REFERAT ECONOMIE: CONCEPTUL DE MANAGEMENT FINANCIAR

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
1. Notiune de management financiar2. Etapele formarii gestiunii financiare ca stiinta3. Organizarea departamentului financiar in cadrul intreprinderii4. Functiile si scopurile managementului financiar1. Notiune de management financiarTeoria financiara cunoaste o multime de definitii a activitatii si a managementului financiar financiare ca stiinta. Activitatea financiara este un punct de tangenta intre sursele de mijloace ale intreprinderii si utilizarea lor. Activitatea financiara cuprinde procesul de elaborare si implementare a deciziilor financiare in cadrul intreprinderii. Managementul financiar poate fi privita ca un ansamblu de masuri si activitati in cadrul unei organizatii si care in conformitate cu obiectivele puse contribuie la dirijarea fluxurilor financiare.Managementul financiara in cadrul intreprinderii este responsabil de obtinerea si utilizarea fondurilor banesti de o maniera care sa duca la maximizarea valorii firmei.Iar principalul indicator al succesului intreprinderii este maximizarea continua a valorii intreprinderii si implicit a avutiei proprietarilor ei.Altfel spus aceasta practica include toate activitatile indreptate spre gestiunea cu finantele, determinate de scopurile si structura intreprinderii.Iar rolul gestiunii financiare este de a fi un intermediar intre firma si pietele de capital, unde se afla principalele surse de bani, de a asigura continuitatea activitatilor firmeiGestiunea financiara asigura procurarea banilor necesari de pe pietele de capital, dirijeaza procesul de investire a acestor bani in active pe termen lung si curente, care apoi genernd fluxuri pozitive de bani trebuie sa asigure rambursarea imprumuturilor, plata dividendelor si dobnzilor, si sursele necesare pentru dezvoltare.Domeniul de studiu al managementului financiar cuprinde principalele teorii ale finantelor moderne, compartimentele analitice ale contabilitatii (analiza starii financiare a intreprinderii, analiza si gestiunea creantelor etc.) si compartimente ale teoriei gestiunii corporatiilor. Managementul financiar se prezinta ca o sinteza a finantelor, managementului firmei si contabilitatii. Managementul financiar in cadrul intreprinderii se bazeaza pe dirijarea activelor si pasivelor intreprinderii. Deosebim gestiunea financiara, pe termen scurt, a activelor si pasivelor curente si gestiunea financiara pe termen mediu si lung, a activelor si pasivelor permanente.Gestiunea financiara pe termen scurt are ca obiect asigurarea echilibrului financiar intre nevoile de active curente si sursele pentru finantare (interne sau atrase, proprii sau imprumutate). Gestiunea financiara pe termen scurt urmareste optimizarea gestiunii stocurilor, creantelor comerciale, a investitiilor financiare pe termen scurt, a numerarului in vederea cresterii gradului lor de rentabilitate si de lichiditate, in conditii de minimizare a riscului. De asemenea, se urmareste prolongarea scadentelor la datoriile curente si reducerea costului imprumuturilor prin arbitrajul intre mai multe surse de imprumut: bancar, comercial, de factoring etc.Managementul financiar este responsabil de politica intreprinderii in 3 domenii:1. Politica de investitii a unei firme este determinata de comportamentul ei si de si de strategiile investitionale adoptate. Aceasta politica este responsabila de formarea potentialului de active a intreprinderii. 2. Politica de finantare nu poate fi privita separat fata de politica de investire. Daca in primul caz avem de a face cu potentialul de active a intreprinderii, apoi in cazul politicii de finantare intreprinderea trebuie sa-si elaboreze strategia de asigurare a surselor necesare crearii acestui potential. 3. Politica de dividend priveste decizia proprietarilor intreprinderii de a distribui dividende sau de a le reinvesti in dezvoltarea intreprinderii. 2. Etapele formarii gestiunii financiare ca stiintaIn cadrul stiintelor economice managementul financiar este o stiinta relativ tnara aparuta la mijlocul secolului XX. Acum 50 de ani, disciplina de finante (in sensul modern) nu exista ca domeniu de studiu stiintific, desi au existat unele teorii si precursori celebri ai finantelor (moderne). Incepnd cu validarea, in 1966, modelului lui Francesco Modigliani si Merton Miller de structura financiara a intreprinderii (elaborat in 1958), se poate vorbi de constituirea unei noi teorii, respectiv cea a finantelor moderne. Initial domeniul de studiu a gestiunii financiare cuprindea mai mult probleme legate de aspectul juridic al formarii, fuzionarii, consolidarii intreprinderii, precum si problemele legate de emiterea titlurilor de valoare. Aceasta preocupare a gestiunii financiare pare destul de stranie fata de preocuparile finantelor la etapa actuala, insa la inceputul secolului era un avnt mare al antreprenoriatului si practica a impus aceasta abordare. Se fondau intreprinderi, se incepeau noi afaceri, era o cerere mare de resurse pentru initiere de afaceri, insa pietele de capital erau destul de primitive, iar transferurile de fonduri de la economiile particularilor la intreprinderi se realizau cu mari dificultati. In perioada marii crize economice din anii 30 s-au petrecut schimbari radicale in stabilirea domeniului de studiu a gestiunii financiare. Esecurile in afaceri, insolvabilitatea agentilor economici au directionat domeniul de preocupare a financiarilor spre rezolvarea problemelor legate de faliment si reorganizare, lichidare corporationala, si reglementari guvernamentale pentru pietele titlurilor financiare. Finantele erau inca de natura descriptiva si juridica si se concentrau cu precadere asupra supravietuirii firmelor si nu pe extinderea acestora.Se considera insa ca teoria financiara capata o mai mare dezvoltare dupa al doilea razboi mondial si anume cu aparitia lucrarilor H.M.Markowitz de la City University of New York: "Portofolio selection", 1952 si "Portofolio selection: efficient diversification of investments", 1959, care a pus bazele teoriei moderne a portofoliului. Aceste lucrari contineau metodologia luarii deciziilor in domeniul investirii in active financiare si propunea instrumente stiintifice adecvate. insa modelul era bazat pe calcule matematice destul de sofisticate, fapt ce diminua importanta practica a lui. Gestiune financiara ca stiinta a aparut si s-a format in SUA la Graduate School of Industry Administration din cadrul Carnegie Institute of Technology din Pittsburgh, statul Pennsylvania. Francesco Modigliani (premiat Nobel in 1985 pentru studii fundamentale in domeniul pietelor financiare) si Merton Miller (premiat Nobel in 1990 pentru cercetari in domeniul resurselor financiare a intreprinderii), profesori ai acestei scoli, au fost animati de ideea gasirii optimului in politica de indatorare a unei intreprinderi. Articolul lor "The cost of capital, Corporate Finance and the Theory of investment", publicat in iunie 1958 in revista "American Economic Review" Nr. 48, reprezinta punctul de pornire a gestiunii financiare ca stiinta. Autorii fac apel, pentru prima data, la teoria arbitrajului, in demersul lor de a gasi o structura de finantare a intreprinderii, structura care sa determine cresterea valorii acesteia.Concluzia lor este ca decizia de finantare a investitiilor nu are nici o incidenta asupra valorii intreprinderii, structura de finantare este neutra in raport cu valoarea intreprinderii, insa datorita caracterului deductibil, din punct de vedere fiscal, al dobnzii percepute la capitalul imprumutat, valoarea de piata a unei intreprinderi creste continuu pe masura ce aceasta intreprindere utilizeaza mai mult capital imprumutat, iar valoarea sa va fi maxima atunci cnd finantarea se va face exclusiv prin capital imprumutat. In continuare principalele domenii de cercetare s-au axat pe studierea pietelor de capital, investitiilor de portofoliu si dezvoltarea teoriei efectului de indatorare. Se considera fundamentale cercetarile lui E.Fama si M.Miller, in domeniul eficientei pietei financiare si ale lui H.M.Markowitz si W.Sharpe, in domeniul analizei si selectiei portofoliilor de titluri financiare.Dezvoltarea ulterioara a teoriei financiare este legata de introducerea conceptului de reversibilitate a deciziilor financiare (de investitii, de finantare, de distribuire a dividendelor), de revenire asupra deciziilor initiale si de optiune pentru proiecte care ofera oportunitati de rentabilitate superioare celor initiale. Investitorii pot opta intre proiectul initial si proiectele viitoare, facnd acelasi clasic arbitraj intre diferitele oportunitati care apar pe piata financiara.Integrarea optiunilor in finantele moderne reprezinta un salt calitativ, privind integrarea principiului flexibilitatii (reversibilitatii) in modelarea financiara. Pentru prima data investirea unui capital intr-un proiect de investitii nu este considerata de natura definitiva. Daca pe parcurs apar oportunitati mai rentabile de investire, se poate abandona proiectul initial (platind o prima), pentru a se adopta oportunitatea de investire mai performanta.O alta variabila strategica de prima importanta este informatia, care nu este gratuita si nu este distribuita uniform in rndul agentilor economici. Detinerea ei antreneaza un anumit cost care influenteaza rezultatul deciziilor. Informatia nu este disponibila pentru toata lumea; unii participanti la viata financiara a intreprinderii dispun de informatii privilegiate sau au un acces mai rapid la informatie. Asimetria de informatie determina pozitii diferentiate ale agentilor economici in procesul de arbitraj: pret-valoare.Teoria agentilor reprezinta o noua directie in evolutia finantelor. intreprinderea (corporatia) este vazuta ca o organizatie ce dezvolta un ansamblu de legaturi contractuale intre manageri, muncitori, actionari, creditori. O buna perioada teoria economica considera ca toti acesti "stakeholders" au aceleasi scopuri insa practica a demonstrat contrariul. Divergentele de interese intre participantii la viata economica a intreprinderii au determinat existenta a costurilor de agentie: de control, de justificare, a conflictelor de interese. Obiectivul teoriei agentiei este determinarea unei structuri a relatiilor de agent care sa minimizeze costurile de agentie si pierderile de valoare.Teoria semnalelor dezvoltata de economistii americani S.Bhattacharya (Imperfect information, dividend policy and the "bird in the hand" fallacy) si S.Ross (The determination of financial structure: the incentive signalling approach), ambele articole aparnd in revista The Bell Journal of Economics, in 1979. Distribuirea de dividende sau structura capitalurilor intreprinderii ar putea reprezenta semnale bune pentru evaluarea performantelor intreprinderii. Aceste evenimente pot reprezenta si semnale false prin care sa se realizeze alte imagini a societatii dect cele reale. Exista domenii de cercetare a teorii financiare care nu au fost elucidate pna la capat si mai ridica semne de intrebare cum ar fi: calcularea influentei riscului asupra valorii activului; determinarea politicii optime de dividend si influentei dividendelor asupra valorii intreprinderii; determinarea costului lichiditatii intreprinderii, determinarea structurii financiare optime a intreprinderii etc.