Anuntata, mai intai, prin arta si literatura oraselor italiene din " quattrocento", incurajata apoi de " noua ordine mondiala" stabilita pe criterii economice si social-politice novatoare, perioada secolelor XV – XVI a insemnat, deopotriva, " renasterea evlaviei" ( asa cum o vedeau, primii, Beatus Rhenanus si cavalerii Reformei), o "rinascita" artistica ( Guido Vasari – 1560), " descoperirea lumii si a omului" ( Jules Michelet - 1855). Dupa veacuri intregi de feudalism razboinic si absolutism dogmatic, in decurs de cateva decenii lumea Evului Mediu( agrara, ruralizata si traditionalista) este reorganizata intr-o lume mercantila, urbanizata, activa si relativ eliberata de prejudecatile trecutului, o lume in care " e o placere sa traiesti" ( Ulrich von Hutten). Transformarile economice pe care le-au generat de descoperirile de peste mari– stabilirea axei comerciale atlantice, cresterea productiei, a capitalului bancar si industrial, formarea monopolurilor, raspandirea tehnicilor de business performant, s.a. – dicteaza evolutii sociale simetrice (decalajul intre marea burghezie capitalista si clasele pauperizate ale taranimii, nobilimii mici si salariatilor, aparitia mentalitatii pragmatie moderne); pe de alta parte, imaginea realista asupra lumii planetare provoaca mutatii in structura culturala a "batranului continent" (transformarea sistemului de valori, avansul nationalismului, substituirea umilintei crestine cu voluntarismul umanist, erozoiunea autoritatii Bisericii).



In acest plan, rolul decisiv in coagularea noilor mentalitati si in structurarea paradigmelor ontologice si epistemologice corespondente l-a detinut miscarea umanista. Umanismul (pedagogic prin definitie de la "humanitas", educatie conform lui Cicero) pledeaza in interesul recuperarii modelelor antichitatii clasice, cenzurate in rastimpul Evului Mediu, si ale revalorificarii in toate sectoarele cunoasterii si expresiei omenesti. El promoveaza increderea nelimitata in posibilitatile individului si emanciparea in fata dogmatismului, dezvoltarea libera si totala a personalitatii (dupa reteta educativa greco-latina, in forma "uomo universale"), rationalismul si atitudinea critica. Elaborat in atmosfera libera a unei Italii bogate, cu functie de hegemon cultural, programul umanist patrunde, prin intermediul tiparului si al latinei universale in toate colturile Europei.