale de pamant deschise de diferite ordine, realizate in zonele mai joase constutuind reteaua de colectare;-canale deschise de adancime mare pentru interceptarea panzei freatice sau conducte inchise care formeaza reteaua de drenaj;-canale de centura pentru interceptarea apelor provenite din exteriorul suprafetei amenajate;Constructiile aferente retelei de desecare constau din:-ruperi de panta-stavilare, constructii pentru subtraversare, lucrari de consolidare pentru sectiunea canalelor, podete etc.Lucrarile anexe sunt necesare pentru exploatarea amenajarilor executate si cuprind:-drumuri de exploatare; plantatii de protectie; diferite constructii de sistem etc.Pentru aplicarea pe teren a unui proiect de desecare va trebui efectuata recunoasterea terenului pe baza planului de situatie existent precum si verificarea reperelor planimetrice si altimetrice existente in zona.Pe suprafata proiectata si amenajata in vederea eliminarii excesului de apa, se vor trasa drenuri absorbante ( da), drenuri cartita,rigole de scurgere,rigole de colectare si drenuri colectoare ( Dc ). Reteaua de canale de desecare cuprinde, canale colectoare CC, canale de evacuare CE, canale principale de evacuare CPE si canale de interceptie Ci, acestea fiind trasate fie perpendicular, fie sub un unghi oarecare fata de canalul principal de evacuare. Aplicand metoda coordonatelor rectangulare, vom trasa pozitia planimetrica a punctelor de varsare ale canalelor colectoare CC, stabilind din aceste puncte tahimetric, directia axelor respective care se va jalona.Intr-un mod asemanator se va continua cu materializarea prin jalonare a canalelor secundare si a santurilor de desecare.Pentru canalele de coasta sau de centura care au rolul de a proteja incintele din partea de aval, de apele provenite fie din scurgerile de pe terenurile invecinate, situate la cote mai inalte, fie prin infiltratie prin sau pe sub dig, trasarea axelor se va face prin metoda drumuirii pornind de la punctul de varsare a canalului.Dupa trasarea si marcarea axelor longitudinale ale retelei de canale colectoare si de evacuare, se vor determina prin nivelment geometric cotele acestor puncte, intocmind fise de gabaritaj si trasand profilele transversale ale canalelor, incepand cu cele de ordin superior. Trasarea profilului transversal la un canal de desecare amplasat pe un teren orizontal:La trasarea unei astfel de lucrari, vom pleca de la elementele geometrice determinate de scopul si categoria de folosinta pe care se amplaseaza canalul.Elementele geometrice necesare la trasare sunt: latimea la fund , adancimea canalului si inclinarea taluzurilor.In functie de elementele geometrice de trasare a canalelor de desecare, se procedeaza la aplicarea lor in teren, in succesiunea etapelor si operatiilor de teren.-trasarea planimetrica si pichetarea axelor canalelor proiectate in incinta sistemelor de desecare-drenaj.-trasarea curbelor de racordare ale canalelor de desecare, mai intai, prin punctele principale si apoi prin punctele intermediare ale curbei circulare.-trasarea pantei canalelor-gabaritatea sectiunilor transversale ale canalelor de desecare ; in mod obusnuit acestea se executa in debleu adica in sapatura.Se mai executa:-trasarea constructiilor hidrotehnice pe reteaua de canale; la aplicarea pe teren a constructiilor tipizate si speciale de pe reteaua de canale se traseaza intr-o prima faza, pozitia in plan a acestor lucrari, apoi se aplica cotele de executie prin metoda nivelmentului geometric de precizie.-trasarea statiilor de pompare; in sistemele care nu asigura evacuarea gravitationala a debitelor de desecare, se prevad statii de pompare, cu rol de pompare a apei din canalul principal de evacuare in emisar.Trasarea amenajarilor de combatere a eroziunii solouluiPentru efectuarea studiilor tehnico-economice de cartare si de detaliu, in vederea elaborarii proiectelor de amenajare antierozionala a bazinelor hidrografice, se foloseste documentatia topografica existenta si se executa noi ridicari topografice, in functie de cerintele specifice ale fiecarei faze.-in faza studiilor de ansamblu, in vederea amenajarii complexe a bazinelor hidrografice mari, se folosesc harti topografice la scarile 1:25000; 1:50000 si 1:100000 cu curbe de nivel, cu echidistanta de 5-25m.- In faza de cartare a proceselor de degradare si a factorilor, care determina eroziunea solului, sunt necesare harti topografice la scara 1;25000 si 1;50000 si cu echidistanta de 5-10m.-In faza de intocmire a proiectelor de executie a amenajarilor de combaterea eroziunii solului sunt necesare;planuri de situatie la scarile; 1:10000 si 1;5000, cu curbe de nivel cu echidistanta de 1-10m, din care sa rezulte folosintele actuale si proprietarii de terenuri; profile longitudinale la scarile 1;2000/1:200 sau 1;1000/1:500 prin: ravenele active, traseul drumurilor in serpentina, vai si/sau debusee si alte trasee.Schemele de amenajare antierozionala a bazinelor hidrografice din zonele colinare ce se dimensioneaza, in functie de factorii ce favorizeaza procesul de eroziune atat prin manifestarea formelor de eroziune in adancime, cat si a celor de suprafata, cuprind urmatoarele categorii de lucrari;-plantatii silvice de protectie antierozionala sau de fixare a unor terenuri agricole cu alunecari si prabusiri;-lucrari de terasamente; praguri-baraje de pamant, asociate cu inierbari, plantatii silvice si microterase pe maluri, ce se executa pe formatiunile de eroziune in adancime( ravene, torenti).-lucrari de drenaj subteran pe zone localizate de pe terenurile in panta, cu exces permanent de umiditate, care se completeaza cu canale inclinate, debusee si alte lucrari.-lucrari de amenajare a vailor si debuseelor naturale, cu rol de preluare a debitelor afluente din bazinul de receptie si de transportare a lor in emisar.-lucrari de amenajare antierozionala a terenurilor arabile de pe versanti cu pante uniforme;culturi in fasii si /sau benzi inierbate; terase bancheta; drumuri de exploatare agricola si altele;-lucrari de amenajare antierozionala a varsantilor cu pante mai mari de 10%, in vederea infiintari plantatiilor viticole si pomicole: terase bancheta; terase in trepte cu platforme orizontale si cu platforme inclinate de cel mult 3-5%, in sensul pantei naturale.Amplasarea pe teren a elementelor dimensionale ale proiectelor de executie se face, in functie de specificul lor, prin trasarea axelor si gabaritarea profilelor transversale, a urmatoarelor categorii de lucrari;baraje de pamant, canale de nivel si inclinate, valuri de nivel din pamant, debusee si altele.In cazul debuseelor cu sectiune inchisa se amplaseaza planimetric si nivelitic, in functie de panta terenului;camine de rupere de panta, guri de descarcare si traversari.Pentru lucrarile ce se amplaseaza pe directia curbelor de nivel:benzi inierbate,terase bancheta, terase in trepte cu platforma orizontala, terase cu platforma inclinata si altele, se aplia, mai intai, axele longitudinale si apoi, se traseaza in plan orizontal si pe verticala, elementele dimensionale de pe sectiunea transversala.Trasarea fasiilor cu benzi inierbate pe versantiAmenajarea antierozionala a terenurilor arabile din zonele colinare, cu panta terenului ralativ uniforma si cuprinsa intre 5-20% se poate face prin sistemul de cultura in fasii in alternanta cu benzi inierbate.Latimea culturilor in fasii se stabileste in functie de panta si de conditia reducerii eroziunii sub limite tolerabile, pe baza lungimii critice de scurgere.Astfel, pentru grupa de panta de 6-10 % si cu latimea de scurgere sub 400m, se proiecteaza fasii cu latimea de 150, 180 si 200 m, functie de rezistenta la eroziune a solului, iar pentru panta de 11-15% si lungimea de scurgere mai mica de 400m, se stabilesc latimi de 100, 120 si 150m.In conditiile acelorasi grupe de panta, dar cu lungimea de scurgere de peste 400m, latimea fasiilor este cuprinsa intre 120-180m si respectiv, intre 60-100m.Latimea benzilor inierbate intercalate intre fasiile cultivate este de 4-8 m, functie de panta versantului.Pichetarea traseului fasiilor cu benzi inierbate se efectueaza cu picheti de lemn, ce se amplaseaza din 50 in 50 m.Pe versanti cu panta relativ uniforma, se traseaza, mai intai, curba de nivel cheie aproximativ la jumatatea lungimii versantului, dupa care se traseaza latimiile corespunzatoare ale fasiilor si benzilor inierbate in aval si amonte.In functie de lungimea versantului, latimea unei culturi in fasii, poate varia cu 20m, fata de latimea proiectata, iar abaterile fata de curba de nivel sunt de 2-4%.Lungimea culturilor in fasii depinde de uniformitatea pantei versantului si de sistemul parcelar al terenului arabil.Trasarea teraselor cu platform orizontala pentru plantatii viticolePe versanti cu panta terenului mai mare de 10-15% se amenajeaza terase cu platforme orizontale sau putin inclinate 3-5% pentru cultara vitei de vie.Din punct de vedere al amenajarii unei terase se executa;platforma, cu latimi si pante diferite, dar mai mici dacat panta versantului terasat; taluzul, cu panta mai mare decat panta versantului si vare se consolideaza prin inierbare, cu gardulete sau zid de sprijin din piatra. Trasarea teraselor pe versanti cu panta uniforma se executa mai intai, in plan orizontal, prin materializarea pe teren a axelor longitudinale din proiectul de executie.In continuare, se trece la aplicarea elementelor dimensionale ale terasei cu platforma orizontala, in sens perpendicular pe axa longitudinala.Din punctul O marcat pe teren, se masoara in aval si in amonte, cu bolobocul aceeasi distanta orizontala d=OT1=OT2 si se vor obtine punctele T1 si T2, ce se marcheaza cu picheti si care reprezinta creasta taluzului din amonte (T1) si piciorul taluzului din aval (T2) al terasei proiectate.Deci, pentru aplicarea pe teren a distantei orizontale D=OT1=OT2=L1/2+a=L1/2+m*HIn cazul plantatiilor de vie,latimea platformei orizontale L1 , se calculeaza in functie de numarul de randuri de vita de vie n si de distanta dintre randuri d cu relatia:L1=d(n-1) + d1 +d2Unde d1 si d2 reprezinta distanta de la taluzul din amonte la primul rand si respectiv, de la ultimul rand la taluzul din aval.Latimea platformei orizontale ( L1) conditioneaza inaltimea terasei (H), care din punct de vedere dimensional nu poate sa depaseasca anumite limite, fiind exprimata cu ajutorul formulei: H=L1*iv/1-m*ivUnde iv= panta versantului , iar m=numitorul taluzului terasei.Latimea totala a unei terase L se determina cu relatia: L=L1 + a= L1 +m*HTrasarea teraselor pe versanti cu panta neuniforma, cuprinde o prima etapa, in care se determina curba de nivel cheie, care dupa corectarea ei devine axa longitudinala a primei terase.Apoi se masoara cu panglica de otel latimile celorlante terase, ce se marcheaza cu picheti sau stalpi.In functie de neuniformitatea pantei, se traseaza din doua in doua terase sau mai multe terase , din nou cate o curba de nivel cheie si se continua pichetarea latimilor teraselor proiectate.In a doua etapa se aplica, in sens transversal, pe axele longitudinale trasate anterior, elementele dimensionale ale teraselor cu platforma orizontala, conform datelor din proiectul de executie.Precizia de trasare a lucrarilor de imbunatatiri funciare In baza reglementarilor elaborate prin STAS 9824/7, editia 1992, precizia de trasare in plan si pe verticala a lucrarilor de imbunatatiri funciare trebuie sa se incadreze in limitele urmatoarelor abateri:-La trasarea in plan a capetelor de aliniamente 0.80m/km, iar in cazul punctelor de intrare si iesire din arcul de cerc si a punctelor din mijlocul curbelor de arc de cerc, fata de pozitia varfurilor de unghi 0.25m/km.-La trasarea pe verticala a cotelor punctelor de pe ax, se prevede;a, pentru drenuri absorbante si colectoare 1 cm.b, pentru lucrari din beton 2 cm.c, pentru canale de nivel si valuri de nivel 2 cm.d, pentru alte lucrari de pamant 2 cm.Bibliografie: - Topografie generala si aplicata Cadastru Ion Nelu Leu; Viorel Budiu; Valeriu Moca; Corneliu Ritt; Valeria Ciolac; Ana Ciotlaus; Ion Negoescu Ed, Universul -2003- - Topografie si Desen Tehnic Muresan D.; Budiu V.; Ciotlaus Ana. Ed.Agronomia, Cluj-Napoca 1988