Anaximandros din Milet (610 i.Hr.- 546 i.Hr.), filosof grec. Asemenea dascalului si precursorului sau Thales din Milet, poseda vaste cunostinţe in domeniul matematicii, astronomiei, stiinţelor naturii si geografiei. Ca si alţi reprezentanţi ai scolii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de cautarea originii lucrurilor, identificand in apeiron materia primordiala care sta la baza universului. Potrivit concepţiei sale, apeiron-ul este etern, indestructibil, nedefinit, in continua miscare, din si in el aparand si disparand toate prin ciocnirea celor doua stari: caldura si frigul.
Thales afirma ca temeiul ultim al lumii este apa. Acest lucru probabil ca nu l-a multumit pe Anaximandru, caci atunci ar putea sa fie considerate ca principii ultime ale lumii si alte elemente decit apa. O concluzie foarte justa in urma careia acest milezian sprinten la minte ajunge la ideea ca temeiul ultim al lumii, ce asigura unitatea acesteia, trebuie sa fie cu totul de alta natura decit un dat senzorial. Din acest motiv, Anaximandru este silit sa caute temeiul unic si ultim al lumii inapoi a fenomenelor senzoriale.
Caci "arhe" nu mai poate avea, ca celelalte materii senzoriale, un inceput empiric in timp, ci el trebuie sa fie neprodus, netrecator, nemarginit si in trecut si in viitor. Principiul originar al lucrurilor trebuie sa fie "ceva" nemarginit. Asa apare, pentru prima data in istoria gindirii omenesti, ideea "Nemarginitului". Principiul trebuie sa fie o natura nemarginita sau principiul este natura Nemarginitului. Si, din pricina ca nici un element material nu indeplineste aceste conditii, atunci, in determinarea principiului originar al lucrurilor, trebuie sa se faca abstractie de toate calitatile senzoriale, asa ca principiul originar trebuie sa fie nedeterminat.
De aceea, Anaximandru numeste acest principiu "apeiron" sau "Nedeterminatul", vrind sa arate prin acest nume ca acest principiu este in acelasi timp nemarginit si de nimic ingradit. In felul acesta filozoful se ridica, pentru prima data in istoria filozofiei, prin abstractie, de la ceea ce este senzorial, constatat cu simturile, la ceea ce este notional : "arhe" este "apeiron", Nedeterminatul. Asa ne-a ramas exprimata ideea anaximandrica la Aristotel: temeiul ultim al lumii trebuie sa fie marginit, pentru ca devenirea sa nu inceteze niciodata, ci sa se produca mereu in eternitate. Daca n-ar sta asa lucrurile, viata din univers ar inceta sa mai existe.
REFERAT FILOZOFIE: ANAXIMANDRU SI ANAXIMENDRE
label
Referate
calendar_month
2009-10-20, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
studentie.ro