Referat FRIEDRICH NIETSCHE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu virgil
Friedrich NietzscheFriedrich Nietzsche s-a nascut la Rocken n 15 X. 1844. Dupa moartea tatalui, a pastorului Nietszche, familia se muta la Naumburg, unde Friedrich si face studiile liceale pentru a le completa apoi la Schulpforta", scoala vestita pentru modul adncit n care se studiau umanitatile clasice. Nietzsche face apoi studii stralucite de filologie clasica la universitatile din Bonn si Leipzig. Ritschl, profesorul sau, ncntat de stiinta elevului, l recomanda universitatii din Basel pentru o catedra. La 25 ani Nietzsche este profesor de filologie greaca la Basel, unde va profesa timp de 10 ani. Sanatatea lui subreda l sileste sa-si ceara concedii numeroase si apoi sa plece de la catedra; la 35 de ani el si ncepe viata lui de scriitor ratacitor, cautnd o clima mai prielnica, iarna n Italia, la Nisa, Genua, Turin, vara n Elvetia, n Engadine, la Sils-Maria.Timpul petrecut la Basel este si timpul admiratiei lui pentru Schopenhauer si Wagner. Prin Schopenhauer el si facuse, n universitate, initierea lui n filosofic. El i consacra acum cteva din cele mai frumoase pagini ce s-au scris despre filosoful german n una din Consideratiile inactuale: Schopenhauer ca educator. Este si timpul prietenie lui cu Wagner (el nsusi admirator al lui Schopenhauer) si cu Cosima Wagner. Wagner crea drama sa muzicala, n care Nietzche vedea o restaurare a tragediei antice. Din acelasi cerc de idei se naste si prima lucrare a lui Nietzsche: Nasterea tragediei din spiritul muzicii. Prietenia cu Wagner se rupe nsa dupa primele reprezentari de la Bayreuth, care, pentru Nietzsche, au fost o deceptie, n acelasi timp se pierde si admiratia lui pentru Schopenhauer; filosofii care retin acum mai mult pe Nietzsche sunt presocraticii: Heraclit, Empedocle. Toata doctrina lui ulterioara, ideea eroica a supraomului poate sa fie considerata ca o reactie, de un optimism poate fortat, fata de pesimismul schopenhaurian.Nietzsche nu este un filosof sistematic. Cartile lui sunt culegeri de aforisme n care gndirea sa se exprima viu, stralucitor, dupa ideile sau lecturile zilei. Pentru Nietzsche o filosofic nu este dect o confesiune indirecta a filosofului: sistemul ar deforma aceasta gndire vie. Prima culegere de aforisme, Menschliches, Allzumenschliches, gaseste putini cititori. Celelalte, care urmeaza, si mai putini. Nietzsche este si se simte un izolat. Cartile si le publica n editii restrnse si pe cont propriu. La Sils-Maria unde este singur, ntr-o camera mobilata a unei pensiuni mediocre, bolnav, cu dureri de cap ngrozitoare, adormind cu narcotice, fiindu-i frica sa-si piarda vederea, el gndeste si scrie la 6 000 de picioare deasupra oamenilor". Rare relatii cu ctiva prieteni: Rhode, Overbeck, dr. Re"e; cteva prietenii feminine: Lou Andreas Salome si batrna d-na de Meysenburg, prietena familiei Wagner; sau, o corespondenta cu putinii oameni care l apreciaza: Hip, Taine, Georg Brandes. Ca reactie fata de aceasta izolare gndirea lui si expresia acesteia, critica pe care o face civilizatiei contemporane devin tot mai violente. Zarathustra este profetul care i exprima, ntr-o limba poetica de o frumusete rara, doctrina proprie, doctrina supraomului. Dupa Asa grait-a Zarathustra, pe care Nietzsche o scrie ntr-un suflu (I-a parte n 10 zile) tonul cartilor lui devine si mai dur (Antichrist, Imnurile catre Dionysos, Nietzsche contra Wagner). Nietzsche lucreaza la o mare expunere teoretica a filosofici sale; notele ramase pentru aceasta vor forma Vointa catre putere (Der Wille zur Macht), Ultima carte a lui Nietzsche este o aparare stralucita a cauzei proprii (Ecce Homo) dar n care se simte deja accentul catastrofei mentale cu care n ianuarie 1889 se ncheia cariera sa filosofica. Nietzsche moare n 1900.n evolutia gndirii lui Nietzsche se socotesc de obicei trei perioade: 1) perioada wagneriana, legata de ideea unei restaurari posibile a culturii grecesti din epoca tragediei antice; 2) perioada spiritului liber" - a unei considerari reci, pozitiviste, critice, n aforisme taioase - a tuturor aspectelor civilizatiei moderne: epoca de liberare a spiritului de orice prejudecata" morala, religioasa etc. (Omenesc prea omenesc, Aurora, Stiinta vesela (La gaya scienza); 3) epoca constituirii doctrinei proprii. (Asa grait-o Zarathustra, Dincolo de bine si de rau, Genealogia moralei) pna la violentele din ultimele carti, ntre aceste perioade exista nsa, cu toate reactiunile violente ale lui Nietzsche nsusi contra propriilor teze anterioare, o legatura organica. Frumusetea culturii grecesti este punctul de plecare al lui Nietzsche si ramne pna la sfrsit un punct de comparatie pentru tot ceea ce l nemultumeste n cultura contemporana.Din analiza tragediei antice, din antiteza ntre frumusetea apolinica si grandoarea destinului tragic, dionisiac, Nietzsche ajunsese sa defineasca figura lui Dionysos. Aceasta figura ia n ultima filosofic a lui Nietzsche o semnificatie universala. Realitatea lumii consta ntr-o vesnica transformare si devenire. Este o reluare a vechii teze heracliteene, a tezei vesnicei deveniri, o amplificare a ei. Aceasta devenire vesnica nu este pentru Nietzsche dect expresia unei vointe de putere, care se exprima n devenirea cosmosului, n dezvoltarea vietii animale, n societatile omenesti, iii istorie, n instinctele variate ale indivizilor. Toate acestea tind sa se impuna, sa-si impuna vointa, sa domine. Totul este deci, n cosmos, n viata indivizilor si n istorie, o lupta continua, fara sfrsit si a carei expresie cea mai nalta este teza rentoarcerii vesnice. Constiinta ei este, pentru Nietzsche, amiaza gndirii umane". Nu mai vorbim atunci de o lume ideala (platoniciana) si de o lume a aparentelor, avem viziunea clara a acestei deveniri reale, dure, inexorabile. Ce sens are atunci aceasta devenire, aceasta transformare si lupta continua n univers si ntre oameni. Nici un alt sens dect ca ea se va repeta mereu, n alt ciclu, ca ea, dupa ce le-a epuizat, va relua mereu acelasi sir de combinatii prin care a trecut. Este o soarta a lumii. Omul nu are n aceasta perspectiva alta solutie dect sa-si iubeasca si el soarta (Amorfati).Este usor de nteles ca n aceasta perspectiva cosmica - ale acestei rivalitati si lupta ca esenta a tuturor lucrurilor - valorile ideale ale omului nu sunt nici ele considerate dect n masura n care ele dau acestuia o putere, o ntarire. Aceasta rezulta, n primul rnd, dintr-o sinceritate perfecta a omului fata de el nsusi, fata de credintele lui, din curajul spiritului de a vedea realitatea fara frica, de a se elibera de orice iluzie. Filosofia realista a lui Nietzsche este astfel opusa oricarui idealism de fel platonic, care crede ntr-un adevar n sine, ntr-un bine n sine. Logica, sau stiinta, nu ne dau, pentru Nietzsche, adevarul, dar numai o perspectiva schematica, asupra lucrurilor, ornduita pentru noi, si care ne permite sa le stapnim (perspectivism, pragmatism), n ceea ce priveste credintele noastre morale, ele nu sunt dect o expresie a afectelor noastre puternice, o masca pentru acestea.