EFECTUL
STROOP

RACASAN (GUTU) MIHAELA
Anul III Psihopedagogie Speciala
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Universitatea din Bucuresti
2003-2004

REZUMAT:

Testul Stroop masoara anumite componente ale atentiei executive, referindu-se in special la inhibarea raspunsului prepotent si rezolvarea unui conflict cognitiv sau afectiv, altfel spus, aceasta proba se refera la abilitatea de a rezolva ,,conflicte intre stimuli simultani. Cercetarile in acest sens au inceput in jurul anului 1890, de mare importanta fiind studiile elvetianului Stroop (1935) care, de altfel, da si numele testului.
Studiile referitoare la interferenta si facilitare, initiate deci in jurul anului 1890 prin Bowditch si Warren, J.W., continua si in prezent, fiind o paradigma experimentala des invocata in psihologie in studiul atentiei executive.
Aceasta paradigma constituie punctul de plecare si pentru prezentul studiu.

ABSTRACT:
Stroop Test measures certain components of executive attention. The test gives a special attention to the inhibition of the prepotent answer and the solution of the cognitive or affective conflict. In other words, the test gives us the picture of subjects ability to solve conflicts between simultaneous stimuli. The researches in this matter begun in 1890. Very importantes are the researches of Swiss scientist Stroop (1935), who also gives the tests name.
The studies of interference and facilitate, initiated around 1890 by Bowditch and Warren, J.W., continues in the present, being an experimental paradigm freguently invoked in psychology in the study of executive attention.
Therefore, this paradigm is the starting point for the present study.

OBIECTIV: Ne propunem sa studiem efectul de interferenta versus facilitare in proba Stroop verbal.

SUPORT TEORETIC: Proba Stroop este un test care masoara anumite componente ale atentiei executive, referindu-se in special la inhibarea raspunsului prepotent si rezolvarea unui conflict cognitiv sau afectiv. Astfel, efectul Stroop se refera la abilitatea de a rezolva conflicte intre stimuli simultani.
Norman si Shallice (1980, 1986) au subliniat necesitatea existentei unui sistem de control pentru situatiile conflictuale masurate prin proba Stroop. Acest sistem implicat in reglarea gandurilor, emotiilor, comportamentelor a primit numele de atentie executiva (Posner & Rothbart, 1998). S-a aratat ca atentia executiva este activa in sarcini care implica selectare, conflict si detectare de erori (Shallice & Burgess, 1996), implicit in abilitatea de a rezolva un conflict intre stimuli, cum e cazul stimulilor simultani din testul Stroop.
Sarcina testului Stroop presupune numirea culorii cernelei cu care a fost scris un cuvant, care poate fi neutru (ex. caine scris cu rosu), incongruent (ex. rosu scris cu albastru) sau congruent ( rosu scris cu rosu) acest ultim tip apare mai tarziu in proba Stroop.
Exista mai multe feluri de Stroop-uri. Amintim doar Stroop-ul clasic (care va fi folosit si de noi in experiment), Stroop-ul spatial, cel de tip noapte-zi , cel emotional sau counting Stroop - Stroop-ul numaratoare. Fiecare dintre acestea au cerinte diferite, in functie de varsta subiectilor, toate evidentiind insa acelasi lucru : capacitatea subiectului de a rezolva un conflict cognitiv si de a inhiba un raspuns prepotent.
Intrebarea fireasca ar fi cum s-a ajuns la toate aceste notiuni, la numele testului, etc. Acest lucru il vom evidentia in continuare intr-un scurt istoric.
Incepand inca din secolul al IX-lea au fost publicate in psihologie multe studii care foloseau materiale similare celor utilizate in proba Stroop, dar care n-au fost initial studii despre interferenta, desi se refereau la nevoia unui timp mai lung pentru numirea cernelii in care a fost scris numele culorii decat pentru citirea numelui culorii. Astfel, investigatiile au fost initiate in jurul anului 1890 prin Bowditch si Warren, J.W.
In 1892 cand Munsterberg a studiat efectul inhibitiei, acest termen era sinonim cu termenul interferenta . El a studiat acest efect in schimbarile intervenite in comportamentele zilnice, obisnuite (de exemplu, deschiderea unei usi, scoaterea ceasului din buzunar, etc.). Concluzia sa a fost ca o asociatie data (intre stimuli) poate functiona automat chiar daca efectele unei actiuni anterioare au mai ramas.
In 1894 Muller si Schumann au descoperit ca e nevoie de mai mult timp pentru a reinvata o serie de silabe fara sens, daca au fost asociate in acelasi timp cu alte silabe-stimuli. Din aceste studii, Kline citeaza in 1921 legea inhibitiei : Daca a este asociat cu b, este dificil sa-l asociem cu k, b fiind un obstacol intre a si k. (1921, pag. 270). Acelasi Kline a folosit in studiile sale materiale cu inteles semnificativ (de exemplu, nume de state, capitale, carti, autori, etc.). Rezultatele sale asupra interferentei pot fi usor comparate cu cele obtinute in 1902 de Bergstron, Brown si Bair si in 1912 de Culler. Acestia au facut un studiu pe sortarea felicitarilor si au observat ca schimbarea aranjarii initiale a compartimentelor produce efect de interferenta.
In 1912, Culler este primul care foloseste in experimente culori. Intr-unul din experimentele lui subiectii erau antrenati sa reactioneze la stimulul rosu prin ridicarea mainii drepte, iar la cel albastru prin ridicarea mainii stangi. In a doua parte a experimentului stimulii sunt inversati. Se constata aparitia interferentei, insa aceasta scade o data cu antrenarea.
La intrebarea : De ce e necesar mai mult timp pentru numirea culorii cernelii decat pentru citirea numelui acesteia? au incercat multi cercetatori sa dea un raspuns. Astfel, Cattell in 1886, Lund in 1927, au atribuit diferentele antrenarii. Woodworth si Wells (1911) spun ca diferenta se datoreaza faptului ca sunt mai multe nume, denumiri, care se afla toate pe varful limbii si asteapta sa fie rostite unul sau altul. Brown (1915) infirma cele spuse anterior si sustine ca procesul de numire a culorilor este net diferit de cel de a citi cuvintele tiparite. Insa, in 1918 si 1925, Peterson afirma ca un raspuns devenit obisnuit este asociat cu fiecare cuvant, in timp ce in cazul culorilor, care sunt o varietate, tendinta este ca numarul raspunsurilor sa creasca. Ipoteza lui Peterson este intarita de rezultatele lui Telford (1930) si Lund (1927).
Cercetatorul elvetian Stroop, de la Colegiul George Peabody, si-a inceput studiile in 1935, el fiind cel care a dat numele acestui test. Impreuna cu colaboratorii sai, Stroop a facut o serie de experimente in scopul studierii interferentei. Astfel, ei au comparat citirea numelui culorii cu numirea cernelii, a culorii insesi, au comparat efectul interferentei stimul-culoare la citirea denumirii culorii si efectul interferentei stimul-cuvant la numirea culorii. Cresterea in timp a raspunsului pentru cuvinte, cauzata de prezenta conflictului stimulului-culoare este considerata ca si o masura a interferentei stimul-culoare si numirea cuvantului. Cresterea in timp a raspunsului pentru culoare, cauzata de prezenta conflictului stimulului-cuvant este considerata ca o masura a interferentei stimul-cuvant si numirea culorii. Atunci, in 1935, pentru a obtine o concluzie referitoare la efectul de interferenta, cei de la Colegiul George Peabody au facut o serie de experimente care se refera la:

Citirea numelui culorii atunci cand cuvintele sunt scrise cu alte culori (ex. rosu scris cu albastru);
Efectul interferarii stimul-cuvant si numirea seriei de culori;
Efectul antrenarii si interferenta.

Concluzia generala sustinuta de Stroop este aceea ca subiectii au nevoie de mai mult timp sa numeasca culoarea unui stimul incongruent decat sa numeasca culoarea stimulilor neutrii (ex. patrat rosu). Cand subiectilor li se cere sa citeasca cuvantul si sa ignore culoarea, timpul de raspuns ajunge sa fie egal. Acest pattern asimetric al inhibitiei dintre numirea culorii si citirea cuvantului este marca efectului Stroop. In primele sale experimente, Stroop a folosit doar stimuli neutrii si incongruenti. Diferenta de raspuns in timp dintre stimulii neutrii si incongruenti constituie inhibitia, masura interferentei dintre raspunsul prepotent si raspunsul cerut in rezolvarea sarcinii. Mai tarziu, Stroop adauga in experimente si stimuli congruenti (ex. rosu scris cu rosu). Diferenta in timpul de raspuns dintre stimulii neutrii si cei congruenti se numeste facilitare. Este inca o data de subliniat legatura dintre abilitatea de a rezolva situatii conflictive si atentia executiva.
Cercetari mai recente asupra efectului Stroop au dat o serie de modele explicative ale interferentei si facilitarii, dintre care amintim modelul translatiei (Wirzi & Egeth, 1985) si modelul vitezei procesarii (Glaser & Glaser, 1982). Aceste modele sustin ca inhibarea va fi obtinuta ori de cate ori sarcina include doua coduri diferite si cere subiectului sa mute informatia dintr-un cod in celalalt. In acelasi timp, modelele sustin faptul ca, cuvintele si culorile sunt procesate paralel pana la etapa raspunsului, cuvintele fiind procesate mai repede decat culorile. Interferenta intervine cand raspunsul cuvantului de baza trebuie inhibat in favoarea procesarii mai lente a raspunsului-culoare. Aceste modele furnizeaza explicatii logice despre interferenta asimetrica si demonstreaza importanta relatiei intre stimulul relevant si tipul raspunsului in producerea interferentei Stroop.
Cercetarile referitoare la interferenta si facilitare, incepute in jurul anului 1890, continua si in prezent, efectul Stroop (interferenta culoare-sens) constituind una dintre paradigmele experimentale cele mai des invocate in psihologie, in studiul atentiei executive. Aceasta paradigma constituie si punctul de plecare pentru prezentul studiu.

IPOTEZA:
Timpul de raspuns va fi cel mai mare la denumirea culorilor listei incongruente datorita efectului de interferenta.
Timpul de raspuns va fi cel mai mic la denumirea culorilor listei congruente datorita aparitiei efectului de facilitare.
Timpul de raspuns va fi unul intermediar si nu vor apare efecte de facilitare sau interferenta, la denumirea culorilor listei neutre.

MATERIALE NECESARE:

3 liste care contin cate 30 de stimuli, denumiri de culori sau grupari de tipul:

Stimulii sunt prezentati prin una dintre culorile: rosu, albastru, galben, verde. Prin aceste liste folosite in experiment se manipuleaza relatia dintre culoare (procesarea fizica) si sens (procesarea semnatica), astfel: (VEZI ANEXA 1)
in prima lista sensul este eliminat utilizandu-se niste stimuli neutri: dreptunghiuri colorate in una din cele patru culori LISTA NEUTRA;
in a doua lista culoarea si sensul coincid (ex. cuvantul galben scris cu culoarea galben) LISTA CONGRUENTA;
in a treia lista culoarea si sensul sunt in contradictie (ex. cuvantul rosu scris cu culoarea verde) LISTA INCONGRUENTA .
un cronometru pentru masurarea cu exactitate , in secunde, a timpului necesar denumirii culorii din fiecare lista, pe rand.

DESIGN EXPERIMENTAL:

Lista
Subiectii
NEUTRA
CONGRUENTA
INCONGRUENTA
1.
2.
3.
.
.
.
.
15.
Mtr
Mtr
Mtr
MEDIA TOTALA

Este vorba despre un design intrasubiect, utilizandu-se un grup de 15 subiecti, esantioane perechi.
Mtr media timpilor de raspuns;
VI (variabila independenta) tipul listei : 3 modalitati - neutra
- congruenta
- incongruenta ;
VD (variabila dependenta) timpul necesar denumirii culorilor din cadrul fiecarei liste (media timpilor obtinuti dupa 3 aplicari ale fiecarei liste).

PROCEDURA: Se utilizeaza un grup de 15 subiecti si se lucreaza in perechi de tipul experimentator-subiect. Fiecare lista este oferita spre citire fiecarui subiect de 3 ori. Intre prezentarea a doua liste succsive se va face o pauza de 2 minute. Este foarte important ca listele sa fie alternate (ex. 1 2 3 1 2 3 1 2 3). Dupa reglarea cronometrului, subiectul va fi solicitat sa denumeasca cu voce tare, corect si cat mai rapid, culorile care apar in fiecare lista (culoarea CERNELII cu care a fost reprezentat fiecare item din liste). Dupa fiecare aplicare experimentatorul noteaza timpul de raspuns, la final urmand a se face o medie a timpilor de raspuns pentru fiecare lista in parte (VEZI ANEXA 2).
Subiectii folositi in prezentul experiment au intre 18 si 23 de ani si au fost selectati ca fiind de aproximativ acelasi nivel intelectual.
Experimentul s-a desfasurat in luna mai 2002.

REZULTATE: Mediile determinate in urma inregistrarii timpilor de raspuns sunt prezentate in urmatorul tabel:

Tipul listei si media
T/s
SUBIECTII

NEUTRA

CONGRUENTA

INCONGRUENTA
1.
16,(3)
10,(6)
23,(3)
2.
19,(6)
16,(3)
29,(3)
3.
13,(3)
11
25,(3)
4.
15,(3)
12
25,(3)
5.
15,(3)
10,(3)
22,(3)
6.
16,(6)
13
23,(6)
7.
18,(3)
13,(6)
28
8.
15,(3)
12,(3)
25,(6)
9.
14,(6)
14,(3)
24,(3)
10.
18,(6)
14,(6)
27
11.
11,(6)
10,(6)
23,(6)
12.
14,(3)
11,(6)
25,(6)
13.
14
11,(6)
23
14.
15,(6)
13,(3)
25
15.
16,(6)
13
27
MEDIA
TOTALA (secunde)

235,99995

188,66663

378,66663

Rezultatele brute obtinute in urma celor 3 aplicari succesive ale listelor pot fi consultate in ANEXA 2.

PRELUCRAREA REZULTATELOR: Rezultatele au fost prelucrate cu ajutorul programului de statistica SPSS. Histogramele astfel obtinute demonstreaza existenta unor distributii normale, gaussiene (VEZI ANEXA 3). Datorita acestui lucru, semnificatia diferentei dintre timpii obtinuti a fost studiata prin aplicarea testului t pentru esantioane perechi. Testul t a fost aplicat de 3 ori deoarece comparatiile s-au realizat 2 cate 2, astfel :
lista neutra lista congruenta;
lista neutra lista incongruenta;
lista congruenta lista incongruenta.

INTERPRETAREA REZULTATELOR: Rezultatele obtinute prin aplicarea testului t pentru esantioane perechi pot fi consultate in ANEXA 4.
In cazul listei neutre si listei congruente am obtinut un prag de 0.00, lucru care demonstreaza ca diferentele obtinute intre aceste 2 liste sunt semnificative pentru pragul de 0.01. Observand tabelul in care s-au consemnat rezultatele brute, remarcam faptul ca timpul denumirii culorilor listei neutre este superior celui denumirii culorilor listei congruente, lucru care il regasim si in ipoteza aflata la baza prezentului studiu.
In cazul listei neutre si listei incongruente s-a obtinut tot un prag de 0.00 (VEZI ANEXA 4), adica diferentele obtinute in cazul acestor doua liste sunt semnificative pentru pragul de 0.01 (p < 0.01). In acest caz, subiectii au trebuit sa inhibe raspunsul prepotent (procesarea semantica in cazul listei incongruente) si sa dea un alt raspuns (procesarea fizica, culoarea propriu-zisa). Se naste astfel un conflict cognitiv, diferentele aparute intre timpii de denumire a culorilor celor doua liste fiind diferiti, net semnificativ (VEZI REZULTATE). Diferentele se datoreaza interferentei, nu hazardului. Chiar datorita acestei interferente timpul de raspuns s-a dovedit a fi cel mai mare an cazul listei incongruente. S-a confirmat astfel o alta parte a ipotezei formulate la inceput.
In cazul listei congruente si listei incongruente s-a obtinut un prag de 0.00 (VEZI ANEXA 4). Diferentele obtinute intre timpii de denumire a culorilor celor doua liste sunt semnificative deci pentru pragul de 0.01.
Timpul de raspuns a fost mai mare in cazul listei incongruente. Subiectii au avut probleme la procesarea fizica a stimulilor din aceasta lista datorita interferentei acestei procesari fizice cu cea semantica (ex. ROSU scris cu VERDE). Lista congruenta are cel mai mic timp de raspuns datorita aparitiei efectului de facilitare. In cazul acestei liste, semanticul era identic cu fizicul, subiectul nu mai trebuia sa traduca din semantic in fizic (a fost deci ajutat ). In fine, s-a confirmat si ultima parte a ipotezei specifice.
Diferentele intre timpii de raspuns s-au dovedit a fi semnificative in toate cele trei comparatii. Pragul stabilit a fost 0.01, lucru care infirma ipoteza nula (inversul celei specifice) si accepta ipoteza specifica.
Chiar si observand rezultatele brute (VEZI REZULTATE) se poate demonstra ca ipoteza specifica se poate accepta. Astfel, observand ipotezele formulate si rezultatele obtinute, putem concluziona :
Timpul de raspuns este cel mai mare la denumirea culorilor listei incongruente datorita efectului de interferenta (semanticul interfereaza cu fizicul si e nevoie de mai mult timp pentru decodare) : 378,66 > 235,99 > 188,66 (VEZI REZULTATE);
Timpul de raspuns este cel mai mic la denumirea culorilor listei congruente datorita efectului de facilitare (semanticul coincide cu fizicul, nu e nevoie de decodare) : 188,66 < 235,99 <378, 66 ;
Timpul de raspuns este unul intermediar la denumirea culorilor listei neutre, unde nu apar efecte de interferenta sau facilitare : 188,66 < 235.99 < 378,66.
Prin urmare, s-a demonstrat ca exista interferenta intre culoarea (cerneala !) si sensul cuvantului. Diferentele obtinute intre rezultate se datoreaza manipularii experimentale si nu hazardului.

CONCLUZII: Printr-o sarcina relativ simpla, denumirea culorii cu care au fost scrise unele cuvinte (cu sens congruent sau incongruent), s-a constatat aparitia efectului de interferenta, respectiv de facilitare. Aceste efecte au fost mult studiate incepand chiar din secolul al IX-lea avand extensii ecologice in viata noastra de zi cu zi, desi putini dintre oameni sunt constienti de ce se intampla cu adevarat in spatele unor comportamente, al unor decizii luate.

BIBLIOGRAFIE:

Bair, J.H. (1902) The practice curve : A study of the formation of habits Psychol. Rev. Monog. Suppl., 19, 1 70;
Bergstrome, J.A. (1984) The relation of the interference of the practice effect of an association Amer. J. Psychol., 6, 433-442;
Bowditch, H.P. & Warren, J.W. (1980) The knee-jerk and its physiological modifications J. Psysiology, II, 25-46;
Brown, W. (1915) Practice in associating color names with colors Psychol. Rev., 20, 45-55;
Cattell, J.M. (1886) The time it takes to see and name objects Mind, II, 63-65;
Carneci, D. (1999) The emotional stroop task and anxiety : a cognitive neuroscience approach Creier. Cognitie. Comportament , dec.;
Culler, A.J. (1912) Interference and adaptability Arch. of Psychol., 24;
Kline, L.W. (1921) An experimental study of associative inhibition J. Exper. Psychol., 4, 270-299;
Glaser, M.O. & Glaser, W.R. (1892) Time course analysis of the Stroop phenomenon J. of Exp. Psychol.: Human Perception and Performance, 8, 875-894;
Lund, F.H. (1927) The role of practice in speed of association J. Exper. Psychol., 10, 424-433;
Muller, G.E. & Schumann, F. (1894) Experimentelle Beitrage Zu Utersuchung des Gedachtnisses Zsch. F. Psychol., 6, 81-190;
Munsterberg, H. (1892) Gedachtnisstudien. Beitrage zur Experimentellen Psychologie , 4, 70;
Peterson, J. & David, Q. J. (1918) The psychologie of handling men in the army Minneapolis, Minn. Perine Book Co, 146;
Stroop, J. R. (1935) Studies of interference in serial verbal reactions J. of Exp. Psychol., 18;
Sugg, M. & McDonald, J. (1994) Time Course of Inhibition in Color-Response and Word-Response versions of the Stroop Task J. of Exp. Psychol.: Human Perception and Performance, 3, 647-675;
Telford, C.W. (1930) Differences in responses to colors and their names J. Genet. Psychol., 37;
Virzi, R.A. & Egeth, H.E. (1985) Toward a translational model of Stroop interference Memory and Cognition, 13, 304-319.

ANEXA 1
LISTA NEUTRA

LISTA CONGRUENTA

ROSU VERDE GALBEN

VERDE ROSU ROSU

ALBASTRU GALBEN ALBASTRU

GALBEN ALBASTRU VERDE

VERDE ROSU ROSU



ROSU VERDE GALBEN

ALBASTRU GALBEN VERDE

GALBEN ALBASTRU ALBASTRU

ROSU VERDE ROSU

VERDE ROSU VERDE

LISTA INCONGRUENTA

ROSU
GALBEN
VERDE

VERDE
ROSU
GALBEN

ALBASTRU
VERDE
ROSU

GALBEN
GALBEN
ALBASTRU

ROSU
ALBASTRU
VERDE

VERDE
ROSU
ROSU

GALBEN
VERDE
GALBEN

ALBASTRU
ALBASTRU
ALBASTRU

ROSU
GALBEN
VERDE

VERDE
ROSU
ROSU

ANEXA 2

TIPUL
LISTEI
SUBIECTII

NEUTRA

CONGRUENTA

INCONGRUENTA
1.
t1=18, t2=17, t3=14
t1=11, t2=11, t3=10
t1=23, t2=24, t3=23
mtn = 16,(3)
mtc =10,(6)
mti =23,(3)
2.

t1=19, t2=20, t3=20
t1=16, t2=17, t3=16
t1=30, t2=30, t3=28
mtn = 19,(6)
mtc = 16,(3)
mti = 29,(3)
3.
t1=14, t2=14, t3=12
t1=12, t2=10, t3=11
t1=26, t2=25, t3=25

mtn = 13,(3)
mtc = 11
mti = 25,(3)
4.
t1=18, t2=14, t3=14
t1=14, t2=12, t3=10
t1=32, t2=23, t3=21

mtn = 15,(3)
mtc = 12
mti = 25,(3)
5.
t1=16, t2=16, t3=14

t1=10, t2=11, t3=10

t1=24, t2=23, t3=20

mtn = 15,(3)
mtc = 10,(3)
mti = 22,(3)
6.
t1=17, t2=17, t3=16

t1=13, t2=13, t3=13

t1=24, t2=24, t3=23

mtn = 16,(6)
mtc = 13
mti = 23,(6)
7.
t1=18, t2=19, t3=18
t1=15, t2=13, t3=13
t1=30, t2=31, t3=23

mtn= 18,(3)
mtc = 13,(6)
mti = 28
8.
t1=17, t2=16, t3=13
t1=13, t2=12, t3=12
t1=29, t2=25, t3=23

mtn = 15,(3)
mtc = 12,(3)
mti = 25,(6)
9.
t1=15, t2=15, t3=14
t1=15, t2=14, t3=14
t1=26, t2=25, t3=22
mtn = 14,(6)
mtc = 14,(3)
mti = 24,(3)
10.
t1=19, t2=19, t3=18
t1=16, t2=15, t3=13
t1=30, t2=26, t3=25
mtn = 18,(6)

mtc = 14,(6)
mti = 27
11.
t1=13, t2=12, t3=10
t1=12, t2=10, t3=10
t1=24, t2=24, t3=23
mtn = 11,(6)
mtc = 10,(6)
mti = 23,(6)
12.
T1=15, t2=15, t3=13
t1=12, t2=12, t3=11
t1=26, t2=26, t3=25
mtn = 14,(3)
mtc = 11,(6)
mti = 25,(6)
13.
T1=14, t2=15, t3=13
t1=13, t2=12, t3=10
t1=26, t2=23, t3=20
mtn = 14
mtc = 11,(6)
mti = 23
14.
T1=16, t2=15, t3=16
t1=14, t2=14, t3=12
t1=28, t2=24, t3=23

mtn = 15,(6)
mtc = 13,(3)
mti = 25
15.
T1=19, t2=16, t3=15
t1=15, t2=13, t3=11
t1=29, t2=27, t3=25
mtn = 16,(6)
mtc = 13
mti = 27
SUMA MEDIILOR ( MT )
MTN=235,99995
( s )
MTC=188,66663
( s )
MTI=378,66663
( s )

LEGENDA:

T, t timpul;
mt media timpilor obtinuti de fiecare subiect pentru fiecare lista;
MT suma mediilor timpilor obtinuti de fiecare subiect pentru fiecare lista;
N, n lista neutra;
C, c lista congruenta;
I, i lista incongruenta;
s secunde.

ANEXA 3 histograme ( SPSS )

ANEXA 4 testul t aplicat in SPSS pentru esantioane perechi