Referat Drept. STATUS LIBERTATIS, STATUS CIVITATIS, STATUS FAMILIAE

UNIVERSITATEA "PETRU MAIOR" TG. MURESFACULTATEA DE STIINE ECONOMICE, JURIDICE SI ADMINISTRATIVEDREPTSTATUS LIBERTATISSTATUS CIVITATISSTATUS FAMILIAEStudent: Dulau Ioana-Alina An I, Gr. 1CUPRINS:Introducere3Status libertatis4Status civitatis6Status familiae7Concluzii9Bibliografie10 IntroducereIn dreptul roman modern, conceptul de persoane desemneaza subiectele unor raporturi juridice, carora legea le recunoaste aceasta calitate, cu termenul general de subiecte de drepturi. Oamenii apar ca subiecte ale raporturilor juridice fie individual, n calitate de persoane fizice, fie organizati n anumite colective, n calitate de persoane juridice.Ca si dreptul modern, dreptul roman a cunoscut figurile juridice, de persoana fizica si persoana juridica, n ciuda deosebirilor de terminologie. Dreptul roman nsa nu a recunoscut niciodata tuturor membrilor societatii romane calitatea de persoana si drept urmare, nu toti membrii societatii romane sclavagiste participau la viata juridica. potrivit dreptului roman, pentru ca cineva sa fie parte ntr-un raport de drept, trebuia sa aiba capacitate juridica (personalitate, caput).Capacitatea juridica nsa, nu aparea ca o calitate inerenta fiintei umane. Astfel, sclavii nu aveau capacitate juridica si ca atare nu puteau ncheia acet juridce n nume propriu. Numai oamenii liberi aveau capacitate, dar si capacitatea lor cunostea unele dferentieri, n functie de apartenenta la o anumita categorie sociala sau de alti factori, cum ar fi originea etnica, ori atitudinea fata de statul roman, conform principiului hereditas iaceus sustinet personam defunctii (succesiunea jacenta sustine personalitatea defunctului). Este adevarat ca n epoca clasica si post-clasica se manifesta o tendinta de largire a sferei persoanelor. Cu toate acestea, nici n ultimul moment al evolutiei sale, dreptul roman nu a admis principiul generalitatii capacitatii juridice. Status libertatisLibertatea este o anumita stare n care se gaseste omul n societate, avnd un continut diferit, n functie de diversele etape istorice parcurse de societatea umana. Libertatea a fost ntotdeauna dorita, obtinuta nsa nu de catre toti si, nu de putine ori, cu mari sacrificii de snge.Diferitele ornduiri, diversele regimuri politice au nlesnit sau au ngradit libertatea individuala, n functie de interese, dar si de conceptii si educatie.Anticii au avut si ei conceptia lor despre libertatea individuala. Vechea cetate antica exercita o stapnire absoluta asupra membrilor ei, libertatea individuala fiind aproape inexistenta. statul antic avea dreptul sa se amestece pna si n cele mai intime chestiuni ale individului. Viata unui om nu reprezenta nimic n raport cu interesele statului. Anticii - spunea Fustel de Coulanges - "credeau ca totul, drept, justitie, morala, trebuie sa treaca pe planul al doilea cnd e vorba de interesele patriei".Astazi, o asemena conceptie ni se pare aberanta, dar noi nu trebuie sa-i judecam pe antici din prisma judecatilor de valoare moderne, pentru ca atunci nu o sa reusim sa-i ntelegem niciodata.Jurisconsulul Florentinus (secolul I) defineste astfel libertatea: Libertatis est naturalis facultas eius quod cuique facere libet nisi si quid vi aut iure prohibetur (libertatea este o facultate naturala recunoscuta unei persoane de a face ce doreste, cu limitele impuse de lege sau de forta).Aceasta definitie reprezinta una din foarte putinele exceptii, ale unor autori din epoca clasica, prin care si sclavul era recunoscut ca fiind om, fara ca prin aceasta sa se schimbe cu ceva statutul juridic al celor lipsiti de libertate. Se pare ca Florentinus, ca si alti autori, care au emis asemena idei au fost sub influenta lui Epictetos. In conformitate cu alte opinii, definitia lui Florentinus asa cum se gaseste ea n Digeste, nu ar fi originala, fiind adnotata de compilatorii lui Iustinian, deoarece, In secolele IV-V, pe timpul lui Iustinian, afirmarea caracterului natural "al libertatii nu mai avea implicatii teoretce sau practice suparatoare, deoarece societatea se ndrepta spre feudalism". (prof. M. V. Jakota) Gaius diferentia oamenii n liberi si sclavi. Sclavul era considerat un membru foarte propiat al celorlalti membrii ai familiei. Dupa ce spre Roma curg cohorte de sclavi, stapnii nu mai tineau numarul sclavilor si sclavii erau neglijati. Sclavii devin niste lucruri lispite de orice drepturi recunoscute: dreptul la viata, dreptul la nume etc.. Existau raporturi ntre sclavi, nerecunoscute juridic (casatoriile si concubinajele). Cu timpul, ncepe sa se schimbe mentalitatea romanului cu privire la sclavie. Problema ameliorarii statului juridic al sclavului: asa numita Lex Petronia, ce era prima lege care aducea o importanta ameliorare, ce interzice stapnilor de sclavi sa-i arunce pe sclavi n arenele de circ, la nimalele salbatice, pentru distractie. Se interzice sa-si abandoneze sclavul bolnav si obliga stapnul la asigurarea unui minim de hrana si adapost.Aceste reguli au avut rasfrngeri ce au dus la eliberari ale sclavilor. Multi sclavi cu cunostinte deveneau educatorii copiilor stapnilor.Romanii nu mai intrau n relatii comerciale cu vecinii, ci cu persoane aflate la mile departare. Se acroda sclavilor un peculiu, o frntura dn avere, aflata n proprietatea stapnului. Peculium catrense era recunoscut fiului familiei, n calitate de militar, n campaniile militare. Se recunoaste ca este prioritatea acestuia.Sclavul eliberat purta denumirea generica de libert, iar fostul stapn devenea patron.In dreptul roman se cunoaste o categorie de persoane care aveau o conditie juridica speciala, avnd un statut intermediar ntre sclavi si oameni liberi, categorie ce n fapt asimila servilor, iar n drept se bucura de libertate. Status civitatisCetatenia era unul dn cele trei elemente constitutive ale capacitatii de folosinta la romeni.Intr-un timp foarte ndepartat, cnd Roma era doar o mica localitate-cetate, cetatenia apartinea locuitorilor stabili ai cetatii.In prima sa faza de dezvoltare, cetatea antica s-a ghidat mai putin dupa norme strict juridice, fiind preponderente normele religioase. Celebrul istoric francez Fustel de Coulanges sustine ca "Daca vrem sa definim cetateanul din timpurile antice prin atributul sau cel mai esential, trebuie sa spunem ca el este omul care poseda religia cetatii. el este cel ce cinsteste zei ca si ea".Din punct de vedere al normelor religioase cetateanul era individul care avea dreptul sa se apropie de altare, sa participe la ritualurile sacre, sa cultive cultul zeilor cetatii.Strainul nu avea nici unul dintre drepturile enumerate, fiindu-i interzisa prezenta la orice ritual religios pentru a nu tulbura auspiciile.Iata, deci, religia a fost aceea care a stabilit, prima, diferenta dintre un cetatean si un strain, acordarea cetateniei unui strain fiind un lucru foarte rar si cu totul exceptional.Din punct de vedere religios, era interzisa dubla cetatenie, pentru ca nimeni nu putea, n acelasi timp, sa respecte cu devotiune doua religii.Aceasta conceptie de sorginte religioasa cu privire la cetatenie a determinat si continutul viitoarelor norme juridice.Potrivit primelor norme juridice romane, numai cetateanul roman se bucura de drepturi publice si private, strainii, din acest punct de vedere erau, asimilati cu sclavii pentru ca ei erau total lipsiti de asemena drepturi.Cetatenia romana se putea dobndi prin doua moduri: prin nastere si prin beneficiul legii. Lispa sau existenta statutului de cetatean era similara lipsei libertatii. Intre cetateanul roman si necetateni (peregrini) exista o categorie intermediara de latini.Peregrinii obisnuiti erau locuitorii Cetatii romane. Ei beneficiaza de un sistem juridic blnd, recunoscndu-li-se aplicarea unor norme juridice. Ius gentium era precursorul dreptului international.Peregrinii deditici erau cei care s-au opus cu sabia Cetatii romane, iar daca se apropiau de Roma deveneau sclavi.Status familiaeFamilia, asa cum o cunoastem noi atazi, este rodul unei evolutii de veacuri, timp n care ea a suferit nenumarate prefaceri ca o consecinta fireasca a dezvoltarii societatii omenesti, a influentelor de ordin religios, moral, economic si chiar politic. Conducerea familiei, raporturile ntre membrii aceleiasi familii, statutul copiilor sunt total diferite astazi fata de cum le-au conceput anticii.Facnd o analiza a familiei antice nu putem sa nu evocam importanta covrsitoare a normelor religioase n formarea ei, si o lunga perioada, pentru evolutia ei.Afectiunea ntre membrii familiei ar fi existat pe plan sentimental, dar fara o reverberatie n domeniul normelor religios-juridice. Asa, de exemplu, tatal putea sa-si iubeasca orict de mult fiica, dar nu putea sa-i lase legal nici o mostenire. Autoritatea sefului de familie est un fapt de netagaduit, dar se pune ntrebarea cum s-a ajuns la ea? Sa fii fost argumentul fortei fizice a barbatului asupra femeii, respectiv a tatalui asupra copiilor? se ntreaba Fustel de Coulanges.Raspunsul - sustine acelasi autor - este ca "Membrii familiei antice sunt uniti prin ceva mai puernic dect nasterea, dect sentimentul si dect forta fizica: religia vetrei sacre si a strabunilor. Ea face ca familia sa alcatuiasca un singur corp n viata de aici ca si n cea de dincolo. Familia antica este mai mult o unire religioasa dect una naturala."Normele care au guvernat familia au aparut cu mult naintea nasterii vreunui legiuitor si sunt rodul unor practici, a unor obiceiuri foarte vechi ce si au originea n si mai vechile credinte religioase. Cnd s-a format cetatea, legiuitorul acesteia a preluat aceste norme, gata constituite, si cu multa precautie, de-a lungul timpului, le-a adaptat epocii.Termenul de familie putea sa aiba mai multe sensuri. Asa cum ne spune Ulpian "termenul de familie se refera si la lucru si la persoane", toate supuse puterii absolute a unui sef de familie.Notiunea de familie desemna uneori numai indivizii supusi aceleiasi puteri paterne, iar notiunea de fmilia rustica si familia urbana viza ndeosebi grupul e sclavi situati la resedinta rurala sau pe cei de la oras.Sensul cel mai complet al notiunii de familie - pentru societatea veche romana- cuprinde pe cei aflati sub autoriatea lui pater familias: sotie, copii, gineri, nurori, nepoti, stranepoti, sclavi, persoane in mancipio, precum si toate bunurile apartinnd acestora.Unii autori califica faminila romana ca fiind o grupare politica (seful de familie era ca un conducator politic), economica (stapnirea tuturor bunurilor colectivitatii) si religioasa (cultul reprezentnd temeiul fundamental al familiei romane).Familia romana, asa cum am mentionat deja, avea n fruntea sa un sef ce exercita o autoritate absoluta. In fiecare casa romana exista nsa ceva mai puternic dect seful de familie, adica o divinitate casnica. Familia era un gup de persoane ce se aflau sub autoritaea aceluiasi paert familias: rudenia agnatica, mai apoi trecnd la rudenia cognatica, adica rudenia de snge. Gradul de rudenie ni-l da numarul de nasteri. Cte nasteri exista, attea grade de rudenie. Interdictii de rudenie erau pna la gradul 6 inclusiv.Puterea parinteasca se naste din institutia casatoriei, care era principalul izvor al puterii parintesti. Rudenia, filiatia, nasterea puterii parintesti nu se putea ndeplini dect n urma unei casatorii legitime. Azi, puterea parintelui se poate naste si din afara casatoriei.Pna la Lex Conuleia, plebeilor nu li s-a recunoscut casatoria. Casatoria avea doua mari forme: cum mau si sine manu.Cum manu era casatoria n care femeia intra sub autoritatea absoluta a barbatului, sotului, a lui pater familias. Femeia avea acelasi regim ca si fiica, din punct de vedere juridic.Din punct de vedere religios, femeia era supusa ritualului familiei sotului; rupea orice legatura cu vechea familie, nu mai putea mosteni, nu putea lasa bunuri. Femeia era obligata sa poarte numele sotului, zestrea (dota) ei intra n proprietatea sotului. Era obligata sa dea ascultare lui. Ea devenea stapna casei, avea responsabilitati n cresterea si educarea copilului.Sine manu era casatoria n care femeia nu mai cadea sub autoritatea sotului, sefului de familie, pastrndu-si legaturile cu familia ei de origine. Purta numele sotului, putea sa mosteneasca pe cineva din vechea familie. Femeia dobndeste o oarecare independenta si si pastreaza dreptul la proprietatea dotei. In aceasta situatie, se cereau doua conditii: intentia celor doi de a convietui ca sot si sotie si convietuirea materiala ca atare.Divortul era de neonceput pentru ca institutia casatoriei era considerata o uniune pentru toata viata. O casatorie romana nceta din cteva cauze de natura subiectiva: aulterul femeii, lipsa copiilor, pierderea libertatii. ConcluziiPersoana este termenul care desemneaza fiinta omeneasca cu drepturi si datorii. In acest sens, sunt astazi persoane toti oamenii. In dreptul roman, oamenii se mparteau n liberi si sclavi. Liberii erau persoane, aveau un caput. Cea mai importanta diviziune a oamenilor, summa divisio hominum este aceea n liberi si sclavi. Formarea notiunii de persoana juridica este un proces care a durat secole. In dreptul public, s-a ajuns n epoca clasica la trasaturi pe care le socotim definitorii pentru o persoana juridica: statul roman, res publica, era considerat un titular de drepturi si datorii, distinct de cetatenii. In concluzie, n perioada dreptului roman, persoana libera ce dobndea capacitate juridica trebuia sa ndeplineasca cele trei statusuri esentiale: status libertatis, status civitatis si status familiae.Bibliografie1.Jakota, Mihai Vasile - Dreptul roman. Vol. I, Ed. Fundatiei "Chemarea", Iasi, 19922.Burghelea, Dumitru, Farcas, Augustin Vasile - Drept roman privat. Partea 1, Ed. "Dimitrie Cantemir", Trgu-Mures, 19993.Gidro, Romulus - Drept roman. Volumul I, Ed. "Risoprint", Cluj Napoca, 2005