Referat Drept. DREPT SUBIECTIV

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Ioana-Alina Dulau
UNIVERSITATEA PETRU MAIOR TG. MURESFACULTATEA DE STIINE ECONOMICE, JURIDICE SI ADMINISTRATIVEDREPTDREPTUL SUBIECTIVStudent: Dulau Ioana-Alina, An I, Gr. 1CUPRINS:Capitolul I Introducere. Definitiile dreptului subiectiv3Capitolul II Diferenta dintre capacitatea juridica si dreptul subiectiv4Capitolul IIIClasificarea drepturilor subiective5Capitolul IVTrasaturi ale dreptului subiectiv6Capitolul VInterpretari ale dreptului subiectiv7Capitotul VIConcluzii8Bibliografie9Capitolul I Introducere. Definitiile dreptului subiectiv Dreptul subiectiv sau indrituirea reprezinta facultatea subiectului raportului juridic de a actiona intr-un anumit fel, de a cere celuilalt sau celorlalti subiecti o atitudine corespunzatoare, iar la nevoie de a recurge la sprijinul aparatului de stat pentru asigurarea dreptului sau. De exemplu, salariatul unei institutii are dreptul la concediu. Acest drept ii ofera posibilitatea de a pretinde institutiei respective sa-i acorde acest concediu, deci obliga institutia la o anumita actiune. Drepturile si datoriile subiective sunt, de regula, rezultatul manifestarilor de vointa ale celor ce le poarta. Dreptul subiectiv desemneaza prerogativele care, derivnd din normele juridice si fundndu-se pe ele, apartin persoanelor, subiectilor de drept determinati. Unele dintre aceste drepturi identifica fiinta umana ca persoana in viata juridica, consituind cartea de identitate a persoanei: numele, domiciliul, starea civila. Altele privesc fiinta umana mai ales ca relatie, ca produs si producator de societate, conferindu-i mijloace consacrate si garantate juridiceste pentru afirmarea si dezvoltarea personalitatii, pentru insertia armonioasa a proprilor aspiratii, trebuinte si motivatii in amianta intereselor sociale.Persoana este deci, de la inceput si pna la sfrsitul existentei ei biologice, purtaotare de valori juridice, subiect de drepturi si datorii juridice. Dreptul subiectiv reprezinta conceptul-cheie prin care se realizeaza trecerea de la identic la similar pentru alcatuirea unui ansamblu juridic coerent si eficient. el este totodata mijlocul tehnic prin care starea de fapt este convertita in stare de drept. Dreptul subiectiv poate fi definit ca prerogatia conferita de lege in temeiul careia titularul dreptului poate sau trebuie sa desfasoare o anumita conduita ori sa ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sanctiunea recunascuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in acord cu interesul obstesc si cu normele de convietuire sociala. Dreptul subiectiv are un lato sensu si un stricto sensu. n sens larg, desemneaza totalitatea drpturilor subiective ce decurg din drepturile obiective in care sunt consacrate generic. n sens restrns, este atributul, prergativa sau privilegiul recunoscut de lege subiectului unui raport juridic concret de a avea o anumita conduita sau de a pretinde unui alt subiect de drept o conduita reglementara de drept obiectiv, cu scopul de a-ti apara sau valorifica un drept sau un interes legitim protejat. Dreptul subiectiv este un drept ce consacra juridiceste acele valori sociale ce configureaza personalitatea umana (viata, onoarea, numele, demnitatea, proprietatea etc.) si care, sanctionate prin norme juridice adecvate, devin drepturi ale omului si alcatuiesc impreuna statutul juridic al acestuia. Capitolul IIDiferenta dintre capacitatea juridica si dreptul subiectivDreptul juridic nu trebuie confundat cu capacitatea juridica. Spre deosebire de capacitate, dreptul subiectiv reprezinta o prerogativa concreta si actuala, care apartine unui anumit subiect. Dreptul subiectiv este un drept concret, care apartine unui subiect concret, in cadrul unui raport juridic, pe cnd capacitatea juridica este conditia necesara, premisa pentru a putea deveni subiect al raportului juridic si pentru a-si asuma in cadrul raportului juridic drepturile subiective si obligatiile corespunzatoare. Capacitatea de drept reprezinta o prerogatva abstracta, generala, o facultate pe care o are cineva de a fi subiectul drepturilor si obligatiilor cunoscute de dreptul obiectiv in vigoare, in cadrul diferitelor raporturi juridice. Capacitatea juridica cuprinde in mod potential si abstract drepturile si obligatiile subiective ce se realizeaa in diferite raporturi juridice in care intra subiecul. De exemplu, conform capacitatii de drept, orice cetatea poate fi mostenitor, are un drept potential - capacitate juridica - de succesibil, dar nu fiecare are dreptul subiectiv de mostenitor.Statutul juridic are o influenta hotartoare asupra capacitatii juridice, fiindca el determina intr-un anumit sens sfera mai larga sau mai ingusta a capacitatii juridice. Nu exista un drept pentru a dobndi alte drepturi, ci numai o capacitate de a dobndi drepturile stabilite de lege. Prin urmare, capacitatea juridica se polarizeaza in jurul ideii de subiect de drept, titular de drepturi si datorii subiective. Subiective nu in sensul ca ele ar fi opuse obiectivului, nu in sensul existentei lor exclusiv in constiinta subiectului si despinznd numai de el, ci ca atribute care, apartinnd subiectului de drept, deriva din norme juridice, care sunt creatia vointei unei clase sau a intregii colectivitatii, vointa determinata in ultima instanta de conditiile vietii reale, de natura si continutul relatiilor sociale si in primul rnd a celor de productie. Capitolul IIIClasificarea drepturilor subiectiveO prima clasificare a drepturilor subiective ar fi impartirea lor in drepturi absolute (opozabile erga omnes) si drepturi relative. Drepturile absolute sunt drepturile carora le corespunde obligatia tuturora de a le respecta si de a se abtine de la fapte care ar duce la violarea lor. De exemplu, dreptul de proprietate, dreptul la viata, dreptul la integritate corporala s.a.. Drepturile relative sunt drepturile in care partea obligata este determinata concret de la inceput. De exemplu, dreptul la concediu corespunde obligatiei institutiei de a acorda concediu. Aici se stie de la inceput in mod concret cine are obligatia. Drepturile subiective se mai pot clasifica, in functie de anumite criterii, astfel: dupa continutul lor juridic, se disting: drepturi patrimoniale (ce au continut patrimonial) si nepatrimoniale (ce nu a echivalent banesc); dupa semnificatia sociala a drepturilor subiective: drepturi politice (dreptul la vot, la asociere politica etc.), drepturi publice (drepturi fiscale, drepturi administrative etc.) si drepturi subiective private (dreptul de a contracara etc.); dupa criteriul existentei lor, distingem: drepturi subiective principale (care nu au existenta autohtona) si drepturi subiective accesorii (dependente de drepturile subiective principale); dupa criteriul titularului, exista drepturi subiective ale persoanei individuale si drepturi subiective ale colectivitatilor. Capitolul IVTrasaturi ale dreptului subiectivDrepturile subiective prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice: sunt prerogative concrete recunoscute unei persoane (fizice sau juridice) de care aceasta se poate prevala in relatiile cu societatea; sunt strns legate de titularul lor, ca subiect determinat al unui raport juridic concret; sunt nelimitate a numar, dar sunt limitate de lege si de morala; sunt prerogative individuale care sunt exercitate sub protectia puterii publice a statului; pot avea natura juridica diferita, in functie de ramura de drept ale carei norme juridice le reglementeaza; unui drept subiectiv apartinnd unui subiect de drept ii corespunde o obligatie corelativa a altui subiect de drept. Capitolul VInterpretari ale dreptului subiectiv Capitotul VIConcluzii Bibliografie1.Ceterchi, I., Demeter, I., Hanga, V., Bobos, Gh., Luburici, M., Mazilu, D., Zotta, C. - Teoria generala a statului si dreptului, Ed. Didactica si Pedagogiga, Bucuresti, 19672.Deleanu, Ion - Drepturile subiective si abuzul de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988 3.Dogaru, Lucretia - Teoria generala a dreptului, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2006