label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Fiind europene mijloacele de comunicare de masa din Franta contrasteaza cu cele dinSUA. Fiind latine, mass-media din Franta difera de mass-media din Europa de Nord. Mai mult, atat spre binele, cat si spre raul lor, canalele de comunicare franceze au anumite elemente de originalitate1. Cateva dintre acestea, vechi si regretabile, amintite deseori in strainatate, au disparut; este vorba mai ales de doua dintre ele: coruptia ziarelor si controlul guvernamental strict asupra radioteleviziunii.1998 FrantaGermania Italia Marea BritaniePopulatie (milioane)59,2 82,5 57,7 59,3PIB (miliarde de dolari SUA) 1 623* 2431 1294 1450PIB pe cap de locuitor (exprimat in dolari) 25 425 27 418 21 685 23 478* Al patrulea in lume dupa SUA, Japonia si Germania.Sistemul mediatic francez detine putine recorduri, dar este unul dintre putinele sisteme din lume care isi ajunge siesi:Franta are una dintre cele trei agentii mondiale de presa A.P, cea mai veche (1832), singura care nu este anglo-americana si cele mai importante agentii fotografice: Sygma si Gamma.Este al patrulea producator de lung metraje al planetei (peste o suta de filme pe an dupaIndia, SUA si Japonia) si primul producator european de desene animate;Este al treilea producator de fictiune televizata din Europa, dupa Germania si MareaBritanie, dar primul exportator mondial de programe neanglofone.In sfarsit, cele mai mari doua agentii de publicitate din Franta, Havas Advertising(cuprinzand Euro-RSCG) si Publicis sunt nationale, ceea ce nu se intampla in celelalte tari occidentale (in afara de Japonia si de Marea Britanie).Cat despre publicitate, ostilitatea francezilor fata de ea2 este foarte cunoscuta. Cauzele sunt vechi3 . In secolul al XIX-lea, ziarele aveau obiceiul sa rezerve paginile de sfarsit cara contineau publicitate si sa vanda spatiul redactional pentru publicitatea clandestina. In zilele noastre, aceasta publifobie, mult diminuata, poate fi cauzata de faptul ca publicitatea este mai ales o publicitate de marca, manipulatoare si non-informativa, spre deosebire de publicitatea din magazine si de cea a serviciilor locale. In mod curios, multi francezi nu considera ca anunturile de ziar ar face parte din acest ultim tip de publicitate.Ca o consecinta a acestui antagonism, publicitatea este deseori de calitate excelenta. Un alt efect, de data aceasta negativ, este ca, in ciuda unui progres foarte puternic din anii 60 incoace, publicitatea ramane subdezvoltata in Franta; pe cap de locuitor, cheltuielile nu reprezinta decat 50 la suta din cele ale SUA. In plus, numai o treime din publicitate este plasata in mass-media, spre deosebire de Marea Britanie, unde procentul este de 50%.Rezultatul este ca ziarele sunt sarace. Intr-adevar, ca o caracteristica originala, repartizarea publicitatii dezavantajeaza ziarele: daca publicitatea prin afise reprezinta mai mult decat in alte parti, publicitatea prin intermediul ziarelor reprezinta din ce in ce mai putin: 20% (fata de42,5% in Germania) si nu aduce decat 40% din castigurile acestora, fata de 60-70% in SUA.Investitiile publicitare din principalele mass-media (1996)Canal media Franta Marea Britanie Italia SUAZiare 20,3% 29,1% 16,2% 27%Reviste 22,7% 17,5% 16,7% 12,8%Televiziunea 36,2% 42,6% 61% 45,2%Radio 7,5% 4,7% 3,5% 13,6%Cinema 0,7% 0,9% Afise 12,6% 5,1% 2,7% 1,3%(Sursa: Observatorul european al audiovizualului)Presa scrisaZiareleIn Franta exista aproape 70 de cotidiene, cu mult mai putine decat in tari cu acelasi numar de locuitori, precum Marea Britanie si Italia. Totodata, ele sunt diferite fata de cele din aceste tari.Mai intai, in Franta aproape ca nu mai exista cotidiene de seara aceasta in timp ce 55% din cotidienele americane si 80% din ziarele de provincie din Marea Britanie apar dupa -amiaza. Chiar in Franta, marele cotidian de dinainte de razboi era Paris-Soir. Astazi, mai exista o singura semi-exceptie: Le Monde, care apare la inceputul dupa-amiezei dar, intr-o parte a Frantei, nu este primit decat a doua zi; de aceea, ziarul are intotdeauna inscrisa data zilei urmatoare.Cotidienele pariziene(difuzare globala: 2,4 milioane de exemplare)Titlul Aparut in Difuzare 1998 Difuzare 1993 CaracteristiciLe Figaro 1854 370 000 402 000 Elitist, de dreaptaLe Parisien5 1944 476 000 400 000 PopularLe Monde 1944 394 000 368 000 Elitist, centru stangaTitlul Aparut in Difuzare 1998 Difuzare 1993 CaracteristiciL quipe 1946 404 000* * 320 000 SportivFrance-Soir 1944 164 000 219 000 Popular, de dreaptaLibration 1973 171 000 174 000 Elitist, de stangaParis-Turf 1948 110 000 126 000 Ziar de hipismLes chos 1908 134 000 117 000 FinanciarLa Croix 1883 94 000 101 000 CatolicLa Tribune D. 1984 91 000 69 000 FinanciarL Humanit 1904 58 000 66 000 Comunist* Include Aujourd hui, editia nationala.** Editia de luni a ziarului: 500 000 de exemplare.In Franta nu exista o presa nationala in adevaratul sens al cuvantului: doua treimi din exemplarele cotidienelor din Paris sunt citite in regiunea pariziana. Ele sunt puse in vanzare si in provincie, dar putini cititori le cumpara. Cotidienele regionale si locale, care nu reprezentau in 1870 decat un sfert din difuzarea totala, asigura astazi trei sferturi din ea.Difuzare in 1913 Difuzare in 1993Paris 5,5 mil. de exemplare 58% 2,2 mil. de exemplare 27,5%Provincie 4 mil. de exemplare 42% 6,9 mil. de exemplare 72,5%Nu mai exista nici presa cotidiana populara (in afara, poate, de Le Parisien, devenit ziar metropolitan4, si de muribundul France-Soir), cu toate ca, odata, Le Petit Parisien si Le PetitJournal, cotidiene de scandal, mari specialiste ale faptului divers, se laudau cu vanzari imense. Sunt de regretat cotidiene precum Paris-Soir (1,4 milioane de exemplare), din perioada interbelica, si France-Soir de dupa razboi, care stiau sa informeze si sa distreze fara sa fie abjecte.