Unul dintre cele mai mari pericole pe care Imperiul Bizantin le-a avut de infruntat in aceasta perioada a fost migratia pecenegilor. in anul 1027 ei invadeaza Imperiul Bizantin prin Bulgaria dar sunt respinsi de ducele Bulgariei, Constantin Diogenes. intre anii 1032-1036 pecenegii ataca succesiv Imperiul ajungand pana la Tesalonic iar, cu alta ocazie trec Istrul inghetat si devasteaza Moesia si Tracia . Ne-a ramas de la niste istorici o descriere destul de amanuntita a acestora. Astfel," ei erau sciti de neam, nomazi dupa felul de viata, cu moravuri salbatice, nerusinati in viata si obiceiuri, iar in rest cu nimic vrednici de luat in seama- caci nu cunosteau nici cuvant nici lege, nici religie, nu-si randuiau viata dupa nici un fel de organizare civica, nu erau uniti prin legatura vreunei intelegeri, faceau rau tarii si o cotropeau pe neasteptate, jefuiau tot ce intalneau in cale si treceau prin sabie tot ce le cadea in mana, fiind totodata cei mai inzestrati din fire si cei mai groaznici dintre toti sciti."

Se imparteau in 13 triburi, care sunt numite toate cu numele comun < de pecenegi >; au insa si un nume particular, mostenindu-si fiecare denumirea de la stramosul si intemeietorul lor. in anul 1047 pecenegii sprijina pe un razvratit impotriva imparatului Constantin al IX-lea Monomahul si anume peLeon Tornikios dar bizantinii se aliaza cu barbari din nordul Dunarii si reusesc sa-i respinga pe pecenegi. in anul 1048 pecenegii invadeaza imperiul Bizantin. Acesta a fost inceputul razboiului dintre pecenegi si bizantini care s-a desfasurat intre anii 1048-1053. in decursul anului 1049 bizantinii au suferit din partea pecenegilor trei infrangeri: la Diampolis, Diachene si Adrianopol. Conducatorul pecenegilor era pe atunci Tyrah, fiul lui Kilter, un barbat din cea mai inalta stirpe, insa cam molatic si iubitor de tihna.