label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
7.1. Dezvoltarea agriculturii capitaliste romanesti (1877-1914) i2e16eo7.2. Aparitia si evolutia agriculturii romanesti cu caracter lucrativ -; comercial in perioada de dupa reformele agrare pana la 19147.3. Procesul diferentierii taranimii. Criza agrara de la sfarsitul secolului XIX -; Rascoala de la 1907 si consecintele economice.7.1. Dezvoltarea agriculturii capitaliste romanesti (1877-1914)Dezvoltarea relatiilor capitaliste in agricultura tarilor europene nu a avut loc in acelasi timp si peste tot in acelasi mod. In general aparitia si evolutia capitalismului s-a relizat pe doua cai: a. cea revolutionara, in Franta, S.U.A. -; statele nordice b. pe calea reformelor sau pasnica, Germania, Rusia.O cale asemanatoare a cunoscut-o si agricultura romaneasca. Calea reformelor a avut drept consecinta mentinerea pana tarziu a unor puternice resturi ale relatiilor feudale, capitalismul dezvoltandu-se lent, greoi si chinuitor pentru tarani, iar progresele productiei fiind , de asemenea , lente.Deci capitalismul in general si cel din agricultura in special a cunoscut o dezvoltare deosebita dupa reformele din Banat, Transilvania si Romania in 1864 -; totusi mentinerea unor puternice ramasite feudale in relatiile agrare a constituit o frana in calea programului economic si social al tarii. Insasi dezvoltarea capitalismului industrial si comercial a intampinat piedici ca urmare a mentinerii resturilor feudale si o insuficienta largire a pietei interne.Dupa reformele agrare , ca urmare a actiunii legii valorii si a concurentei, dezvoltarea economiei de marfuri a dus la schimbari importante in structura relatiilor social economice din agricultura tarii noastre, schimbari care s-au manifestat in:-; dezvoltarea caracterului comercial, lucrativ al agriculturii-; trecerea de la organizarea si exploatarea de tip feudal a proprietatilor funciare bazate pe gospodarirea feudala la gospodaria capitalista-; adancirea procesului de diferentiere a taranilorReformele agrare din 1853,1854 si 1864 din tarile romane prin desfintarea clacii, robotei, au dus la schimbari radicale si structurale in caracterul economiei agricole. Dar aceste schimbari radicale in structura si organizarea gospodariei mosieresti ce constau in esenta in inlocuirea muncii clacasilor cu cea salariata, a uneltelor taranesti cu masini agricole nu se putea realiza dintr-o data , la fel gospodaria de tip capitalist nu putea aparea tot asa dintr-o data. In consecinta singurul sistem economic posibil in aceste conditii era un sistem de trecere care sa imbine trasaturi ale economiei feudale cu trasaturi ale economiei capitaliste.In practica gospodariei mosieresti acest sistem economic de trecere s-a materializat in folosirea a doua sisteme de munca:a) sistemul muncii in dijmab) sistemul capitalist de muncaSistemul muncii in dijma constituie o ramasita a clacii feudale, o adaptare a acesteia la noul sistem de productie si consta in cultivarea pamantului mosieresc cu inventar taranesc si plata acestuia cu bani, produse, sau cu o bucata de pamant primita in arenda.Sistemul capitalist de munca consta in angajarea taranilor ca muncitori salariati si care lucrau pamantul cu inventarul mosierului. Este sistemul nou specific muncii agricole capitaliste .In Romania, deoarece marea majoritate a taranilor nu aveau suficient pamant, iar mosierii nu dispuneau de inventar agricol propriu, sistemul dijmei a fost mult folosit, raspandit.El se facea in cadrul asa ziselor contracte de invoieli agricole. De fapt contractele erau formale, invoielile fiind impuse de mosier.Sistemul muncii in dijma prevedea platirea arendei fie in produse oferite mosierului, in munca prin lucrarea de forma a unei bucati de pamant mosieresc cu inventarul sau sau prin rasplata in bani a arendei pentru pamantul muncit de el.Arendarile in dijma erau mai raspandite la mosiile din Muntenia pe cand arendarile in bani erau mai frecvente in Moldova si Transilvania . Cauza acestui fenomen consta in faptul ca gospodariile mosieresti din Moldova si Transilvania erau mai bine inzestrate cu utilaje decat cele din Muntenia. Formele muncii in dijma erau ramasite ale exploatarii feudale si reprezinta o exploatare mult mai puternica, fiind de regula insotite de clauze inrobitoare si umilitoare. Arenda in bani a facut trecerea catre sistemul capitalist al muncii salariate. Ele erau mai putin inrobitoare decat cele in produse.Munca salariata, desi mai prost platita decat in industrie, era mai avantajoasa decat dijmele. Aceasta forma de munca capitalista s-a raspandit mult in Transilvania, unde la inceputul sec.XX existau circa un milion de salariati agricoli.Intre tarani si mosieri, in vechea Romanie, se va intercala o categorie aparte arendasii. Arendasi -; sunt elementele capitaliste in agricultura si care folosesc pamantul mosierilor inschimbul arendei pe care o platesc.Arendasia este o dovada clara a patrunderii capitalismului in agricultura si care-l separa pe mosier tot mai mult de pamant, transformand-ul in rentier.La randul sau arendasul exploata mosia arendata prin sistemul dijmei, astfel ca in arendasie se impleteste sistemul feudal-dijmic cu cel capitalist, arenda platita mosierului.Arendasia a amplificat exploatarea taranului ......arendasul urmarea sa obtina pe langa arenda platita mosierului si propriul lui beneficiu. Ea va constitui alaturi de dijma cauza a unor framantari sociale, in deosebi in 1907.In Transilvania -; spre deosebire de celelalte parti ale tarii -; arendasia a fost slab dezvoltata in majoritatea cazurilor proprietarii isi lucrau pamantul in gospodarii proprii .Pauperizarea taranimii concretizata in lipsa de inventar agricol a facut imposibila folosirea sistemului de dijma iar raspandirea masinilor agricole inclusiv cele cu aburi a determinat cresterea sistemului muncii salariate.La inceputul secolului XX, in agricultura Romaniei preponderent era sistemul muncii capitaliste, fata de sistemul muncii in dijma. Dar preponderenta relatiilor de productie capitalista aveau loc nu prin dominarea noii proprietati pur capitaliste, ci in cadrul impletirii relatiilor de productie semifeudale, inca puternice, cu cele capitaliste .