REFERAT DIVERSE: MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
In literatura de specialitate exista diferite si numeroase opinii in legatura cu definirea managementului resurselor umane si cu conturarea locului si continutului acestuia.Marea majoritate a specialistilor in domeniu considera ca managementul resurselor umane, ca orice alt domeniu stiintific, este rezultatul cercetarii specializate si se inscrie pe traiectoria unei evolutii si diversificari rapide in numeroase domenii de activitate.Astfel, in functie de scopul urmarit, de cercetarea intreprinsa, de problematica abordata, managementul general s-a divizat intr-o multitudine de domenii specializate, in randul carora se inscrie si managementul resurselor umane care, de-a lungul timpului, a cunoscut schimbari semnificative. Desi este dificil de realizat o delimitare neta intre diferitele domenii specializate ale managementului general, exista numeroase probleme sau aspecte ale realitatii din cadrul unei organizatii care apartin managementului resurselor umane ca domeniu stiintific specializat.Pornind de la domeniul deja conturat al managementului general si imprumutand de la acesta unele concepte, metode de investigare si limbaje de exprimare, managementul resurselor umane isi precizeaza obiectul de studiu si isi delimiteaza domeniul de investigare astfel incat realitatile organizatiei sunt tratate conform obiectivelor urmarite. Astfel, in functie de scopul analizei, de obiectivele urmarite, de nivelul cunoasterii etc., frontierele acestui nou domeniu stiintific pot fi mai largi sau mai restranse, cuprinzand sau nu in analiza elemente care compun sau definesc natura specifica a managementului resurselor umane.Prin urmare, desprinzandu-se de managementul general, managementul resurselor umane s-a diferentiat si autonomizat, restrangandu-si problematica sau obiectul de studiu si, in consecinta, s-a specializat, avand in prezent un loc bine precizat in cadrul managementului general.Pe de alta parte, aparitia si dezvoltarea managementului resurselor umane a avut multiple influente favorabile asupra managementului general, impulsionand, prin conceptele si metodele specifice de investigare, progresele cunoasterii stiintifice care, la randul lor, permit dezvoltarea teoriei si practicii manageriale.In literatura de specialitate exista un numar mare de definitii date managementului resurselor umane, unele dintre acestea fiind destul de dezvoltate si contribuind la o mai buna intelegere a continutului managementului resurselor umane.Diferentele dintre aceste definitii releva, pe de o parte, aspecte formale, de formulare mai restransa sau mai cuprinzatoare, iar pe de alta parte, unele deosebiri privind interpretarea problematicii resurselor umane sau deosebiri de opinii referitoare la locul, continutul si obiectivele managementului resurselor umane.Se poate aprecia ca in prezent nu exista o definitie oficiala, unanim acceptata a managementului resurselor umane si care sa intruneasca consensul specialistilor in domeniu.Din diversitatea de definitii date managementului resurselor umane, cele mai importante sunt prezentate in continuare.Petre Burloiu (1997) defineste managementul resurselor umane incluzand in continutul sau organizarea ergonomica a muncii, astfel: "managementul resurselor umane reprezinta un complex de masuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, incadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomica a muncii, stimularea materiala si morala, pana in momentul incetarii contractului de munca."Aceasta definitie corespunde sistemului om -solicitari, in care omul ocupa locul central, fiind nevoit sa raspunda solicitarilor tuturor factorilor: conditiile tehnice de munca, motivatia muncii, relatiile din colectivul de munca, mediul de munca, preocuparile personale, alti factori solicitanti.Robert L. Mathis si colaboratorii sai (1998) definesc managementul resurselor umane prin principalele sale responsabilitati si anume:- recrutarea si angajarea personalului pe baza de competenta;- elaborarea programelor de calificare si de perfectionare adecvate obiectivelor organizatiei;- elaborarea planurilor de stimulare prin salarizare, destinate sa incurajeze realizari eficiente, la costuri reduse;- elaborarea sistemelor de stimulare nefinanciara;- integrarea rapida a noilor angajati;- elaborarea programelor de cariera.Pentru ca aceste responsabilitati sa poata fi indeplinite, trebuie ca intre diferitele departamente ale organizatiei sa se stabileasca o colaborare, sa se stabileasca principiile, orientarile fiecarei activitati si relatiile de lucru dintre personalul de executie si specialistii departamentului de resurse umane.Managementul resurselor umane este definit de D.A. Constantinescu si colaboratorii sai (citati de Manolescu, A. in Managementul resurselor umane, Editura RAI, Bucuresti, 1998) ca "un domeniu ce include toate deciziile manageriale si practicile care influenteaza sau afecteaza in mod direct oamenii, respectiv resursele umane care isi desfasoara activitatea in cadrul unei organizatii."Exista si alte definitii date managementul resurselor umane (MRU) si publicate in literatura de specialitate din tara noastra, si anume:- ansamblul deciziilor ce afecteaza relatiile dintre principalii parteneri sociali - patronul si angajatii - menite sa asigure sporirea productivitatii si a eficientei activitatii economice;- activitatile orientate spre factorul uman, avand drept obiectiv conceperea, proiectarea, utilizarea optima, intretinerea si dezvoltarea socio-umana;- ansamblul activitatilor referitoare la asigurarea utilizarii optime a resurselor umane, in beneficiul organizatiei, al fiecarui individ si al comunitatii, in general;- complexul de activitati orientate catre utilizarea eficienta a capitalului uman, in scopul realizarii obiectivelor organizationale, simultan cu asigurarea conditiilor ce garanteaza satisfacerea nevoilor angajatilor;Examinand definitiile date managementului resurselor umane se pot trage unele concluzii care reflecta stadiul de dezvoltare si consolidare a teoriei si practicii manageriale in acest domeniu de activitate.Se poate constata, de asemenea, ca definitiile respective nu contin elemente contradictorii, ci se completeaza reciproc, fiecare contribuind la circumscrierea continutului managementului resurselor umane. De asemenea, unele definitii insista asupra cailor sau mijloacelor de realizare a obiectivelor functiunii de resurse umane, asupra finalitatilor acesteia, in timp ce altele evidentiaza activitatile specifice functiunii respective.Pe plan international, definitiile vizeaza aspecte ca:- planificarea, recrutarea si mentinerea personalului;- motivarea angajatilor;- obtinerea si mentinerea unei forte de munca eficiente;- folosirea angajatilor in vederea realizarii scopurilor individuale si organizationale.Continutul managementului resurselor umane este dat si de multitudinea si diversitatea activitatilor care trebuie desfasurate, corelate si armonizate in domeniul resurselor umane, activitati care sunt mai mult sau mai putin legate intre ele si care au un impact deosebit asupra rezultatelor obtinute.De-a lungul timpului, au fost formulate de catre specialisti numeroase opinii care incearca sa precizeze cat mai exact si mai complet principalele domenii de activitate ale managementului resurselor umane si care, in marea lor majoritate, poarta amprenta tarii de provenienta a autorilor, existand si aici unele deosebiri. Cu toate acestea, specialistii au ajuns in cele din urma la un consens in ce priveste activitatile din domeniul MRU care trebuie desfasurate intr-o organizatie, indiferent de marimea acesteia.Societatea Americana pentru Pregatire si Dezvoltare (American Society for Training and Development) identifica noua domenii principale de activitate ale managementului resurselor umane:- pregatire si dezvoltare;- organizare si dezvoltare;- organizare / proiectare posturi;- planificarea resurselor umane;- selectie si asigurarea cu personal;- cercetarea personalului si sistemele informationale;- recompense / avantaje sau ajutoare acordate;- consiliere privind problemele personale ale angajatilor;- sindicat / relatii de munca.Avand in vedere aceste domenii de activitate, De Cenzo, unul din marii specialisti in domeniu, impreuna cu colaboratorii sai (citati de Manolescu, A. in Managementul resurselor umane, Editura RAI, Bucuresti, 1998), sugereaza ca, de fapt, managementul resurselor umane este un proces alcatuit din patru functii: obtinerea, dezvoltarea, motivarea si mentinerea resurselor umane.Alti autori - C.D. Fischer, L.F. Schoenfeldt, J.B. Shaw (citati de Manolescu, A. in Managementul resurselor umane, Editura RAI, Bucuresti, 1998) - au adaugat domeniilor prezentate si alte activitati, in incercarea de a circumscrie mai exact continutul managementului resurselor umane:- managementul strategic al resurselor umane;- oportunitati egale de angajare;- managementul international sau multinational al resurselor umane;- planificarea carierei;- comportamentul organizational;- negocierile colective;- programul de lucru;- disciplina si controlul;- evaluarea functiunii de resurse umane.Dupa conceptia lui Wayne F. Cascio (citat de Manolescu, A. in Managementul resurselor umane, Editura RAI, Bucuresti, 1998), managementul resurselor umane necesita dezvoltarea, implementarea si evaluarea programelor in cel putin cinci domenii noi:- umanizarea postului;- recompense legate de performanta;- programe de munca flexibile;- planuri de recompense flexibile;- planificarea carierei.In literatura de specialitate franceza, Jean Marie Paretti, in lucrarea "Ressource humaines" (1996), arata ca in conceptia managementului resurselor umane, functiunea de personal presupune urmatoarele zece aspecte:- administrarea curenta;- gestiunea resurselor umane;- formarea;- dezvoltarea sociala;- gestiunea costurilor de personal;- informarea si comunicarea;- mediul si conditiile de munca;- relatiile sociale;- consilierea ierarhica si gestiunea de personal;- relatiile externe.Michel Armstrong, in una din lucrarile sale de referinta, Personnel Management Practice (1996), analizeaza procesul complet si complex al managementului resurselor umane, prezentand pe larg domeniile de activitate specifice acestuia. De asemenea, autorul evidentiaza gradul ridicat de interdependenta al activitatilor de personal, astfel ca unele schimbari in cadrul unei activitati duc la schimbari inerente in alte activitati de personal, ceea ce va influenta, in final, eficacitatea organizationala. Aceste interdependente releva gradul de formalizare si integrare a functiunii resurselor umane.Pentru o mai buna intelegere a diversitatii activitatilor si atributiilor din domeniul managementului resurselor umane, unii autori sugereaza gruparea acestora in sapte capitole si mai multe subcapitole (tabelul nr.1.1.).Dupa cum se poate constata, activitatile managementului resurselor umane sunt deosebit de variate iar continutul lor nu este de aceeasi natura deoarece ele pot fi operationale, administrative sau strategice. Evaluarea lor se va face in functie de contributia acestora la indeplinirea obiectivelor organizationale. in ce priveste intensitatea de manifestare a diferitelor activitati din domeniul MRU, aceasta variaza de la o organizatie la alta precum si de la o etapa la alta, in functie de conditiile concrete ale acestora. Desfasurarea sau manifestarea acestor activitati trebuie sa se faca in conditiile respectarii prevederilor legale, iar managerii trebuie sa asigure, indiferent de nivelul ierarhic, un echilibru permanent intre interesele angajatilor si obiectivele organizatiei.