label Referate autorenew 2025-09-29, 16:57
In prima carte, doua definitii date justitiei sunt propuse, dar socotite drept necorespunzatoare: rambursarea datoriilor si ajutorarea prietenilor in timp ce faci rau dusmanilor. Acestea sunt definitii cu un sens comun pe care Socrate le expune, dar sunt inadecvate in situatii exceptionale, si astfel este nevoie de o defintie. Dar el nu le respinge complet pentru ca fiecare exprima o notiune cu un sens comun justitiei, si pe care Socrate il incorporeaza in discutiile lui despre regimul drept de la cartea a II-a pana la cartea a V-a.
La sfarsitul primei carti, Socrate este de acord cu Polemarchus precum ca justitia ar include ajutarea prietenilor, dar spune ca omul drept nu ar face rau nimanui. Thrasymachus crede ca Socrate a expus o teza incorecta, acuzandu-i personalitatea si reputatia in fata oamenilor prezenti, deoarece nici Socrate nu ar crede ca facand-i rau dusmanilor este nedrept. Thrasymachus intelege prin justitie ceea ”ce este mai bun este pentru cei puternici”, referindu-se la cei aflati la putere. Socrate gaseste aceasta definitie drept neclara si incepe in a-i pune intrebari lui Thrasymachus. in opinia lui Thrasymachus, conducatorii sunt sursa justitiei in fiecare oras, si legile lor sunt drepte si probabil ele sunt adoptate doar pentru binele lor. Socrate il intreaba apoi daca conducatorul ar face o greseala, adoptand o lege care ii micsoreaza binele, este inca un conducator cu privire la acea definitie.