In teoria si practica economica se utilizeaza frecvent atat termenul de resurse umane si cat si cel de personal cu sintagmele derivate: managementul resurselor umane si managementul personalului.Exista, in prezent, o aprinsa controversa intre specialisti cu privire la diferentele dintre Managementul de personal si Managementul resurselor umane. Conform primei optici, "personalul" este considerat o functiune strategica indeplinita adesea de un departament centralizat de personal, care stabileste politicile si practicile de personal si care executa un anumit control al calitatii implementarii acestora, fie ca sunt puse in practica de managerii de linie sau de specialistii de personal.Cealalta optica priveste activitatile de personal ca fiind subsumate atat activitatilor strategice ale organizatiei, cat si responsabilitatilor operationale ale departamentelor de linie, reducand astfel activitatile de personal in principal la aspectele de buget si de performanta economica generala. In literatura de specialitate din tara noastra, profesorul Constantin Rosca si colaboratorii sai considera ca intre termenii resurse umane si personal exista diferente substantiale, fiind necesara o clarificare corespunzatoare pentru folosirea lor corecta.2Potrivit opiniei acestor specialisti, prin resurse umane intelegem "rezerva pe care o are societatea la un moment de referinta si care este disponibila sistemului economic pentru a fi utilizata in diferite ramuri, ca fiind apta sa desfasoare o suita de activitati dintre cele mai variate."3De asemenea, termenul de personal este sinonim cu sintagma "personal angajat" sau "personal salariat", adica cel care este incadrat intr-un serviciu prin contract de munca si care, in schimbul fortei sale de munca, primeste un salariu. Deci, acest termen are o sfera de cuprindere mult mai limitata decat cel de resurse umane, referindu-se numai la populatia activa apta de munca, incadrata in munca, adica la populatia ocupata.Daca termenul de personal are o acceptiune restransa la nivelul unei organizatii, termenul de resurse umane are o acceptiune mai larga deoarece, din punct de vedere microeconomic, se refera atat la resursele proprii ale unei organizatii constituite din personalul angajat, cat si la resursele exogene - resurse pentru nevoile ulterioare ale organizatiei, si care urmeaza sa devina personal prin angajare intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, precum si personal propriu care poate fi disponibilizat partial sau total, temporar sau definitiv. In consecinta, diferenta dintre cei doi termeni confera si managementului dimensiuni corespunzatoare, cele doua sintagme avand la randul lor mai multe particularitati. Astfel, in conceptia specialistilor mai sus mentionati, managementul de personal este orientat si preocupat direct de angajatii intreprinderii, rolul sau fiind nu numai de a servi scopurile organizatiei, ci si de a actiona in interesul angajatilor, ca fiinte umane, cu personalitate distincta si, prin extensie, in interesul societatii umane. Specialistii de personal sunt situati undeva intre manageri si angajati, ca mediatori ai unora cu ceilalti.Managementul resurselor umane este direct preocupat de problema manageriala a asigurarii resursei umane in intreprindere, in special in ce priveste planificarea, dezvoltarea si motivarea acesteia si mai putin preocupat de rezolvarea problemelor angajatilor sau de medierea acestor probleme. In conceptia managementului traditional de personal, trebuie sa existe grija permanenta pentru angajati, iar acestia, ca raspuns la grija ce li se acorda, dovedesc eficacitate in munca atunci cand nevoile lor sunt satisfacute.Managementul resurselor umane considera ca asigurarea unui numar adecvat si o calitate corespunzatoare a angajatilor este mult mai importanta decat implicarea in rezolvarea problemelor personale ale oamenilor. In conceptia altor autori, termenul managementul resurselor umane este un termen relativ recent, mai modern, pentru ceea ce s-a numit traditional: "administrarea personalului", "relatiile industriale", "conducerea activitatilor de personal", "dezvoltarea angajatilor", "managementul personalului" etc. Managementul personalului si managementul resurselor umane se refera la acelasi lucru, deoarece personalul din cadrul organizatiei reprezinta resursele umane ale acesteia. Asa se explica faptul ca, desi termenul "managementul resurselor umane" este larg folosit in prezent, exista multi oameni care mai utilizeaza inca termenul "compartimentul de personal".Exista, totusi, o serie de elemente care deosebesc managementul resurselor umane de managementul de personal traditional si care sunt reliefate in tabelul nr.1.2.Managementul resurselor umane este un termen modern a carui folosire s-a extins treptat, ceea ce a determinat ca in anul 1989, Societatea Americana pentru Administrarea Personalului (ASPA) sa-si schimbe denumirea in Societatea pentru Managementul Resurselor Umane. De asemenea, termenul managementul resurselor umane reflecta cresterea preocuparilor societatii si ale organizatiilor fata de problematica resursei umane, in general. in acest sens, unii specialisti1 sustin ca managementul resurselor umane este diferit de celelalte domenii ale managementului general, deoarece trebuie sa serveasca nu numai patronului ci trebuie sa actioneze in interesul angajatilor ca fiinte umane si al societatii, in general.Elemente comparative ale managementului resurselor umane in raport cu managementul personaluluiNr. Crt. Elemente de referinta Managementul personalului Managementul resurselor umane1. Comportamentul Norme / Obiceiuri Valori / Misiune2. Contractul Elaborarea atenta a contractelor scrise Actiune "dincolo de contract"3. Modelul pentru actiune manageriala Procedurile Necesitatile4. Initiative Treptat Integrat5. Calitati manageriale Negocierea Facilitatea6. Rapiditatea deciziei Lenta Rapida7. Comunicarea Indirecta Directa8. Categorii de posturi Numeroase Restranse9. Proiectarea posturilor Diviziunea muncii Munca in echipa10. Selectia Activitate manageriala, separata Activitate cheie, integrata11. Salarizarea Evaluarea postului (gradatii fixe) in functie de performanta12 Pregatire si dezvoltare Controlul accesului la cursuri Organizatii de pregatireTermenul de managementul resurselor umane sugereaza si faptul ca problemele umane privesc pe toti managerii si nu doar pe aceia din compartimentul de personal.Aceste schimbari de denumire se refera, de fapt, la functiunea de personal si arata, pe de o parte, punctele de vedere divergente in legatura cu modul de a concepe rolul si continutul acesteia, iar pe de alta parte, arata ca functiunea de personal a evoluat si se adapteaza permanent schimbarilor. in viziunea actuala, functiunea de personal desemneaza o grupare sistematica de activitati specializate, omogene si complementare, desfasurate de persoane specializate, folosind metode si tehnici specifice, in vederea realizarii unor obiective de personal derivate din obiectivele generale ale organizatiei. Constituind domeniul a numeroase cercetari, functiunea de personal s-a transformat de-a lungul timpului in functiunea de resurse umane, devenind apoi managementul resurselor umane, termen folosit pe scara larga in zilele noastre si care reprezinta nu numai o schimbare de nume ci si o schimbare de continut, care se reflecta in primul rand in viziunea de perspectiva si in importanta strategica pentru organizatie, a acestui domeniu stiintific. In concluzie, potrivit opiniei specialistilor1, managementul resurselor umane presupune o abordare sau o tratare totala, globala, interdisciplinara si profesionala a problematicii resurselor umane din cadrul unei organizatii.
REFERAT DIVERSE: MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE IN RAPORT CU MANAGEMENTUL PERSONALULUI
label
Referate
calendar_month
2009-02-25, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
Gabriel