REFERAT ECONOMIE: POLITICA ENERGETICA A U.E

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
CAP.1 INTRODUCEREEnergia este si va ramane una din preocuparile globale majore ale secolului al XXI-lea, iar Europa nu reprezinta o exceptie. Datorita faptului ca se preconizeaza o crestere majora a cererii de energie pe plan global in anii urmatori, s-au ridicat diverse intrebari referitoare la furnizarile de energie in viitor, la competitivitatea economica a diverselor surse de energie si la impactul asupra mediului inconjurator.In conformitate cu Noua Politica Energetica a Uniunii Europene elaborata in anul 2007, energia este un element esential al dezvoltarii la nivelul Uniunii. Dar, in aceeasi masura este o provocare in ceea ce priveste impactul sectorului energetic asupra schimbarilor climatice, a cresterii dependentei de importul de resurse energetice precum si a cresterii pretului energiei.Pentru depasirea acestor provocari, Comisia Europeana considera absolut necesar ca UE sa promoveze o politica energetica comuna, bazata pe securitate energetica, dezvoltare durabila si competitivitate.Ingrijorarea provocata de dependenta tot mai accentuata de importurile de energie din Rusia a transformat politica energetica intr-una dintre prioritatile Uniunii Europene.1.1 ISTORIC :Pietele de energie si interventia guvernamentala in trecut si in prezentToate guvernele nationale au considerat implicarea lor totala in sectorul de energie ca o practica normala,datorita unor particularitati ale industriei energetice.Aceste particularitati, considerate drept certitudini pentru multa vreme, sunt date de:- monopolul natural pe care il constituie activitatile de transport si distributie in cadrul sectorului de energie; -de rolul esential pentru comunitate pe care il joaca energia, fie ca resursa primara, fie ca energie electrica, motiv pentru care s-a simtit nevoia unui control strict guvernamental;- de caracterul strategic pentru orice economie al sectorului de energie, in special energia electrica, gazul si intr-o masura mai mica,petrolul.Aceste caracteristici au contribuit la crearea unei paradigme traditionale in relatia guvern - industrie de energie, care a dominat timp de decenii, ce se poate descrie sub forma unui model de organizare care implica controlul central asupra unei retele de energie primara si finala. Structura acestui model este dictata de:- drepturile exclusive de a construi si opera in sectorul energetic, fie ale statului, fie concesionate de acesta;- lipsa oricarei forme de concurenta;- reglementari in detaliu;- grad ridicat de planificare si control strict;- operare integrata pe verticala;- tarife pe baza de costuri de productie.Modelul a functionat o perioada lunga de timp, acumuland insa nemultumirea tot mai evidenta a consumatorilor fata de faptul ca, in nici una din fazele de operare ale sistemului de energie, ei nu sunt parte la procesul de luare a deciziilor.Un alt neajuns important a fost determinat de faptul ca cei care planifica, conduc si opereaza sistemul nu-si asuma nici un risc si nu sufera daca gresesc. Costul incompetentei sau al unor judecati gresite a fost intotdeauna platit de consumatori, in dubla lor calitate de consumatori si platitori de impozite.Aceasta relatie rigida, traditionala, guvern-industria de energie este afectata, de ceva timp, de o schimbare ce pare ireversibila. Vechile certitudini au inceput sa se clatine, iar acceptarea neconditionata a deciziilor luate centralizat nu mai functioneaza, in mod tot mai evident dupa anii 90. Noul val care ia locul reglementarii centralizate este reglementarea pentru competitie.Caracteristicile noului tip de abordare sunt diferite, si anume: -separarea activitatilor, pentru a permite concurenta ori de cate ori este posibil (in locul integrarii pe verticala); -libertatea de a investi in activitati concurentiale (in locul planificarii centralizate); -libertatea de a contracta la tarife competitive (in locul tarifului fixat); -accesul la retea si infrastructura; -supravegherea sistemului de catre regulatori independenti (in locul guvernului); -adaptarea la tehnologia informatiei.In evolutia spre noul tip de reglementare putem distinge trei etape:1.Dupa 1945, guvernele democratice vest-europene au considerat ca in reconstructia de dupa razboi, un rol esential il joaca energia si de aceea sectorul trebuie integral controlat de stat. Industriile au fost nationalizate, iar pentru evitarea abuzului de putere s-a recurs la solutia proprietatii publice si/sau a controlului public. Asa s-au nascut, intre altele,Electricite de France si Gaz de France in 1946, ENEL in 1962 in Italia. Primele Tratate al Comunitatilor Europene nu au inclus printre obiectivele lor, sectorul de energie, ci doar unele componente ale acestuia, cum se va vedea mai departe.2.Crizele de energie din anii 70 au condus la interventii energice ale statelor industrializate in sectorul energetic. Pe agenda politica europeana a aparut o noua problema, si anume aceea a sigurantei in alimentarea cu energie. S-a creat Agentia Internationala a Energiei, cu scopul de a supraveghea alocarea resurselor financiare si a incuraja diversificarea formelor alternative de energie. In acelasi timp, modest, au inceput sa apara politicile nationale de energie si agentiile de implementare.3.La mijlocul anilor 80, noua gandire a inceput sa castige tot mai multi adepti. Tabu-urile controlului de stat asupra sectorului au inceput sa cada, mai ales sub influenta a doua fenomene: globalizarea economiei mondiale si aparitia diferitelor initiative guvernamentale de liberalizare a pietelor de energie. Globalizarea a adus in discutie rolul statelor natiuni, nu in sensul reducerii, ci al transformarii functiilor lor si depolitizarea spatiului national pentru unele sectoare economice. Liberalizarea, ca o consecinta imediata a globalizarii, implica in mod necesar un transfer de responsabilitate de la stat catre sectorul privat, concomitent cu preluarea corespunzatoare a atributiilor de reglementare de catre agentii guvernamentale.