Referat Drept. DEMOCRATIA

UNIVERSITATEA "PETRU MAIOR" TG. MURESFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE, JURIDICE SI ADMINISTRATIVEDREPTDEMOCRATIEStudent: Dulau Ioana-Alina An I, Gr.1CUPRINS:Capitolul IDefinitii3Capitolul IIEvolutia democratieiDemocratia in polis-ul antic5Democratia in evul mediu6Democratia in epoca moderna6Capitolul IIIParerile celor mai importanti ganditori politiciJohn Locke7Montesquieu7Rousseau7Capitolul IVTrasaturile statului democraticElemente de baza ale democratiei9Partidele si asociatiile10Capitolul VRepere ale democratiei constitutionale11Concluzii12Bibliografie13 Capitolul IDefinitiiDEMOCRATIE, democratii, s.f. Forma de organizare si de conducere a unei societati, in care poporul isi exercita (direct sau indirect) puterea. Din fr. dmocratie. Democratia este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetatenilor la procesul de conducere.Acest regim politic se defineste prin:-separarea puterilor in stat-alegeri libere-pluralism-respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor-domnia majoritatii si protectia minoritatilor "Democratia este un sistem politic prost, cel mai bun, insa, dintre cele pe care omenirea le-a inventat pana acum" - asa se pare ca ar fi spus fostul prim-ministru britanic Winston Churchill. Acest citat exprima o realitate importanta: nicaieri in lume nu exista o forma perfecta de democratie, cu toate acestea si in ciuda tuturor criticilor, democratia este cea mai de succes procedura pentru solutionarea pasnica a conflictelor. Si peste tot in lume, in cele mai diverse regiuni si sisteme oamenii apeleaza la ea.Democratia este o sarcina permanenta si nu o stare pe care un stat trebuie sa il atinga o singura data dupa care nu se va mai preocupa de ea. Sa incercam sa ne inchipuim o comunitate de oameni. O comunitate cunoscuta de noi toti este familia, compusa din mama, tata si copil. O astfel de familie locuieste impreuna, mananca impreuna, traieste impreuna. Problemele care decurg din toate acestea ne sunt prea bine cunoscute. Cine duce gunoiul, la ce program TV ne uitam etc. Cine ia deciziile aici- Exista doua posibilitati. Prima este ca un singur membru al familiei sa ia decizia, impunandu-se astfel in fata tuturor celorlalti membri ai familiei. Acest membru al familiei decide, de exemplu, cine tine in mana telecomanda televizorului, la ce program se uita intreaga familie. Se poate insa si altfel. Familia poate lua deciziile impreuna. In cazul de fata, intreaga familie poate lua decizia cu privire la programul TV urmarit. Acel membru al familiei in a carui mana se afla telecomanda apasa pe buton pentru a urmari emisiunea asupra careia toti ceilalti membri ai familiei au cazut de acord in prealabil.La fel ca intr-o mica familie, si in comunitatile mai mari - ca de exemplu in cadrul populatiei unui stat - exista probleme de convietuire. Si la acest nivel trebuie luate decizii. Aici nu mai este vorba de un simplu program de televiziune, ci de programul statului, adica de ceea ce se petrece intr-un stat. Si intr-un stat exista tot doua posibilitati, la fel ca in familie. Si aici, prima varianta este ca o persoana sa decida ce se va face - ea este cea care tine in maini "telecomanda". Vom numi aceasta persoana "conducator", ea fiind cea care conduce statul, care ii alege programul. Acest conducator are foarte multa putere si ii conduce pe toti ceilalti oameni, el conduce intreaga populatie. Populatia nu prea are nimic de spus, ea nu se bucura de prea multe drepturi. Populatia nu poate "sa puna mana pe telecomanda", lasandu-l pe conducator sa ia singur deciziile cu privire la program.Exista insa si o a doua varianta. In acest caz, toti oamenii beneficiaza de anumite drepturi, care ii confera o particica de putere. Oamenii laolalta hotarasc cine va fi conducatorul lor, ei sunt cei care ii confera puterea - limitata temporal, astfel incat acest conducator sa "apese pe buton" si sa dea drumul la programul de guvernare. Conducatorul unui stat nu poate face acest lucru decat daca populatia este de acord cu acest program. El nu poate propune un program care priveaza populatia de drepturile sale sau care i le limiteaza.Sa ne imaginam ca toti cetatenii "functioneaza" pe baza unei baterii. Ei aleg un conducator caruia ii inmaneaza o telecomanda uriasa. Aceasta telecomanda are, la randul ei, nevoie de multe baterii ca sa functioneze. De aceea, cetatenii ii imprumuta conducatorului bateriile lor. Conducatorul unei tari dispune asadar atata vreme de putere cat cei condusi de el sunt pregatiti sa ii ofere propriile baterii.Atunci cand bateriile s-au consumat, iar conducatorul nu mai primeste baterii noi din partea populatiei, acesta nu se mai poate afla la conducerea unui stat. Populatia trebuie insa sa cumpaneasca serios daca merita sa nu-i mai ofere conducatorului baterii noi.Acestea sunt doua variante care descriu relatiile dintre conducatori si populatie. Putem gasi multe exemple pentru ambele forme descrise mai sus. In prima varianta, dictatura, populatia nu are aproape nici un fel de drepturi. Dictatura a fost prezenta mai peste tot in Europa pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea. De abia atunci oamenii au inceput sa-si dea seama de nedreptatile pe care le presupunea acest sistem.Dupa acest moment a inceput sa se dezvolte in Europa cea de-a doua varianta, democratia varianta cu baterii. Aceasta varianta este mai veche de 2000 de ani. Pe parcursul secolului XX, democratia a fost practicata, in diverse forme, in tot mai multe tari din intreaga lume. Capitolul IIEvolutia democratieiPolis-urile din antichitatea greceasca, in special Atena, sunt considerate leaganul democratiei, veche de peste 2500 de ani. Democratia in polis-ul anticZorii democratiei in polisul grecescInceputurile democratiei se afla in stransa legatura cu nasterea polisului grecesc. Conceptul statal modern nu poate fi echivalat in nici un caz cu cel antic. Prin polis intelegem comunitatea, iar prin politica, reglementarea problemelor de ordin public. Polisul se constituie din comunitati primare, barbat - femeie, stapan - sclav. Majoritatea familiilor formeaza o asociatie de sexe, pluralitatea familiilor, polisul. In aceste comunitati orasenesti aparute dupa secolul al IX-lea i. Hr. s-a dezvoltat o societate (demos), care cuprindea in randurile sale pe toti oamenii liberi, care beneficiau de drepturi politice egale.Guvernele, diferite de la un polis la altul, erau alese de Adunarea Populara. In punctul de maxima inflorire a democratiei grecesti, in secolele V si VI i.Hr., aceasta Adunare avea in grija procesul legislativ, precum si politica externa, interna, financiara si militara. Democratia antica se sprijinea pe principii precum egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii, dreptul la libera opinie si de liber acces la functiile publice. Adunarea alegea din randurile sale jurati care impreuna functionau ca o curte de justitie. Functiile publice nu erau conferite decat pe termen scurt, iar cei numiti in aceste functii erau obligati sa dea socoteala in fata opiniei publice pentru actiunile intreprinse.La o privire mai critica nu putem trece cu vederea dezavantajele acestei forme de guvernare. In primul rand, drepturile si obligatiile nu erau valabile decat pentru cetatenii deplini, in minoritate. Femeile, strainii, sclavii si acei locuitori care nu erau cetateni deplini nu se aveau nici un drept, iar daca le aveau, acestea erau foarte limitate. Acestia nu puteau achizitiona pamanturi, nu puteau ocupa functii publice si nu aveau drept de vot. Polisul presupunea asadar dominatia minoritatii. Si pentru ca Adunarea guverna in mod direct exista mereu pericolul ca impulsurile de moment si demagogia sa conduca la decizii eronate.Chiar daca aceasta critica este cu totul justificata, polisul antic isi rezerva meritul de a fi pus bazele democratiei. Polisul a recunoscut pentru intaia oara importanta individului, practicand auto-guvernarea si promovand eliberarea din jugul tiranilor si fiind in acelasi timp fundamentata pe principii filosofice solide.Dar si in afara Greciei au existat forme de democratie, care insa nu s-au putut materializa la fel de evident si care nu dispuneau de justificari filosofice similare.Romanii si triburile germaniceIn republica romana, puterea se afla in mainile patriciatului. Aici se practica principiul conducerii aristocratice. In urma unor lupte sociale inversunate, democratia a putut juca un rol mai important, situatia materiala si politica a populatiei mai sarace (a plebeilor) s-a imbunatatit, iar adunarea populara a castigat mai multa putere, nereusind insa sa se impuna cu totul.Organizarea politica a popoarelor germanice din nordul Europei se sprijinea tot pe principiul egalitatii tuturor oamenilor liberi, astfel incat adunarea populara era cel mai important organism. In tot cazul, si aici acest principiu se aplica doar in cazul sefilor de clan, proprietari de pamanturi. Membrii liberi ai acestor clanuri si marea masa a celor semi-liberi si a celor ne-liberi nu aveau nici o putere de influenta politica.emocratia in evul mediuEvul mediu european se caracterizeaza printr-o stransa alaturare a principiilor monarhice, aristocratice si democratice. Exista, mai ales in orase, ideea de participare democratica, aceste orase avand de regula o constitutie aristocratica. Mestesugarii, impreuna cu breslele din care faceau parte, si patricienii, in majoritatea lor negustori, si-au disputat deseori conducerea oraselor. Straturile sociale fara proprietati nu aveau insa nici o influenta politica.Din adoptarea credintei conform careia orasele erau libere ("aerul de oras elibereaza") iar administratia acesteia urmarea binele intregii comunitatii s-a nascut burghezia urbana, care se considera, prin caracterul ei de la sine inteles si pozitia sa juridica cu totul diferita de "supusii" din monarhiile absolutiste.Democratia in epoca moderna IluminismulEmanciparea omului din oprimarea sociala si religioasa s-a petrecut incepand cu secolul XVII. In asa numita "epoca a ratiunii", filosofia avea ca tema existenta omului ca fiinta inzestrata cu ratiune (Ren Descartes [1596 - 1650]: cogito ergo sum, gandesc, deci exist). Din acest nou model uman a rezultat si intrebarea cum ar trebui sa arate acea forma politica care sa combine libertatea individului cu ordinea publica in asa fel incat sa se evite oprimarea statala si sociala. In opera lui John Locke (1632 - 1704), Charles de Secondat Montesquieu (1689 - 1755) si Jean-Jacques Rousseau (1712 - 1778) gasim raspunsuri diferite, orientate insa dupa acelasi scop. Capitolul IIIParerile celor mai importanti ganditori politiciJohn LockeLocke sustine in lucrarea sa "Two Treatises of Government" (1690) ca monarhia absolutista nu se legitimeaza nici un fel. Ordinea politica nu se poate sprijini, in opinia lui Locke, decat pe o stare care prevede drepturi si libertati cu totul egale, limitate de respectarea celorlalti oameni si necesitatea unei convietuiri pasnice. Oamenii nu se aduna intr-un stat decat pentru a-si asigura proprietatile, sustine Locke. Competentele autoritatii statale sunt limitate, prin urmare, mijloacele folosite de aceasta trebuie si ele sa fie la fel. Puterea trebuie sa fie separata in legislativ (parlamentul), executiv si putere federativa, in a carei sarcina cade securitatea externa. Ultimele doua puteri se afla in mainile monarhului si ale guvernului sau, dar intreaga putere depinde de acordul dat de cetatenii statului. O conducere care nu respecta dreptul la integritate a persoanei si a proprietatii este considerata tiranie, oamenii trebuind sa ii opuna rezistenta.Influenta lui John Locke asupra filosofiei politice a secolelor de dupa el a fost enorma. Ideile sale despre limitarea si controlarea puterii, despre raspunderea autoritatilor fata de popor, despre importanta proprietatii private l-au transformat pe Locke in antemergatorul democratiei liberale, chiar daca acest concept era cu totul necunoscut in epoca sa.Montesquieu: Separatia puterilorMontesquieu considera Anglia statul ideal atunci cand scria ca aceasta este o "natiune..., care are ca scop direct al Consitutiei libertatea politica". In opera sa de capatai "De l'Esprit des Lois" (1748), Montesquieu defineste despotismul ca cea mai rea dintre toate formele de stat. Cea mai buna dintre toate ar fi acea structura liberala, in care cetatenii au dreptul sa faca tot ce le permite legea. El atrage insa atentia asupra faptului ca si in cadrul unei democratii aceasta libertate ar putea fi periclitata. Omul are tendinta sa abuzeze de putere in acest punct el este de acord cu John Locke, acest lucru trebuind evitat prin separatia puterii si controlarea acesteia. Teoria lui Montesquieu despre separatia puterilor este insa diferita de cea a lui John Locke. El aminteste pe langa legislativ si executiv puterea judecatoreasca (juridica). Montesquieu a mai sustinut si principiul reprezentarii, anticipand importanta acestuia. Poporul ca intreg nu isi poate exercita in mod direct in nici un fel de stat, fie el mic sau mare, puterea juridica. De aceea, poporul trebuie sa delege reprezentanti (deputati) care sa faca ceea ce el nu poate face. Cugetarile lui Montesquieu au influentat puternic Constitutia Statelor Unite ale Americii, marcand in mod decisiv dezvoltarea statului constitutional modern in perioada ce a urmat Revolutiei Franceze.Rousseau: Contractul socialTeoriile sale politice se sprijina pe premisa ca omul este de la natura bun si ca de aceea ar trebui sa tina cont de virtutile sale atunci cand se implica in afaceri publice. Societatea umana este cea care il impiedica pe om sa se comporte asa cum i-a fost dat, omul s-a "instrainat" de sine din pricina societatii, a institutiilor si conventiilor acesteia. Rousseau nu se deserveste direct de notiunea promovata de Hegel si popularizata de marxism a instrainarii, totusi ideea de baza provine de la el. Prin scrierile sale politice si pedagogice, Rousseau dorea sa creeze o ordine in care sa domneasca libertatea, egalitatea si dreptatea. In cea mai importanta lucrarea a sa in aceasta privinta, "Du contrat social" (1762) Rousseau si-a imaginat o ordine bazata pe un pact social. Toti oamenii semneaza un pact menit sa le ofere siguranta. Si pentru ca fiecare semneaza acest pact in mod liber, toti oamenii fiind egali, nimeni nu este dezavantajat. Oamenii se supun conducerii supreme ale unei vointe generale (volont gnrale), acest lucru conducand la constituirea unei structuri spirituale comune. Anumiti cetateni ar putea insa exprima o vointa particulara ce se opune vointei generale: acest lucru se numeste "reprezentarea unor interese speciale", iar statul trebuie sa ii supuna pe acesti oameni la tot felul de constrangeri, ba chiar sa ii condamne la moarte, pentru a oprima aceasta vointa particulara.Partidele, sindicatele si celelalte tipuri de asociatii nu pot intra astfel deloc in schema gandita de Rousseau. Oamenii trebuie la nevoie fortati sa-si doreasca ceea ce este bine si corect, ei nerecunoscand intotdeauna aceste lucruri. Ei trebuie sa supuna ratiunii judecatile lor, pentru ca din opinia generala sa se poata naste o cooperare generala. Ordinea ideala, in ceea ce il privea pe Rousseau, era democratia directa, lipsita de principiile separatiei puterii si ale reprezentarii, pe care el le considera neliberale. Aceasta conceptie a fost indelung contestata in zilele noastre. Pe de o parte, omul liber este somat sa se supuna unei legi pe care singur si-a creat-o, iar pe de cealalta, cetateanul unui stat creat dupa viziunea lui Rousseau poate fi manipulat cu totul de catre acesta, fiind "directionat" in sensul adoptarii unei atitudini "corecte". Capitolul IVTrasaturile statului democraticNu exista o forma ideala de democratie. Democratia este un bun istoric si o sarcina niciodata indeplinita cu totul care revine tuturor comunitatilor. Democratia presupune:a)Exercitarea suveranitatii de catre popor;b)Asigurarea participarii poporului la rezolvarea treburilor publice printr-un sufragiu universal, precum si prin intermediul unui organ legiuitor autentic reprezentativ;c)Partajarea prerogativelor autoritatii publice, colaborarea si controlul reciproc intre aceste autoritati;d)Descentralizarea administrativa;e)Pluralismul social (indeosebi cel ideologic, organic sau institutional, politic, sindical si al altor corpuri intermediare);f)Aplicarea principiului majoritatii in activitatea deliberativa a organelor colegiale;g)Consacrarea si garantarea constitutionala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si cetateanului. Elemente de baza ale democratieiAlegerile, Parlamentul, Guvernul, opozitia, separatia puterilor si statul de drept sunt sase elemente fundamentale aflandu-se intr-o stransa relatie de interdependenta. Nici unul dintre aceste elemente nu poate exista fara celelalte. Pentru ca democratia sa fie functionala este nevoie, in plus, si de o societate democratica.AlegeriIntr-o democratie, toata puterea vine de la popor. Poporul este cel care alege conducerea tarii. Alegerile sunt cea mai importanta marca a democratiei.ParlamentReprezentantii alesi ai poporului se intrunesc in Parlament, unde emit legi, aproba bugetele etc.GuvernulNici un stat nu poate supravietui fara un guvern si o administratie care sa puna in practica legea.OpozitiaOpozitia este adversara guvernului, ea il controleaza pe acesta din urma si incearca sa devina o alternativa viabila pentru alegatori.Separatia puterilorSistemul "checks and balances" se ingrijeste ca puterea din statul democratic sa nu se concentreze intr-un singur loc, pentru ca prea multa putere poate duce la abuzuri.Statul de dreptToata puterea statului intr-o democratie este legata de lege si justitie. Chiar si suveranitatea populara este limitata de drepturile fundamentale. Partidele si asociatiileRaporturile dintre alegatori si cei alesi nu sunt de asa natura incat cetatenii nu au nimic altceva de facut decat sa-si exprime votul, celelalte atributii cazand exclusiv in sarcina reprezentantilor alesi. Aruncand o privire peste viata politica din democratiile occidentale vom vedea ca o asemenea caracterizare nu reflecta cu adevarat rolul indeplinit de alegator. Acest rol politic jucat de oamenii de rand este cu mult mai important daca avem in vedere faptul ca acestia se pot implica in partide si asociatii, initiative civile si miscari sociale. La fel ca in viata profesionala si cea economica dintr-o societate industriala moderna, gruparile organizate reprezinta si la nivelul politicii un mijloc decisiv de a elibera oamenii din starea de inconstienta si neajutorare fata de elementele autoritare si de a-i face activi in societatea complicata in care traiesc. Partidele si asociatiile, initiativele civile si miscarile sociale cauta sa influenteze procesul statal de formare a vointei politice in sensul convingerilor si intereselor lor in mod direct sau prin intermediul opiniei publice. Ele informeaza guvernele si parlamentele cu privire la dorintele si ingrijorarile lor, reusind chiar sa preia din mana autoritatilor statale unele sarcini pe care le deruleaza in propria lor regie. Capitolul VRepere ale democratiei constitutionale "Statul roman - proclama art.1, alin.3 al Constitutiei - este stat de drept, democratic si social..." (s.n.). Dintre dispozitiile constitutionale care pot fi considerate ca repere relevante pentru democratia romaneasca retinem urmatoarele:a)Suveranitatea nationala apartine poporului roman (art.2, alin.1);b)Detentorul exclusiv al suveranitatii o exercita, indirect, prin organele sale reprezentative si direct, prin referendum (art.2, alin.1). Parlamentul este organul reprezentativ al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii (art.58, alin.1). El este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Presedintele Romaniei este, de asemenea, ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, iar demiterea lui din functie poate fi facuta numai prin referendum (art.81, alin.1 si art.95, alin.3 ale Constitutiei). In conditiile prevazute de art.90 al Constitutiei, poporul isi exprima prin referendum vointa sa cu privire la probleme de interes national. dar, totodata, poporul este si subiect nemijlocit in procesul legiferarii. Initiativa legislativa apartine si unui numar de cel putin 250 000 de cetateni cu drept de vot, daca aceasta initiativa provine din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare dintre aceste judete si in municipiul Bucuresti s-au inregistrat cel putin 100 000 de sematuri in sprijinul acestei initiative. O initiativa populara a fost consacrata si in domeniul revizuirii Constitutiei. Aceasta poate sa apartina si unui numar de cel putin 500 000 de cetateni cu drept de vot, daca initiativa provine din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti, s-au inregistrat cel putin 20 000 de semnaturi in sprijinul initiativei (art.73, alin.1 si art. 146, alin. 1 si 2). In orice caz, indiferent de subiectul initiativei revizuirii Constitutiei, revizuirea este definitiva numai dupa aprobarea ei prin referendum;c)Autoritatile publice centrale (Parlamentul, Guvernul si Autoritate judecatoreasca) sunt organizate si functioneaza ca "parti" relativ independente si interdependente ale unuia si aceluiasi sistem, organic articulat si ierarhizat, a drepturilor si a libertatii cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, instaurarea dreptatii si promovarea pluralismului politic (art.1, alin.3). Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii, iar autoritatile administratiei publice - consiliile locale si primarii -, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt alese prin vot universal, egal, direct si secret;d)Art.8, alin.1 al Constitutiei valorizeaza principiul pluralismului ca o conditie si o garantie a democratiei constitutionale;e)Principiul majoritatii este - in mod necesar - consacrat prin instituirea cvorumului legal pentru adoptarea legilor si a hotararilor de catre Camerele Parlamentului, precum si a initiativelor de revizuire a Constitutiei;f)Drepturile si libertatie fundamentale sunt consacrate exhaustiv si majoritatea covarsitoare a acestora sunt garantate constitutional, intr-o asemenea forma incat textele constitutionale insele sunt de aplicatie nemijlocita;g)Constitutia este suprema in arhitectura juridica a societatii, iar sanctiunea suprematiei ei este controlul constitutionalitatii legilor, regulamentelor Camerelor si ordonantelor, printr-un organ special si specializat (art.51 si art. 144, lic a-c, ale Constitutiei). Fundamentul ideologic al democratiei il constituie "Libertatea". Principiul libertatii trebuie insa consacrat si controlat, prin conjugare cu alte doua principii: cel al egalitatii si cel al legalitatii. "Libertatea", "Egalitatea si Legalitatea" constituie deci trinomul democratiei. ConcluziiCea mai succinta, dar si cea mai densa definitie constitutionala a democratiei o intalnim in Constitutia Republicii Franceze, care, in art.2, proclama: "guvernarea poporului, prin popor si pentru popor". Democratia este un concept si un fenomen integrator, ea cumuland, articuland valorile morale, politice si juridice ale societatii, intr-un context social-istoric determinat. Democratia nu este o stare, ci o sarcina permanenta. La succesul ei contribuie institutii si proceduri dar mai ales anganjamentul cetatenilor. Bibliografie1.http://ro.wikipedia.org/wiki/Democratie 2.http://www.dadalos.org/rom/Demokratie/demokratie.htm3.Deleanu, Ion - Drept constitutional si institutii politice - Tratat, vol. II, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 19964.DEX Dictionarul explicativ al limbii romane. Editia a II-a. Academia Romana. Institutul de lingvistica "Iorgu Iordan", Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 1998